Imi place muult primul capitol
lung, cu descriere, ideea frumusica
si suspansul asta pe care il urasc la maxim
oricum sper sa pui repede next
te pup dulce

Wow! Capitolul acesta este superb! Imi place la nebunie felul cum descrii. Abia astept sa aflu ce se mai intampla!
Sa pui nextul repede si mult spor la scris!

Capitolul III: Noi prieteni, noi peripetii patrea I

Cand intram pe usa vad pe canapea cum...

Cum Hinata se saruta de zor cu Naruto. Se pare ca blondul in sfarsit si-a dat seama de sentimentele Hinatei. Asta ma bucura enorm. Adica de atunci cand am plecat am sperat ca ei vor fi impreuna. Le sta foarte bine si mai presus decat orice se iubesc. De unde stiu? Se vede in ochii lor din totdeauna doar ca ei nu vroiau sa recunoasca...atunci. Cand isi dau seama ca nu mai sunt singuri in incapere, se indeparteaza unul de celalalt si se uita spre usa. Cand privirea mea se intersecteaza cu a lor, simt ca plutesc. Imi erau cei mai buni prieteni de cand eram mici si acum ca i-am reintalnit nu ii voi mai parasi niciodata. Cand se trezesc din socul provocat de mine vin si sar pe mine reusind sa ma darame. Incepem toti trei sa radem si ii intreb ce se intampla intre ei. Auzind aceasta intrebare lasa capul in jos rosind puternic. Hmm...la Hinata mai inteleg, dar Naruto? Fratilor am lipsit doar patru ani ce pana mea? Chiar s-a sucit lumea cu susu-n jos in timpul asta? Clar trebuie sa aflu eu ce se petrece. Cum sa-mi scape mie ceva? Hehe, atentie! Vechea Sakura s-a intors asa ca aveti grija. Intorcandu-ma la cei doi amorezi le spun sa o lase balta si ma indrept cu bagajele spre scari unde ma astepta “frati-miu”. Ajungem in fata unei usi albe, pe care o deschide. In fata mea isi face aparitia o camera vopsita intr-un roz pal, iar tavanul era alb. Mda...cu siguranta stia ca vin dar nu stia exact cand. Ma uit atent prin camera pentru a ma familiariza cu ea. Itachi ma lasa singura pentru a-mi aranja hainele si pentru a ma odinhni. Ma indrept cu bagajele spre sifonie si incep sa le aranjez. Imi ia destul de mult deoarece am multe haine. Reusesc intr-un sfarsit sa termin si imi iau pujamaua dupa care ma indrept spre baie cu gandul sa fac un dus. Intru in mica incapere si ma uit in jur. Era foarte draguta si pe gustul meu. Itachi chiar ma cunostea foarte bine. Imi dau jos hainele cu care eram imbracata si le pun in cosul cu rufe murdare dupa care intru in cabina de dus. Picaturile de apa se izbeau de pielea mea creandu-mi o senzatie placuta. Imi placea apa. Era foarte relaxant sa stau sub dus. Dar...totul are si un final, nu? Dupa jumatate de ora ies din dus si ma imbrac in pijama dupa care directia principala este patul. Drumul a fost obositor si eu trebuie sa dorm. Ma trantesc pe pat si intru instantaneu in lumea viselot. Un taram in care totul e posibil. Un taram in care El ma poate iubi. Dar aceste lucruri se sparg in mii de bucatele cu venirea diminetii. Razele soarelui intra pe fereastra trezindu-ma din minunatele mele vise. Ma aduce inapoi pe taramul disperarii din care simt ca nu am scapare. In cele din urma ma hotarasc sa ma ridic din pat si ma duc spre baie. La contactul pielii mele fine cu gresia din baie, un fior imi trece pe sira spinarii. Ma indrept spre chiuveta de unde imi iau periuta si pasta de dinti pentru a ma spala. Termin cu asta si imi fac un dus scurt dupa care ma duc in camera mea pentru a-mi alege hainele cu care ma voi imbraca. Hmm...astazi este cald afara asa ca am de gand sa im iau niste haine pe masura. Dupa un timp indelungat de privit in dulap, imi aleg o pereche de blugi scurti, un tricou gri lasat pe umar si o pereche de tenisi negri. Machiajul meu a fost unul natural fiind format din luciu de buze si rimel. Nu aveam nevoie de imbunatatiri tenul meu fiind perfect. Cobor jos pentru a lua micul dejun. Cand intru in bucatarie ii vad pe toti mergand dintr-o parte intr-alta si facand fiecare cate ceva. Era mare agitatie. Numai Sasuke statea intr-un colt cu un pahar de suc in mana si privea amuzat spre ceilalti. Il vad pe Itachi care “jongla” cu niste oua, cred ca vroia sa la sparga, pentru ca alta explicatie nu aveam. Naruto se chinuia sa taie niste salam si Hinata punea masa. Vazand cat de “priceputi” sunt in bucatarie, ma duc la Itachi si ii iau ouale din mana, le sparg si le pun la prajit, dupa care ma duc la Naruto spunandu-i sa lase in seama mea salamul. Termin de gatit si asez in fiecare farfurie cate o portie. Se pare ca ei nu au mai mancat ceva normal de mult timp. Se poate observa asta numai vazandu-i cum se foiesc prin bucatarie si se chinuie sa faca niste oua. Offf...cred ca vor lasa in seama mea gatitul.

Dupa masa il vad si pe Sasori care tocmai acum isi face aparitia. Se pare ca el se trezea mai tarziu. Noroc ca nu uitasem de bietul baiat ca altfel ramanea flamand. Mancarea lui era asezata pe masa fiind gata sa fie consumata. Il vad pe Itachi care vine la mine si imi spune ca e timpul pentru distractie daca tot am ajuns mai devreme de termenul stabilit inainte de plecarea mea. Ma intreb ce avea in minte acest mic “dracusor”. Ca raspuns primesc ceva ce m-a facut sa tip de bucurie. Se pare ca vom avea parte de o noapte petrecuta in padure. Asta suna amuzant. Incepem pregatirile numaidecat. Eu bineinteles ca am gatit tot ce si-au dorit prietenii mei, iar ei s-au ocupat de corturi si lucruri de-astea. Timpul trecuse foarte repede. Se pare ca noaptea isi face aparitia, semn ca trebuia sa plecam. Mergeam noi sase si inca doi baieti si o fata. Nu ii cunosc inca dar lasa ca ma voi intelege cu ei. Am inteles ca sunt foarte buni prieteni cu Itachi si Sasori. Sirul gandurilor mele este intrerupt de doua batai in usa. Se pare ca au venit. Ma intrept sa deschid deoarece eram singura care nu mai avea treaba. In pragul usii stateau doi baieti de aceeasi inaltime cu Itachi, unul era blond, parul ajungandu-i pana la talie si avea niste ochi asemenea cerului senin, iar celalalt avea parul portocaliu si multe pearcing-uri pe toata fata. Intre cei doi era o fata foarte draguta. Avea parul albatru si ochii caprui care nu exprimau altceva decat blandete. Ii ivit inauntru dupa care facem cunostinta. Se pare ca pe blond il cheama Deidara, pe celalalt Pain si pe fata Konan. Mai facem ultimele pregatiri dupa care ducem toate bagajele la cele doua masini cu care vom merge deoarece suntem prea multi pentru o singura masina. Drumul a fost fara probleme. Dupa aproximativ o ora am ajuns si in padure. Incepem sa ne asezam tabara intr-o poienita. Nu era mare lucru de facut. Doar de montat cateva corturi si sa facem un foc pentru a ne incalzi. Zis si facut. Reusim sa ne terminat si mica treaba dupa care ne asezam la povestit. Toti m-au asaltat cu intrebari de genul “ce ai mai facut in tot timpul asta?”, “cum e orasul Los Angeles?”. Dupa ce am terminat si cu etapa interogarii baietii au plecat spunand ca au ceva treaba, lasandu-ne pe mine, Hinata si Konan singure. Nu ne simteam prea bine fiindca eram singure intr-o padure destul de intricosatoare. Din toate colturile se auzeau diferite sunete, semn ca nu eram singure. Asta ne inspaimanta si mai tare. Ne punem de acord totusi sa-i cautam pe baieti. Nu am de gand sa raman singura aici. Ne indreptam spre locul in care au plecat ei. In timp ce mergeam auzim niste zgomote din dreapta si stanga noastra. In urmatoarele secunde...suspans





Am venit si eu cu un nou capitol. Sper sa va placa. La patru comm-uri aveti next

Si acest capitol ti-a iesit bine, chiar foarte bine.
Doar un sfat de la mine: pune mai multe paragrafe, pentru ca noi sa citim mai usor.
Astept nextul si te pup dulce!

te rogg pune nextul nu ne lasa asa in suspans

Hai ca ai mai mult de patru commuri, dei pune nextu ca-i super fain ficul tau

Scz ca nu am pus next dar am fost plecata. Va promit ca pun next-ul maine.

Super tare povestea asta!Chiar o ador ....sa pui repede nextu` ca te pap

Capitolul IV: Noi prieteni, noi peripetii partea a II-a

In timp ce mergeam auzim niste zgomote din dreapta si stanga noastra. In urmatoarele secunde...

Din toate partile apar baietii speriindu-ne de moarte. In acel moment am crezut ca fac infarct. Ne-au speriat atat de tare incat voi ramane cu sechele. Ce i-au apucat sa faca asta? Ma uit la ei si ii vad ca se prabusesc de ras. Si eu as face asta in locul lor. Adica sa ne vedeti pe noi. Cu niste fete albe ca varul, de parca am vazut o fantoma si in stare de soc.

Dupa ce imi revin la normal dupa acea sperietura ma apropii de Itachi si incep sa il cert. Cum au putut face asta? Nu a fost deloc amuzant. Se pare ca fetele tot in stare de soc erau. La Hinata ma mai asteptam, dar Konan? In fine. Ma uit la baieti si le spun sa le calmeze pe cele doua, dupa care ne intoarcem inapoi la tabara.

Toata noaptea am ras si ne-am distrat. Nu-mi vine sa cred ca sunt acasa. Din nou alaturi de prietenii mei pe care nu mai am de gand sa-i parasesc. Voi ramane aici, alaturi de ei, aici unde imi este locul. Radeam la fiecare gluma de ziceai ca-s nebuna. Dar nu-mi pasa. Eram fericita, in sfarsit eram si eu fericita. Sunt alaturi de toti cei pe care ii iubesc. Mai putin Sasuke. La acest gand ma intristez instantaneu, ceilalti observand asta.

Ma scuz si le spun ca am nevoie sa fiu singura apoi ma ridic si ma indepartez de grup. Nu merg foarte mult pentru a nu ma rataci si ma asez pe iarba sub un copac, spijinindu-ma de acesta. Nu-mi mi-l pot scoate din cap. A fost prima si ultima mea dragoste. De atunci nu am mai putut iubi pe nimeni. De fiecare data cand eram cu cineva, in minte tot pe el il aveam. Oare merita sa indur toate astea pentru cineva care ma dispretuieste? Care ma uraste? Sigur ca nu merita. Dar oricat de mult as incerca sa-l uit, nu pot. Nu imi iese din cap si asta ma innebuneste. Stiu ca nu il pot avea, dar stiu ca nu il pot uita. O situatie mai dificila decat a mea nu am mai intalnit. Pur si simplu nu pot face fata.

Revin pe Pamant atunci cand Sasori ma atinge usor pe umar, pentru a nu ma speria. Se aseaza langa mine si isi ridica privirea spre cer. Ma uit nedumerita la el, parca intrebandu-l din priviri de ce este aici.

-Stiu ca inca il iubesti si stiu ca nu e usor sa treci peste, dar viata merge mai departe. El nu merita dragostea ta atata timp cat nu stie sa o pretuiasca.

Nu imi vine sa cred. De unde stie el de Sasuke? De unde stie ca l-am iubit si inca il iubesc? De unde stie toate astea? Ma uit intrebator la el si primesc drept raspuns ceva ce mi-a raspuns la toate intrebarile. “Itachi”. Bineinteles. Trebuia sa ma gandesc la asta. Dar de ce i-ar spune lui? De ce tocmai Sasori. Mi-am dat seama ca planuieste ceva inca de cand m-am intors. Dar acum intrebarea este...”Ce planuieste?”. Ce are de gand “frate-miu”? Intrebari la care doar el imi poate raspunde. Daca il iau direct cu siguranta nu imi va spune nimic. Dar ce pot face? Oare Sasori stie ceva?

Simt cum sunt zgaltaita usor si imediat imi intrerup sirul gandurilor. Il vad pe Sasori care se uita ingrijorat la mine. Mda...tipic mie. Mereu sunt aeriana si uit de cei din jurul meu.

Imi ridic privirea si o intalnesc pe a lui. Ochii lui emanau numai iubire si blandete. Oricine se putea pierde in ochii lui. Mereu atat de calmi, de blanzi. Te fac sa te simti minunat. Ia stai putin. Stop cadru! Cum adica ma fac sa ma simt minunat? Sakura, trezeste-te la realitate! Cum pot gandi asemenea tampenii? Cred ca incep sa innebunesc.

Ma uit in continuare in ochii lui, el facand acelasi lucru. Au trecut secunde, minute, ore, nici eu nu stiu. Parca timpul s-a oprit in loc, doar pentru noi doi. Ne uitam unul in ochii celuilalt, ei vorbind pentru noi. Nu era nevoie de cuvinte. Desi eu vroiam cu orice pret sa ma opresc sa-l mai privesc, inima nu ma asculta. Ar fi vrut sa-l priveasca la nesfarsit, in timp ce creierul meu imi spunea, sau mai bine spus urla sa nu fac asta.

Fara sa realizez, ne apropiem unul de altul periculos de mult. Stiu ce urma. Vroiam sa ma retrag, dar parca eram intepenita. Nu puteam sa fac nimic in aceasta privinta. Corpul se misca de unul singur. Intre noi mai erau doar cinci centimetri. Patru, trei, doi, unu...cand eram pe cale sa ne sarutam, corpul meu isi recapata puterile, eu ridicandu-ma brusc si luand-o la fuga pe unde apucam. Nu-mi vine sa cred ca era sa fac o greseala uriasa. Nu ma pot indragosti. Nu pot face asta. Stiu sfarsitul povestii. Ne indragostim, dar dupa un timp tot la dragostea fata de Sasuke ajung, in final ranindu-l pe baiatul cu care sunt. Nu pot permite asta, nu si cu Sasori.

Gandurile nu-mi dadeau pace. Alergam ca o nebuna prin padure, fara sa-mi dau seama unde ma indrept. Tot ceea ce imi doaream in acel moment era sa mor. Sa evadez din aceasta lume. Sa scap de toti si sa nu-i mai fac pe altii sa sufere. Da! Asta este singura solutie. Dragostea pentru Sasuke va muri odata cu mine.


Scuze ca v-am facut sa asteptati dar am fost putin plecata. Stiu ca acest capitol e varza dar nu am inspiratie. Sper totusi sa va placa. Astept critici si pareri.
Va poop doolce

Miau miau !

1. Ideea- Hmm, ideea in sine este draguta insa as vrea sa o dezvolti mai mult.

2. titlul- Imi place titlul, este expresiv si cred eu ca are legatura cu ideea fic-ului.

3. Descrierea- Ei bine, descriere pot spune ca este, intr-o oarecare masura. As vrea totusi sa descrii mai mult sentimentele, sa te " bagi " in miezul problemei cum sar spune. Ai descris, dar nu ar strica putin mai mult.

4. Dialogul- Dialogul nu este lung si nici sec. L-ai adaugat exact cand era nevoie de el, foarte bine!

5. Actiunea- Mi s-a parut putin grabita atunci cand cei doi urmau sa se sarute. Puteai sa descrii sentimentele fetei mult mai mult. Ai repezit lucrurile mult. Incearca sa descrii, nu mai trage totul de coada si nu mai trece de la o idee la alta asa de rapid.

6. Estetica- Estetica, nu stiu ce sa zic. Este destul de buna, as prefera sa scrii cu alb. Se vede mai bine, mai vizibil. Asezarea in pagina e buna iar aspectul capitolului este ordonat. Am vazut ca intre semnele de punctuatie si cuvinte ai apasat butonul " SPACE " deci e ok

7. Greseli de tastare, ortografie, gramatica :


" spijinindu-ma " - ---> sprijinindu-ma <---

" nu-mi " - ---> nu mi-l "

" frate-miu " - ---> Asa se scria ? Eu stiam ca se scrie " fratemiu " .. acum na, daca gresesc imi cer iertare.



Asta e ce am avut eu de spus. Astept next-ul.
Spor la scris si la idei.
Pupici