Iubire ca-n filme
Episodul I



-Da, da, nenorocitule da! Te aud, nu e nevoie sa mai tarai atat, te aud clar desi nu mi-as fi dorit sa ma fi nascut cu simtul auditiv!
Cu fata pe perna, intind una dintre maini pe unde apuc, cautand afurisitul de buton care sa opreasca alarma asta tampita. Fara sa mai fac eforturi mari, pipai ceasul ca sa ma asigur ca nu e altceva si il arunc cat colo, fara a mai sta pe ganduri. Dupa aceasta, zabovesc cateva secunde. Timpul trece, nu sta. Secundele se transforma in minute, iar eu cu chiu cu vai incerc a ma misca incet, dezvelit pe jumatate, iar cu un picior incurcat in plapuma. Fac un efort si ma eliberez din ea, apoi ma ridic lenes de pe pat. Clipesc de cateva ori, apoi privesc in jurul meu. Soarele imi lumineaza camera cu ale sale raze. Ma intreb cat o fi ceasul? Na, daca am stricat ceasul? Ce sa fac daca eram pe jumatate adormit si nu judecam normal? Imi asez picioarele pe podea, dar le ridic repede deoarece am calcat in ceva lipiciooos, ah, atat de scarbos! Dar nu e de mirare, asa e felul meu de a fi, imprastiat, dezordonat si in multe feluri, dar bine ca mai am si calitati. Huh, ca veni vorba de dezordonat, nu ar strica sa se faca putina ordine in camera asta. Boxeri pe televizor, piese din ceasul stricat, mancare pe jos iar laptopul unde nebunia mea e? Arunc plapuma pe jos astfel incat sa se prelungeasca de la pat pana la usa si pasesc usor pe ea.
- Marthaaaaa, fai femeie vin-o de graba si fa curat in camera! tip eu cat ma tin plamanii fiind sigur ca am reusit sa-i trezesc pe Itachi si pe Kio, Itachi fiind fratele meu mai mare si Kio sora mea mai mica.
- ~Sasuke, te omorrrrrr!~ urla amandoi deodata.
Ah, cat ma bucur sa am parte de asemenea dimineti. E necesar sa fii binedispus de dimineata, asa mai dai stresul la o parte, cel putin asa cred eu. Imi iau o pereche de boxeri curati, dar nu din sifonier ci gasiti pe jos, un tricou larg pe care l-am mai purtat si ieri si o pereche de jeansi negri. Ies din camera si ma indrept catre cea mai apropiata baie. Intru si spre surprinderea mea dau peste iubita lui Itachi, Mia, care probabil a avut o noapte de ''vis'' ca sa zic asa, cu Itachi. Fiind imbracata sumar, mai exact avand un prosop scurt infasurat in jurul taliei ma face sa ma delectez cu ''peisajul'', ei bine, ce baiat, nu are in viata sa momente in care hormonii i se urca la cap si are chef sa fie umpiculet pervers. Sta in firea noastra, a masculilor. O privesc de jos in sus cat timp pot, pana ma observa si incepe a tipa cat poate. Eu, (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) fiind raman tot asa pana ma trezeste la realitate fratele meu mai mare cu un sut in partea dorsala. Presimt ca va urma o cearta, vai, ar trebuie sa ma fac ghicitor pfff...
- Mah pervers care esti, stiu ca fata e buuuuuna rau, dar parca aveai iubita?!! Iesi, iesi pana nu te calc in picioare!
Ies, ies dand nas in nas cu Martha, menajera cu parul aurit,ochii verzi,, cea mai enervanta dintre toti servitorii, mereu emana doar prostie in jurul ei.
- Vai fa, ai facut asa de repede curat in dormitor? intreb eu ironic.
- Poate ai parul brunet la exterior, dar prin interior esti total blond!
- Haha, uite cine vorbeste, acum hai, ciocu mic si mars, fa pasi si dute de fa curat cat mai repede in camera! A a a, ai uitat cine sunt eu? Si nu cred ca vrei sa-i amintesc tatei ca te dai la Itachi, nu uita ca am si dovada! si uite asa i-am inchis gura. Yeee, ce imi placea sa fac pe seful!
Cobor la parter unde mai era o baie, intru si imi las hainele pe unde apuc si intru in cabina de dus. Las apa cristalina sa curga si sa se plimbe pe trup'sorul meu. Un mic fior se produce atunci cand apa fierbine mi se prelinge pe corp, ceea ce ma face instantaneu sa schimb temperatura apei, aceasta devenind calduta. Peste cateva minute ies din dus, ma sterg cu prosopul si imi potrivesc hainele pe trup. Imi dau cu putin parfum cu un miros puternic, ce-i drept si ma indrept spre bucatarie. Iau doua felii de paine din dulap, apoi scot din frigider mustar, margarina, sunca, cascaval, salata verde, rosii si alte condimente si imi prepar un sandwich care parea a fi chiar delicios, si uimindu-ma pentru ca chiar asa si era. Eh, am facut si eu ceva comestibil pentru prima data, de obicei gatea bucatarul, Derek, englezoiul ii ziceam eu, dar azi era ziua lui libera, de obicei cand avea el si alte zile libere gatea mama, dar nici ea si nici tata nu erau acasa. Plecasera in Paris cu diferite treburi. Infulecand ca un hapsan ma uit la ceasul agatat frumos de perete ce indica ora noua si treizeci de minute. Am intarziat la liceu, dar nici ca-mi pasa. Am facut asta de foarte multe ori si in clasa a noua si uite ca am promovat si acum sunt intra zecea. Dupa ce imi termin gustarea ies din bucatarie si merg de-alungul holului pana ajung la usa. Ma incalt cu prima pereche de incaltari vazute, acestea fiind o pereche de adidasi Nike albi cu negru. Nici vorba sa ma grabesc.
Mie imi place sa fac treburile tacticos, cum era unul dintre motto-urile mele: graba strica treaba. Inainte sa ies tip incat sa fiu sigur ca ceilalti ma auzira ca am plecat. Deschid garajul iar de acolo iau cheile unu lamborgini cu care urma sa plec la scoala. Stiu ca nu ar trebui sa am permisul inca dar cand ai bani, aproape tot este posibil, subliniez aproape. Nu aveam chef sa conduc, de obicei mergeam cu limuzina dar ghinion, Albert, soferul avea si el ziua libera azi. Oftez in sinea mea si ii dau bice. Mergeam cu doua sute de km la ora deciii, am avut noroc ca nu am avut vreun accident pana la scoala.
Imediat ce ajung parchez masina intr-un loc cat mai convenabil si merg linistit. Intru pe portile liceului ''Konoha Perfetual'', dar e pustiu in jur , normal daca toti sunt la ore desi nu garantez ca chiar toti sunt prezenti la ore, ar fi o prostie din partea mea. Sa vedem, de la noua la zece ce ora am? Ah, da ... fizica, bleax mai bine ma lipsesc. Intru in clasa deoarece stiu ca fizica intotdeauna o facem in laborator si dap, am avut dreptate, nici urma de vre-un elev in sala de clasa a Xa A. Nu-mi ramane decat sa astept cinsprezece minute sa se sune, se suna la si fix. Imi pun capul pe banca si inchid ochii. Linistea mi-e tulburata atunci cand aud o bubuitura in usa. Merg sa vad ce se petrece si surpriza, Naruto, blondul cu ochi albastrui si cristalini, fiind si cel mai bun prieten al meu cu Gaara, roscatul cu ochi verzi, al doilea cel mai bun prieten al meu se ciondaneau. Eu radeam cu pofta deoarece amandoi adoptau niste figuri de iti venea sa faci pe tine de ras, zau ...
Dupa ce Naruto sa ales cu un ochi vanat si Gaara cu buza sparta am aflat de la roscat, caci blondul parca nu ar vrea sa-mi vorbeasca si nu stiu de ce ... ca le-au dat drumul mai devreme deoarece profesoara avea dureri abdominale, dah, era ''cu burta la gura'' cu un chelios imputit care era sotul sau si in acelasi timp si profesorul nostru de chimie. Mai discut ceva cu ei pana cand o observ pe rozalia cu ochi asemenea smaraldului, patrunzatori asemenea privirii unui copilas, ea era Sakura si inacelasi timp mult prea iubita mea. Privirea mea se ciocneste cu a sa, eu uitandu-ma la ea cu blandete dar ea dimportiva, daca privirile ar putea ucide as fi mort deja. Alerg catre ea dar pare-se ca ... doreste sa ma evite?!! Grozav, mai intai Naruto apoi rozalia. Ma tin dupa ea si ajung sa o prind de incheietura mainii, iar fara a mai ezita intru in discutie cu ''dumneaei'':
- Bine, defapt rau pentru mine, poti sa-mi spui ce ai patit? intreb eu nedumerit prinzand-o de barbie si facand in asa fel incat ochii nostrii sa se intalneasca. Ea imi evita privirea, rascolind prin mintea sa si incercand sa-mi dea o explicatie plauzibila dar se pare ca vorbele nu voiau sa-i iasa din gurita.
- Sasuke, o sa ti-o spun cat de frumos pot, Sasuke .... nu te mai iubesc! spuse ea smulgandu-si mana dintra mea si plecand in graba.
Cuvintele sale venira ca un tarus din lemn patrunzand inima unui vampir pentru mine. Voiam sa o intreb ce se intampla, de ce, dar parca totul se prabusea peste mine. Foarte frumos, mai intai cel mai bun prieten iar apoi dragostea vietii mele. Ieri, totul era perfect, nu parea ca e ceva in neregula, mii de intrebari imi circula prin minte, dar nici un raspuns. Clopotelul suna anuntand ca pauza a inceput iar eu ma intorc mahnit in clasa. Observ ca rozalia nu mai statea in banca cu mine. Imi plec privirea si merg catre a doua banca din randul din mijloc. Il intreb pe Naruto daca vrea sa stea in banca cu mine, dar acesta nu da nici un raspuns. Ei, firar al naibii, totul era prea perfect, ca linistea dinaintea furtunii, dar presimt ca va urma un tainfun, nu o simpla furtuna. Nu sunt obisnuit ca cineva sa ma ignore. Nu, nu si nu.
- Tu ce mama dracului mai ai de te comporti asa din senin! racnesc eu atragand priviri asupra mea. Da-mi un motiv pentru care te comporti asa! Zi-mi, te enervez, nu ma mai suporti? sau ce? Dar nici un raspuns. I-as fi invineti si celalalt ochi daca nu ar fi venit Gaara sa ma linisteasca. Se ofera sa stea cu mine in banca.
- Sasuke, trebuie sa ... sopti el si nu apuca sa temine deoarece profesorul de engleza intra in clasa evident ... vesel? Bine, asta e foarte ciudat ...
Isi incepu ora cu zambetul pe buze, iar eu eram total absent. Privirea imi era atintita intr-un anumit punct si acela era Sakura, care statea in banca cu Naruto???!
De cand se inteleg ei atat de bine incat sa fie si colegi de banca, sa vorbeasca, sa-si zambeasca unul altuia. Muream de nerabdare sa se sfarseasca odata ora aceasta tampita, sa aud ce are de zis Gaara si sa-i improsc cu intrebari pe cei doi. Normal, l-as fi ascultat si pe Gaara si acum dar nu as vrea sa ii stric fericirea profesorului, sau sa-l ''supar'' caci era extrem de sever uneori. Incerc sa fiu cat de cat atent asupra unor detalii nesemnificative si sa-mi iau cat mai corect notitele. As vrea sa-i sterg cat mai repede zambetul de pe buze profesorului, zau ca ma irita rauuu. In sfarsit, clopotelul si aleluia! Dupa ce profesorul ne dadu tema si parasi sala de clasa imi atintesc ochii catre Naruto si Sakura care erau din ce in ce mai bizari ....
Imi intorc privirea catre Gaara si ii spun sa continue ce avea de zis:
- Off, stiu ca nu o sa-ti placa absolut deloc ce am sa-ti marturisesc. Stiu ca are legatura cu suferinta ta. Motivul pentru care eu ma certam cu Naruto este ca ... l-am prins sarutandu-se cu Sakura! Te rog sa nu pornesti un scandal, fii calm, te rog ...
Din momentul in care a spus Sakura nu mai eram atent deloc. Am auzit eu bine? Nu, desi nu vreau sa cred ... asta ar explica faptul ca Sakura se intelege atat de bine cu Naruto, dar nu, nu se poate ca cel mai bun prieten sa ma fi tradat astfel! Nu, nu, nu vreaau sa accept asta, nu trebuie sa fie adevarat. Din nou sunt coplesit. O durere de cap imi face o vizita. Dorind sa-mi confirm spusele lui Gaara m-am dus sa-i caut. Nu o sa trag concluzii pripite. Poate exista si alt motiv desi nu stiu care ar fi ala. Merg pe coridorul aglomerat al liceului cand ce sa vad. Nu pot sa cred, nu pot sa cred. Doamne, ce am facut sa merit asta? Stiu ca nu sunt usa de biserica, dar nu sunt nici chiar atat de rau incat sa merit sa fiu pedepsit in asa hal. Firar sa fie, dar ce ai ajuns Sasuke? Oare chiar o sa o lasi pe Sakura sa te aiba la degetul mic, sa te controleze cum vrea ea? Chiar o sa o lasi, nu nu ar trebuie, desi este iubirea ta de-o viata.
~Acum chiar urmeaza o tornada ...~

Iubire ca-n filme
Episodul al II-lea


- Ne... spun eu incet, ne... continui incercand ba Doamne sa ma calmez dar continui, ne ... no...rocitilor! Acum ai ajuns sa te saruti cu toti golanii de cartier t*rfo care esti!
Naruto si Sakura au oprit sarutul ''romantic'' ce parea ca se petrecea intre ei doi,iar toti de pe acolo se uitau socati la mine in timp ce eu ma apropiam cu furie spre ei. M-a las stapanit de nervi, ne mai judecand normal. Din momentul in care i-am vazut sarutandu-se ceva s-a rupt din inima mea care acum e plina de resentimente si rachiura. Zau ca pe fatalaul asta il omor. Nu o sa stau cu mainile in san in timp ce el isi face de cap cu ''fosta'' mea iubita. Iar Sakura are impresia ca scapa asa, cu una cu doua? Nu, nu se termina asa. Deci ii omor, ii omor. Avand nervii urcati la cap si fiind rosu, chiar grena la fata ma indrept catre ei, cu privirile colegilor atintite catre mine si cu inima ghemuita intre spini, arzand in flacara infernului. Cu brutalitate si fara sa mai gandesc, lasandu-ma in patima nervilor si pierzandu-mi calmul meu de fier, ii trag un pumn sanatos in fleanca vechilui meu ''cel mai bun prieten''. Iar pe rozalie cu greu ma stapanesc sa nu o plesnesc, chiar daca palma mea era la mai putin de 5 cm de fata ei, dar totusi instinctele si constiinta nu ma lasau sa fac asta, oricat de indracit as fi fost.
- Sa nu te atingi de ea! racni Naruto pana o picatura de sange i s-a prelins de la buza inferioara in jos, iar de pe barbie cazand pe tricoul sau alb ca un fulg de nea. Si-a pus mana in partea dreapta a fetei, caci acolo i-am dat cu pumnul si a fugit catre baie urmat de cativa baieti. Eu stateam mut, cu spatele la rozalia care ramase impietrita, fiindu-i frica sa se miste de acolo, crezand ca as fi putut sa o ranesc ca pe Naruto. Inghit in sec, ne mai avand curajul sa privesc pe cineva in ochi, dupa care ma fac nevazut, ascunzandu-ma pe alte coridoare, ca un las ce sunt. Nu pot sa cred ca am facut o asemenea gafa. Daca directorul afla, ceea ce sigur se va intampla pot sa ma consider un om mort, sau si mai grav, exmatriculat. Nu e prima oara, inainte sa ma combin cu rozalia am avut foarte multe antecedente in bataie, am fost prins cu tigara in gura ascuns in spatele scolii in tamp ce chiuleam, eu si cu Naruto si inca trei tipi, care eram coniderati cei mai rai din scoala, fara leac, fara speranta. Nu vreau sa fiu dat afara, daca tata o sa afle o sa ma trimita la internat si o sa fiu privit de toata averea, de tot luxul, o sa traiesc sufocant si nu pot permite asa ceva. Trebuie sa indrept cumva lucrurile, daca as putea face ceva ... dar nu pot. Faptele mele sunt prea grave.
Miniboxele care erau atasate pe holurile scolii, erau conectate la microfoanele din biroul subdirectoarei. Dupa cateva clipe in care am incercat sa-mi pun nervii deoparte si sa-mi fac ordine-n ganduri, aud urmatoarele vorbe, care ma lasa intepenit, dar subconstientul meu stia ca se va ajunge la asta: ,,Sasuke Uchiha, in biroul directorului acum!''. Ma asteptam la asa ceva, dar nu aveam de gand sa fiu exmatriculat. Dar in momentul de fata nu prea mai aveam ce sa fac. Iar fuga nu era o solutie, nu si de data aceasta. Cu privirea atintita catre podea, ma indrept cu pasi marunti catre biroul directorului. Nu mai aveam scapare, singura conditie care poate ca ar fi ameliorat pedeapsa ar fi fost sa dau dovada ca m-am schimbat de atunci cand eram un vagabond, chiar am incercat sa fac asta, dar notele din catalog aratau contrariul, trei, patru si cinci pe linie. Iar faptul ca chiuleam inrautatea situatia. Ma trezesc la cativa centimentri de usa biroului directorului. Bat la usa si raman acolo pana aud un ''Intra'' rostit in mare sictir, dah ... Imi arunc capul inauntru, urmat de trup iar in scaunul de la birou statea un batranel cu parul carunt, alb cu negru, ochii de un intuneric abisal ce exprimau doar suparare si mahnire, iar pe unul dintre scaune statea profesorul de engleza, care avea inca acel zambet pe fata! Mai era inca un domn cam dubios, inalt, par cenusiu ce avea pe fata o masca gri care ii acoperea si ochiul stang, iar eu aveam sentimentul ca de aici nu voi scapa teafar si nevatamat.
-M-ati chemat domnule Hiroshi? zic eu umpic speriat.
-Dupa cum se vede, mr. Uchiha. Mi-a fost adusa la cunostiinta fapta dumitale, ce nu ma incanta deloc. El este domnul Kakashi Hatake, inspector scolar universitar. Urmeaza cateva clipe de tacere dupa care discutia continua. La sfatul dumisale am luat o hotarare ce nu mi-o voi schimba in ruptul capului. Prea mult v-am dat n-as la toate prostiile, dar avand in vedere dosarul tau imbuibat de prostii, faradelegile tale, notele tale, am hotarat impreuna cu toti profesorii ca vei fi exmatriculat. Iar de aceasta data, banii nu te vor scoate din incurcatura ...
La auzul acestor cuvinte am ramas stana de piatra cu privirea posomorata, iar bataile inimii mi-au accelerat. Si constat cu stupoare ca de data asta nu mai aveam scapare, am dat-o-n bara rau de tot.
- Dupa ce platiti o amenda in valoare de 700 de yeni pentru spitalizarea colegului dumneavoastra pentru ca i-ati crapat maxilarul puteti parasi incinta scolii, iar de maine de la prima ora va veti prezenta la urmatoarea adresa pentru a face un program in folosul comunitatii.


Dupa ce mi-am luat ruxacul iar parintii au fost instiintati si au platit suma de bani care era un nimic pentru mine, am parasit curtea scolii si directia mea a fost catre casa, am luat-o pe jos caci masina mi-a fost confiscata de mama si de tata, care erau extrem de furiosi ca si-au parasit activitatile importante ca sa vina sa ma ''dadaceasca'' si sa se ocupe de problemele mele, iar faptul ca am fost exmatriculat sigur i-a facut sa fie hotarati cu decizia de a ma trimite la internat, desi se comportau foarte ciudat, clar nu as fi mers cu ei acasa, desi as fi ajuns mai repede, sunt pregatit de o morala de zile mari. Am ramas singur, eu si gandurile mele. Cu siguranta din cauza acelui inspector directorul nu ar fi acceptat banii pe care ii as fi dat ca mita sa nu ma exmatriculeze. Totusi am multe nelamuriri. Ajungand acasa mohorat, am fost de-a dreptul socat cand am fazut masina politiei in fata casei. Doar nu au venit sa ma aresteze, caci sunt minor, da sunt minor, am doar saisprezece ani. Intru in vila si ce sa vad, pe holul principal erau o gramada de bagaje.
-Sasuke, trebuie sa discutam si cu tine, strigara ei din living. Merg catre sufragerie inghitind in sec. Nu-mi miroase a bine, ce naiba s-o fi petrecut aici?In living erau si Kio, Itachi si logodnica sa Mia.
- Stiu ca o sa te enerveze la culme ce o sa auzi, dar asta e situatia. Martha ne-a golit de zece miliarde de yeni si a fugit cu ei si se pare ca afacerile din ultima vreme nu prea ne-au adus profit, deci prin urmare suntem nevoiti sa vindem vila si terenurile si sa ne mutam in alta parte. Stiu ca daca s-ar fi intamplat doar atat nu am fi nevoiti sa ne mutam, dar am fost nevoiti sa renuntam la o parte din actiunile noastre si conturile din banca si am ramas cu datorii. Ah, da suntem obligati sa vindem si masinile bineinteles.
Ce aud?! Ce aud?!! Martha? Jefuit? Vindem masini, ne mut..tt..am, acum mi-a picat fisa. De asta a spus directorul ca banii nu ma vor ajuta, ceva e putred in toata treaba asta ... si o sa aflu ce.

Iubire ca-n filme
Episodul al III- lea

Ce aud?! Ce aud?!! Martha? Jefuit? Vindem maşini, ne mut..tt..am, acum mi-a picat fisa. De asta a spus directorul că banii nu mă vor ajuta, ceva e putred în toată treaba asta ... şi o să aflu ce. Să punem lucrurile cap la cap. Astăzi sau întâmplat doar lucruri îngrozitoare. Mă rog, înafara faptului că mi s-au dat papucii, am fost exmatriculat din liceu, am fost golit de zece miliarde de yeni şi că urmează să nu mai am parte de asemenea lux, ce se mai poate întâmpla rău?
- Şi Sasuke, să nu crezi că ai scăpat de internat! Când vom ajunge la noua casă vom discută despre asta.
- Totuşi nu ne permitem să rămânem aici, doar aţi spus că vindeţi maşinile,măcar în aceste două zile de libertate care mi-au mai rămas?
- Ne pare rău fiule, dar cei de la asigurări au pus deja sechestru pe casă, şi plus că ce vom obţine din vânzarea maşinilor deabia ne va ajunge pentru achitarea datoriilor. spuseseră ei dezamăgiţi.
Super, exact când credeam că nu poate fi mai rău, mi s-a arătat contrariul. Cum o să rezolv încurcăturile astea de la internat? Şi ce fel de datorii au mamă şi tata? Căci înafară de acea sumă considerabilă de care am fost privaţi, mai rămăsesem cu de două ori mai mult. Sper să nu fie adevărat ce bănuiesc eu. Mă încordez, ridicându-mi bagajele şi cărându-le până la maxi-taxiul de afară. Ne facem loc să încăpem cu toţii, iar taximetristul ne puse bagajele în portbagaj. Un camion urma să ne aducă mobila şi alte lucruri rămase. Am rămas îngândurat şi tulburat. Urmă să mă duc la internat, dar ce mă intrigă cel mai tare e faptul că părinţilor mei le trebuiau atâţia bani pentru a-şi plăti datoriile. Adică, datorii de miliarde, interesant... În fine, toate la timpul lor, o să aflu eu ce trebuie să aflu mai devreme sau mai târziu. Maşina gonea pe autostrăzile oraşului aglomerate şi mizerabile. Tokyo avea o pupulatie mare, adevărat şi tare mizerabilă, oriunde te uitai vedeai doar deşeuri, mă întreb, oare tomberoanele ce rost mai au? Uneori aş preferă să am parte de mai multă linişte, totul devine aşa obositor. Desigur, când o să ajung la internat, dacă o să ajung, nu o să mai gândesc aşa, asta-i clar.
Vocea mamei ne anunţa că am ajuns la destinaţie. Privesc de la gemuleţul maşinii şi observ o căsuţă mititica, fără etaje, păi nu sunt sigură dacă toată mobilă va încăpea aici, ori se gândesc să o vândă?
Ies repede şi inspir adânc apoi expir. Eh, ce să mai spun, nu era pe gustul meu, era un spaţiu prea mititel că să am loc să mă dezlănţui. Îmi iau bagajele şi îi şutesc repede cheia din mână tatei, acest infuriindu-se, dar doar umpic, spre bucuria mea. Descui uşa şi rămân stupefiat. Ce fel de celulă cu uşi e asta? E prea îngust pentru mine. Pereţi crem, bleah, demodat. Pe jos parchet? Nu s-ar zice. Oare unde le-a fost capul? Eu, sincer să fiu, cred cu tărie că totuşi ne-am putea permite ceva care să aibă şi parter şi un etaj, măcar. Şi să fie decorat cu mai mult gust.
- Camera mea unde ar trebui să fie? Trebuie să am parte şi de intimitate nu?
- O dragule, bineînţeles că o să ai, doar că de acum în colo o să împarţi camera cu fratele tău.
Mă uit la Itachi care făcu o privire de mort. Mie îmi convine, o să am timp să discut și cu el despre toate chestiile care-mi sunt suspecte. Dar el? Cum o să mai aibă intimitate când o să facă, acea treabă, dinte un mascul și o femelă, cu Mia? Dorind să vorbească, mai mult că sigur să-i oblige să aibă o cameră proprie, se abținu când mama și tata au zis în cor : ,, Asta e decizia noastră!''. Frate-meu era evident nervos pentru că Kio obținuse o cameră doar a ei. Sunt condus către cameră în care de acum în colo voi sta. Era, să zic, suficient de încăpătoare. Îmi desfac bagajele și stabilesc cu Itachi de unde și până unde e partea mea, iar el făcând la fel cu partea sa. Până la urmă ne-am înțeles. Am așteptat să vină ce-i care trebuiau să aducă mobilă, că să ne putem despacheta. Rămas singur în cameră, m-am gândit cum să-i conving pe părinți să nu mă trimită la internat, dar nu am ajuns la nicio concluzie. Singurul lucru pe care îl puteam face era să ... să fug o vreme de acasă. Ceea ce mi-ar fi convenit, căci nu aveam de ce să stau în ''inchisoarea'' asta cu uși. Profitând de faptul că în ușă era o cheie, am încuiat repede și am sunat pe un ''vechi amic'', la care avea să stau de acum în colo până aveam să mă hotărăsc ce să fac și cum să fac, să rezolv ceva, dacă se putea rezolva ceva. Bătând din picior și așteptând să primesc ''semnalul''. Aud cum cineva trage de clanța, iar după voce era taică-meu. Începe să strige și să facă că toți dr*cii că să-i deschid ușa, crezând că e ori Itachi ori eu. Încercând să par dezinteresat, deschid ușa și găsesc o scuză foarte plauzibilă, cum că aveam căștile în urechi și nu îl auzeam.
- Sasuke, e timpul să disutam despre internat!
- Nu se poate altă data? acum sunt obosit și, sincer nu mă simt prea bine.
Încuviințează din cap, după care pleacă. Urma să fug după ce toți se vor culca. Oftez după care privesc pe geam micuța grădină. Chiar dacă nu era foarte mare și grandioasă, admirai cu plăcere priveliștea, fără deșeuri și fum ... În cameră erau doar două saltele așezate pe jos și bagajele noastre. Mă așez pe una dintre ele și privesc tavanul, după care închid ochii. << Aș vrea să dau timpul înapoi, cât de mult aș vrea ... >>. Chiar dacă nu părea că îmi păsa prea mult, o iubeam enorm pe Sakura chiar și acum, după tot ce mi-a făcut? Dar defapt ce mi-a făcut? S-a despărțit de mine fiindcă nu mă mai iubea. Și ironia sorții, s-a întâmplat să se îndrăgostească de cel mai bun prieten al meu. Totuși, Naruto se comporta mai ciudat decât ar fi trebuit, sunt prea suspicios, dar așa mi se pare. Trebuia să fug, ceea ce nu era bine, dar nu puteam să stau cu mâinile în sân în timp ce eram dus la internat. *Trrrr, trrrrr*. Pfff, sigur e telefonul lui Itachi. Probabil o să se oprească văzând că nu răspunde nimeni. Eu sunt prea prost dispus să-l mai strig pe frate-meu sau să răspund. *Trrrrr, trrr*. Ce mă enervează ăștia care insistă atâta. O fi probabil ceva important. Caut telefonul prin rucsac și răspund.
,,- Alo, Itachi tu ești?''
Vocea asta, vocea asta îmi este cunoscută și este a Martheiii! Cât tupeu pe femeia asta să îi mai facă avansuri lui Itachi după ce a făcut!
- Auzi făi, i-a ghici cine sunt? Dacă te prind te tund cheală și te pun să mă pupi în partea dorsală!! Ai priceput jegoas-o care ești??!
Trântesc telefonul de una dintre saltele și îmi pun palmele peste față. Oftez nervos, ahhh, ce rău că a sunat cu număr ascuns, aș fi putut să-i iau numărul de telefon ... de telefon. Brusc zâmbesc din colțul gurii și ascund telefonul sub salteaua pe care stătusem adineaori. Observ bucuros că s-a înserat, în sfârșit. Pe ușă își face apariția afurisitul asta de Itachi. Se părea că toți sunt obosiți și că s-au dus să se odihnească, iar fratele meu panuia să facă la fel. Eu, văzând că s-a așezat pe saltea si a inceput să atipească îmi schimb profilul telefonului, punându-l pe vibrații. Cu grijă și cu atenție iau telefonul de sub saltea și îl pun în geamantanul meu. Ce (iertati-ma nu stiu ce vorbesc) sunt. Cât eram singur trebuia să ies afară pe fereastră și să-mi scot bagajele, că să nu mai fac zgomot când urms să plec, nu, așa s-ar fi observat lipsă lor, firar. Mă așez așteptând, așteptând. Voiam să dispar cât mai repede de aici și aveam un motiv întemeiat. Închid ochii, dar rămânând cât se putea de concentrat pe situație. Nu aș fi vrut să adorm cumva. Mă ridic și mă mișc cât de încet pot, fără să fac zgomot. Aveam de gând să îmi scot acum bagajele pe geam că să nu mai pierd timpul înainte săă plec. Mă chinui să deschid fereastră căci era blocată, ei serios, tocmai asta îmi trebuia acum? Într-un final o deschid, și cum nu era prea mare distanță de acolo la sol, strecor încet bagajele și mă așez în cea mai mare liniște pe salteluță. Un fior mă ia când aud țârâitul din ruxac. Mă grăbesc să iau telefonul și să răspund. Era din nou un număr privat.
Ies în cea mai mare silențiozitate din cameră și încep să vorbesc, potrivindu-mi vocea încât să semene cu a lui Itachi.
- Alo?
''- Itachi, tu ești?''
-Dah, știu că adineaori ți-a răspuns frate-meu, dar sunamă cu numărul tău, căci am rezolvat cu Sasuke, acum nu mai sunt acasă.
''- Ești cu Mia?''
Înghit în sec, nedumerit, neînțelegând ce se petrece. Ce treaba avea cu iubita lui Itachi? Ce treabă aveau Itachi și Mia cu Martha?
- Nu sunt cu ea, ea a rămas acasă la părinții mei, eu sunt ... la un prieten în momentul acesta. Uite ce e, îți voi da un număr de telefon la care să suni cu numărul tău adevărat, acel telefon e privat și are parolă, doar eu pot vorbi de pe el, de acum în colo să mă suni doar pe acel număr: patru, noua, doi, doi ... îi dictam în continuare numărul, uitându-mă în agendă lui Itachi în același timp.
''- Bine, păpușel, te pup, te sun în 3 minute pe acel număr! spuse ea cu vocea ei pițigăiată.''
Trebuia să risc, i-am dat numărul meu de telefon. Acum chiar că te-am prins neghioab-o. Pușcăria te paște. Și o să aflu ce legătură are Itachi cu toate astea. Șterg repede ultimele două apeluri preluate de pe telefonul lui Itachi și întru înapoi în dormitor. Îi punt telefonul fratelui meu lângă saltea și aștept, aștept în continuare. Brusc, simț o vibrație ce venea din buzunar, dah! La țanc. Îmi iau geanta și, cu chiu cu văi, reușesc să sar pe geam. Îmi iau bagajele în spinare și dus sunt. Puțin mai în colo de strada pe care, acum locuiam, stătea în așteptare o limuzină neagră. Imediat ce mă vede claxonează, iar eu întru înăuntru. Îi zâmbesc blondului, care la rândul sau făcuse la fel. Era tânăr, avea multe pearcinguri și ochii de o nuanța mai specială, violet ... cu trei ani mai mare că mine și, șeful mafiei japoneze. Cum am ajuns eu să-l cunosc? Totul a început acum doi ani, pe când eram în clasa a opta. Tocmai părăsisem un cazino, mai degrabă, fusesem alungat de bodyguarzii de acolo fiind că nu aveam voie să practic jocurile de noroc, dar hei, aveam paisprezece ani! Eram singur și mergeam mahmur către casă, în zig zag și ... * Trrrr, trrrrrrr*. Îi fac semn lui Pain să facă liniște după care răspund la telefon. Era Martha, care făcuse intocmai si ma sunase, mare greșeală că facuse asta cu numărul ei, mare, mare greșeală. Îi dau o adresă la care îi spun să ne întâlnim peste o oră, chiar dacă era foarte târziu. Se pare că nu a părăsit Tokyo, îîîn fine, abia aștept să văd ce o să facă atunci când o să cadă pe mână mea, oare chiar să o tund cheală și să o pun să-mi pupe popul? Dammn, deci unde rămăsesem? Ah da, mergeam în zig zag până când am ajuns pe o alee întunecată, unde o bandă de indivizi dubioși torturau un băiat lipsit de ajutor. Cum eram și pus pe soții, și idiot pe deasupra, am pus o chestie de pe telefon care semăna cu sirenă mașinii de poliție. Dau volumul mai tare, iar acele persoane. crezând că au de a face cu poliția, își iau tălpășița lăsându-l pe blond aproape fără suflare.
~Așa l-am cunoscut pe Pain, salvându-l de la moarte, deși dacă nu erau atât de imbecili m-aș fi îndreptat și eu către o posibilă moarte ...~