Bring me to life…

Capitolul 1:Inceputul…

Sakura pov: Imi e frig,imi e atat de frig si sufletul meu plange , sunt sigura ca tu stii asta si mai cred ca nu vrei sa faci nimic...nimic.
Las capul pe perna,nu are rost sa mai stau treaza,sa mai stau sa te astept pe tine,Sasuke.Ploapele imi acopera verdele irisului,un verde dulce. Carliontii roz sunt striviti brutal de capul meu care sta ,nemiscat,pe perna moale, adorm...adorm cu tine in gand ...

Selena pov : Se uita la mine,se uita fix in ochii mei,sunt sigura ca stie ca sunt constienta si regret ,dar asa sunt acum, ea ma cunoaste. Suntem prietene, mereu, si atunci cand fata mea alba avea schitata pe ea un zambet si ochii mei albastri-argintii straluceau lasand sa se vada prin ei un suflet de aur ,dar si acum.
Acum cand eu nu mai zambesc, intradevar mai rad, dar acum nu e acelas ras,e un ras malefic, acum iubesc lupta,varsarea de sange si am devenit ,fata de sora mea si de restul familiei ,un vampir care bea sange uman. Sora mea ...-zambesc-...Simona Wather ,bruneta cu ochii de un albastru nocturn, e frumoasa intradevar si am iubito si o voi iubi mereu. Nu semanam , dar avem amandoua acelasi scop , sa nu mai fim vampiri . E ciudat,desi am spus ca eu beau sange uman, nu vreau sa fiu vampir, imi frange sufletul, ma doare.Ma doare sa vad suferinta oamenilor inainte de a muri , dar asa m-a invatat Tomas .El este antrenorul meu , e dur,drept ,dar te si sperie, are un ranjet care te face sa plangi, poarta mereu haine stil anii 1900 si e blond.
-Sel,vii? Ma intreaba blondina cu ochii albastri,chiar prea albastri.
-Da...a terminat Simona cu cei din Konoha?intreb eu.
-Da ,ultimul a fost Itachi Uchiha . Zice ea.
Eu doar dau din cap afirmativ,iar parul meu albastru se misca in adierea vantului.
In castel: O femeie slaba, suvitata (rosu-negru) statea cu privirea fiza pe o
foaie,ochii sclipindui,iar pe fata ii apare un mic zambet.
-Ai onoarea,Mona! zice un barbat de 34 de ani,chiar fermecatorul Bitshop Dragon .
-Gata! Naruto Uzumaki, Sasori,Deidara,Hidan si...Itachi Uchiha , au fost readusi la viata.

Sper sa va placa,va pupa andras1060

woooooooow este foarte frumos povestea este fabuloasa abia astept sa vad ce se mai intampla

Bring me to life...

Capitolul 2 : Ochi de o nuanta rosiatica

Simona pov. :
Este seara, o seara de bazm, trandafirii isi emana parfumul feeric prin tot cuprinsul Dragon.Castada care imbraca muntele pe varful caruia sta castelul canta, dealtfel, toate povestile de dragoste ale tinutului.Stau si ascult si ma gandesc daca v-oi fi si eu vreodata personajul principal a uneia dintre aceste povesti.
Este chiar amuzant, eu, eu cea care nu cred in aceasta inselatoare minciuna numita dragoste. Ma uit mai atent la aceasta imagine rupta parca dintr-un minunat roman de dragoste. Luna…luna plina…sunt atrasa de ea…ma face sa plutesc … sa putesc pana in bratele printului meu, mi-l imaginez, are o fata alba ca si petala unei flori de regina a noptii , parul negru, ochii abisali, atat de abisali...treptat ,treptat facandu-se din ce in ce mai rosii, rosii ca sangele proaspat….e asa de real, parca il vad, parca il simt…
Ma trezec brusc din visare, pe pervazul verestrei vad ceva, vad o floare, un trandafir rosu, rosu ca si ochii lui .
Iau floarea si inchid geamul cu grija , apoi imi imbrac rochia din dantela reagra si ma asez incet in pat. Adorm....

Imi pare rau ca e mic ! Next-ul va fi si mai si asta spun sincer, deci sa cititi pt ca acesta este doar inceputul, spor la citit !

Editat de ♪ choco ♪ : Fa capitolele mai lungi! Un capitol trebuie sa aiba cel putin 15 - 20 de randuri. Multumesc pentru intelegere..

Inca o data iti spun sa faci capitolele mai lungi!! Nu trebuie sa iti ceri scuze ca este scurt, trebuie pur si simplu sa faci capitolele mai mari. Chiar daca nu ai timp, chiar daca nu ai atunci inspiratia necesara, nu trebuie sa faci capitole pe banda rulanta. Scri cand poti, cand simti nevoia. Vezi ce faci, deoarece daca mai continui asa nu va fi bine.

Asa, imi place descrierea ta, desi as vrea sa o dezvolti mult mai mult, iar asta cere capitole mult mai mari, mai complexe, care sa abunde in detalii si descriere sentimentala. Ai grija cu greselile de tastare, deoarece ai cu zecile, iar intr-un capitol asa de scurt, macar sa nu ai grseli, sa stii ca nu-ti cer prea mult. Corecteaza-ti capitolele inainte de a le posta si nu te mai grabi, nu te alearga nimeni.

So, this is it. Sper sa aduci nextul cat de curand, dar sa fie unul de cel putin 15 - 20 de randuri.. Spor la scris si multe idei in continuare.. Te-am pupacit dulce..

choco^^

• Bring me to life...
  
  Capitolul 3 : Ganduri
  
  Simona pov.:
  
  Soare...o noua zi incepe, o zi ca fie care alta sau, poate, o zi care ne croieste o alta carare pe care vom merge sau nu....noi alegem...
  Insa, totusi, un lucru e sigur soarele rasare si noi nu putem schimba asta oricat de mult am vrea. Mi-as dori atat de mult sa te pot aduce inapoi, dar nu pot pentru ca tu nu esti nici vie, dar nu esti nici moarta. Imi amintesc ca eram cele mai bune prietene, ca nimic nu ne despartea, nu te pot uita, inca mai stiu cum aratai, cum vorbeai, inca iti mai aud vocea, te aud tipand si incet plangand, ranile trecutului ma dor, ne dor pe toti, nu te-am putut salva.
  Acum, si acum imi amintesc cum ne-am certat, nu te-am putut ierta, poate ... poate am fost prea dura, nu stiu, tot ce stiu e ca acum te-am iertat, dar e prea tarziu. Deschid ochii, nu-i pot tine inchisi pentru ca ori de cate ori ii inchid te vad pe tine. Te vad intr-o rochie alba, simpla, pana aproape de genunchi, parul auriu il ai ravasit, iar ochii tai cei caprui iti sunt inundati de lacrimi, tu plangi, buzele avandu-le rosii .
  Toti suferim, atunci, acum, de aproape 4 ani, am fost aproape sa te salvam, Vanessa stiu ca si acum in fiecare seara plange, iar , cand e ziua ta tot castelul Vultur este presarat cu trandafiri albi, exact cum iti placea tie si adese ori imi ziceai ca printul tau trebuie sa aiba un trandafir alb in mana, altfel nu il primesti. Mereu ne amuzam pe tema asta.
  Ies din camera, pe hol nu e nimeni, vreau sa ma duc sa ma plimb, vreau ca pentru macar cateva minute sa ies din castel.
  
  Sakura pov. :
  
  In sfarsit e dimineata, sigur acum Naruto s-a intors de la castelul acela Dragon, e departe, nu stiu sigur unde este dar stiu ca e foarte indepartat. Ma intreb oare cum e sa stai acolo, am auzit ca e pe un munte, pe acel munte alunecand o cascada care porneste apoi la vale spre o mare. Cred ca e superb, dar acolo stau vampiri, nu stiu prea multe despre ei, dar as vrea sa stiu, ei nu folosesc chakra, au puteri magice. Sunt stapanii intunericului, asa l-au inviat pe Naruto.
  Ma ridic din pat si ma duc la baie sa fac un dus. Apa calda se loveste puternic de corpul meu amortit si fara viata facandu-ma pe mine sa zambesc incet si foarte putin vizibil, dar am zambit. Ies din dus si duc sa ma imbrac , dupa putin timp de gandire imi aleg o fusta alba, scurta, o bluza mov si pelerina mea tot alba, in picioare avand sandale ninja.
  
  Mona pov. :
  
  Dimineata, ce mai dimineata, ia sa ne uitam noi pe lista sa vedem ce activitati au pustoaicele astazi. Of, unde e Jamie ? Ma uit prin castel, cineva ar trebui sa imi dea si mie o harta, dintr-o data vad un baiat . El are o pereche foarte haioasa de ochelari, astazi am chef de ras, dar sa continuam, deci are o pereche de ochelari, parul de culoarea cetii il are prins intr-o coada la spate, Kabuto se pare.
  Se uita la mine intrebator analizandu-ma din cap pana in picioare. Eu am pe mine o rochie de un rosu inchis lunga pana aproape de genunchi, parul meu fiind lasat desfacut. Miroase bine, miroase a sange proaspat, asta inseamna ca nu are mai mult de 20 si ceva de ani sau poate, ridic o spranceana, este chiar un sarpe. El da aprobator din cap.
  -Buna dimineata, doamna ! Eu sunt ...
  -Lacheul lui Orochimaru. I-o tai eu repede.
  El se uita nervos la mine, apoi isi ridica ochelarii. Sunt sigura ca se intreaba “Cum a aflat ea ca eu il ajut pe Orochimaru?”. Eu il stiu pe Orochimaru de ceva timp, Tsunade mi-a zis de el, nu l-am vazut niciodata, dar stiu ca are un sange atat de delicios pentru ca e sarpe, dar serpilor li se pare ca sangele nostru e prea greu de gasit, pot spune ca acesta se afla in rai. Chiar si mirosul sangelui nostru il hraneste, d’ apoi daca ne-ar gusta lichidul rosu.
  -S-a trezit?intreb eu destul de curioasa.
  Tanarul nu sa sinchiseste sa imi raspunda, doar da din cap in semn ca nu si apoi pleaca. Pare cam nervos, imi aranjez parul nepasatoare si plec spre camera lui Orochimaru...
  Acesta e next-ul, sper ca va place!

[flash][/flash]

Continuarea o voi posta azi sau maine...
Va pup pe toti...
Pa...