Dupa tot calvaru, se pare ca Sasuke si-a revenit din forma de papausa iar benzile au disparut.
M-am lasat pe vene langa baiatul ciudatel. Era plin de sange si avea ochii deschisi. Mi-a venit sa vomit cand am descoperit ca nu mai avea puls. M-am uitat la rani si am vazut ca avea o rana facuta de palosul fetei aleia. Am incercat sa-l iau si un je tde sange m-a udata din cap pana-n picoare. Doamne, de ce mie ?
Sasuke avea grija de Hinata asigurandu-se ca nu-i facuse nimic grav, pe cand eu in schimb stateam si ma holbam la sange. Ca o handicapata am pus mana pe lichidul rosu ca focul ce imi provoca o senzatie de bine. Lichidul curgea de pe degetele mele pe mana stralucind in razele soarelui. Ma uitam satisfacuta la sange lingandu-ma in continuu pe buze. Ii simteam gustul fara sa-l ating. Era dulce ca o bombona si imi imaginam cum ar gurge lin pe gatlejul meu uscat si plin de ‘nisip’. Ma fascina, era atat de rosu, fluid, atat de lucios si…
- Sakura, nu !
O mana fortoasa, care era sigur a unui baiat dupa marimea ei, m-a prins si din marele meu pacat am avut proasta gandire de a-l da la o parte.
Proasta miscare !Mi-a intors mana la spate si am auzit sunetul unui os desprins de tendoane. Sigur era osul meu pentru ca simteam ca cineva imi smulge mana dar nu am simtit nici o durere. Ma zbateam ca o bezmetica si cum faceam eu acolo ca un animal aflat intr-o cursa, un cuvinte mi s-a conturat cu sange si oase in mintea mea. Osul era lucios, puternic si semnaliza moartea iar sangele un paradis in mintea mea. In confuzia creata am rostit cuvitele doar sperand ca ma va elibera.
- Eliberatus!
Nu stiu ce a fost in mintea mea sa rostesc acel cuvant pentru ca am simtit o durere sfasiitoare in brat. Un fulger aprig mi-a strapuns bratul facandu-ma sa tip de durere. Mi-am prins bratul care ma indemna sa iau un cutit si sa-l tai. Nu era nimeni langa mine asa ca nu stiu de ce ma durea mai tare bratul decat inainte.
M-am ridicat in pioare privind ca in ceata prin jur. Totul se invartea cu mine pomii, florile, petalele, se invarteau in jurul meu. Am cazut jos deoarece nu mai deosebeam cerul de pamant. Era o combinatie fermecatoare de rosu combinat cu albastrul cerului, presupun. Purpuriul creat inghitea verdele din jurul meu venind spre mine.
Un miros binecunoscut mi s-a strecurat sub nasul meu ultrafin. M-am ridicat in capul oaselor si am vazut-o pe Hinata pregatind peste. M-am gandit ca am visat tot dar ceva m-a contrazis. Bratul meu! M-am uitat la ea cu ochii aia pe care ii are cineva care nu stie pe ce lume e.
Hinata mi-a explicat ca odata scazuta andrenalina, durerea isi face loc si ca am cazut srapunsa de ceva necunoscut. Mi-a mai spus ca am rostit ceva si Sasuke a fost aruncat efectiv de langa mine aterizand dureros de un copac, avand in vedere ca l-a si daramat.
L-am observat pe Sasuke infasurat intr-o banda alba plina de rosu pe ici pe colo, in jurul taliei. M-am tarat spre el deoarece nu eram in stare sa fac vre-un pas. M-am uitat la cat de dulce doarme, ca un pisoias ce nu cunoaste pericolele lumii. Parul ravasit il facea si mai sexy si impulsul de al atinge nu-mi dadea pace. Am intins mana spre el si, ca de fiecare data, acea mana plina de mushi bine lucrati m-a oprit. L-am linistit spunandu-i ca nu-i fav nimic. N-a deschis ochi si n-a zis nimic, doar si-a lasat mana moale si a lasat-o sa se prelinga pe mana pana la cot, creindu-mi o serie de funicaturi prin tot corpul, apoi si-a lasat-o in grija gravitatiei ajungand in siguranta pe patura albastra-verzuie. Se contopea perfect cu el si personalitatea lui. Albastrul ii pune in evidenta parul iar verdele evidentia personalitatea lui de a se da drept indiferentul.
l-am mangaiat pe mana sperand sa nu-i provoc durere. I-am mangaiat bratul, fata lui alba ca spuma laptelui si apoi parul acela misterios. De cand am vrut sa fac acest lucru ! ca sa nu para ca sunt disperata i-am murmurat timid ca totul e in regula si ca o sa fie bine. Nici de data asta n-a facut schitat nici un gest. Stai, putin ! Baiatul incearca sa se abtina sa nu zambeasca, nu se vede foarte clar dard aca stai sa privesti ! Ticalosul !




SASUKE :
Fata asta chiar e cea mai ciudata. Inca nu-mi vine sa cred ce a facut !
A venit langa mine, ii pot simti mirosul de flori de cires de la o posta. Imaginea ei perfecta mi se contrueaza in mintea mea, mirosul ei face ca aceasta imagine sa se contrueze perfect. Lumina soarelui ce imi brazda fata este acoperita de…intredeschid putintel ochii ca sa nu observe… mana ei ! O prind de incheietura mainii ei fragile. As putea s-o rup dintr-o miscare dar acum stiu ca nu e tocmai asa de inofensiva.
Sunetele vocii ei dulci ca mierea se rostogolesc in urechea mea facandu-mi timpanul sa radieze de fericire. Ii dau drumul la mana si imi preling mana usor pe bratul ei. Varfurile degetelor mele ii magaiau bratele ajungand sa ma gadile. Mi-am lasat mana in voia sortii si m-am rugat sa nu plece si sa creada ca eram doar ostenit. Am pastrat aceasi expresie impietrita ca sa pastrez o oarecare distanta cu toate ca mi-ar fi placut s-o tin strans in brate si sa ma desfat mirosind parul ei asa cum am facut-o inainte de lupta. A fost asa bine, ma infierbantasem tot si inima imi bubuia nebuneste. Ma temeam ca n-o sa pot sa ma mai dau drept baiatul indiferent.
Mi-a atins mana si tot corpul meu a trasarit de furnicaturi. A inaintat cu buricele degetelor pe bratul meu provocandu-mi stomacul sa se rasuceasca in toate felurile. Fata asta e chiar… o doamne, ce mana priceputa are ! Fata mea a fost mangaiata delicat de bunatatea ei iar parul ciufulit acum, ma facea sa-mi amintesc ca nu eram aranjat. Mi-am amintit brusc cu ce s-a imbracat cand am incepu misiunea si mi-a venit sa rad insa ma stapaneam destul de bine. Mi-a soptit ceva insa n-am inteles deoarece imi imaginam deja cum se misca buzele ei cand vorbea. Erau asa de delicioase… mereu cand gura aia se gandea sa scoata un sunet ale mele voiau sa le exploreze pe ale ei, poate ca de aia nu eram in stare sa spun vreodata ceva. Zambetul meu devenea din ce in ce mai incontrolabil gandindu-ma cum va reactina daca o sarut. Cu personalitatea ei ce dadea impresia ca stie tot si are situatia sub control…m-am trezit cu o palma dureroasa pe fata. Am dat sa strig la e adar buzele ei au grait inaintea mea lasandu-ma fara replica
-Ticalosule ! Iti bati zoc de mine ?
S-a ridicat si in ciuda faptului ca scancea de durerea provocata de bratul ei a plecat ca o furtuna lasandu-ma cu ochii in soare atat la figurat cat si la propriu. Fata asta !


in sfarsit am descoperit de ce tot nu ma lasau sa scriu corect cuvantul, era dat pe scriere in franceza, minunat!!!

Oau, ce rapida esti.
Oricum, imi place capitolul.
E foarte interesant.
Astept sa pui next-ul si sper sa ma anunti.
Buh Bye!

Pai sunt mai rapida pentru ca nu am ce sa fac toata ziua asa ca...ma dedic cu totul. orcum ma bucur ca va place. , contaza foarte mult pentru mine....
Va urez la toti La Multi Ani! apropo, La multi ani de Sfantul Vasile!
va doresc tot binele din lume!
Va pup si maine dimineata o sa ma apuc iar...

hey iubitica mea iti urez si tie un an nou fericit plin de bucuri
cat despre capitol WOW WOW WOW WOW
astept next si PWP PWP PWP

tare de tot nu gluma
ii pare foarte rau ca nu am gasit minunatia asta de de fic m-ai devreme
chiar imi place ... nu gluma
sunt foarte foarte curioasa sa vad ce se intampla in urmatorul capitol
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

M-am ridicat incercand sa ascund faptul ca vedeam negru in fata ochilor si ca abia mai zaream ceva si am plecat ca o furtuna spre Hinata, cred. Se vedea foarte neclar, ca si cand ti s-ar aburii geamurile. Am plecat ca o furtuna pastrand in minte directia ei, nepasandu-mi ca el ma striga ca un disperat in spate. Spunea ceva aproape tipand si totusi nu-mi dadeam seama ce spunea. Cuvintele lui mi se incalceau in minte formand altele care ma indemnau sa le rostesc. Era la fel ca data trecuta, erau formate din oase de morti si lichidul ce se scurgea pestefiecare denivelare ale oaselor. Am scuurat din cap ingrozita si mi-am deschis ochii inconjurati in ceata. M-am asezat langa Hinata si i-am spus ca vreau s-o ajut cu pestele ala amarat. A zambit spunandu-mi ca e in regula, cred ca inca n-a uitat ce gust a avut ‘cenusa’ pe care a mancat-o cu o noapte in urma.
Am stat langa ea incercand sa disting focul ce se imbina cu cu verdele padurii. Varfurile focului erau luminoase si scaparatoare, parand ca inghite tot aerul din jur. Tot acel foc si verdele intunecat de venirea noptii mi se pare aca faceau un intreg.
m-am intins pe spate privind cum noapte prinde din ce in ce mai mult curaj si inainteaza peste soare obligandu-l sa dispara in negura. Luna, inca timida, isi face aparitia si ea impreuna cu ‘copilasii’ ei. Stelutele, puii lunii, straluceau de dorinta unei noi povesti din partea mamucii lor.
Am inchis ochii si am auzit ganguratul codrului. Fiecare miscare era inregistrata de urechile mele ‘ciulite’.
Un strigat m-a facut sa sar ca arsa, m-am uitat la Hinata care se uita speriata la mine.
- Ce…ce s-a intamplat ?
- Nu stiu a venit din directia…
S-a uitat in spatele meu si a alergat in acel loc. Am urmat-o si curand mi-am dat seama ca acolo statea, nu demult, Sasuke. Inima mea batea mai sa-mi sparga pietul. Mi-era frica, frica si groaza de ce s-ar fi putut intapla.
Ajunse acolo am vazut o scena rupta dintr-o carte cu cosmaruri. Sasuke era plin de sange si statea deasupra unui… nu stiu ce e dar are o forma ciudata, cu o coada care se desfacea in doua si…cornite…Oh doamne…m-am grabit spre ei in acelas timp cu Hinata care era clar ca-si daduse seama cine era individul de dedesubtul lui sasuke, chinundu-se sa se elibereze din stransoarea baiatului ‘sunt cel mai mare indiferent de pe pamant’. Alergam spre ei insa parca nu faceam nici un pas. Am tipat la Sasuke disperata, sa vad daca e bine, cu toate ca normal ca nu era bine. S-a intors la mine cu niste ochii rosii. Ochii sharingan ! Doamne, am ajuns s-o vad si pe asta. M-am uitat speriata la Hinata si am observat ochii clanului Hyuga. Oare de ce sunt singura care n-are nimic special ? Oh, da sunt o amarata de fata cu parul roz si ochii verzi ca smaraldul.
- Nu veniti aici, e periculos ! se vedea ingrijorarea in glasul lui.
- Stai linistit flacau, fetele n-au cum sa ajunga sa te salveze ! l-a impins pe Sasuke cu picioarele si intr-un final a ajuns sa stea el deasupra baiatului nostru. Am creat un scut protector, nimeni nu poate sa sparga scutul ! in acel moment demonul s-a aplecat si l-a muscat de gat pe Sasuke.
M-am simtit neputincioasa, nu trebuia sa se intample asa. Am cazut efectiv jis cu lacrimile de cristal siroindu-mi pe obraji. Il azeam cum urla de durere, stiam ca sufera. Ma gandeam ca o sa pierd tot ce am. Ca lumea mea nu mai are sens pentru mine fara el.
Niste cuvinte compuse din oase ce erau cuprinse in stransoarea focului aprig, mi s-au revarsat in minte. Nu mi-a ami pasat ce insemnau, speram doar ca puteam sa-l salez pe Sasuke cu ele, simteam, doream…
- Scutus disparitus ! am tipat printre sughituri. am vazut cum scutul se topea in timp ce rosteam cuvintele disparand exact la fel ca fata aceea ciudata.
Am alergat spre Sasuke, ne mai gandindu-ma la faptul ca era un demon acolo. Am prins demonul de par si l-am tras de pe gatul lui . nu stiu de unde am avut forta de a nu-mi fi frica dar nu mi-a pasat ca demonul era in spatele meu. I-am luat fata baiatului ‘ sunt cel mai tare’ si m-am rugat sa traiasca. Am simtit cum mi se face pielea de gaina si toti muschii pe care-i mai aveam intregi se incordau. In timp ce ii tineam fata in maini, mi-am vazut degetele cuprinse de o aurora roz. M-am uitat mai atent si am vazut ca toata eram inconjurata de acea aurora inspaimantaoare, si in acelas timp uimitoare.
Un scancit s-a auzit in spatele meu si mi-am dat seama ca uitasem de ceva…m-am intors incet capul spre dihania aia si l-am vazut. Stea la fel de uimit ca si mine.
- Mi-ai parlit mana fetito, de unde ai aurelola asta protectoare, ce esti tu ? vocea lui parea mai degraba una blanda, calma dar foarte enervanta in acelas timp. una care tezgarie pe nervi. din nou mi-au apraut oasele, numai ca acum erau aproape parlite de foc. stiam ce aveam de facut, stiam !
- Nu stiu ! N-ai vrea sa-mi spui tu ? am facut o pauza sa vad ce zice insa cuvintele imi apreau exact in fata mea, iar apoi pe fruntea lui, din ce in ce mai insistent. din degetele demonului au rasarit mici flacari rosiatice. mi-am dat seama ca nu mai era timp, ca o sa ma omoare daca nu rostesc cuvintele. DEMONUS TRANSFORMO FERRA PUTERA EN…o voce mi-a spus ca trebuia saaleg un animal pe care s-al pot controla. am respectat dorinta, doar sa poata sa se sfarseasca cu bine. EN PISIQIUTA !
Intr-o clipa i-am vazut fata demonului ramandand fara expresie. Capul lui se bomba din ce in ce mai mult. Un bot de pisica aprau pe fata lui minioana si niste ochi sticlosi de pisica luara locul ochilor rosii cu unii albastri. Urechile lui de spiridus devenira moi si pufoase iar corpul lui se transorma intru-un-ul de pisica. Era xact pisica la care ma gandisem. O birmaneza neagra.
O mana mica si tremuranda ma atinse. Am vazut-o pe Hinata si mi-am dat seama ca e de mult acolo.
M-am uitat lung la motan in timp ce el se uita cand la labutele lui cand la mine, inca nedumerit. Era splendit motanul in sine, nu si cine era ascuns in spatele acestei minunatii. Dintr-o data motanul nu se mai preocupa de noua lui ocupatie, coada, si nici de mine. S-a uitat la cel pe care statea bine merci. M-am uitat si eu la el, inc ingrijorata.
- Nu-ti face griji stiu sa-l vindec de otrava…a aratat spre motanelul mititel…eh cred ca intelgi tu…







DEMONUS TRANSFORMO FERRA PUTERA EN PISIQIUTA !(Demonul sa se transorme fara puteri intr-o pisica)
Scutus disparitus (sa dispara scutul!)

dragut rau de tot
chiar mi-a placut acest capitol
iti multumesc foarte mult pentru ca m-ai anuntat
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

o pisicuta neagra ce as vrea sa o vad .
caitolul e super si astept next-ul

Am aprobat dand usor din cap. Am stat amandoua langa el pentru ca nu voiam sa-l scapam in timp ce l-am cara spre adapost sau sa-i provocam mai multa durere decat acum si in plus nici nu cred ca-l puteam ridica. Am stat toata noaptea treaza si schimbandu-i banda plina cu apa.
Dimineata Hinata m-a intrebat daca o sa fiu bine si s-a dus sa caute niste ierburi pentru a-l dezintoxifica de veninul motanului, care nu s-a miscat de langa noi toata noptea. Am privit-o pe Hinata cum se indeparta tot mai mult si se afunda in bezna diminetii. Aerul era proaspat si racoritor si mai ales, imi dadea mai multa energie pentru a nu fi rapusa de somn.
Imediat ce a fost destul de departe ca sa n-o mai pot auzi mi-am pus capul pe pieptul lui mare ca sa-i ascult inima lui rece. Batea usor si ascultand asa, ma gandeam cat de fragil poate sa fie un baiat. Timpul se scurgea si eu nu faceam nimic decat sa am rog sa fie bine.
Mi-am amintit toata grozavia de azi-noapte si faptul ca n-am putut impiedicat mai devreme atacul, ma face sa ma simt vinovata. Daca stateam mai mult, daca nu plecam, il puteam ajuta. O lacrima mi s-a prelins dureros de greu pe obraz, lasandu-mi o dara luminoasa pe fata. In locul in care a cazut lacrima o luminita alba s-a aprins si mi-am dat seama inca o data ca pot sa salvez situatia. Mi-am asezat incet capul in locul unde se afla inima lui si am ascultat. Batea, batea mai repede si totusi, normal. In momentul acela inima mea a tresarit de bucurie si acele lacrimi care le pastram cu o vointa desavarsita in mine s-au prelins repede, ca un rau involburat, pe obrajii mei ce formau riduri de fericire. Zambeam cu gura pana la urechi stiind ca l-am putut stabiliza.
Poate ca daca ar sti cineva de ce s-a intamplat aici m-ar intreba ce s-a intamplat cu pisica. Statea in spatele meu lingandu-si blana lucioasa. M-am uitat urat la el si am dat sa-i zic ca pot sa-l omor dar, ca si cand mi-ar fi ghicit gandurile, motanul a facut semnul tacerii si mi-a spus ca i-am luat puterile si n-are nici o farama de magie in el. Poate ca n-o avea el puteri dar era rece si indiferent, nebagand in seama ca l-as putea sugruma la cat de mic era. Motansul ala era un ghemotoc de blana neagra cu un botic alb si piept in forma de stea. Nu stiu de ce avea el o stea pe pieptul lui mic, dar nu merita nici macar o bulina alba, el reprezenta partea neagra a lucrurilor. Cum am zis, ghemotocul ala incapea perfect in palma unui barbat, asa ca nu mi-era greu sa-l strivesc.
M-am ridicat stiind ca pufuletul ala nu-i putea face nimic lui Sasuke si m-am indreptat cu pasi lejeri sa schimb banda. Cand m-am intors la ei l-am vazut pe dragul meu ranit stand pe-o parte iar o mana ii scarpina incet capul ghemotocului ghinionist dupa urechii . Am alergat spre el si l-am smuls efectiv pe dracusor din mana vicimei. Saracu Sasuke, inca confuz si-a fixat ochii pe mine, nevenindu-i sa-i creada. Nu i-am spus cine era pisoiasul „scump” dar l-am lasat sa-l tina in brate. Nu-mi placea, mai ales, fie vorba intre noi, as fi vrut eu sa fiu in locul pufuletului aluia. L-am lasat in pace, pentru ca nu voiam sa-i fac mai mult rau baiatului meu.
Cum a venit Hinata am fost supusa unui interogatoriu amanuntit si foarte enervant .”De ce il mangaie Sasuke pe... ala? Si cum s-a trezit...si...” intrebari si iar intrebari la care nu aveam nici cel mai mic chef sa-i raspund asa ca am lasat-o cu ochii in soare plecand in propia mea expeditie prin padurice ca sa ma destind.
M-am lasat in voia padurii fiind tinta atacurilor de vant care aduceau cu ei frumoasa miasma a primaverii. Printre frunze se vedea cum razele de soare se chinuiesc sa patrunda in luminis. Totul era mirific, daca as avea puterea sa aleg ce as face in viata, raspunsul ar fi clar. Sa stau si sa admir natura. Soarele diminetii era cel mai placut lucru dupa o noapte „furtunoasa”, lingandu-mi ranile si dandu-mi forta pentru ceea ce urmeaza.


***


Dupa cateva zile de reabilitare i-am spus adevarul lui Sasuke, exceptand partea ca am plans si i-am ascultat inima, si intr-un mod deosebit de ciudat, n-a reactionat nicicum. In loc sa ma bucur pentru ca e in viata m-a luat caldura pe dinauntru si-mi doream din toata fiinta sa-l apuc de gat si sa-l zdruncin tare, poate i-o veni mintile in cap. Cum e posibil? Chiar asa? Sa nu ii pese de loc? Nici macar nu mi-a multumit! Nesimtitul!
Nu eram departe de muntele in care se adapostea o pestera, pericole si cheia misiunii noastre, diamantul de cristal. Nu stiu cu ce ne-ar fi de folos noua dar atata timp cat o sa trecem cu brio peste tot calvarul asta si o sa primesc o recompensa pe masura, o sa fac tot ce mi se cere.
Motanul ala ne urmarea peste tot chiar daca eu si Hinata il tot alungam. Pe Sasuke putin il durea in cot ca fiinta care aproape l-a omorat sta pe urmele noastre.
Buuuuun! Am ajuns intr-un satuc ce semana cu unul de acum 10 secole avand in vedere in ce stil erau construite casele. O batranica, care stia unde si pe ce parte o sa gasim pestera Luceafarului, ne-a gazduit la ea. I-am spus care este scopul misiunii noastre si ne-a informat ca o sa ne conduca ea la prima ora pe drumul corect. Bunicuta nu ne-a lasat cu „animalul de companie” pentru ca ii era teama ca o sa sparga sculpturile frumos slefuite din cristal. M-am abtinut sa nu-i zic ca ne urmareste si l-am dat afara. Sincer, a fost foarte greu sa-l dau afara, mai greu decat de obicei. S-a agatat strans de mana mea spunandu-mi ca nu poate sta afara, ca e periculos si bla, bla. M-am bucurat enorm cand a raspuns la comanda mars! Acum ca ma gandesc, a fost destul de ciudata toata povestea misiunii „da-l afara pe minimotanul”.
Am admirat pretioasele si frumoasele siluete din crital si mai ales bolul de cristal care era o sfera perfecta . Imi vedem reflexia in acel bol. Era lucios si foarte perfect si statea intr-un elegant suport negru format din sarma neagra si groasa in forma de ramurele si frunze. M-am uitat la paharele de cristal cu o seva de artar in ele pe care le-a adus batranica. A spus ca ne ajuta foarte mult la rezistenta corpului. Am baut lichidul galbui si dulce cu o sete desavarsita.
Batranica ne-a aranjat paturile astfel incat sa pot dormi cu Hinata iar Sasuke dormea bine merci pe un pat de doua persoane, fara altacineva cu care sa imparta patura. Desi dormeam in paturi diferite, asta nu ne-a scutit si de camere diferite si cum eu aveam vedere la patul lui mi s-a facut frica sa mai adorm, mi ales ca patul lui era la o aruncatura de bat de al nostru. Nu ma intrebati de ce pentru ca doar imi simteam stomacul incolacindu-se in jurul sau. M-am sculat si m-am dus la geam unde m-am speriat de motanel care statea pur si simplu si se uita la mine cu niste ochi uriasi de gheata dar care-ti inmuia sufletul. Mi-a aratat cu labuta lui cu pernute moi si roz, pervazul ferestrei din interior. Era un praf alb si care-mi provoca o alergie puternica. L-am gustat cu sfiala si, spre mare mea surprindere, am descoperit...SARE! Mi s-a parut ciudat, dar cred ca asa era obiceiul in satucul asta demodat, in concluzie, m-am plictisit de priveliste demonului lingusitor si am plecat fara sa-l mai iau in seama pe enervantul ala de motan.
Dupa un timp de stat si asteptat dimineata, am auzit un zgomot si m-am strecurat tiptil. Am auzit batrana discutand cu cineva, probabil avea deficiente mintale. Tocmai cand ma pregateam sa ma intorc in patul meu calduros, i-am auzit pasii venind spre noi si m-am strcurat repede in pat prefacandu-ma ca dorm. Am auzit scartaitul usii si pasii taraiti ai batranei. A mers pe la fiecare in parte verificandu-ne si apoi s-a uitat pe fereastra mormaind ceva de nedeslusit. Am auzit podeaua scartaind pana la capatul camerei si a baljbait dupa ceva. Am auzit-o din nou venind spre paturile noastre. Mi-am intredeschis ochii intrebandu-ma ce tot cauta si am vazut inca un cosmar devenind realitate, un pumnal se intrevedea in mana stanga gata sa-i strapunga pieptul gingas Hinatei. Am strigat ca din gura de sarpe si s-au sculat cu toti. Femeia s-a dovedit mai rapida decat ma asteptam urcandu-se deaspura mea si chinuindu-se sa-mi bage pumnalul in inima in timp ce eu o impingeam cu disperare. I-am auzit pe ceilalti mormaind, dupa care au cazut lati la pamant, si, credeti-ma stiu asta deoarece s-au auzit doua bufnituri. Baba a inceput sa rada cu forta si imdeiat dupa aceea mi-am dat seama de ce cazusera partenerii mei. Baba ne-a dat somnifere ! Camera se invartea din ce in ce mai repede cu mine, facandu-ma sa-mi pierd mintile. In ce incurcatura m-am bagat ? Nu mai stiam nimic de mine si am avut impresia ca aici se termina si viata mea. Din nou, a nu stiu cata oara cuvintele mi-au aparut in minte. De data asta erau oasele invaluite in zapada. Sangele se prelingea pe zapada facandu-ma sa mor de pofta. Am repetat cu voce aproape rapusa de analzetic acele cuvinte pe care le-am rostit si in cazul lui Sasuke.
- Eliberatus!
Intr-o clipa femeia a fost azvarlita de tavan. M-am rostogolit pe pat pana am cazut exact la timp ca sa nu ma storcoseasca bunicuta aia ciudata. M-am indepartat cat am putut de repede, mai mult de-a buselea, si m-am oprit tolanita pe jos, sub fereastra. Un sunet ascutit si enervant mi-a zgariat creierul si m-am ridicat in capul oaselor doar, doar sa opresc sursa. M-am uitat ca prin ceata si l-am vazut pe motan zgariind ca un descreierat geamul. Nu-mi pasa la momentul respectiv ce si cum, voiam sa-l fac sa taca ! Am deschis geamul si s-a oprit. Am dat sa ma trantesc insa vocea lui enervanta si foarte scartaitoare m-a facu sa dau si sarea la o parte. In momentul in care am dat-o batrana tipa ca o disperata sa nu faca asta. Nu-mi pasa, trebuia sa aleg intre a fi ucisa sau sa il ascult pe motanelul fara puteri. Am simtit o respiratie in spate si am stiut imediat cine era. Am curatat si ultimul praf de sare cu o indemanare de tot rasul. N-am avut timp sa ma feresc si m-a zgariat cu pumnalul pe spate. Daca nu era motanul eram strapunsa de pumnal. Nu-mi venea sa cred, un demon, m-a ….salvat ? Imi aduc aminte acum cum inainte cu cateva minute motanul m-a inhatat de mana, jupuindu-mi pielea incercand sa ma traga cu toata puterea pe podea. Motanul ala…
- Spune vraja, elibereaza-ma !
Ce ? Nu stiu vraja… si in nici un caz nu il eliberez. De abia l-am oprit sa-mi omoare amicul, daca ii pot spune asa…
- Ok atunci. a venit din nou la mine cu botul insangerat si a facut intr-un fel anume si a ajuns sub mana mea. Avea o blana pufoasa si deasa, era asa de…pufos…Bine atunci, da-mi niste puteri daca vrei sa scapati cu totii bine. m-am uitat la el neincrezatoare. N-o sa va fac nimic, sunt prins de tine, tu ma…controlezi, acum hai odata !
In minte mi-s-au profilat litere de oase si o ploaie de flori de cires. voiam sa fac alegerea corecta, fara sa regret mai tarziu. Ce sa alegi dintr-o batrana mafiota si nebuna si un motan-demon ? Mintea nu mi-am mai functionat atunci cand batrana s-a repezit asupra mea acel pumnal ucigas. Trebuia sa pronunt cuvintele inainte sa ma omoare. Aura roz m-a invaluit, nelasand-o pe batrana sa ma omoare. Am respirat usurata si inima mi s-a calmat la gandul ca am o aura protectoare. Mi-am inchis ochii in mijlocul unui asemenea pericol ca o desteapta. In clipa aceea am vazut cu ochii mintii cum se tara batrana spre coechipirii mei si i-am auzit gandurile de a- i omora macar pe ei. M-am trezit din amorteala si am rostit aproape incoerent acele cuvinte, in disperarea mea de a-mi salva prietenii.
- Pisiquita transformo en pisiquita uriasa !
Am simtit cum mana care il acoperea pe pisoias nu-l mai acoperea intru totul si cum acel pisoias se marea pe masur ce secundele zburau ca niste fluturasi de toate culorile, eu m-am gandit sa adorm dupa ce am rezistat cat de cat analzeticului si creierului meu obosit de doua nopti nedormit.
Motanul a zbughit-o in directia de unde se auzeau lemnele scartaind sub greutatea babei care ne voia morti din motive bine nedeterminate.
In secunda urmatoare mi-am pierdut cunostinta si am intrat intr-un basm in care erau si Sasuke si Hinata. Am incercat sa ajung la ei insa nu puteam,si, asa, basmul era unul de cosmar. Am ajuns sa cad in gol neputand face nimic. Era negru si vedeam numai oameni morti plini de sange imbinat cu pamant, cenusa si mai ales sange dezgustator de delicios!

ce imi place ficul asta

muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult

astept next si sper sa vina repede

foarte frumos nu gluma
mi-a placut mult acest capitol
Sasuke e Sasuke deci ...
m-ai lasat cu atata suspans in inima
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Mainile schelozate se intind dupa mine si un cor de voci se aud strigand la mine sa-i eliberez. De parca eu sunt acum zeul care-i salveaza, ca n-am altceva mai bun de facut. Un deget osos m-a atins. Era rece si pielii mele nu-i facea de loc placere sa fie atinsa de un mort. Am incercat sa m-a eliberez insa o mana a luat locul degetului, tinandu-ma fortat si bagandu-mi degetele in piele strapungandu-le. Am tipat sa am lase si mi-a bagat oasele in carne. A fost groaznic si parea un infern in care voi urma sa stau muuulta vreme, deoarece in cateva secunde eram plina de maini osoase si cateva cranii tinandu-se de mine cu falcile putrede. Eram toata plina de sange si nu-mi doream altceva decat sa plec. Am stigat de sute de ori « Eliberaus » insa nu a mers si pace.
Mainile m-au intors cu capul unde-mi erau picioarele si de abia acum am observat focul de la baza fundului. M-am ingrozit si tipam la intamplare cuvinte la nimereala. Daca ar fi sa va dau un exemplu ati rade de mine : mar, cos, par, papuc. Cam astea erau unele cuvinte pe care le auzeam scose din gura mea dar nu stiam a cui voce era. Era o voce pitagaiata si foarte enervanta, dar nu se asemana cu cea a demonului aluia.
Caldura ma coplesea si am ajuns sa ma rog sa nu ajung acolo cu toate ca eram fara speranta. Ajunsesem sa am agat de peretii plini de sange care se combina cu al meu. Era dezgustator si voiam sa plec de acolo. Ma agatam de tot ce imi zarea in cale chiar daca trebuia sa ating niste morti.
O limba aparu din flacarile mortii. Era mare si foarte, foarte scarboasa. Avea saliva multa si imi venea sa vomit. Acea limba m-a atins pe toata fata si am simtit in momentul ala ca iau foc. Era o limba foarte atasata de mine pentru ca se agata de pielea si hainele mele. Am inchis ochii si gura cat de strans puteam de teama sa nu ma inec cu saliva, care era indeajuns de scarboasa incat sa ma faca sa-mi iau viata.
Dupa doza de saliva foarte mult asteptata, mi-am deschis usor ochii. Doi ochii maaari si albastri mi-au invadat raza de acoperire. Nu stiam daca eram in viata sau nu dar raspunsul nu a intarziat sa apara cand mi-am dat seama a cui ochi erau. Motanul !
M-am ridicat cu greu deoarece junghiul provocat de baba cea rea, nu a uitat sa-mi reaminteasca cat de vie sunt. M-am uitat in jur si m-am vazut in patul in care dormeam eu si Hinata. Disperata cu gandul ca li s-a intampat ceva prietenilor mei, am mai dat o runda cu privirea si cu inima oprindu-mi-se in gat. Pisoiu, sau mai bine zis moatanoiu pentru ca era supradimensionat, m-a linistit spunandu-mi simplu “Sunt bine!”. Sa sti, dragul meu, ca ma linistit enorm. Exact cum ai spune ca prietenul tau cel mai bun a fost injunghiat in inima dar inca mai traieste, insa nu sti pentru cat timp. M-am incruntat la el facandu-l sa se lase cu boticul pe labe, supus de privirea mea ucigasa de ingrijorare. M-a luat cu mila pentru ca era un motan bun si nu merita sa-l pedepsesc doar pentru ca era un demon in el. L-am mangaiat usor pe cap si l-am auzit torcand. Demonul mi-a spus ca i-a salvat iar pe batrana a trimis-o unde ii era locul fara ca nimeni in afara de mine sa fie ranit de ea. Am simtit ca nu mi-a spus tot si mi-a marturisit fapta ingrozitoare exact ca un copil care se mandreste cu ea. “ Am trimis-o in iad dupa ce m-am asigurat ca mi-am primit portia de mancare pe doua zile”. I-am zambit rautacios si i-am spus ca altceva nu-i mai dau. M-a intrebat daca vreau sa stiu cum a facut-o insa l-am refuzat politicos, avand in vedere ca avea niste colti uriasi, de 15 centimetri.
M-am ridicat din pat si am pornit afara sprijinindu-ma de el. Mare mi-a fost mirarea cand s-a lasat ca o camila pe jos, intins cat era de lung, spunandu-mi sa urc pe el. Ca sa-i arat ca nu mi-era frica m-am urcat baieteste pe el. Era asa moale si-mi palcea sa fiu dusa in spinarea altuia. L-am mangaiat dupa urechi si l-am prins de coama, ce parea sa fie furata de la un leu negru, pe cale de disparitie. Imi placea asa de mult, as fi putut sa ma obisnuiesc cu asta. Am ascultat sa vad daca aud vreu-n pas de fiinta. Lemnele scartaitoare nu reactionau sub grautatea lui enorma, era exact ca o felina.
M-a dus la un copac din curte si mi-a explicat ca cei doi s-au dus sa ia niste mancare necontaminata cu otrava numai buna de gustat. M-am uitat la leul-pisoi cum statea lenes la umbra teiului frumos mirositor.Tilo ! Tilo in spaniola inseamna tei. Mama calatoreste mereu pentru ca nu poate sta locului, zice ca se plictiseste, cea ce ma enerveaza mereu datorita faptului ca o spune pe cel mai enervant ton din lume. Ea mi-a spus ce inseamna in spaniola lucrurile care-i plac ei, numai ei ! Am scuturat din cap si l-am rugat pe motan sa-mi spuna care ii e numele.
- N-am nume, sunt recunoscut doar ca demon, poti sa-mi spui tu un nume, unul care sa-mi si placa!
Am ras de el si am ramas pe ganduri, ce-ar fi sa-i spun Tilo, ar fi amuzant. Am suras si a banuit ca puneam eu ceva la cale si mi-a reamintit ca nu raspunde daca e un nume de fetite cum ar fi ‘bombonel ‘ sau ‘ursulet’. M-a apucat rasul, insa nu-mi facea bine, din cauza ranii, asa ca s-a potlit si eu si el cu dragalaseniile.
Ma voi mai gandeam la nume, deci va dura ceva vreme pana ma gandesc la unul potrivit asa ca am trecut la urmatorul subiect, de ce ne-a salvat.
Botul lui imens s-a strambat intr-un mod spectaculos de caraghios. Mi-am amintit sa nu rad, si nu din motivul ca mi-ar fi fost frica de el, si i-am ascultat povestea lui ridicola cum ca m-a salvat pe mine numai ca sa nu moara si el, avand in vedere ca daca mie mi se va intampla ceva si el o sa simta acelas lucru, numai. Buun atunci cum de m-a dus calare in spate, se pare ca baiatul are o scuza pentru toate. « Toma necredinciosul » mi-a raspuns doar ca suporta durerile si nici macar n-o simtea, ei na, asta n-am mai auzit-o. Sa stiti ca-l cred pe cuvant, intocmai cum as crede ca mama mea e un inger fara cornite. Daca n-o simtea inseamna ca nu era conectat cu mine si ca era ne-simtit. Mi-a intors spatele mormaind ceva despre gandurile mele, insa in loc sa il intreb ce e cu gandurile mele, m-am enervat ca mi-a intors spatele. Nu stiu daca v-a intors vreodata un motan de marimea unui urs Grizzly spatele, dar va spun ca o sa veti o priveliste de milioane. Un poponet fumos si o coada pe atat de neastamparata, nestand locului nici macar o clipa. Si-a intors capul putin si mi-a spus clar si raspicat : “Ai o minte spurcata!”. Am facut ochi marii cat cepele stiind ca-mi poate citi gandurile si m-am repezit in casa batranei dupa ceva ce vazusem cu ceva timp in urma. Las’ ca vede el!
- Stai locului o clipa!i-am strigat de la usa, vazandu-l ca se indreapta spre mine cu pasi cat se poate de ‘entuziasmati’.
Acum a fost randul lui sa se uite la mine mirat dar n-a avut timp sa comenteze ca l-am si pus sa execute a doua comanda, “Sezi!”. Am scotocit pe masa de lemn de artar, frumos lacuita iar culoarea extreme de deschisa iti incatau privirile si te luminau, de ce trebuia o casa atat de rafinata sa adaposteasca o vrajitoare? Am luat obiectul, sau mai bine zis materialul si m-am intors tip-til langa motanoi. M-a simtit dar n-a avut ce sa-mi mai faca pentru ca era cumva obligat sa-mi asculte comenzile. I-am legat o parte din materialul roz-bombon de coada in forma de fundita si restul materialului a fost folosit in scop caritabil de zgardita cu clopotei chiar sub ochii exsperati de fericire ai “pisoiasului mamicii”. M-am zgait la el si l-am supus unui interogatoriu foarte amanuntit. De data asta nu era cineva care sa ma lase cu ochii in soare cum i-am facut eu Hinatei si am primit raspunsurile necesare, aproape toate.
Am aflat ca eram conectati unul la mintea altuia si nu putea sa scape din forma aceea de pisica decat daca eu il eliberam. L-am tras de limba cat am putut insa n-am ajuns sa aflu ce fel de demon este. L-am mangaiat plina de compasiune dupa urechii si i-am soptit la ureche sa nu le spuna celorlalti de conexiune decat daca e o urgenta.
M-am relaxat cat am putut de mult profitand de perna moale si neagra, privind cerul si am ascultat pasarile iar din cand in cand inspiram adanc aerul curat de munte, ma rog, de la baza muntelui, ce mai conteaza. Munte, baza, ce diferenta e?
Stiti, pana la urma demonul asta o sa-mi fie de folos. M-am uitat la el si spre surprinderea mea m-a rugat sa-l micsorez. L-am prins intre maini capatana si am recitat invers vraja, fara sa fiu nevoita sa vad cuvintele in minte. Incep sa ma pricep, cred. Era muuult mai bine decat sa vezi oase-cuvinte. Ceea ce n-am aflat este, ce sunt eu! L-am tinut in maini pe minipisoiasul cu ochii verzi care se apuca sa doarma in mainile mele gandindu-ma unde sunt prietenii mei.
O soapta firava m-a anuntat ca Hinata era chiar in spatele meu. M-am uitat la ea cu capul intors si cu zambetul pe buze. Mi-am indreptat corpul incet spre ea si i-am aratat “ingerasul frumos decorat”. S-a abtinut sa rada cand l-a vazut dormind frumos in palmele mele. M-a ajutat sa ma ridic avand grija sa nu-l trezim pe eroul nostru si ne-am indreptat spre casa blestemat de “turta dulce”.


P.S.: AS VREA SA VA ROG SA-MI DATI NISTE NUME PENTRU MOTANEL, AS VREA DIN SUFLET SA MA AJUTATI SA-I DAU UN NUME CAT MAI BUN! MULTUMESC ANTICIPAT

foarte foarte frumos nu gluma
chiar mi-a placut la nebunie acest capitol
imi place mult cum povestesti
iti multumesc din sulet pentru ca m-ai anuntat
nume pentru motanel : Akuji , Sabrin , Figaro , Erasmus , Ken sau Enrique .
sper ca te-am ajutat
te rog sa ma anunti cand pui next-ul
astept next-ul cu ardoare
cu drag Iva

Eram in al noualea cer, in sfarsit era liniste si pace iar Sasuke statea chiar acolo, drept ca un stalp si isi facea de lucru cu niste legume langa o masuta tip coltar. Ma intreb cum putea sa incapa printre lucrurile mici si inghesuite, pe langa obiectele alea, Sasuke este un urias. Un gand imi strafulgera mintea si l-am auzit pe motan spunandu-mi ca sunt o ticaloasa si ca-mi sta mintea numai la baieti. Mi-am adus aminte ca ticalosul stia ce gandeam si m-am apropiat incet de Sasuke. M-am intins sa iau un cutit ca sa-l ajut sa taie legumele dar mana lui solida imi spunea ca nu accepta ajutor de nici un fel. L-am ignorat si am luat cutitul. Fara sa stie mi-am ridicat in sfarsit privirea spre chipul lui preocupat sa taie legumele singur si foarte hotarat sa termine in acelas fel. Ceva la el s-a schimbat, era…altfel. Parul lui ravasit de un albastru inchis si portretul chipului lui din perspectiva era frumos conturat, era…perfect.
Niste ochi rosii si un ranjet diabolic iesiea din capul lui sub forma unei fantome. Il vedeam pe Sasuke in spatele unei bestii cu ochii rosii, mici ca margelele si infundati in orbite, cu un ranjet diabolic in care I se vedeau coltii si mai ales, parul de lup de pe fata. Avea acel ranjet pe botul lui de lup. Am simtit cum cineva incerca sa-mi patrunda in creier insa n-a putut si a inceput sa-si aplice planul B. Creierul meu parca era smuls cu o forta incredibila. Simteam cum mi-l smulge din cutia craniana cum se desprinde de vasele de sange, cum este smuls iar vasele creierului se sparg si-mi inunda craniul cu sange. Inainte sa ma prabusesc vedeam totul in jurul meu de culoarea sangelui. L-am vazut pe Sasuke cum s-a uitat ingrijorat la mine si imi spunea ceva iar eu ma chinuiam sa aud. Nu auzeam nimic decat rasetul lupului.
M-am trezit zdruncinata si rupta dintr-o lume in care iar cadeam in infern. I-am vazut ochii ‘lui’ asa de aproape, asa de… fermecatori. Nu auzeam nimic dar ma gandeam la faptul ca ceva ma intepa in tot corpul. Mainile mele erau stranse langa corp iar picioarele, nu le simteam. Am inchis mana in forma de pumn si am descoperit roua si iarba. Eram pe camp si eu ma simteam de parca eram lovita cu un bolovan de-o tona direct in creier, nu in osul capului. Am formulat fara sperante ce se inatmpla. Buzele stateau ferm lipite una de alta. M-am gandit sa misc limba insa nu se misca iar pumnii mei s-au desprins. Nu mai puteam sa misc nici un mushi. Ma dureau ochii ingrozitor deoarece nu puteam clipi. Parca simtind, Sasuke mi-a inchis ochii.
Pentru prima oara in cateva zile n-am ami visat cosmar, cel putin asa cred. M-am visat printre nori, zburand pe motanul meu rau. Norii erau pufosi si foarte fragili. Puteam sa suflu in ei, sa-I ating, era un vis pe care oricine si-l dorea. Am auzit o voce dulce, melodioasa. Fata din vis ii spunea Ken motanului si il mangaia dragostos dupa ureche. Eram eu, infasurata intr-un kimono roz si radiam de fericire. Visul mi s-a intrerupt atunci cand am vazut doi ochii foarte ciudatai. Unul albastru ca gheata si unul cu pupila mica cat un graunte si rosie. Un fulger si-a facut loc printre ochii care se priveau cu ura. Fulgerul ala m-a purtat intr-un alt vis in care lupului ii cadeau ochii iar eu recitam o vraja. Ghemotocul de blana ce statea in pozitie de atac, nu-l lasa pe lup sa se apropie de mine. Imi simteam inima bubuind exact ca atunci cand stiam ca e un ‘joc’ pe viata si pe moarte.
Pana la urma lupul a prins curaj si s-a repezit la Ken. Il jupuia de viu iar eu simteam cum ard de furie fata de cel care imi omoara pisoiasul. L-am rugat sa inceteze iar vocea ca de tunet al lupului mi-a spus doar atat: “Fugiti daca nu vreti sa fiti sfasiati de vii, n-aveti ce cauta in aceea pestera.va mai dau o sansa!”. Motanul s-a uitat la mine insa nu mai avea ochi in orbite.
-Ken ! Ken, te rog nu…
Ma zvarcoleam neputincioasa si imi simteam corpul apasat de ceva. Mi-am deschis ochii si l-am vazut pe…Sasuke. Statea asa de aproape de mine. Cativa centimetri si varfurile nasurilor noastre se intalneau. Am simtit cum un sold de al meu este apucat. M-am speriat ingrozitor si l-am impins cu forta pe baiatul cu ochii de smoala.
Am vazut pisoiu in bratele Hinatei si m-am repezit spre el mergand de-a buselea. L-am smuls efectiv din bratele prietenei mele si l-am imbratisat asa de strans incat a fost nevoie ca Hinata si Sasuke sa ma calmeze fara sa ma oblige sa arunc o vraja spre ei.
- Erai sa ma omori, criminalo! Asta e tentativa de omor, omor in culpa! Stiam ca ma urasti, dar chiar asa?
- Oh, Ken…
- Ken?!
- Noul tau nume!
- Si uite cu ce m-am ales…
L-am imbratisat dulce, avand grija sa nu-i storcosesc coastele.
Am “narat” tot visul iar Ken a “declarat” ca lupul ala e un dusman din copilarie de-al lui si ca e foaret periculos in preajma oamenilor. Tatal pisoiului l-a condamnat sa pazeasca pestera Luceafarului, so….is a biiiiiiig problem!


***

In drum spre muntele care ne va stabili sortile, ne-am intalnit cu…. Naruto. Si asta nu e tot! Ino si-a facut si ea aparitia ca o stea de cinema aranjandu-se special pentru un eventual partner, Sasuke! O uram, ii voiam tot raul din lume insa nu voiam in momentul ala sa ma apuce una dintre crize, deoarece nu voiam sa-mi pierd coechipierii. Daca i-as omori din furie, atunc ce i-as zice celor din consiliu? “ A, stiti, numai eu am supravietuit!”.
Intr-un fel sau altul Naruto nu va ajunge niciodata sa aduca binele in jurul sau. Cred ca m-a observat cand ma uitam suspicioasa si invidioasa la Ino si a facut-o de oaie. I-a ghiciti ce a facut? M-a intrebat in gura mare daca eram geloasa pe Ino.
Cert e ca mi-am descarcat toti nervii pe Naruto, el obtinand cinci cucuie, vreo o suta de vanatai si zero mostenitori!
-Scuze, n-am stiut ca tu…
-Taci pana nu salvez lumea asta cu un Naruto in minus!
Echipa “Ino”, ei si-au ales numele, s-au hotarat la propunerea sefei lor pe car enu ati ghicio in vecii vecilor, sa vina sa ne ajute pentru un motiv pe care nici pe asta n-aveti cum s-al ghiciti. O calatorie de vis cu Ino care avea nerusinarea de a-l ciupii pe Sasuke de fund!
Shicamaru nu se straduia sa faca ceva deosebit si statea de-o parte admirand lumea care o a avea pe fundal pe…Ino si Naruto. Tipul asta n-o sa renunte niciodata sa se dea la mine?
Si cu asta am terminat-o cu el, sa ma intrebe pe mine daca aveam relatii apropiate eu si cu Sasu? O nu? Nu a zis-o! M-am intors la el si i-am spus pe cat de calm puteam, pe atat de tare. prima fraza care mi-a venit in cap.
-Naruto, scumpule, ai o voce atat de frumoasa si melodioasa, I s-a luminat chipul, de ce ar vrea unul cu atata potential sa-si iroseasca vocea, vorbind cu o amarata ca mine?
-Ah, sunt flatat, si nu esti amarata esti….si a inceput sa insire o multime de epitete, comparatii si metafore fara rost. M-am inrosit cand Ken mi-a spus ca baiatul merita o sansa in inima mea si cu asta mi-a sarit tandara.
-N-ai vrea sa taci o data? O data, doar o data! Sau …daca ai putea , pentru todeauna? Ma exasperezi, ma scoti din minti si ce nu intelegi din partea cu, nu vorbi!?!
Nustiu cum a iesit dar m-am intors cu fata spre Ino si Sasuke si m-am indreptat spre ei agale. M-am oprit in dreptul lui Ino si i-am spus lejer la ureche “ o zi fara tine, e o dorinta indeplinita!” am lasat-o cu gura cascata insa am destule replici pentru orice gest cand vad negru de furie. “Draga, inchide gura, nu lasa musca sa te infecteze inainte de savoare” si prin savoare sma refeream la un “potential sarut” cu stiti voi cine.
M-am apropiat de sasuke si l-am tras de tricoul lui negru cu “GAME OVER” pe el ca sa pot sa ii vorbesc mai comod. Nu ca m-as plange dar ma doare gatul d efiecare data cand trebuie sa ma uit sau sa vorbesc cu el. I-am urat linistita o noapte alba si mi-am continuat drumul lasandu-I in urma fara sa le dau vreo sansa sa comenteze. L-am auzit pe Shikamaru fluierand scurt si evident foarte socat de aceasta escapada a mea.
Ken era cu doi pasi in urma mea evitand sa fie calcat de o rozalie cu ochii verzi si verde de manie. M-am oprit si l-am pus pe umar. Era usor ca un fulg si in plus puteam vorbi pe ton scazut cu el. M-a felicitat pentru fapta mea, cica “demna de laude”, dupa mintea unui demon orice escapada din asta e un adevarat motiv sa-I inmanezi un trofeu acelui om curajos. Am inceput sa povestim de una de alta, ca sa mai uitam incidentul si intr-un sfarsit am ajuns sa ne facem cu totii tabara in mijlocul naturii si sa le suport ignoranta sau predicile.
Nu mi-a mai pasat catusi de putin ca Ino era “sefa” si i-am trimis pe toti la plimbare ca sa ajute cu ceva taberei. Minune! Toti m-au ascultat! Se vede ca daca vrei autoritate, trebuie sa fi dur!




[size=24]et]SCUZE CA N-AM MAI DAT NICI UN CHEF DE VIATA INSA MI-A FOST EXTREM DE RAU SI BUNICII NU M-AU LASAT SA FAC ALTCEVA DECAT SA DORM, SPER CA N-AM RATAT CEVA... ize][b]