Nu imi vine sa cred ca am scris un capitol cat timp e soare afara. Oricum, sper sa va placa.
Lectura placuta!


Capitolul 10


"Sparkling angel, I couldn't see your dark intentions, your feelings for me.
Fallen angel, tell me why? What is the reason, the thorn in your eye?
I see the angels, I'll lead them to your door. There's no escape now
No mercy no more, no remorse cause I still remember the smile when you tore me apart."


Sakura’s Point of View:


Ajunsi de nici cinci minute in Satul Cetii, arunc rucsacul pe jos si ma arunc in pat. Ironia sortii, facuse ca eu sa primesc aceeasi camera pe care am primit-o si ultima data cand am fost aici. Intunericul de afara se raspandise si in dormitor, toate luminile erau acum stinse. Inima incepe sa-mi pulseze sangele in corp din ce in ce mai rapid, puteam auzi fiecare bataie rapida, un zgomot ce imi provoca o stare de neliniste, posibilitatea ca ceva rau avea sa se intample. Incerc sa ma linistesc, cautam o urma de lumina, pe cineva care m-ar putea ajuta, dar nu gasesc nimic. Sunt singura.

Usa se deschide incet, scotand un scartait enervant. Aveam impresia ca sunt intr-un film de groaza, tot ce faceam era sa astept ca personajul negativ sa imi cume viata. Cu pasi lenti, se indrepta spre mine. Nu puteam sa ma misc, ceva din adancul mintii imi spunea sa stau pe loc si sa astept. Cu o urma de teama in voce, am intrebat cine e. Nu mi-a raspuns, insa continua sa se apropie, pana cand l-am simtit urcandu-se in pat. Chiar daca nu vedeam mai deloc, o umbra tot puteam distinge, iar fiecare miscare i-o puteam simti. Era deasupra mea, iar mainile si picioarele de-o parte si de alta a corpului meu.

Imi rugam membrele sa se miste, sa ma ajute sa il dau jos. Respiratia calda mi lovea de gat, pe care incepe sa isi plimbe buzele, pana ajunge la ureche, unde se opreste. Tremuram din toate incheieturile, urma sa fiu violata din nou de acel monstru? Am inceput sa plang, doar de atat eram in stare. Mai aveam o speranta, de data asta nu am venit singura, ei pot intra pe usa in orice moment, sunt sigura ca o vor face. Linistea din incapere a fost sparta de vocea lui, care mi-a soptit numele. Maresc ochii, surprinsa. Sasuke?!

Veioza de pe noptiera de langa pat, s-a aprins. Nu lumina puternic, insa destul incat sa ii vad chipul. Chiar era el, dar nu inteleg ce cauta aici, mai ales in postura asta. Eram fericita sa stiu ca nu este altcineva, mai fericita decat am fost vreodata, chiar si asa, eram confuza, iar uimirea mi se citea foarte bine pe chip. Parea atras de mine, ceea ce nu am crezut ca o sa se intample vreodata. Nu ma simteam rau, dar nici bine. Banuiam ca ceva o sa se intample, imediat ce m-a sarutat. Amintiri din copilarie imi reveneau, momente in care imi doream acest sarut, momente in care ma intrebam cu ar fi. Acum am primit raspunusul, fara sa planuiesc clipa. S-a intamplat brusc, neasteptat. Ce e straniu, e ca sunt sigura ca am mai facut-o, dar asta e imposibil, nu aveam cum sa uit.

Inchid ochii, lasandu-ma ghidata de instincte. Ce simt, nu are legatura cu dragostea, se datoreaza numai placerii. Un mic capriciu la care am visat mereu. Mainile i se plimbau pe spatele meu, pe sub tricou. Eu incercam sa il dau pe al lui jos, iar dupa ce am reusit, il imping, cazand pe spate, eu asezandu-ma deasupra lui. Ma aplec si continui sarutul, imi placea si nu aveam de gand sa ma opresc. Totdeauna l-am dorit pe Sasuke, o mare poarte a acestei cerinte se datora orgoliului. A fost si iubire, recunosc, dar sentimentul de a detine ceva greu de obtinut, ce isi doresc toate fetele, este de nedescris.

Pentru o secunda, deschid ochii. O durere isi face simtita prezenta in stomac, urmata de frica, teroare. Persoana pe care o sarutam nu mai era Sasuke, era Shin, care era pe cale sa ma forteze din nou. Ma ridic din pat, neluandu-mi ochii de la el. Imi era frica sa il pierd chiar si pentru o secunda din privire. Vine dupa mine, speram sa ies repede din camera, dar usa era incuiata. Urechile imi erau astupate de un ras batjocoritor, pe care il mai auzisem. Toata frica a fost inlocuita cu nervozitatea, nu mai sunt aceeasi, am evoluat. Imi strang pumnul, pregatindu-ma de o lovitura, insa nu am apucat sa duc planul la bun sfarsit. Mi-a luat-o inainte, durerea imi acaparase intreg abdomenul, facandu-ma sa ma aplec usor.

Cu o mana imi prinde parul si ma arunca in pat. Am inchis ochii, ignorand orice alta stare pe care o aveam. In incapere, era din nou intuneric, toate luminile s-au stins brusc. Am simtit o mana pe umarul meu, ceea ce m-a facut sa tip. A fost de ajuns sa imi amintesc ca aveam un kunai sub perna, pentru ca in urmatorul moment eram gata sa il atac. Lovitura imi este barata, cineva ma tine strans de incheietura mainii in care aveam arma. Inca o persoana era in camera, ce se intampla? Acum, ma aflam in alta parte, alti pereti, alt decor. Privind atent in intuneric, realizez ca cel pe care l-am atacat era Naruto.

- Sakura, suntem noi, prietenii tai. A fost doar un vis, linisteste-te. Acum, daca nu te superi, te poti da jos de pe mine? Auzindu-l pe Naruto, am inceput sa ma linistesc.

Sasuke imi da drumul si aprinde lumina. Ma asez jos, sprijinindu-mi capul de marginea patului. Am inceput sa rad sub privirile lor uimite. Ma comportam ca o nebuna, dar nu puteam explica usurarea pe care o simteam, stiind ca a fost doar un cosmar. Sunt constienta de faptul ca i-am speriat si ca o sa trebuiasca sa dau niste explicatii, insa nu imi mai pasa. Naruto incepe si el sa rada, ceea ce nu ma mira deloc, insa Sasuke era serios, poate putin nervos. Cred ca din cauza ca l-am trezit. Imi cer scuze, explicandu-le ca nu a fost nimic important. Cu greu, s-au dus din nou la culcare. Am incercat sa atipesc, insa nu am reusit. Cosmarul ma bantuia, nu ma mai speria, dar nu mi-l puteam scoate din minte.

Dimineata a ajuns repede. Am petrecut restul noptii plimbandu-ma pe strazi. Cand m-am intors in camera, Naruto era in patul meu, probabil Sasuke l-a dat afara din camera. Uitasem ca ei au fost nevoiti sa doarma intr-un singur pat. Pana am plecat, am reusit sa evit momentul de aseara, cand m-am comportat ca o nebuna si mi-am atacat cel mai bun prieten. Acum, este mai greu. Mai avem cateva ore de mers si niciun subiect de epuizat, asa ca ma astept in orice moment la marea intrebare. Inca nu stiu ce sa raspund, adevarul in nici cel mai rau caz nu o sa il spun.

- Ai de gand sa ne spui ce s-a intamplat aseara? Ochii sai albastri ma priveau curiosi, astepta un raspuns si eu nu aveam unul.

Trebuie sa gasesc ceva pe masura, nu-i pot spune ca am visat un gandac si m-am speriat. O sa caut ceva asemanator, sa para credibil. Numai cand ma gandesc… Cum am putut fi atat de inutila, nu am fost in stare sa fac nimic? Pana ieri, aveam atate ganduri sadice, atatea feluri in care l-asn putea face sa sufere. Am realizat ca e usor sa vorbesti, insa la confruntare este mult prea greu, toata taria dispare. Nu imi permit sa fiu asa in realitate, setea mea de razbunare nu se poate diminua, frica nu o sa o inlocuiasca.

- A fost doar un cosmar in care cineva incerca sa ma omoare. De aceea am avut acel comportament. Imi cer scuza ca v-am trezit, nu se va mai intampla. Ii analizam atent, sperand ca ei sa ma creada si au facut-o.

Ganduri rele au inceput sa imi strabata mintea, dorinta de a-l omori era arzatoare. Niciodata nu am fost o astfel de persoana, nu am dorit moartea nimanui, insa acum e diferit. Nu ma pot abtine, cand ma gandesc la el, toate sentimentele dispar. Imaginandu-mi-l plin de rani, invaluit in durere, in camera in care m-a violat, cersind indurare. Acea imagine ma hraneste, ma face sa ma simt bine. Abia astept momentul asta, dar ca sa il realizez, trebuie sa actionez cu rabdare si subtilitate. Nu il pot omori cat timp suntem acolo, pana la urma, este o persoana importanta in sat, un razboi ar fi inevitabil.

Ma voi asigura ca plecam dupa ora 16:00 din Satul Cetii, asa nu vom merge prea mult, poate doar cativa kilometri. Seara, le voi spune coechipierilor ca voi pleca sa ma plimb, dar ma voi intoarce si-mi voi rezolva problema. Zambesc la acest gand si scot din rucsac o sticla cu apa, imi era cam sete, nu am baut nimic de cand am plecat.

- Sincer, am crezut ca l-ai visat pe Sasuke dezbracat, de aceea erai atat de terifiata, numai el poate speria o fata atat de tare, incat sa scoata un asemenea tipat. Am inceput sa tusesc, apa mi se oprise in gat, lasandu-mi o usturime zdravana. Naruto e t*mpit?

Cu toata prostia lui, a fost pe aproape, chiar foarte aproape, dar s-a inselat. Nu asa am reactionat, de fapt, a fost ca si cum am vazut apa in desert. Imi este rusine de propria persoana, cum am putut face asa ceva? Nici macar nu am gandit, macar am o scuza. A fost un vis, nu am fost constienta de ce faceam.

- Tu esti cel ce lasa traume. As facea-o sa tipe, dar nu pentru ca este speriata. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun, pentru ca nu arati ca si cum ai fi bun in domeniu. Raman pe loc, tusind mai rau. Vorbeau atat de linistit despre mine, despre subiectul asta, ca si cum ar fi ceva normal.

- Sunt langa voi, nesi*titilor!

Neata
Deci wooow. Cateva clipe minunate, in care am avut parte de toate sentimentele posibile. Compasiune pentru Sakura, ura pentru Shin, amuzament, pentru Naruto, bucurie, pentru Sasuke si Sakura ... [in vis]... si muulte altele. Mi-a placut enorm de mult.. ca intotdeauna de asemenea. Sunt chiar foarte foarte foarte curioasa cum il va omori pe Shin, sau daca il va omori, deci astept cu nerabdare next-ul. Spor la scris si la idei

Kiss & Hug

LexX^^

Ultimele faze au fost comice rau! Deci cred ca toti ne-am dat seama de ce spunea Sasuke.
Oricum, capitolul a fost minunat. Sunt curioasa daca ii va iesi planul, sau vor aparea si baietii prin peisaj. Deci, merci de PM Astept si celalalt capitol cu nerabdare.