Destinul uraste trecutul

Destinul urăște trecutul

Prolog

Oamenii sunt fiinte ciudate, care prin voia lor pot schimba lumea. Dar acestia ar putea schimba cu adevarat ceea ce sunt? Sau doar isi produc singuri iluzii in care sa creada o viata intreaga? Sufleul lor depinde de bani si avere, de durere si suferinta, inlaturand cu buna stiinta iubirea si placerea. Traiesc inghesuiti in propriile inchisori uitand defapt ca ei traiesc doar prin puterea dragostei.

Capitolul I

Ceea ce ochii nu vad

Mergea pe trotuarul ingust, patat ici colo cu mici siraguri de roua aruncate la intamplare. Soarele rasarea cu putere deplina din spatele marilor cladiri industriale. Totul parea incetosat, pana si silueta ce se opri brusc pe o banca mai retrasa a parcului. Acolo briza usoara a primaverii ii putea mangaia chipul dupa bunul plac. Acolo nimic nu ar mai fi contat. Tot ce tinea de acesta lume infecta ar fi disparut in neant. Doar aici, el putea fi liber, fara grija unei zile de maine. Fara sa priveasca cu frica spre viitor.

Nu realiza cum timpul se zbatea nebuneste lasandu-l in urma. Nu observase nici macar cum astrul suprem ajunsese in punctul principal, lasandu-si lumina sa se revarse pana in adancul padurii. Telefonul incepu sa urle agasant, facandu-l pe tanar sa tresara. Privi indelung spre ecran, ezitand un moment. Degetul sau palid apasa cu sfiala si totusi degajand putere butonul verde, ducandu-si mobilul la ureche.

Doar asculta vocea ragusita, aproband fara vlaga. Ura acel glas, ura acea persoana inferioara lui din multe puncte de vedere, dar cel mai mult dispretuia faptul ca provenea din sangelel lui, ca trebuia sa indure povara mostenirii acelui mosneag fara scrupule. Inainte sa inchida nepasator, auzi un “Te iubesc…” ce pe moment il tinu fara glas. Dupa cateva secunde conversatia se sfarsi, iar acesta se ridica intepenit de pe banca. Ochii sai cazura cu durere pe baca decojita, de un verde invechit si prafuit.

Amintirile il strafulgerau anapoda, negandu-I parca personalitatea. Mereu calm si direct, cu o ironie ce ducea spre un sarcasm grosolan. Niciodata nu ascundea defectele sale, crezand ca acestea erau neinsemnate fiind comparate cu ale celorlalti. Mostenise caracterul acesta acid de la mama sa. Cand ea inca era pe acesta lume el zambea… el chiar zambea, glumea, iubea copilaria, dupa moartea acesteia intunericul il cuprinsese, uitand parca cine era cu adevarat, neamitindu-si ca exista si altceva in aceasca viata. Cu toate ca memorase vorbele ei pe indelete si le percepuse intelesurile ascunse, niciodata nu le pusese in practica si poate el chiar nu dorea asta.

Isi indrepta trupul spre centrul parcului, stiind o scurtatura pana la parcarea de unde avea sa isi ia masina. Se plimba leganat fara prea multa pofta de viata, parand ca va lesina din moment in moment. Se uita la ceasul de la mana stanga, zambind diabolic, soptind mai apoi cu un aer superior:

- Ma intreb daca mosul se va ingrijora?

Chicoti scurt reluandu-si drumul, ce intr-o fractiune de secunda fu bruscat de o zmucitura puternica venita din spatele tanarului. Acesta se dezechilibra, facandu-si parca un plan, sprijinindu-se de o bara imaginara, ce parea sa ii sustina corpul. Trecura momente in sir pana sa-si recapete adevaratul echilibru. Intorcandu-se nervos, fiind pregatit sa-i faca morala celui neatent, se opri ramanad parca dezamagit. Un micut baietel se afla la picioarele sale, tinandu-se cu manutele de genunchiul sangerand. Ochii lui din cel mai pur verde erau inecati in lacrimi, zbatandu-se de durere.

Brunetul se cobori la nivelul baiatului, scotand din buzunarul hanoracului descheiat o batistuta albastruie. Acesta o infasura cu grija pe rana, oprind sangerarea. Tanarul ridica baiatul, mergand cu el pe banca din apropierea fantanii arteziene. Il aseza pe suprafata solida, mangaindu-l pe cap bland:

- Ai mai multa grija data viitoare, nu toti oamenii sunt ingaduitori, bine? Spuse el amuzat intinzand mana barbateste pentru a primi salutul cuvenit.

Micutul ii respecta dorinta oferindu-i o strangere de mana cat mai sanatoasa. Brunetul ii cufuli parul de o nuanta castanie, parca stropita cu sange, facandu-se nevazut peste cateva minute. Lasand in urma sa un parfum neiertator al adevarului, prin faptul ca pana si el are slabiciuni.

Pai alt fic:)) Il dedic iubitei mele Alexa:X Special pentru ziua ei>:D< si pentru faptul ca mere imi e alaturi sa ma traga de par sa continui:)) Te iubesc ma!

Sper sa va placa:) Lectura placuta

Light

Hei!! >:D< Mersi pentru dedicatie:x.
Si eu te iubesc muuuuult si imi e dor de tine a hug

Imi place foarte mult inceput si descrierea si ador atitudinea rece a personajului principal.
Astept nextu si ca de fiecare data o sa fiu acolo sa te trag de par sa continui rolling on the floor

waaaaaaaaaaaaa ;;)

ce dulche

e foarte dragut ficul, si ce grija a avut acel baiat de micut in love

ei bine mie imi place dar e cam scurt asa ca vino repede cu ceva mai lung ca sa am la ce comenta,si la ce sa-mi spun parerea kiss

te-am pupacit kiss

te rog sa ma anunti cand pui nextul!spor la scris kiss

ce frumos !

brunetul ala , oare cine o fi ?

astept continuare si sper sa ma anunti de next ,

banuiesc cine ar putea fi ,

ma rog ai descriere si tot ce iti trebuie ,

dulcce rau de tot te pupacesc

Capitolul II

Ce ascunde un zambet fals?

Masina rosie opri brusc, lasand in urma o tornada linistita de praf fin. Brunetul cobori plictisit din autoturism, incercand sa goneasca micile particule de praf ce-i incetosau privirea abisala. Buzele sale asezate intr-o linie perfect curbata se despartira, rostind sec “Incepe” si fara sa realizeze picioarele sale atletice pornira agale catre imensul conac. Pe chipul sau palid nu se putea citi decat dezinteresul total si plictiseala monotona a vietii. Usa ca deobicei deschisa la perete, parca-l astepta primitoare.

Tararul pasi inautru ramanad cateva secunde fara grai. Multimea de servitori ce misuna in incapere nici macar nu-i observase prezenta sau poate se schimbase intratat incat sa devina un necunoscut. Acesta ofta resemnat incercand sa-si faca loc prin acea “adunare”. O voce impunatoare, feminina se facu auzita:

-Mai repede melcilor tanarul stapan e pe cale sa ajunga!

Brunetul scrasni din dinti continuandu-si drumul si cufundandu-si mainile in buuzunarele hanoracului, urca subtil scarile. Cu fiecare treapta sufletul lui parca ardea, simtea cum Iadul se pravalise peste pamant. Prefera sa fie in orice loc de pe glob, dar nu aici, nu in aceasta inchisoare pazita de asa-zisi gardieni nemilosi numiti parinti. Tanarul ajunse pana la camera sa, deschizand-o nepasator. Raceala sa devenise una molipsitoare. Toate persoanele la care acesta tinea il parasisera acum mult timp, ramanand doar un pustan fara speranta pe drumurile neiertatoare ale vietii.

Corpul sau se tolani in pat ramanad inert sub atingerea brizei calduroase, provenite de la geamul intredeschis, lasat la intamplare rabatat. Camera primea o culoare atat de linistitoare, un albastru marin imperial ce te facea sa trepidezi si iti hranea toate placerile. Un moment atat de plin cu liniste nu putea fi urmat decat de un ciocanit firav. Brunetul tresari ridicandu-se in sezut privind cu nervozitate usa, soptind “Sa nu fie el, te rog sa nu fie el!”. Vocea sa strabatu intreaga incapere rostind sters un “Intra!”, obosit.

Usa se deschise modest lasand ca in camera sa paseasc o silueta firava. Trupul sau gratios acoperit de o rochie de un alb atat de pur precum raiul, ajunse gingas pana la patul brunetului. Graiul acestuia parca fusese ars, ramanand doar scumpa tacere. Ii admira parul atat de lung, ce in valuri ii atingea bland spatele. Privea ochii ce cu o stralucire neomeneasca il fixau. Buzele sale copilaresti rostira lin:

-Tu trebuie sa fii Sasuke, ma bucur sa te cunosc, ma numesc Sakura si o sa fiu viitoarea ta… lasand propozitia in aer zambi trist si fals, continuand mai apoi cu aceasi fericire de la inceput. Tatal tau te asteapta in birou a zis ca are o surpriza pentru tine, chiar i-a fost dor de tine, spuse ea cu o voce jucausa.

Sasuke se ridica uimit pornind fara comentarii catre usa, oprindu-se pentru un moment:

- Si eu ma bucur sa te cunosc, Sakura-chan… raspunse rece baiatul, continuandu-si drumul catre “barlogul canibalului” cum ii placea lui Sasuke sa-i numeasca biroul tatalui sau.

Pasii sai se faceau auziti pe intrgul hol, sfarsind inabusiti de linistea mormantala din-naintea dezaastrului. Fara sa parcurga asa-zisul protocol batand la usa, acesta intra neinvitat in camera, asezandu-se pe fotoliul comod, de o culoare spalacita, cafenie, spre mirarea batranului asezat rigid pe scaunul de dupa birou. Privirile sale se intersectara, formand un land plin de ura, ce fu oprit parca ironic de ciocanitul usii. Sakura pasind alaturi de doua persoane. Sasuke intorcandu-se facu ochii mari privindu-l pe membrul cel mic al familiei. Putea recunoaste acei ochi oriunde era copilul intalnit in parc. Piciorusele sale micute incepura sa alerge catre brunet, oprindu-se in bratele acestuia.

- -Domnul dragut care m-a lovit in parc din greseala, dar parca eu te-am lovit nu-i asa? Spune el chicotind copilaros urmarind in deaproape fiecare miscare a lui Sasuke.

- -Isamu, lasa-l pe domn in pace, il deranjezi! Spune rozalia cu un zambet atat de angelic pe fata-i de o paloare aparte.

- Brunetul nega si raspunse ca se simte foarte bine in compania unui domnisor atat de politicos. Tatal sau strica toata acea magie tusind ragusit:

- -Sasuke, stii de ce te-am chemat? Poate ca nu, presupun ca ai observat-o pe frumoasa Hinata, parintii sai sunt niste puternici investitori si au dorit ca fiica lor sa-si imparta viata cu un barbat care sa merite, astfel au ajuns la concluzia ca tu esti cel mai potrivit! In acelasi timp te anunt, ca nunta Sakurei cu mine va avea loc peste 3 saptamani, este posibil sa facem o nunta dubla, inca nu este sigur, dar fiule fa-ma mandru ca-ti sunt tata, l-am adoptat pe micutul Isamu, fiul Sakurei, deci de acum incolo veti fi frati, sper sa va intelegeti! Ochii lui luceau luciferic, inghetand pana si sufletul celei mai vii flori.

- Chipul Sakurei emana doar durere si umilinta, Trupul sau angelic tremura, retinandu-si lacrimile ce se zbateau in smaraldele sale verzi. Aceasta iesi cu viteza din camera, lasand ca hohotele de plans sa urle doar camera sa personala. Isamu privi curios catre Sasuke soptind:

-Du-te repede dupa ea, doar tu o poti calma!

Sper sa va placa, scuzati actiunea grabita si greselile si lipsa descrierii, dar sper sa va placa:)

Buna surioara!
1 Dece nu mai anuntat ca ai un fic? Si cum se numeste ?
2 Te urasc epntru asta !
3 Ba nu te iubesc !
4 Vreau nextul !
SI 5 : Am zis deja ca te iubesc ?

~~Aici a fost DESS dar voi mai reveni dess !!~~

Neata

Imi place foarte mult capitolu in love

E adevarat, actiunea e putin grabita si cam putina descriere dar tot e genial happy

Sunt foarte curioasa de ce se marita Sakura cu tatal lui Sasuke dar sunt sigura ca o sa aflu in capitolele urmatoare.
In fine astept cu nerabdare nextu si sa nu uiti sa ma anunti a hug

Te pup si multa inspiratie in continuare kiss

waw , a fost asa flumoasa continuarea ,

chiar mi-a placut ,

astept cu nerabdare continuarea ,

chiar sper sa ma anunti ,

crisu te pupaceste

waaaaaaaaaaaa Destinul uraste trecutul 208323

mercik ca m-ai anuntat! ei bine mie imi place, si sa inteleg ca se vor indragosti....interesant.....foarte interesant....m-ai facut curioasa...si deja presimt o lupta cramncena ce va incepe...te astept cu nextul si te rog sa ma anunti cand il pui!te-am pupat! Destinul uraste trecutul 208323

Subiect: Re: Destinul uraste trecutul Sam 01 Sept 2012, 14:17

Fan Fic blocat pentru inactivitate.

Ultimul post datează din 27 iunie.