Umbrele Trecutului.

Subiect: Umbrele Trecutului. Dum 18 Oct 2015, 01:43

Buna dragele mele...Voiam sa va fac o scurta precizare inainte sa postez.Fic-ul imi apartine, dar este postat in alta parte, iar numele personajelor sunt schimbate.

Sakura- Layla.

Sasuke - Castiel.

Ok, sper ca o sa va placa...si cel mai important vreau critici, vreau sa plang si pur si simplu sa am ocazia sa invat ceva. Primul capitol n

PROLOG

"Lumea cealalta, din adancurile junglei imaginare, are intrarea pazita de intuneric.O lume aflata intre lumea noastra si cea de dincolo, unde demonii traiesc liberi.Invecinata cu lumea oamenilor, separata de o granita ce separe binele de rau. Cu toate astea, spre deosebire de demonii oamenii au o rautate urata si complexa."

Chapter 1 - " Not here...not now!"

"Nimeni nu te vede,
Nimeni nu te asculta,
Nimeni nu te vrea,u
Umbrele nu se vor oprii,
Focul nu poate fii stins,
...Nimeni nu ne poate oprii,
Vino alaturi de noi!"

Am pufnit zgomotos ridicandu-ma brusc in capul oaselor, incercand sa-mi revin la realitate.Tremuram.Corpul meu isi arata frica in cea mai uzuala forma a sa, desi fusesem constienta ca nu era real.Imi simteam corpul transpirat si vlaguit de toata experienta obisnuita care devenea de departe obositoare.Mi-am inchis ochii, incercand sa ma linistesc : "Un vis, doar un vis", am repetat de nenumarate ori pentru mine, sperand ca voi iesii in curand din starea acea."Cosmar idiot!". Am comentat doar propria-mi persoana, din nou acelas vis, devenea o adevarata rutina zilnica si obositoare pentru mine, in ultima perioada deveneau din ce in ce mai puternice pe zi ce trece, simtindu-ma coplesita de vis si fiind gata sa imbratisez moartea in orice secunda, fara vreun regret anume.Vocile deveneau din ce in ce mai puternice si pareau ca doresc sa puna stapanire pe mine. Mi-am scuturat capul puternic, incercand sa nu mai gandesc la cosmarul ce imi bantuia noptiile, ce devenise o parte din mine si eu la randul meu o parte din el.

Brusc usa s-a deschis violent si o voce stridenta si autoritara m-a scos din transa.Oh...tu, am mormait ascultand-o pe micuta sclifosita care parea ca era pusa deja pe scandal.

-Ar fi bine sa nu ma faci de ras si sa nu incerci sa ma eclipsezi, nu uita cine e miezul din casa asta.

Am rabufnit zambind sarcastic, indreptandu-mi mana pe cel care a fost candva cel mai bun prieten al meu, un iepuras de plus roz, sfarsind prin a-l arunca spre sclifosita, lovind din nefericire usa, care s-a inchis puternic. Am oftat, dandu-mi ochii peste cap afisand un zambet plin de superioritate.

-Penibilo.

Ino Hamilton sau printasa de Hamilton, privita din afara ca cea mai frumoasa adolescenta, privita cu admiratie si adoratie, intodeauna ajungand sa zdrobeasca concurenta. Intodeauna cea mai buna la sport, intodeauna in centrul atentiei, intodeauna inconjurata de baietii si nu in ultimul rand intodeauna incercand sa para mai buna decat mine in absolut tot ceea ce facea. Singurul lucru care l-a omis a fost titlul pentru cea mai buna sora, sau macar una suportabila. Desi eram surori, asemanarea dintre mine si ea era mai mult decat nula, parul ei blond si ochii ei albastrii erau in total contrast cu trasaturile mele. M-am ridicat din pat pasind grabita spre baie si terminand dus-ul rece care era singura evadere din aceasta totala nebunie, la care puteam lua parte.Am iesit din baie rapid, indreptandu-ma spre dulap lund un tricou rosu cu putin decolteu si niste jeansi albastiri, impreuna cu niste sandale cu toc. Incercam tot timpul sa par mai inalta, chiar si cu 5 cm, aveam 1,60 spre deosebire de membrii familiei mele care depaseau lejer 1,70, pana si Ino. Parul roz , l-am lasat sa cada in valuri pe umeri, in timp ce optasem pentru putin fard de obraz, o linie perfecta de tus, rimel si un ruj rozaliu deschis.

Ajungand jos ma simt parca obligata sa pozez in tabloul de familie perfecta, nu pentru mult timp, cu siguranta aveau sa se certe sau sa plece peste 3 saptamanii in nu stiu ce delegatii, ma obisnuisem deja cu asta.

-Sakura cum te simtii in prima ta zii la facultate?

Zambesc, urcandu-mi privirea spre singurul om dintre parintii mei care s-a dedicat asupra educatiei mele.

-S-o facem si pe asta!

Adaug hotarata, lundu-mi un aer superior.

-Asta e fata lui tata! Asculta Sakura atunci cand ajungi acolo si dai de un baiat insistent ii spui ca...

-Nu sunt interesata.

-Si?

-Sunt fata cuminte.

-Si?

-Am la apelare rapida numarul de la budygarzi, inca 2 pasi si il pun pe Micutu' pe tine.

Ii aud rastetul tatei si imi aduc aminte de dicutiile din perioada liceului, sigur, lucrurile acestea nu mai erau valabile si obligatorii, decat daca voiam eu evident, vrand sa-l intreb ceva pe tata, cand vocea enervata si ascutita a surorii mele a stricat tot.

-TATIIIII!Majordomul mi-a pus o bezea mare in ciocolata calda! Tu stii ca eu beau doar cu 6 bezele mititele, il poti concedia, te rog? Si pe Greta, cand am rugat-o astazi sa mi pregateasca masa a intarziat un minut si 26 de secunde! Defapt stii ceva tatii? Concediaza-i pe toti acesti oameni nu-si au locul aici!

Strang din pumni enervata, acesti oameni au fost langa mine cand parintii mei nu au fost, nu accept ca un nimic ca sora mea sa vorbeasca asa despre ei, inainte ca tata sa spuna ceva, imi indrept privirea plina de ura catre ea si adaug taios.

-De ce nu folosesti mainile alea care le plimbi din salon in salon sa-ti tai acea nenorocita de bezea.Crede-ma pe cuvant, n-o sa mori. Adaug sarcastic.

-Doamne...daca am ajuns sa pun...

-Aceste unghii false sa faca ceva...da, da, corect saracuta de tine, ma mir cum rezisti...De ce nu il plimbi pe "Pufy mic si dulce" si poate cu putin noroc va pierdeti undeva sau macar poti avea mila de noi si sa ne scutesti de circul ieftin pe care ni-l prezinti. Deja m-ai plcitisit de moarte.

-TATIIII!!!

Vocea sclifosita a soramii ma face sa ma incordez ridicandu-ma brusc de la masa nepoliticoasa auzind cum mama mormaia ceva despre buna crestere.De parca ne-ar fi crescut ea!Auzind in continuare razgaielile pline de lacrimi de crocodili ale lui Ino ma opresc brusc cand sunt pe punctul de a iesii scuipandu-i niste cuvinte.

- Nu mai mori odata.

Ce ironic. Eu si sora mea ne-am evitat tot timpul, nici cand aveam 3 ani nu ne jucuam impreuna, eu obisnuiam sa maltratez acele povesti pe care ea le trata cu sfintenie. Inca din generala ne-am ocolit si ne-am prefacut ca nu purtam acelas nume de familie. Era ciudat ca acuma ne axasem impreuna pe arhitectura si urma sa fim din pacate colege de clasa.

Mi-am scos castile si telefonul din buzunar, pozitionandu-le in urechii si tatonand terenul pentru aparitia soferului si a lui Heather. O observ pe Heather cum se indreapta nervoasa spre masina, urcand si asezandu-se surprinzator langa mine, decide sa spuna ceva cand eu dau drumul la volumul castilor, hotarand sa o ignor total.

-O sa fie un drum lung.

Aceiasi senzatie, simt cum fiecare particica din corpul meu este trasa si cufundata in intuneric, iar eu nu puteam face nimic in privinta asta. Imi pierdusem controlul. O voce necunoscuta si totodata stranie ma face sa tresar si sa fiu constienta de faptul ca ma aflam in cadere libera intr-un val nesfarsit de intuneric.

"-Atata nostalgie.Simt fiecare urma. Urma oamenilor secerati. Urma femeilor ciopartite. Urma copiilor arsii de vii. Urma acelor batranii ciuruiti de gloante. Urmele mortii. Urmele razboiului...Urmele."

-SAKURA TREZESTE-TE! Cineva inafara de sofer trebuie sa-mi deschida portiera, trebuie sa observe si sa inteleaga ca printesa de Hamilton a sosit!

O voce ilegal de enervanta m-a salvat practic din visul meu...sau mai degraba acel cosmar necunoscut mie care puteam jura ca ma va inghiti. Zambesc in sinea mea, stiind ca tocmai sora mea si-a facut fapta buna pe anul asta. Ma razgandesc totusi destul de rapid cand o aud tipand ca o retardata in urechea mea.

-Hello. (Stil Urinela)

Ma dau jos rapid din masina, sperand din toata inima ca va ramane acolo, desii era un vis mult prea frumos. M-am intors pentru o clipa, facandu-i semn de "La revedere!", oferindu-mi totodata satisfactia de a-o vedea mai furioasa ca oricand.Decid sa merg inainte uitand cu totul de persoana care pleznea in spatele meu si se presupunea ca am fi rude. 3,2,1....

Ino ma prinde de incheietura mainii strangand-o cu putere ceea ce ma face sa zambesc vag, stiind ca aveam intr-un fel sau altul motiv sa o ranesc. O impung pe blonda in spate si inaintand calm, lovindu-ma iar de ea.

-Eu si numai eu trebuia sa cobor prima sa le pot arata acelor maimute cine e printesa si unde le este locul!

Ma uit la ea nepasatoare, puandu-mi mana pe umarul ei impingand-o usor.

-Da-te din calea mea, vierme.

-Ai putea sa ma asculti macar? M-am gandit ca...

-Creierul cat bobul de mazare nu ar trebuii sa gandeasca. Afirm in scarba continund sa merg in acelas ritm, nesimtindu-i prezenta zambesc in interiorul meu.

Ma simt parca condusa in locul in care dracu stia unde ma intdreptam si ignor toate privirile tuturor asupra mea avand o tinta fixa. Ajung intr-un loc ferit, asezandu-ma pe iarba meditand la ceea ce se intampla pe ziua de azi. Brusc mana mea stanga a inceput sa tremure, simtind cum lucrile degenereaza prea mult mi-o prind puternic incercand sa ma stapanesc.

Simt cum corpul meu lua foc, desi nu simteam nicio arsura si inspiram si expram, incercand sa ma controlez.Corpul meu cedeaza presiunii, izbindu-se puternic cu genunchii de pamant incruntandu-ma vrand sa ma calmez.

-Nu aici...nu acum.

Primul capitol, chiar nu e foarte reusit.I know.I know, dar am si o scuza buna...Nu, nu am.Celelalte sunt mai bune :))) Nu este terminat, titlul l-am schimbat pentru ca...ei bine acolo am vrut sa-l schimb insa mi-a fost imposibil, asa ca...Promit ca la doua-trei parerei, next.

Subiect: Re: Umbrele Trecutului. Mier 21 Oct 2015, 22:02

Si se presupune ca ar trebuii sa l continui daca nimenu nu e interesata de el?

Subiect: Re: Umbrele Trecutului. Joi 22 Oct 2015, 00:08

Alexandra™ a scris:: Chapter 1 - " Not here...not now!"

Am pufnit zgomotos ridicandu-ma brusc in capul oaselor, incercand sa-mi revin la realitate.Tremuram.Corpul meu isi arata frica in cea mai uzuala forma a sa, desi fusesem constienta ca nu era real.Imi simteam corpul transpirat si vlaguit de toata experienta obisnuita care devenea (,) de departe (,) obositoare.Mi-am inchis ochii, incercand sa ma linistesc : "Un vis, doar un vis", am repetat de nenumarate ori pentru mine, sperand ca voi iesii (iesi) in curand din starea acea (aceea) ."Cosmar idiot!". Am comentat doar propria-mi persoana (Aici cred ca lipseste un "pentru".) , din nou acelas (acelasi) vis, devenea o adevarata rutina zilnica si obositoare pentru mine, in ultima perioada deveneau din ce in ce mai puternice pe zi ce trece, simtindu-ma coplesita de vis si fiind gata sa imbratisez moartea in orice secunda, fara vreun regret anume.Vocile deveneau din ce in ce mai puternice si pareau ca doresc sa puna stapanire pe mine. Mi-am scuturat capul puternic, incercand sa nu mai gandesc la cosmarul ce imi bantuia noptiile (noptile) , ce devenise o parte din mine si eu la randul meu o parte din el.

Brusc (,) usa s-a deschis violent si o voce stridenta si autoritara m-a scos din transa.Oh...tu, am mormait ascultand-o pe micuta sclifosita care parea ca era pusa deja pe scandal.

-Ar fi bine sa nu ma faci de ras si sa nu incerci sa ma eclipsezi, nu uita cine e miezul din casa asta. (Cum adica miezul? Ce fel de expresie e asta? Limbajul colocvial n-are ce cauta intr-un fic.)

Am rabufnit zambind sarcastic, indreptandu-mi mana pe cel care a fost candva cel mai bun prieten al meu, un iepuras de plus roz, sfarsind prin a-l arunca spre sclifosita, lovind din nefericire usa, care s-a inchis puternic. (Ma indoiesc de faptul ca forta exercitata de un biet animal de plus poate inchide o usa cu putere.) Am oftat, dandu-mi ochii peste cap (si) afisand un zambet plin de superioritate.

-Penibilo.

Ino Hamilton sau printasa (printesa) de Hamilton, privita din afara ca cea mai frumoasa adolescenta, privita cu admiratie si adoratie, intodeauna (intitdeauna #1) ajungand sa zdrobeasca concurenta. Intodeauna (intotdeauna #2) cea mai buna la sport, intodeauna (intotdeauna #3) in centrul atentiei, intodeauna (intotdeauna #4) inconjurata de baietii si (,) nu in ultimul rand (,) intodeauna (intotdeauna #5) incercand sa para mai buna decat mine in absolut tot ceea ce facea. Singurul lucru care (PE CARE ) l-a omis a fost titlul pentru cea mai buna sora, (Fara virgula) sau macar una suportabila. Desi eram surori, asemanarea dintre mine si ea era mai mult decat nula, parul ei blond si ochii ei albastrii (albastri) erau in total contrast cu trasaturile mele. M-am ridicat din pat (,) pasind grabita spre baie si terminand (Il incepuse din camera sau cum?) dus-ul (dusul) rece care era singura evadere (evadare) din aceasta totala nebunie, la care puteam lua parte.Am iesit din baie rapid, indreptandu-ma spre dulap (si) lund (luand) un tricou rosu cu putin decolteu (Decolteul poate fi generos, avantajos, dezavantajos, dar in niciun caz mult sau putin.) si niste jeansi albastiri (albastri) , impreuna cu niste sandale cu toc. Incercam tot timpul sa par mai inalta, chiar si cu 5 cm, aveam 1,60 spre deosebire de membrii familiei mele care depaseau lejer 1,70, pana si Ino. (Foarte interesant enunt, intr-adevar.) Parul roz , (Fara virgula) l-am lasat sa cada in valuri pe umeri, in timp ce optasem pentru putin fard de obraz, o linie perfecta de tus, rimel si un ruj rozaliu deschis.

Ajungand jos (Unde jos? Nu puteai specifica daca ajunsese in bucatarie, in sufragerie, in holul de la parter? De asemenea, e nevoie de o virgula dupa.) ma simt parca obligata sa pozez in tabloul de familie perfecta, nu pentru mult timp, cu siguranta aveau sa se certe sau sa plece peste 3 saptamanii (trei saptamani) in nu stiu ce delegatii, ma obisnuisem deja cu asta.

-Sakura cum te simtii (simti) in prima ta zii (zi, lol) la facultate?

Zambesc, urcandu-mi privirea (O urca pana in pod eventual. Era "ridicandu-mi".) spre singurul om dintre parintii mei ("singurul om dintre parintii mei" suna extrem de nepotrivit, ca sa fiu draguta. Puteai spune pur si simplu daca era vorba de mama sau de tatal fetei.) care s-a dedicat asupra (Fara "asupra") educatiei mele.

-S-o facem si pe asta!

Adaug hotarata, lundu-mi (luandu-mi) un aer superior.

-Asta e fata lui tata! Asculta (,) Sakura (,) atunci cand ajungi acolo si dai de un baiat insistent (,) ii spui ca...

-Nu sunt interesata.

-Si?

-Sunt fata cuminte.

-Si?

-Am la apelare rapida numarul de la budygarzi (Lol, okay. Se scrie "bodyguard". ) , inca 2 pasi si il pun pe Micutu' (Ce? =)))))))) Alt nume nu putea sa aiba?) pe tine.

Ii aud rastetul tatei si imi aduc aminte de dicutiile (discutiile) din perioada liceului, sigur, lucrurile acestea nu mai erau valabile si obligatorii, decat daca voiam eu evident, (De aici incolo pierzi sensul enuntului, ca n-are nicio treaba venirea lui Ino cu vremurile apuse la care se gandeste Sakura.) vrand sa-l intreb ceva pe tata, cand vocea enervata si ascutita a surorii mele a stricat tot.

-TATIIIII!Majordomul mi-a pus o bezea mare in ciocolata calda! Tu stii ca eu beau doar cu 6 bezele mititele, il poti concedia, te rog? Si pe Greta, cand am rugat-o astazi sa mi pregateasca masa a intarziat un minut si 26 de secunde! Defapt stii ceva tatii? Concediaza-i pe toti acesti oameni nu-si au locul aici! (Pe langa faptul ca lipsesc virgule si propozitiile fara sfarsit sunt printre ultimele pe lista mea de lucruri preferate, mi se pare extrem de penibil sa-ti pui personajul sa zica asta. Din cate inteleg, Ino are aceeasi varsta ca si Sakura, dar se comporta precum un copil de nici cinci ani, iar asta nu ma atrage in nicio masura.)

Strang din pumni enervata, acesti oameni au fost langa mine cand parintii mei nu au fost, nu accept ca un nimic ca sora mea sa vorbeasca asa despre ei, inainte ca tata sa spuna ceva, imi indrept privirea plina de ura catre ea si adaug taios. (Mai pune puncte, nu lungi atat frazele.)

-De ce nu folosesti mainile alea care (PE CARE) le plimbi din salon in salon sa-ti tai acea nenorocita de bezea (Mama ei de bezea, numai vina ei e...) .Crede-ma pe cuvant, n-o sa mori. (Virgula si cu litera mica) Adaug sarcastic.

-Doamne...daca am ajuns sa pun...

-Aceste unghii false sa faca ceva...da, da, corect saracuta de tine, ma mir cum rezisti...De ce nu il plimbi pe "Pufy mic si dulce" (Unu' la mana, e "puffy", doi la mana, ce fel de porecla e asta?) si poate cu putin noroc va pierdeti undeva sau macar poti avea mila de noi si sa ne scutesti de circul ieftin pe care ni-l prezinti. Deja m-ai plcitisit de moarte.

-TATIIII!!! (Iar? :/)

Vocea sclifosita (Vocea sigur nu e sclifosita, crede-ma pe cuvant.) a soramii (sora-mii) ma face sa ma incordez (,) ridicandu-ma brusc de la masa nepoliticoasa (Dupa ce ca are o sora naspa, mai are si o masa nepoliticoasa?) auzind cum mama mormaia ceva despre buna crestere.De parca ne-ar fi crescut ea!Auzind in continuare razgaielile pline de lacrimi de crocodili (crocodil) ale lui Ino (,) ma opresc brusc cand sunt pe punctul de a iesii (iesi, virgula) scuipandu-i niste cuvinte. (:)

- Nu mai mori odata.

Ce ironic. Eu si sora mea ne-am evitat tot timpul, nici cand aveam 3 ani nu ne jucuam impreuna, eu obisnuiam sa maltratez acele povesti (Ăăăăăă, sigur e vorba de povesti? Ciudate fetish-uri mai au si personajele astea...) pe care ea le trata cu sfintenie. Inca din generala ne-am ocolit si ne-am prefacut ca nu purtam acelas (acelasi) nume de familie. Era ciudat ca acuma (acum) ne axasem impreuna pe arhitectura si urma sa fim din pacate colege de clasa.

Mi-am scos castile si telefonul din buzunar, pozitionandu-le in urechii (urechi; Si-a pozitionat si telefonul si castile in urechi? Arata tare misto cred.) si tatonand terenul pentru aparitia soferului si a lui Heather. O observ pe Heather cum se indreapta nervoasa spre masina, urcand si asezandu-se surprinzator (S-a asezat surprinzator, okay.) langa mine, decide sa spuna ceva cand eu dau drumul la volumul castilor, hotarand sa o ignor total.

-O sa fie un drum lung.

Aceiasi (Aceeasi) senzatie, simt cum fiecare particica din corpul meu este trasa si cufundata in intuneric, iar eu nu puteam face nimic in privinta asta. Imi pierdusem controlul. O voce necunoscuta si totodata stranie ma face sa tresar si sa fiu constienta de faptul ca ma aflam in cadere libera intr-un val nesfarsit de intuneric.

[/b]
"-Atata nostalgie.Simt fiecare urma. Urma oamenilor secerati. Urma femeilor ciopartite. Urma copiilor arsii (arsi) de vii. Urma acelor batranii (batrani) ciuruiti de gloante. Urmele mortii. Urmele razboiului...Urmele."
[b]

-SAKURA (,) TREZESTE-TE! (Aolo, nu mai tipa.) Cineva inafara (in afara) de sofer trebuie sa-mi deschida portiera, trebuie sa observe si sa inteleaga ca printesa de Hamilton a sosit!

O voce ilegal de enervanta m-a salvat practic din visul meu...sau mai degraba acel cosmar necunoscut mie care puteam jura ca ma va inghiti. Zambesc in sinea mea, stiind ca tocmai sora mea si-a facut fapta buna pe anul asta. Ma razgandesc totusi destul de rapid cand o aud tipand ca o retardata in urechea mea. (Paragraful asta e pe atat de confuz, pe atat de inestetic din punct de vedere al limbajului.)

-Hello. (Stil Urinela) (Ce...........)

Ma dau jos rapid din masina, sperand din toata inima ca va ramane acolo, desii (desi) era un vis mult prea frumos. M-am intors pentru o clipa, facandu-i semn de "La revedere!", oferindu-mi totodata satisfactia de a-o (Fara cratima) vedea mai furioasa ca oricand.Decid sa merg inainte uitand cu totul de persoana care pleznea in spatele meu si se presupunea ca am fi rude. (Lol ce...) 3,2,1....

Ino ma prinde de incheietura mainii (,) strangand-o cu putere (,) ceea ce ma face sa zambesc vag, stiind ca aveam intr-un fel sau altul motiv sa o ranesc. O impung (imping) pe blonda in spate si inaintand calm, lovindu-ma iar de ea. (Prea multe gerunzii, nici nu inteleg ce-ai vrut sa zici.)

-Eu si numai eu trebuia sa cobor prima (,) sa le pot arata acelor maimute cine e printesa si unde le este locul!

Ma uit la ea nepasatoare, puandu-mi (punandu-mi) mana pe umarul ei impingand-o usor.

-Da-te din calea mea, vierme.

-Ai putea sa ma asculti macar? M-am gandit ca...

-Creierul cat bobul de mazare nu ar trebuii (trebui) sa gandeasca. (Virgula si continui cu minuscula.) Afirm in scarba (,) continund sa merg in acelas (acelasi) ritm, (Punct, cu majuscula in continuare.) nesimtindu-i prezenta zambesc in interiorul meu.

Ma simt parca condusa (Cacofonia aia nu suna bine deloc.) in locul in care dracu (dracu') stia unde ma intdreptam (indreptam) si ignor toate privirile tuturor asupra mea avand o tinta fixa. Ajung intr-un loc ferit, asezandu-ma pe iarba (si) meditand la ceea ce se intampla pe ziua de azi. Brusc (,) mana mea stanga a inceput sa tremure, simtind cum lucrile degenereaza prea mult mi-o prind puternic (,) incercand sa ma stapanesc.

Simt cum corpul meu lua foc, desi nu simteam nicio arsura si inspiram si expram (expiram) , incercand sa ma controlez.Corpul meu cedeaza presiunii, izbindu-se puternic cu genunchii de pamant incruntandu-ma (,) vrand sa ma calmez.

-Nu aici...nu acum.
[/center]

Okay, o sa-ti spun pe scurt parerea mea, aceea ca mai ai mult de lucru. Ai o gramada de greseli, majoritatea nefiind de tastare, ci gramaticale, ceea ce e o mare problema. Treci pe aici si pe aici ca sa vezi cum sta treaba. De asemenea, am vazut ca ai o problema cu enunturile extrem de lungi, dar si cu virgulele, pe care le pui total anapoda. In privinta frazelor, te sfatuiesc sa nu le faci de mai mult de un rand si jumatate, caci dupa incepi sa pierzi din logica ideii pe care vrei sa o comunici.
O alta chestie este ca am vazut ca pui spatii aiurea la semnele de punctuatie; doar dupa ele este nevoie de space, inainte nu, iar asta se aplica si in cazul punctelor de suspensie, care nu-s lipite de text, ci separate in partea dreapta. Incearca sa nu mai folosesti expresii care n-au nicio treaba cu limbajul literar intr-un fic, caci nu da bine si ai grija la expresiile fixe si, mai ales, la verbele, adverbele si adjectivele pe care le folosesti, intrucat cuvintele nu se pot asocia dupa capul fiecaruia, iar anumite cuvinte pur si simplu nu merg impreuna.
Cat despre comentarii, toata lumea e ocupata in perioada asta, majoritatea celor din staff si a membrilor activi sunt ori in ani terminali, ori la facultate, deci iti dai seama ca e cam greu sa-si faca timp pentru forum si mai ales pentru a citi ficuri. Daca vrei sa scrii ca sa evoluezi, scrii pur si simplu. Parerile vor veni si ele, intotdeauna se gaseste cineva care sa comenteze, asa ca atitudinile de genul "nu mai scriu daca n-am comentarii" sunt de prisos, parerea mea. Pana la urma, scrii pentru tine, nu pentru altii.
Sper sa fi cuprins tot ce era de zis, iar daca ai nelamuriri, imi poti trimite un mp. Bafta-n continuare.

Subiect: Re: Umbrele Trecutului. Joi 22 Oct 2015, 17:07

Stiu si sunt constienta ca scriu pentru mine, dar mi-e ciudat sa scriu si sa postez, stiind ca nimeni nu citeste.
Da, stiu, sunt multe greseli, pentru ca initial l-am avut postat pe "W" (Nu se face reclama, dar daca pun doar prima litera, cred ca stiti la ce ma refer).
Acolo din pacate, nu poti da copy/paste si l-am rescris din pacate, nefiind tocmai foarte atenta....desi multumesc pentru ca la multe recunosc ca nici eu nu stiam daca se scrie cu 2 sau cu 1 "I", inca de mica am avut problema asta.

Chapter 2 - "Death"

“Iadul trebuie sa fie ascuns in ceata.Lumina albastra degajata de petale e o amintire a trecutului. Inceteaza! Nu e ea de vina! Tipatul nu poate fi auzit, iar luminarea unei stele e semnul unui blestem permanent de care nu poti scapa.In cele din urma, lumina se va stinge.”

Totul scapa de sub control, totul in jurul meu devenea negru, iar eu nu eram capabila sa fac nimic…absolut nimic. Vocile se auzeau din ce in ce mai tare in capul meu, certandu-se, lasandu-ma intr-o totala confuzie nestiind ce sa fac la momentul asta. Nu ma puteam controla.Nu puteam oprii ceea ce se trezise in momentul asta in mine…Eram un monstru, o monstrozitate a naturii care nici macar ea nu stie cu exactitate ceea ce este.Era un nimic simtindu-ma trasa…si de data asta simteam ca nu o sa ma mai intorc. Liniste.O liniste cumplita s-a abatut asupra mea, pierdusem lupta cu viata, inca din ziua aia blestremata in care m-am nascut. Eram inchisa, incatusata in propriul corp si nu aveam sa ma trezesc vreodata. Stiam totusi ca am oprit la timp ceea ce aveam de gand sa fac…probabil sa las un morman de cenusa in urma mea si sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic, ca intodeauna.Daca stau sa ma gandesc mai bine, nici macar eu nu stiam de ce venisem aici, fusese mai mult o chemare a sufletului meu...nicidecum sa fac rau nimanui, daca aveam de gand sa aleg intre viata mea si viata acestor oameni necunoscuti mie as fi ales fara “dar” si “poate” viata lor, in locul vietii mele mizerabile, pentru eu nici macar nu stiam ceea ce sunt si cu ce scop am venit in aceasta lume. Nici macar nu puteam sa ma consider normala din nici macar un punct de vedere, propria-mi familia erau niste straini pentru mine…Dar nu ma plangeam, nu-mi pasa daca nu aveam vreodata sa nu ma trezesc din acest abis. Era bine. Era liniste. Asa oare avea sa se termine?

Cred ca aveam in felul asta tot timpul din lume sa-mi pun ordine in ganduri, incercand sa fac in asa fel incat sa gasesc raspunsurile si de ce nu cheia vietii. Heh. Pentru asta aveam nevoie sa fiu in viata…asa ca refuzam, refuzam sa mor intr-un loc ca asta, intr-un loc al mintii mele bolnave si sa ma dau batuta atat de usor. Ma aflam intr-o cadere nesfarsita intr-un loc negru a subconstientului meu. Acum ca aveam sa mor, unde era marea judecata? Unde erau acele lucruri? Am zambit usor rostind ca si cand ar fi pentru ultima oara, simtind imediat dupa ca totul avea sa se termine, definitiv.

-Nu exista iad sau rai.Indiferent de ceea ce faci in timpul in care traiest, toata lumea merge in acelas loc dupa ce moare.Pana la urma, moartea inseamna egalitate.

Un miros imbietor de scortisoara imi bucura simturile.Mi-am dat limba printre buze, vrand sa vad daca aveam control din punct de vedere fizic si nu doar psihic, observand ca imi pot misca membrele?Nu o mierlisem? Nu, ar fi fost mult prea usor asa.Am incercat sa-mi deschid ochii, observand ca nu mai eram chiar unde imi aminteam ca ar trebuii sa fiu.Imi incarcam bateriile intr-un pat mare si pufos, invelita cu o pilota subtire, trasa pana sus…Unde eram? Am batut de cateva ori din ochii uitandu-ma in jurul meu, peretii crem si mobila destul de comuna, imi dadeau o stare de liniste.Un zgomot de pasi s-a auzit, facandu-mi pielea de gaina.Acum era acum, eram tinta unui obsedat sau raiul arata cu adevarat diferit de ceea ce mi-am imaginat.Nu incercam sa ma misc sau sa ma dau jos din pat, nu inca…ma simteam linistita aici, intr-un fel protejata si era prima oara dupa atatia ani de cand nu am am visat nimic .Usurare, un sentiment ciudat, dar cu adevarat placut.Visele desi eram atat de familiarizata cu ele, niciodata nu m-am obisnuit…Pentru mine intodeauna devenea o adevarata tortura sa dorm, gandindu-ma ca nu m-as mai putea trezii niciodata.Nu imi era cu adevarat frica de moarte, moartea insemna ceva neutru pentru mine, decat sa traiesti ca un caine, mai bine mori in glorie.Cu toate ca aveam multe regrete daca nu luptam pentru viata mea.Singurul lucru care ma tinea in viata era scopul meu, visul meu.Intrebarea la care cautam atat de zadarnic raspuns si parea ca nu voi afla niciodata…
M-am ridicat putin, astfel in cat stateam in fund si priveam la cine tocmai intrase pe usa uitandu-se oarecum mirat la mine.Eram blocata.Ii analizam fiecare parte a corpului sau, glasul mea disparuse , nu schitez vreo emotie la venirea tanarului brunet. Am lasat privirea in pamant, simtindu-ma rusinata de situatia de fata.Eu stand in patul sau nestiind cine e sau ce se intampla, doar ca m-a salvat de mine insa-mi, El stand in prag, privindu-ma e ca si cand m-am intors din mormant.

-…de cat timp sunt aici? Obligata de rusinea pe care o simteam in momentul ala imi ridic capul din pamant, lovindu-ma de ochii sai negrii, care nu aratau nicio urma de emotie.
-De doua ore, ai lesinat in campus, probabil a fost o cadere de calciu sau ceva de genul. Raspunse fara sa se gandeasca de doua ori, iar privirea lui ma intimida extraordinar de mult, se uita la mine de parca m-ar fi invinuit pentru un lucru ingrozitoar.
-..P-p-ot pleca? Era prima oara cand ma balbaiam in toata viata mea, ma simteam atat de nelinistita si intimidata, era prea greu de suportat prezenta sa. Ma simteam sufocata, cuprinsa de emotie si totusi…era totul atat de gol, atat de fara viata, nu simteam nimic si totusi simteam totul.
-Margret te va conduce in camera ta, asta este aripa baietilor.
Am aprobat din cap, dandu-ma rapid jos din pat si trecand pe langa brunet.O vibratie atat de puternica incat nu m-am putut abtine sa nu icnesc de durere.Rusinata de fapt, mi-am ascuns privirea de ochii sai. Probabil ca se gandea ca sunt o necioplita dat fiind ca nici nu i-am multumit pentru ospitalitatea din cauza. Era mai bine asa, eu nu aveam legaturi cu baietii, sau in special cu oamenii, eu nu eram ca ei.Eram diferita.Si eram mai mult decat constienta ca asta era cel mai mare defect al meu.

-Spune, Sakura, ti-e frica de moarte? Ti-e frica ca ai putut murii? Ma incrunt vizibil la intrebarea pusa de el, incordandu-mi pumnul. Am ezitat sa raspund, inspirand adanc, raspunzandu-i.

-“Moartea” e doar un ingredient din poveste…insa daca cineva moare, intodeauna e cineva care plange pentru el.Caractere principale sau secundare dovedesc ca am existat.

Subiect: Re: Umbrele Trecutului. Joi 22 Oct 2015, 19:07

Fiindca m-ai rugat, am revenit pentru a-ti spune cate ceva si despre celelalte aspecte ale ficului. Nu pot spune ca imi place descrierea ta, insa nu atat modul in care e gandita, cat modul in care e transpusa in cuvinte. Daca citesc printre randuri, surprind ideea pe care vrei sa o transmiti, insa tinsi catre un stil destul de bogat in adjective si tinzi sa reiei aceeasi structura si sa o transpui in alte cuvinte pentru a accentua anumite idei. Pentru inceput, e de preferat sa optezi pentru o descriere ceva mai simpla, dar care sa surprinda exact ceea ce trebuie, sa nu te complici cu prea multe figuri de stil si sa te concentrezi asupra logicii limbajului mai degraba decat asupra esteticii cuvintelor. Mai exact, trebuie sa iti dai seama, atunci cand scrii, ca expresii precum "mi-am dat limba printre buze" suna urat; puteai formula astfel: "mi-am trecut limba peste buze umezindu-le" si apoi continuai enuntul. De asemenea, desi ai spus ca ai probleme cu cuvintele care se scriu cu un "i" sau doi, sunt niste reguli simple pe care le poti urma, iar atunci cand chiar nu esti sigura, poti oricand sa cauti.

Culori precum negru, albastru, la forma de plural de scriu cu un singur "i". Rosu, in schimb, se scrie cu doi de "i".
In structurile in care ai un verb care se termina in "i" la forma de infinitiv scurt (adica fara "a"), folosesti un singur "i". Ex: nu puteam vorbi, nu ma puteam opri.
Verbele la moduri compuse (conditional optativ) se scriu cu un singur "i". Ex: ar veni, ar vorbi, ar fi.

Mai sunt si altele, bineinteles, dar te poti documenta pe tema asta pentru a face mai putine greseli pe viitor.
Dialogul, sincer, mi se pare neinteresant, replicile parca sunt spuse doar ca sa fie acolo. Nu au farmec, nu iti caracterizeaza personajele in vreun fel, nu aduc culoare textului. Iti recomand ficurle scrise de critici, de Lauren, grungie, Danielle pentru a vedea cum se construieste un schimb de replici bun. In rest, depinde de tine si de cum doresti sa-ti dezvolti stilul. Bafta-n continuare.

Subiect: Re: Umbrele Trecutului. Dum 04 Sept 2016, 00:10

Fanfic blocat din cauza inactivității.