Iubire dincolo de viaţă ♥

Prima replică este scrisă de mine, apoi urmează Gabi şi tot aşa.

Iubire dincolo de viaţă

- Ei ei, domniţă, lacrimile nu vă sunt de folos. Pudraţi-vă buzele cu un zâmbet cordial, frumos şi optimist.

- Hmm, domnul meu, buzele mele nu pot fi pudrate decât de atingerile buzelor dumneavoastră unse cu cele mai pasionale cuvinte în seara în care stelele strălucesc cum nu au făcut-o niciodată până acum.

- Dar aceste buze pecetluite nu vă pot oferi atenţia de care aveţi nevoie. Pătimaş ochii mei v-au privit, însă nu am îndrăznit mai mult. Nu aveţi nevoie de asta, căderea în păcat este mai dureroasă decât credeţi. Păstraţi calea cea luminoasă şi nu vă avântaţi în întuneric. Este mai frumoasă luna, dar mai sigur soarele.

- Dar nu însăşi viaţa este un păcat? De ce să nu ne împlinim destinul acela de a gusta din fructul dragostei?

- O dragoste amară este presărată cu stropi de suferinţă. Stelele nu cuteză a lumina până în adâncul sufletului, lacrimile spală doar obrajii palizi. Nu îţi frânge inima ta crudă într-un joc pe care nu îl înţelegi. Fără reguli te pierzi în întuneric, nu fă aceeaşi greşeală ca cea de acum cincisprezece ani. Întoarce-mi spatele, căci eu nu te pot lăsa să pleci decât dacă vrei. Însă te rog, fă-o..

- Te temi, nu-ţi poţi găsi curajul în faţa pasiunii arzătoare pe care ţi-e teamă că şi eu o simt pentru tine. Şi îţi făgăduiesc că aşa este. Nu am să întorc spatele inimi tale şi am să las lacrimile să-mi spele doar mie obrajii şi să mă lase fără vlagă, însă pe tine am să te feresc de ele şi în fiecare zi din viaţa care-mi e sortită pieirii , am să îţi umplu ziua cu soare şi nu am să las ploaia să-ţi atingă nici măcar o particică din trupu-ţi ce-mi aparţine pe vecie, legaţi fiind de blestemul lui Dumnezeu : iubirea.

- Nu mi-e frică de lacrimi, le-am simţit răceala, singurătatea, nu-mi sunt străine. Mai frică mi-e de zâmbet. Este misterios, fără de înţeles, câteodată fals. Indiferent cât ai încerca să mă protejezi, nu te las să îţi pierzi tinereţea alungând stafiile din mintea unui demon. Nu te las să pieri fără măcar a gusta din viaţă. Te voi trimite într-un loc în care vei fi fericită. Dar ce faci? Dă-mi drumul. Nu mă lasă inima să te ţin, să te păstrez. Te rog, nu face asta.

- Vrei să plec? Cuvintele tale îmi fură vlaga şi îmi sfâşie inima. Cum dragostea pe care ţi-o port îmi spune să te las liber, aşa am să fac. Dar să ştii, am să fiu cu sufletul şi cu dorinţa arzătoare ca într-o altă viaţă să-ţi fiu din nou alături. Am să visez noaptea ochii tăi şi am să-ţi simt din nou ardoarea buzelor...

- Vei pleca, însă nu te voi uita niciodată. Îţi promit că vei rămâne singura. Poate că nu este cel mai bine aşa, însă cred că sufletul îţi va fi împăcat ştiind că mă gândesc la tine. Nu aş suporta să-ţi văd inima sângerând. Îţi ating acum pentru ultima dată buzele-ţi suave şi îţi spun şoptit, doar ţie: Te-am iubit. Şi nu te voi uita.

- Pentru o ultimă sărutare am să-mi dau şi viaţa.. Şi când dorul de tine îmi va străpunge sufletul înjunghiat am să trec în nefiinţă, dar aşa cum am făgăduit, am să-ţi devin înger păzitor pe vecie. Nu voi lăsa moartea să mi te ia de lângă mine şi am să duc lupta vieţii numai ca să te pot veghea noaptea în somn.

- Nu te vreau înger păzitor. Nu vreau să mă veghezi când dorm. Eu sunt un demon, ţine minte. Dacă vei vrea să mă păzeşti de rele te vei stinge cu flacără albastră. Vei lua foc şi o să arzi ţipând. Nu vreau să îţi văd cenuşa purpurie. Vreau doar să te simt vie, singura care m-a făcut să plâng. Nu vreau să îmi verşi lacrimi din nemurire, doresc doar un zâmbet pătimaş. Dă-mi viaţă încă o dată şi naşte-mi sufletul mai pur. Fă demonul din mine să sufere, fă-l bun, încrezător. Şi când îţi voi spune Noapte bună, atunci să sufli încet praful din cutiuţa de argint.

- Atunci am să-i înapoiez lui Dumnezeu viaţa mea şi am să-ţi dau inima mea şi iubirea pură ţie, curăţându-ţi sufletul. Dar să faci aşa cum ai spus, să-ţi aduci aminte de mine în fiecare zi, altfel, şi iubirea şi inima mea vor fi arse în văile Iadului, iar tu vei fi din nou slujitor al răului..

- Îţi promit, o, domniţă. Îţi voi fi sclav sufletului, mâinile îmi sunt legate cu lanţuri grele, însă de eşti aici nici nu le simt. Acum dormi, închide-ţi ochii, acoperă-ţi văpaia din priviri. Ascultă-mi bătăile inimii şi nu te teme. Voi fi aici când te vei trezi. Voi fi aici, însă vom pleca departe apoi. Ne vom despărţi şi vom zbura. Culcă-te şi visează acum. Încă te iubesc. Noapte bună.

- Mă las în braţele tale cu speranţa ca în ziua când mă voi trezi, tu vei fi încă aici, încălzindu-mi trupul cotropit de razele lunii în mijlocul nopţii eterne.. Noapte bună, iubirea mea.

Deciii Chocooo suntem Geniale!! <3 Uite si tu aici, asta da povestede dragoste eternaa Uhh. Te iubesssc

Dumnezeule, cat de frumos! Am ramas fara cuvinte
Este... este superb acest "dialog". Imi place enorm de mult.
Stiam ca amandoua va pricepeti la astfel de lucruri, insa acum cred ca v-ati depasit pe voi insiva. Ati conceput niste replici absolut geniale.
Felicitari, fetelor!

Miau miau !

Eu una am ramas fara cuvuinte. Deci este incredibil de frumos acest dialog. Imi place extrem de mult. Cuvintele voastre mi-au ajuns direct la inima. Felicitari, dragelor !
Va iesit absolut minunat, asta da iubire
Sa mai faceti

Mama Cat de mult mi-a placut >:D< Sunteti geniale Sa ne mai aduceti ;) V-am pupat dulce de tot pe amandoua