Capitolul 2

Sakura clipi de doua ori, inca continuand sa priveasca fascinata in directia noului elev. Se putea citi o urma de curiozitate pe chipul ei firav. Cine era el? Vesnica intrebare la care trebuie sa afli raspunsul de unul singur, fara alte informatii suplimentare de la diferite persoane si din diferite directii. Dar nici macar nu-i putea vedea chipul. In adancul ei simtea o dorinta arzatoare de a afla cine era el, ce ascunde… “Sakura!”
- Ai spus ceva, Hinata? Iarta-ma, nu eram atenta.
- Doamne… Nu mai dai niciun semn de viata de vreo 5 minute. La cine te uitai?
Hinata isi intoarse capul in directia in care privea Sakura. Miji ochii, isi dadu cateva palme peste frunte, se freca la ochi, dar nimic. Nu vedea nimic. Misteriosul necunoscut disparuse.

*
Clinchetul clopotelului rasuna in intreaga curte, anuntand inceperea orelor. La clasa a 10-a, prima ora era istoria, predata de domnul Guy. Hinata si Sakura isi luara gentile si pornira catre sala 18. In drum spre sala de istorie, Sakura il zari pe fratele ei mai mare intrand in baia baietilor cu o punga argintie in mana. Era destul de convinsa de continutul pungii, deci impinse usa de la baie, intra si o tranti in urma ei. Controla fiecare cabina, pana gand descoperise ca una dintre ele era blocata. Se dadu doi pasi inapoi si inchise ochii, canalizandu-si forta. Cand deschise ochii, lovi cu putere usa, aceasta cedand. Inauntru se afla Shan, tragand cu pasiune dintr-o tigara. Aceasta era o tigara ceva mai groasa decat cele obisnuite, invelita intr-o foita transparenta cu dungi colorate si cu o inscriptie ciudata in araba. Clipi de doua ori si adulmeca fumul raspandit in aer. Brusc, ii smulse tigara din gura si o lipise de podeaua uda pana cand aceasta se stinse, ramanand doar fumul plumburiu si toxic raspandit in aer. Il trase afara din cabina si inchise usa, ramanand rezemata de perete. Se apropie mai mult de el si miji ochii.
- Tu chiar nu-ti dai seama ca iti faci rau singur?! Ce ti-a venit? Eu stiam ca tu bei si fumezi, dar chiar sa te droghezi…si mai ales in scoala, chiar ma intreb oare pe unde ti-e capul! Ai 18 ani…
- Nu vrei sa ma lasi impace odata?! Asta sunt eu si asa voi ramane. Si nici tu, nici o forta din univers nu ma poate face sa ma razgandesc.
Sakura isi musca buza de jos, coborandu-si privirea podea. Considera ca ar cam trebui sa o lase balta cu Shan. Nu era capabila sa-l opreasca, nici ea si nici “o forta din univers.”
Iesi afara din baie si alerga catre sala 18. Cand intra inauntru, toti ochii erau atintiti asupra ei, iar profesorul nici nu a observant ca lipsea, la fel cum nu a observant nici cand a intrat. Ingiti sec si se indrepta cu pasi repezi catre locul sau, langa Hinata.

*
- In timpul Primului Razboi Mondial, chiar la inceputul lunii august…
Profesorul de istorie se oprise. Isi roti privirea prin clasa, verificand fiecare elev in parte, uitandu-se pe deasupra ramelor cu model italian si ca deobicei, asigurandu-se ca elevii sunt atenti la explicatiile sale. Isi drese vocea, iar apoi cantinua:
- In primele luni s-au produs doua fenomene: Pe frontul de vest germanii au atacat tarile beneluxului, iar pe frontul de est s-a petrecut eu masiv atac rusesc, avand urmarile de rigoare. Rusii fiind grav raniti de catre germani si austro-ungari…
Dar Sakura numai la explicatiile profesorului nu era atenta. Gandul ii zbura la misteriosul din curtea scolii. Era ferm convinsa ca nu il mai vazuse pana atunci, dar problema era ca nici la ore nu aparuse. Toate lucrurile, absolut tot ce o inconjura i se parea ciudat. De cand mama ei murise, totul capatase o alta nuanta, nimic nu mai era la fel. Chiar daca pana atunci nu-si pusese problema, nu credea ca intoarcerea acasa sau prietenii ei erau de vina – ea era de vina, doar ea. Se simtea goala pe interior si nu mai era capabila sa simta ceva. Niciun fel de sentiment nu se dezlantuia innauntrul ei. Chiar daca plangea, radea sau iubea, inima ei avea aceeasi senzatie de fiecare data: o senzatie complet nula, fara nicio urma de vreun sentiment.

*
Orele se sfarsisera. Sakura si Hinata stateau in fata intrarii luandu-si ramas bun. Apoi o luara fiecare in directii opuse, indreptandu-se catre casele lor, dupa o lunga si obositoare zi de scoala. Cine stie ce le mai rezerva ziua de maine, in fond, orice se potae intampla, corect?

*
Intr-un castel vechi si darapanat de la marginea unei paduri era o zarva infernala. In acel castel isi faceau veacul tot soiul de demoni, vampiri si varcolaci. Se adunau toti in jurul unui foc, urland, dansand si bucurandu-se de “victorie”, iar cateodata mai ciocneau pahare de bere sau vin rosu.
In spatele acelei “petreceri”, intr-o camera obscura din turnul cel mai inalt Lucius, regentul regelui Aramis, statea cu palma lipita de bila de cobalt, privind licaririle de lumina din umbrele acelei terori. In spatele sau, doi ochi rosii stateau ascunsi in negura camerei urmarindu-i fiecare miscare.
- Razboiul se apropie. Nu va dura mult pana cand Cei Puri isi vor face aparitia. Vor razbunare, mai ales pentru ceea ce le-am facut. Le-am luat-o de langa ei, iar acum o vor inapoi.
- Tata, fata nu e proprietatea nimanui. Intr-adevar, a fost a lor candva, dar sti mai bine decat mine mine ca ea e copilul lui Aramis, iar Helena a decis sa o lase in grija muritorilor. Ii era frica. Aramis fusese asasinat, iar din cate imi aduc aminte tu nu erai prin zona. Cei puri erau in miscare, iar aici nu era nimeni care sa ne apere. Au mers dupa ea, au cautat-o si in gaura de sarpe si era de asteptat ca aveau sa o gaseasca. Atunci cand vor ceva, obtin. Aceasta e calea lor, felul lor de a fi.
- Se pare ca nu prea avem de ales atunci… Itachi, te duci dupa ea! O vei adduce aici chiar cu pretul vietii tale. Nu puteam lasa lucrurile in voia sortii, nu se poate intampla din nou ceea ce s-a intamplat acum 16 ani.
- Nu vreau sa trec peste cuvantul tau, dar nu cred ca eu sunt cel mai potrivit pentru aceatsa sarcina. Dar cred ca stiu cine ar putea fi…