Acest fic valoreaza milioane. Sincer ai avut o idee geniala si foarte originala. Adica frate, Bloody Mary? Nu mi-ar fi trecut prin cap o asemenea idee...Te poop si astept cu nerabdare next-ul. Zbye!

Capitolul 10.

Pov. Sasuke:

Pe bolta cereasca se inalta, cate una, cate una, stelutele mici si aurii. Cand eram copil, imi placea sa vin noaptea cand se intuneca cu mama pe aici. Saream cu mainile in sus incercand sa prind stelele, dar nu reuseam. Fratele meu Itachi spunea ca sunt prostut, deoarece stelele nu le poti prinde cu mana, si nu le vei putea atinge niciodata. Imi pare rau ca a trebuit sa ma maturizez asa de repede, as vrea sa pot fi inca o odata copil, ca sa pot evita greselile si sa mai trag putin de timpul acela minunat, cand eram micut si nu avaem nicio grija, eram intr-un fel liber.

Acum, ca am ajuns adolescent, realizez ca viata este foarte grea, si ca amintirile frumoase de cand erai un copil se sterg cu timpul, ramanand doar vechi povesti. Poate ca niciodata nu am vrut sa ma gandesc la copilaria mea, nu am vrut sa imi aduc aminte de ea, de tot ce mi se intamplase atunci, de lacrimile pe care le-am varsat cand am vazut acea scena macabra, neputand sa o impiedic, fiind doar un martor a crudei realitati.

Pot spune ca din acel moment viata mea s-a transformat din frumosul basm fermecat intr-una oribila, ce ma dezgusta cu fiecare secunda a timpului. Nu as dori nimanui sa treaca prin ce am trecut eu, nici macar dusmanilor mei. Nu mas fi asteptat vreodata ca singurele persoane pe care le iubeam sa ma dezamageasca, sau cel putin una dintre ele. Cumplita mea poveste m-a marcat pe viata, nu voi uita niciodata acele clipe de infern, in care imi doream sa nu fi fost acolo.

FlashBack:

Eu si Itachi luam linistiti masa. Eram doi copii, eu avand varsta de 9 ani iar el de 14. Ne iubeam mai mult sau mai putin. Adevarul este ca ne mai certam la anumite jocuri, mai ales la cele cu mingea, dar in rest ne ajutam in orice situatie asa cum puteam mai bine. Mama spala vasele iar noi stateam cumnti si mancam tot, ca sa nu o dezamagim si sa iesim apoi in parc sa ne intalnim cu prieteni nostii cei mai buni sa ne jucam Fotbal.

Itachi a terminat primul, si ca un frate iubitor, a hotarat sa ma astepte si pe mine sa mananc ca sa iesim apoi impreuna. Nu mai aveam mult si terminam, mai ales ca ma grabeam in urma indemnurilor lui Itachi de a manca mai repede, deoarece se face noapte pana termin eu tot. Intre timp, fratele meu s-a ridicat si si-a pus intr-un pahar apa, deoarece ii era foarte sete. S-a asezat apoi langa mine, lasan paharul pe masa in fata lui. Mai aveam o lingura si terminam, ce mult asteptasem acel moment in care Itachi urma sa ma felicite ca am terminat si sa plecam la joaca, insa nu a fost sa fie.

Deodata, am auzit cum usa se tranteste brutal de perete, scotand un zgomot infricosator. Mama a fugit repede la usa sa il intampine pe tata, nestiind ce o asteapta. Peste un minut, in bucatarie isi face aparitia tata tinando pe mama de gat, mai, mai sa o sufoce. Am fugit repede la ea si l-am agatat pe tata de tricou, astfel scapando pe mama din mana lui, aceasta eliberandu-se. El cand ma vede imi trage o palma de cad jos din picioare, incepand sa plang si intrebandu-l ce s-a intamplat de se comporta asa cu noi. Mama m-a tras repede in bratele ei, protejandu-ma, insa nu pentru mult timp.

Cand a vazut ca tata a luat in mana paharul din sticla si l-a indreptat catre noi, mama mi-a dat drumul aruncandu-ma in bratele lui Itachi. Tata atunci a aruncat paharul catre mama, spargandu-se in fata ei, cateva cioburi zgariindo. Cateva firicele de sange au inceput sa curga de-a lungul bratului ei, facandu-ma sa plang si mai tare fiindu-mi teama de soarta mamei. Am vrut sa evadez din bratele fratelui meu, incercand sa o salvez pe mama din ghiarele tatei, insa stiind la ce pericol ma expun, fratele meu nu vroia sa imi dea drumul de loc din brate.

-Itachi, fiindca tu esti mai mare, ai grija de Sasuke. Plecati de aici si sa nu va mai intoarceti niciodata, va implor. Va iubesc si va voi iubii mereu…a strigat mama catre noi.

In urmatorul moment, tata a deschis un sertar unde se aflau tacamurile si a scos de acolo cel mai mare cutit, indreptandu-se amenintator catre noi. Mama s-a pus repede in fata noastra, astfel strapunganu-i pielea fina si alba cu cutitul, iesind prin partea cealanta. Cateva firicele de sange mi-au cazut pe chip, pur si simplu oprindu-ma din plans si ramanand stana de piatra. Cu ultimele puteri, o aud pe mama soptindu-ne incet si fara vlaga:

-Adio…

Atunci Itachi m-a tras repede dupa el, scapand de moarte. Uitandu-ma pentru ultima oara inapoi, o vad pe mama cum cade vara viata la pamant, intr-o balta de sange, cu capul intors catre noi. Avea inca ochii deschisi. Cand a vazut ca am iesit din casa, am putut vedea un zambet in coltul gurii ei, apoi a inchis ochii pentru tot deauna, ramanand cu acelasi zambet, fiind astfel fericita ca si-a dat viata pentru noi, fiind sigura ca vom trai.

Adoua zi, in timp ce hoinaream pe strazile pusti cu ochii in lacrimi, am vazut pe jos un ziar abandonat pe care scria ca domnul Jeko Uchiha a fost arestat si inchis pe viata datorita mortii doamnei Mikoto Uchiha si disparitia celor doi copii fiind la acel moment in stare de betie, acel domn fiind insusi tatal meu. Din acea zi m-am maturizat, imaginile macabre nu au fost uitate nici acum, si nici imaginea mamei zambind chiar si atunci cand a murit, la fel de zambitoare cum a fost din totdeauna.

End of FlashBack.

To be continued…

Nu prea mai am asa multe idei ca la inceput, din aceasta cauza cred ca o sa ajungem la sfarsit curand…Sper sa va placa acest capitol, pe data viitoare!