Capitolul 5: O amintire

- Na ai aflat acum! Ce ai de gand sa faci? Sa iti bati joc de sentimentele mele? Sa ma dai afara in suturi? Sa imi dai un glont in cap? Ce?
Vorbele ei m-au uimit complet! Tot ce mi-a spus a fost mirific, erau fix cuvintele pe care speram sa le spuna. Eu ma ridic si ma indrept spre ea, vazand-o cum isi ridica privirea catre mine, ma las usor deasupra ei si ii daruiesc un sarut dulce apoi ii spun:
- Sentimentele sunt reciproc! Si daca ti-as trage un glont in cap in secunda doi mi-as trage si mie unul. Stiu ca in aceste momente tatal meu nu ar fi mandru de mine, dar eu chiar te iubesc si nu am stiut cum sa iti marturisesc sentimentele mele! Sakura pentru mine tu esti o comoara, am incercat sa par un insensibil fara inima in fata ta, dar nu am putut! Iubesc la tine tot!
Vad ca fata asta nu se joaca si ma intoarce si ajunge ea deasupra mea si apoi ma intreaba daca si tupeul imi place la ea, eu ii dau din cap si apoi imi intind capul pentru a o saruta, dar ea imi pune degetul la gura si imi spune ca nu inca! Coboara de pe mine si imi spune ca sentimentele ei pentru mine nu schimba nimic din razboiul canurilor mafiote ale noastre, dar imi mai spune ca se va gandi. E asa enervanta cand face asta, dar si super adorabila, imi aminteste de una din fostele mele prietene care a fost uchisa cu sange rece de tatal meu, care in toata viata lui a fost un criminal! Imi mai amintesc si acum de ultima discutie cu ea dinainte de a fi impuscata in cap.

***FlashBack***
Soarele apune, iar eu eram in camera mea si priveam pentru ultima data domiciuliul in care am locuit timo de 18 ani alaturi de tatal meu macabru si de mama mea cea protectuare. In aceea seara aveam de gand sa fug de acasa alaturi de o fata cu par lung, brunet si des ce avea ochi mari si de un albastru ca safirul. Era o fata perfecta, numai ca familia ei era una saraca si locuia la tara, ea fugind la varsta de 14 ani, mutanduse intr-o casa din padure, lucrand ca vanzatoare la un magazin pentru a avea destui bani sa poata merge la scoala.
Imi i-au ghiozdanul si ies pe fereastra. si fug in padure. la marginea paduri era scumpa mea Alice stand pe masina ei vintige. Las geanta jos din mana si fug la ea, o i-au in brate ea incolacindusi picioarele in jurul taliei mele si o asez pe masina incepand sa o sarut ca nehalitul. Ea imi raspunde la saruturi dar chiar in momentul in care eram pe punctul de a trece la urmatorul pas o masina blindata se opreste in fata noatsra si din ea coboara Nickolas, mana dreapta a tatei, cu tata. Tata ma i-a de mana si ma baga in masina, iar pe Alice Nickolas o prinde brutal de maini imobilizand-o punandui mainile la spate. Ajungem acasa la mine si tatal meu ne-a inchis pe amandoi intr-o celula. Mama s-a luptata sa ne lase liberi dar el nici nu a vrut sa auda de acestea cuvinte.
Steteam pe patul meu si o priveam pe micuta Alice cum plange, ma apropi de ea si ii ofer o imbratisare spunandui ca totul va fi bine, ea imi raspune imbratisari si imi spune:
- Sasuke nu vreau sa mor, mai ales ca nici nu am implinit 18 ani!
Vorbele ei m-au surprins, mereu stiam ca Alice era profunda, dar nici chiar asa de profunda. Ma indrept spre usa si incerc sa ascult ce se spunea pe acolo, aud vocea groasa si ragusita a tatei cum se rastea la o alta voce plapanda a undei femei, care era mama:
- Ascultama, el a vrut sa plece de acasa si sti cum sunt eu, un copil plecat de acasa este un copil pierdut.
- Aloo, omule nu suntem in vremea comunismului!!! Suntem in secolul 21, modernizeazate si tu. Sasuke este copilul tau, iarta-l, si pe acea fata las-o sa plece si timite-o undeva departe, dai o suma de bani si ai terminat!
- Uite doar sa iti dovedesc cat de mult iti respect decizile il voi ierta pe Sasuke, dar pe aceea fata o foi ucide.
- Rashon, fata nu e de vina cu nimic, ea doar iubeste!
-Sophie, imi pare rau decizia a fost luata!
Vorbele tatalui meu m-au facut sa vars o lacrima de durere. Am fugit de indata la Alice si am saruta-o pentru ultima data spunandui :
- Iubita mea, imi pare rau ca se termina asa numai ca tatal meu este prea macabru si prea obsedat de control pentru a fi inteles! Sa nu uiti un lucru! Eu te voi iubi mereu si chiar daca prin patul meu vor mai trece multe femei nu voi simti pentru nici una cea ce simt pentru tine!
- Scumpul meu, te rog uitama! Nu vreau ca tu sa iubesti o fantoma, un spirit! Eu voi fi mereu cu tine, dar tu nu ma vei putea vedea, te voi pazi mereu. Cred ca asta este momentul despartiri noastre! O sa imi fie dor de tine! Adio!!
Lacrimile si-au facut aparitia pe fata mea, tata impreuna cu cativa tipi mari intra in incapere si o i-au pe Alice pe sus. Dupa plecarea lor mama intra in camera si imi soune:
-Dragule, eu am incercat!
***End FlashBack***
Amintirile legate de Alice sunt cele mai triste amintiri ale vieti mele, am iubit-o atat de mult incat nu m-am gandit la consecinte!

Asta a fost...capitolul nu e corectat si stiu ca e mult dialog si ca e scurt deci nah...

Ma bucur ca ai pus next-ul si ma bucur de asemeni ca sunt prima. A fost tare capitolul, si imi pare rau pentru Alice dar in viata trebuie sa te gandesti si la consecintele faptelor tale. Am promis ca pun si eu next-ul la Bloody Mary si sper sa il pub sambata su duminica daca nu luni... abia astept next-ul si sper sa ma anunti de el. Zbyer

OOOOOOOOOOOO

Saracul Sasuke imi pare asa de rau pentru el si Alice dar astai viata!

Acum Alice < = > Sakura de OK

Astept next si PWP

Capitol dedicat lui Sexy Bee' si ♠Ç∂ηdץ♠

Capitolul 6: Philipe

Pov. by Sakura:

Parasesc casa lui Sasuke cu inima impacata stind ca i-am zis cea ce simt! Dar totusi ma simt in acelasi timp mincinoasa! Ei bine majoritatea va intrebati de ce ma simt mincinoasa? Ei bine nu am fost mereu o epava dura si nemiloasa, am avut candva o inima mare si bogata plina de dragoste! Pentru un anume francez, brunet cu ochi albastri! Scumpul meu Philipe! Acest baiat era un adevarat gentleman, dar arata ca si zei din mitologia greaca! Era baiatul perfect, era romantic, gentiv, frumos, destept, puternic, curajos, iubitor, avea toate calitatile necesare tipului perfect!
***FlashBack***

Pff...Ceasul scotea un ticait secant si sunetul scos de rosul unghilor, erau singurele ce se auzeau in clasa. Profesoara inceia ultima medie. De odata o aud strigandumi numele. Stiam ca aici imi este sfarsitul!
- Sakura Haruno, medile tale sunt: 7, 6, 5, 8, 7, 6, 10, 10, 10, 10, 10, 10, 10, 10, 10 si la purtare 8!
Afisez un zambet multumitor pe fata, nici o nota sub 5! Dupa ce diriga le spune si celor dupa mine medile, aud sunetul strident al clopotelului ce ne anunta ca vacanta de vara incepe. Urma sa ma imi aleg un liceu. Mama mea vroia sa merg la Sociologie, numai ca eu am ales liceul de arte din Paris! Desi eu locuiam in Orleans capitala regiuni Centre. Un orasel foarte frumos.
Vara mea urma sa fie petrecuta intr-un cartier select din Paris, la una din vilele familiei mele. Vila nu era cine stie ce, era destul de mare, de culoare crem cu orange spre maro, doar cu parter, etaj si o mansarda. In spatele casei aveam o terasa micuta unde bunica mea in diminetile insorite isi lua cafeaua. I-ar in fata vizavi de casa era un garaj. Casa era cochet amenajata, camera mea fiind situata la etaj, culoarea peretilor era de un maro putin mai inchis, iar cea a parchetului era de un maro mai deschis. Pe unul dintre pereti erau asezate diferite rame cu fotografi, iar patul era ajezat in fata lui. Candelabrul era unul mare roz ce semana cu o bila imensa din panza. Pe peretele cu geamul se gasea televizorul si alte chesti adolescentine. Camera mea era impartita in doua camere ce erau separate de un perete si de gaura dintre ele. In locul unde era gaura cea rotunjita in urma cu ceva timp se afla o usa, numai ca parinti au loat-o de acolo si in locul ei au facut un toc rotunjit. Camera cealalta era de un roz simplu, de data aceasta pe jos se gasea o mocheta neagra si peste ea un covor pufos de culoare roz bombon. Acea camera era locul unde imi petreceam majoritatea zilei. Era foarte frumos si ma simteam bine in acel loc mic, dar totusi foarte confortabil si fashion.
Locul unde bunica mea gatea cele mai bune prajituri mancate de mine vre-o data era frumoasa sa bucatarie de culoare mov. Mi-o amintesc si acum pe scumpa si draga mea bunica cum imi spunea sa nu mai sar in pat sau cand imi spunea sa nu mai chiulesc de la liceu.
Casa acea era a bunici mele, adica mama mamei mele. Iubeam sa petrec vacantele acolo si odata cu inceperea liceului voi petrece toate zilele mele acolo.
Imi aminesc cu placere prima zi de liceu, cand portile mari din fier s-au deschis, iar inauntru au intrat sutele de liceeni talentati in ale artei. Una dintre acei liceeni am fost si eu. O simpla fata de 15 ani cu o vointa puternica si un caracter de neoprit. Cu doua codite impletite ce ajungeau sub sani de culoare roz, niste ochi sclipitori ca smaraldele si o uniforma ca celelalte eleve. Intru in cladirea mare, pe de o parte si de alta se puteau vedea minunatele tablouri pictate de copii talentati din acea scoala. In capatul holului se afla o vitrina plina cu trofee castigate de alungul anilor de elevi talentati in arta muzicia, cea a actoriei si cea a dansului. Fiecare etaj era la fel, cu un coridor lung si lat plin pe de o parte si de alta cu tablouri si in capat cu o vitrina plina de trofee. Clasa mea era situata la etajul al doilea in clasa a IX-a B.
Intru in spatioasa si frumos amenajata clasa, iar inauntru se aflau doar noi mei colegi. Acolo mi-am mai vazut si cateva colege de generala, dar nu prea ne intelegeam asa ca nu le-am dat atentie. O banca din spate avea un loc liber. In ea statea doar un baiat brunet cu ochi albastri ce parea foarte frumos. Ma duc la banca lui, in spatele meu auzinduse fluieraturi ale cocalarilor ce deja tanjeau dupa mine, si il intreb daca locul este liber. El imi spune ca da si ma invita sa ma asez. Toti idioti, ca altfel nu am cum sa ii numesc, au inceput sa scoata sunete gen “Uuuuuuuuuuhhh” si sa ii faca tipului cu ochiul. Fetele, sau mai bine zis pitipoancele, din jurul meu isi intorceau capul si isi ridicau nasul. Mama cat ma enerveaza idioatele astea! Nu le dau inportanta si ma intorc scotandu-mi cartile apoi il vad pe colegul meu de banca intinzandumi mana spunandumi:
- Buna eu sunt Philipe! Si tu?
- Hei eu sunt Sakura, imi pare bine de cunostinta.
Si din acea clipa l-am cunoscut eu pe Philipe al meu. Din acea zi am devenit treptat : Aminci, Buni prieteni, Prieteni nedespartiti, iar pe urma un cuplu. Imi amintesc cu tristete ziua in care l-am pierdut!
Ultimul an de liceu. Tristetea se putea citi pe chipul meu! Mai multa responsabilitate pe capul meu, mai multe probleme si mostenirea clanului Haruno, dar cel mai tare ma durea ca trebuia sa ma mut din Paris si sa ma despart de Philipe.
Gata BAC-ul....acum impreuna cu Philipe ma indreptam spre casa, cand de o data i-a venit nebuneasca ideie sa mergem la CART-uri. Eu am acceptat si am plecat spre locul de CART. Ajunsi acolo Philipe s-a urcat intr-o masinuna de acea de CART si a pornit pe pista. Dar ce nu stiam eu era ca un om din celalat clan mafiot, adica din clanul Uchiha, vroia sa imi distruga tatal prin a ma distruge pe mine! Si-a pregatit arma si a tras. Dar ca un nepriceput in utilizarea armei l-a impuscat pe Philipe direct in cap. Acesta a cazut din cart in mijlocul pistei, norocul a fost ca nu mai era nici un pampalau pe pista. Am sarit acel gard si am fugit la printul meu pierdut pe veci. I-am capul sangerat in brate si l-am sarutat in speranta ca se va trezi, dar nu a fost asa. Lacrimile si-au facut aparitia pe fata mea si ma simteam distrusa!
Dupa cateva zile a urmat inmormantarea, eu purtam o rochie neagra fara bretele pana la genunchi. Parul meu era prins coc doar doua suvite erau lasate afara. Eram stransi in jurul sicriului sau randune ramas bun pentru ultima oara de la el! Toti au parasit camera lasanduma singura langa sicriul facut din lemn masiv de culoare neagra in care zacea neinsufletit scumpul meu Philipe intr-un costum negru de matase. Las o lacrima libera pe obrazul meu apoi ea cade pe chipul sau angelic. Imi pun mainile pe chipul sau si ii spun cu o voce blajina si tremurata:
- Scumpul meu Philipe, niciodata nu voi mai iubi un baiat cum te-am iubit pe tine, imi pare rau ca a trebuit sa avem un sfarsit asa de tragic. Te voi iubi mereu, desi tu vei fii o fantoma, stiu ca ma vei veghea mereu!

***End FlashBack***

Imi pare foarte rau ca a trebuit sa il mint! De fapt imi pare rau ca am ajuns in cazul in care sa il mint! Il iubesc pe Philipe, dar el nu mai este printre noi si acum se pare ca m-am indragostit de Sasuke! Oare ce se va intampla acum??

Casa:


Camera 1:



Camera2:


Rochia:

Of...

Saracul Philpe!

Ce tragic!

Dar asta e !

Uni mor , alti traiesc , alti pur si simplu se reindragostesc!

Ma rog...

Gata cu rima..

Astept next si PWP doolce

P.s. Mersi pentru anunt!

Deci, sunt dezamagita de mine
Adica, tu imi dedici un capitol iar eu il citesc dupa 1.000 de ani?
Sunt asa de fraiera!
Sper sa ma poti iera vreodata, desi eu nu m-as ierta!
Dar ca sa ma ierti, am pus si eu next-ul de la Bloody Mary acum si ti l-am ddicat tie scumpy!
Sper sa aduci repede next-ul si cand o faci sa ma mai anunti
Merci pentru M.P!
Te poop dulce honney
Zbye
~Sexy Bee'~

Bun deci am venit cu next-ul! Sper sa va plk si acest capitol! M-am gandit sa dedic fiecare capitol cate unui User ce imi lasa comm si lui Sexy Bee' ( vreau ca acest fiic sa fie cu dedicatie speciala pentru ea!)...deci Acest capitol il dedic lui Sexy Bee' si lui ♫^~Punky~^♫!!

Capitolul 7: Inecata in lacrimi de dor

Stau pe pat si ma intreb ce se va intampla in continuare!! Oare cum va fi in viitor? Oare va fii la fel ca si acum sau poate altfel? Poate voi muri si viitorul imi va fii strain sau poate voi trai si atunci voi avea ocazia sa il cunosc!

Paeste 6 luni:

Vantul bate cu putere miscand crenghile goale ale copacilor, fulgi de nea mari cat puful cad din cer si formeaza peste oras o patura mare, pufoasa si alba. Stateam si priviam din patul hotelului unde eram cazata peisajul Parisului inzapezit si Turnul Eiffel. Amintirile ma cuprind incetul cu incetul. Cred ca toti va intrebati ce caut eu la Paris, nu este asa? Ei bine noi nu am mai vorbit de aproape 6 luni, pai in aceste luni eu si Sasuke ne-am cunoscut mai bine, ne-am casatorit si ne-am unit cele doua mafii intr-una si mai mare, iar acum ne aflam in luna de miere in Paris, apoi vom merge in Hawaii si pe urma facem o mica vizita in Chicago. Imi intorc privirea dinstre geam inspre scumpul meu si il vad ca s-a trezit! Afisez un zambet firav pe fata si il intreb daca are planuri pentru astazi. El imi spune ca trebuie sa rezolve o chestiune de familie aici in Paris si ca jumatate de zi ma va lasa singura. Este perfect! In acest timp eu il voi vizita pe Philipe!
El se imbraca intr-un costum si paraseste camera de hotel amitindumi ca ma iubeste apoi spunandumi sa fiu cuminte. Dupa plecarea lui imi i-au o pereche de pantaloni negri din matase de culoare neagra, o bluza si un palton de aceiasi culoare, iar in picioare imi i-au niste botine tot negre. Imi i-au gheanta de culoare neagra si ies pe usa.
Iesita afara din Hotel i-au un taxi si merg pana in fata unei porti mari din fier pe care scria “Hope cemetery”. Pasesc in cimitirul sinistru cu o oarecare teama si ma indrept agale cu un buchet de lalele negre in mana spre mormantul unde isi odihneste pe veci trupul scumpul meu Philipe. Lalelele negre erau inainte de moarte florile sale preferate. Pun buchetul de flori jos si ma asez pe o margine a mormantului si incep sa vorbesc singura! Dar in interiorul sufletului meu credeam ca el ma aude si primeam raspunsuri inapoi. Discutia a fost cam asa:
- Philipe, scumpul meu Philipe! Imi pare nespus de rau ca in urma cu 4 ani a trebuit sa te mint! Sti prea bine cat de mult te iubesc si nu as putea trai cu gandul ca chiar si din ceruri tu suferi din cauza unei minciuni spuse de mine. Cand ne-am cunoscut eram doar doi copii ce se indragosteau la prima vedere, dar cand ne-am cunoscut mai bine si intre noi a fost ceva serios eu te-am pierdut pe veci! Imi pare rau ca acel glont ce imi era destinat mie te-a lovit pe tine scumpul meu, imi pare rau ca a trebuit sa pleci tu dincolo si nu eu, imi pare rau ca desi ti-am facut o promisiune nu m-am tinut de ea! Te rog Philipe iartama! aceste cuvinte le rosteam printre suspine, nu suportam sa stiu ca el si de acolo de sus sufera din cauza mea! Cea ce m-a uimit a fost ca pentru o secunda l-am vazut stand in fata mea, imbracat in aceleasi haine cu care l-am inmormantat, aratand putin mai batran, dar totusi bine! S-a pus in ghenunchi in fata mea si mi-a luat mana intre palmele sale puternice. Il vedeam si il simteam, simteam acei fiori in stomac, si dintr-o data el imi spune:
- Sakura scumpa mea rozalie, sa nu crezi nici o clipa ca as putea sa fiu suparat pe tine! Te iubesc desi tu esti vie si eu mort, eu traiesc inca in sufletul tau si desi nu ma vezi eu sunt mereu aici! Nimic pentru mine nu e mai important decat fericirea ta! Sa sti scumpa mea ca niciodata eu nu am crezut ca vei incerca sa iti ti promisiunea, iar acest barbat la care te-ai oprit chiar te merita si iti garantez ca te iubeste din tot sufletul! Si un mic secret acum, l-am urmarit cu puterile mele de fantoma...Buuuuuhhuuuu...si am vazut ce scria in jurnalul sau secret, am vazut cum spunea ca te iubeste si ca te va apara cu pretul vieti! Tu nu esti singura ce sufera din dragoste! Si povestea lui este o adevarata traghedie! Fosta lui iubita a fost uchisa cu sange rece de catre tatal sau chiar in fata ochilor sai. El te-a mintit cu faza cu chesti de familie! Acum este tot in acest cimitir la celalalt capat si isi plange iubita raposata! Scuze ca a trebuit sa iti spun, stiu ca poate te doare faptul ca si el a suferit, dar ideia este ca amabdoi trebuie sa ne uitati pe mine si pe Alice, pentru ca asa se numeste aceasta fata, sau se numea!
-Dar am si eu o intrebare! Credeam ca oameni nu pot auzi spiritele si nu le pot vedea! Dar eu te vad si te si aud pe tine!
- Ei bine eu am putut intra in capul tau cu puterile mele de fantoma....Buuhuu din nou! Te-a sprerie nu?
- Philipe ma sti mai bine de atat, sti ca nu ma speri de nimeni si nimic! Vreau sa merg sa vad ce face Sasuke! Imi dai voie?
- Dar ce esti legata de mine? Bine inteles ca poti sa te duci! Dar vin si eu cu tine! imi spune vocea lui Philipe ce rasuna in capul meu.
Ma simteam ciudat sa merg cu o fantoma printr-un cimitir! Era asa de straniu, dar totusi placut! Ajungem in celalalt capat al cimitirului si il vad pe scumpul meu brunet satnd in genunchi cu un buchet de trandafiri rosi in mana cu capul plecat in jos si cu niste pacrimi in ochi ce se scurg pe pamantul inchetat sub care zacea corpul acelei fete. Ma apropi de el incercand sa nu imi fac simtita prezenta, dar totusi el ma observa. Se ridica in picioare, isi sterge lacrimile si ma intreaba ce caut aici. Eu ii spun ca am venit sa imi vizitez o persuana foarte draga, si la randul lui el imi spune ca a facut acelasi lucru. Ma intreaba despre cine este vorba si incep sa ii povestesc mica istorioara a mea si a lu´ Philipe. Apoi aflu si de la el povestea cu aceea fata! Este mult mai trista ca si a mea! Adica eu cel putin l-am pierdut intr-o fractiune de secunda, el pe de alta parte a avut o pierdere mai lunga!
Dupa inca cateva zeci de minute de jelit ne ridicam amandoi si plecam spre hotel.