Too broken to fix?

Awesomee!! Pur si simplu Awesomee! Iti ador ficul, vreau next-ul atat de muuuult:x Sper ca il vei posta in curand.:x
La inceput ideea cu Sasuke cum ca brusc se intoarce, am mai intalnit-o in ficuri, dar deja de la aparitia lui am zis "E diferit". Acea idee nu mai e atat de comuna deloc:x
Tin sa te felicit pentru acest fic genial! Cum am spus si mai sus, sper ca next-ul va veni cat mai repede. Te pup:*

Kiss Kiss ^_^ Hanazawa Rin

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 18:14

Capitolul 14

Settle down with me and I'll be your safety , you'll be my lady. I was made to keep your body warm
But I'm cold as, the wind blows, so hold me in your arms. My heart's against your chest
Your lips pressed to my neck, I've fallen for your eyes but they don't know me yet.

Sakura's Point of View:

- Ar trebui să fii mai recunoscătoare, nu crezi? Decât să pui astfel de întrebări care nu-şi au rostul. Eu doar aş mulţumi, în locul tău.

Vorbea cu un ton răutăcios şi un pic iritat, cel puţin aşa părea. Poate mă înşelam, iar comportamentul său maliţios era ceva normal. În ultimul timp era total debusolant, iar când reuşeam să înţeleg câtuşi de puţin ce se petrece în mintea lui, reuşea să mă dea din nou peste cap. Trebuia să fie şi altceva în afară de asta, o urmă de bunătate a rămas şi a dovedit-o când m-a salvat pe mine. Dacă aveam dreptate, nu ştiu cât de mult mă ajuta pentru că era maestru în a o ascunde. Părea că-şi poate bloca sentimentele, că le poate ascunde după un zid înalt, impenetrabil. Însă înainte ca zidul să devină atât de puternic, o fisură trebuie să fi rămas, oricât de plăpândă.

Exteriorul său era întruchiparea puterii. Când reuşea să arate bunătate, o făcea prin fapte, iar asta nu i se citea niciodată pe chip. Chiar şi acum, căutam pierdută în ochii lui un semn, însă întunericul din ei era stăpânitor, înrobea orice urmă de speranţă pe care o lăsa să se destrame fără milă. Am încetat să-l mai privesc, însă sublimitatea ce-mi provoca continuu nesiguranţă şi mă făcea să uit tot, reuşea să dea naştere, de fiecare dată, acelei doleanţe istovitoare de a mă mula după dorinţele şi plăcerile lui. Deşi era una efemeră, renăştea din propria cenuşă cu fiecare ocazie în care îl vedeam. Mereu mai mare şi chinuitoare. Fără să ridic câtuşi de puţin capul din pământ, i-am mulţumit şi i-am cerut să plece. Liniştea mormântală domnea din nou în încăpere, iar eu aşteptam ca uşa să fie trântită în orice moment.

A început să râdă, făcându-mă să tresar imediat. Nu găseam amuzantul din situaţie, însă mai târziu mi-am dat seama că era mai mult un râs nervos. Am făcut un pas în spate, mişcarea mea a fost ca o execuţie a opririi gestului său. Mă analiza într-un fel ciudat, cu ochii mari, plini de interes şi o sclipire nebună, care accentua acel negru al irisului, identic cu cel al pupilei. Imaginea m-a făcut să revin la obsesia pe care o aveam asupra lui. Părea un demon ce poseda trupul unui om, doar aşa puteam explica dominaţia de care dă dovadă. O creatură ideală, ceva nepotrivit şi superior pentru o lume albă. Voiam să îl întreb la ce se gândeşte, însă mă temeam că ar începe să spună cu voce tare ce se petrece în minte lui, iar mai târziu să abandoneze discuţia.

- Uită-te la tine, vrei să pari atât de puternică şi imposibil de rănit. Dar eşti slabă şi vulnerabilă. Reuşeşti să te ascunzi, însă doar de cei ce nu pot vedea. Eşti în ruine, Sakura, te destrami la fiecare lovitură, gata să te sinucizi pentru că ştii că nu ai pe nimeni care să te ajute. Patetic!

Am simţit cum inima începuse să se strângă, provocându-mi o stare de sufocare. Vorbele au pătruns adânc, formând o cuşcă în jurul ei, iar gratiile se apropiau din ce în ce mai mult. Prea puternice pentru ceva atât de firav. Ştiam că adevărul e dureros, dar spus de altcineva era greu de acceptat. Da, eram slabă, nu am avut momente în care am fost puternică, dar este ceva ce mă priveşte doar pe mine. Evitând disconfortul provocat, am încercat să adopt un comportament indiferent faţă de discuţie. Şansele să ies în izbândă erau slabe, dar merita să încerc şi să nu îi dau satisfacţia de a avea dreptate.

- Sincer, nu ştiu care dintre noi este mai distrus.

- Ai dreptate, suntem. Nicio şansă să fim reparaţi, e evident.

Lejeritatea cu ajutorul căreia aborda situaţia era enervantă. El acceptase căderea, devenind imun la faptul că a fost sfărâmat. A îmbrăţişat întunericul şi l-a lăsat să îi devoreze sentimentele, primind putere şi indolenţă faţă de viaţă, iar în schimb şi-a oferit sufletul drept ofrandă. S-a apropiat ameninţător, în timp ce buzele pline, roşiatice, ce se diferenţiau de pielea albicioasă, ce părea făurită din marmură, au format un zâmbet subtil, ce îl făcea să pară sigur pe el. Era vicios şi hipnotizant, ceea ce îmi îngreuna sitaţia. Nu m-am mişcat, ci am rămas în postura indiferentă, aşteptând finalul mutării sale. Într-o fracţiune de secundă, durerea cauzată de mâna înfiptă adânc în parul meu, şi-a făcut simţită prezenţa. Plăcerea de a-l simţi aproape creştea, iar felul în care îmi strângea parul era plăcut. I-am şimţit aerul cald al repiraţiei neregulate izbindu-se puternic de gâtul meu, în timp ce cealalta mână îmi înconjura talia, evaporând spaţiul dintre noi.

Degetele mi se plimbau pe gâtul său, coborând brusc, cu ughiile înfipte în carne până am ajuns la materialul fin al tricoului, pe care l-am apucat puternic. Voiam să îl împing, însă toată puterea o foloseam asupra tricoului, eliberând prin gestul disperat ura pe care o aveam faţă de mine, dar şi dorinţa de a-l iubi. Toate acestea erau combinate cu încercarea mea de a-l îndepărta, care devenea tot mai slabă, urmând să dispară în scurt timp. Pielea îi era atât de rece, lăsându-şi amprenta prin modul în care tresăream când îşi strecura mâna pe sub tricoul meu. Rănile îmi provocau o stare neplăcută, dar îmi era greu să mă concentrez asupra lor. În ciuda temperaturii corpului său, al meu se topea cu cât se apropia mai mult. Odată ce şi-a apăsat buzele în scobitura gâtului, fiorii au început să îmi străbată fiecare parte a corpului. Am închis ochii, savurând din plin fiecare atingere şi modul neregulat în care respira, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că nu era atât de nepăsător.

L-am îndepărtat uşor, oferindu-mi posibilitatea de a-l săruta. A fost un impuls pe care speram să nu îl regret şi m-am bucurat când temerile nu mi s-au adeverit şi mi-a răspuns. Mi-am dat seama că zâmbea, probabil îl amuza situaţia, însă eu abia mai puteam gândi coerent din cauza emoţiilor. Stomacul mi-a luat-o razna, ca şi cum ar clocoti. Am dat vina pe fluturaşi, aşa cum îi numeşte toată lumea şi am continuat să fiu atentă la ce se petrecea în afara minţii mele.

- Vezi? Atât de slabă şi vulnerabilă...

Am deschis brusc ochii. Conştientul meu nu voia să proceseze înformaţia primită, deşi era evident ce făcuse. Tot jocul ăsta a fost creeat pentru a-mi demonstra că are dreptate, că pot fi rănită uşor. Mi-am aşezat mâinile pe pieptul său, cu întenţia de a-l împinge, însă ceva mă făcea să cedez, să îi strâng din nou tricoul în mâini şi să îmi lipesc corpul de al său. Am dus tentativa până la final, câştigând câţiva centimetri. Eliberarea a fost scurtă, cu o mână le ţinea strâns pe ale mele, la spate, iar cealaltă îmi mângâia faţa. Îmi venea să plâng şi, deşi mă forţam să nu o fac, câteva lacrimi m-au trădat. Şi-a frecat uşor buzele de ale mele, transformând intenţia nevinovată în ceva intens. Am cedat din nou în faţa duşmanului, l-am lăsat să se joace cum vrea, fără să am vreo obiecţie. Când a făcut un pas în spate, fantezia pe care o trăiam s-a terminat destul de repede. Uitasem că aveam o groază de răni de îngrijit şi nu avea rost să mai aştept.

Imediat ce am reuşit să rămân singură în încăpere, m-am pus pe treabă. Nu mă refăcusem nici pe jumătate, eram total lipsită de vlagă. Chiar şi aşa, nu a reuşit să mă oprească. Mi-am făcut un duş şi mi-am dezinfectat leziunile, pe care le-am acoperit cu pansament. Arătam ciudat, o mare parte din suprafaţa corpului era acoperită. M-am apucat să le vindec pe cele greu de ascuns, care puteau ieşi la iveală, iar pe celelalte le acopeream cu pantaloni lungi şi hanorace, cel puţin până îmi reveneam. De Sasuke nu mă ascundeam, dar Naruto nu trebuia să ştie. Tot ce aveam de făcut, era să aştept să treacă timpul şi să mă întorc aici la momentul potrivit, să-l fac pe nenoro**t să sufere.

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 18:22

Superb, nimic altceva nu am de comentat la acest fic, deoarece capitolele sunt într-adevăr perfecte, demne de admiraţie şi laude !

Sasuke, nătărău*e, ce tocmai ai făcut ? Ţi-ai bătut joc de Sakura în ultimul hal... ruşine să îţi fie, deoarece eşti un netrebn*c, nimic altceva !

Îţi sunt recunoscătoare pentru mesajul privat, pe care l-am primit după ce am postat coment-ul ce conţinea mesajul 'edit' !

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 18:57

Ce avem noi aici ?Un nou capitol fantastic.
Am simțit fiecare sentiment așa intens încat acum nu îmi stă gandul la scris ci numai la povestea celor doi.
Nu am nici o idee despre ce s-ar mai putea întâmpla in următorul capitol și asta e foarte bine deoarece urăsc chestiile prezivibile.
Next repede

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 19:16

Ms. ca m-ai anunțat ! Foarte frumos ! De ce profita Sasuke de Sakura ? Anunta-ma te rog cand pui nextul ?

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 19:17

Ms. ca m-ai anunțat ! Foarte frumos ! De ce profita Sasuke de Sakura ? Anunta-ma te rog cand pui nextul ?

Edit Lissa †: Ai grijă la double-post, aceasta este a doua postare consecutivă.

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 19:36

Heii.

Multumesc mult pentru mesaj.
Nu ma asteptam la asta.. Too broken to fix? - Pagina 8 138742

shit.
Totusi.. a fost.. e.. epic ! EPIC !
Imi place atat de mult capitolul asta, nu stiu de ce, e trist pentru Sakura, dar ador.. pur si simplu ador.. acest capitol.. momentele alea m-au dat pe spate.. pe bune! Too broken to fix? - Pagina 8 947835

Iubesc tot ce tine de ficul tau! Succes in continuare si sper sa ma anunti si sa aduci capitolul cat mai curand. Too broken to fix? - Pagina 8 78717

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 20:07

Bunaa, darling a hug

Multumesc pentru anunt. Hmm, sunt atat de fericita ca ai scris next la Too broken to fix, il asteptam de ceva vreme. Ai scris un capitol foarte frumos, ai avut multa descriere si fost chiar incitant. M-am bucurat ca acest capitol a fost oarecum dedicat cuplului Sasusaku si ca a existat acolo un mic moment de romantism dus chiar la pasiune. Dialogul dintre ei mi s-a parut interesant si bravo Sakura pentru ca nu ai ramas fara replica lough

A fost atat de draguta descrisa scena dintre cei doi, mi-a placut enorm de mult, fiecare cuvant se imbina perfect, ti-as iesit foarte bine ceea ce ai vrut sa arati si totusi, imi pare rau ca Sasuke e cam nesimtit. Cei doi se completeaza atat de bine, ca Chuck si Blair, nu sunt ei daca nu sunt impreuna puppy eyes

Scumpa mea, sunt foarte curioasa sa vad cum evolueaza povestea dinttre cei doi, probabil, de fapt, sper sa fie un happy end, sa traiasca pana la adanci batraneti si sa aiba o mie de copii. Iuhuu, ce dragut suna. Pana atunci insa, iti urez vacanta placuta a hug

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 20:08

Heiii!!!! Woww!! Geniiial! Nu ma mira faptul ca ai acel rang pe forum, esti splendida!!!
De fiecare data cand citesc next-ul, am acea senzatie de "Nu vreau sa se termine. ". Si chiar nu vreau.! Nu pot sa cred ce i-a facut Sasuke! Nu-l urasc pentru ca asta face ficul sa fie si mai interesant! Ador situatiile astea!:))
Ei, sper ca ma poti anunta incontinuare de next-uri, te-am pupat.!

Kisses and hugs^_^ Hanazawa Rin:)

Subiect: Re: Too broken to fix? Joi 20 Dec 2012, 21:48

Buna!!!

Ce capitol fantastic avem noi aici! E absolut senzational.
Desteptul de Sasuke si-a batut joc de Sakura si nici macar nu i-a pasat. Nu are pic de bun simt sau pic de sentimente. Non****itul! Sa vezi ce-i fac daca nu se poarta fumos!

PS: Mersi de anunt! Esti o scumpa.

Subiect: Re: Too broken to fix? Vin 21 Dec 2012, 22:20

Hei.:)

Merci de anunt.Fiuu....Intr-un bun sfarsit ai adus continuarea.Un capitol plin de surprize .Serios.Chiar nu ma asteptam la asa ceva din partea lui Sasuke.Il credeam ....stiu eu...mai bun.Dar ma dezamagit:((Neah....gata.Merci de anunt.Il astept si data viitoare.Desigur....doar daca vrei.Spor la scris in continuare.Te-am pupat.Pa-pa^^

Subiect: Re: Too broken to fix? Vin 21 Dec 2012, 22:24

anunta-ma te rog frumos la next!!!A fost foarte intresant...sper sa pui next-ul ceva mai repede dat viitoare... waiting

in ori ce caz... thank you

pentru anunt...anunta-ma te rog si la next!!!Te pwp si spor la scris!!! kiss

Subiect: Re: Too broken to fix? Sam 22 Dec 2012, 12:24

Lissa draga, nam cuvinte. Total..... GENIAL!
Mia placut atacul prin cuvinte, si mare dreptate a avut. Mi se confirma inca o data ca adevarul doare.
Ce sa mai zic, mersi ca mai anuntat si sper sa ma mai anunti ca de fiecare data raman cu maxilarul in pamant. Esti fenomenala!
Spor la scris!

Subiect: Re: Too broken to fix? Sam 29 Dec 2012, 14:26

Am citit! Da, da, da, am citit! Si am mai si zambit cand se sarutau Sakura si Sasuke! Dar cand a spus ca e vulnerabila si usor de pacalit, am scos o injuratura de toata frumusetea! Deci official sunt Anti Sasuke! Cum sa-si bata joc in halul asta de saraca fata? Cata rautate pe pamantul asta Doamne! Dar, trecand peste brunet, tu, scumpa mea, descri exceptional! Ai un talent enorm, si mi-am propus ca peste cativa ani sa iti citesc cartile, pe care sunt sigura ca le vei scrie! Multumesc ca m-ai anuntat, si iarta-ma ca am ajuns asa de tarziu! Sper sa ai bunavointa sa ma anunti si in continuare! Ne vedem la Next!

By Black Zozoo

Subiect: Re: Too broken to fix? Sam 29 Dec 2012, 15:18

Mersi pentru anunt si imi cer scuze ca ajung asa tarziu . A fost un capitol frumos , mi-a placut mult de tot . happy2

Astept nextul si sper sa ma anunti .

Subiect: Re: Too broken to fix? Dum 30 Dec 2012, 19:34

Doamne, tu ai un fic genial. L-am descoperit aseara si l-am citit pe tot. Ideea e geniala, iar felul cum scri e si mai si. Descrii foarte frumos. Chiar m-ai lasat in suspans si vreau sa stiu ce se intampla. Poate ai timp sa pui un next, vad ca multi il vor, inclusiv eu. Sa ma anunti si pe mine, te rog kiss

Spor la scris si la idei ^_^

Ooo vai vai.
N-am stiu de capitolul 14, regret. Cat de superb a fost. Deci ma acaparasera atat de mult ficul, incat ma simteam de parca as fi fost acolo. Mare nesuferit si Sasuke asta.. dar stie el cum sa faca o fata sa calce stramb :))
Cat despre talemtul tau la scris, no comment. Esti pur si simplu geniala.
Spor la scris si la idei!^^:*

Capitolul 15

Bring me home in a blinding dream, through the secrets that I have seen
Wash the sorrow from off my skin, and show me how to be whole again.

Sakura’s Point of View:

Temperatura din încăpere era scăzută, iar corpul îmi tremura involuntar din cauza frigului. Părul îmi era ud, lipit de pernă şi acoperit de mâna lui ce îi sprijinea corpul, în aşa fel încât să nu îşi lase toată greutatea asupra mea. Amintiri tragice mi se derulau în minte, nu voiam să o fac, nu eram pregătită. Mă atingea, işi plimba timid degetele pe pe spatele meu, însă simţeam doar atingeri brutale, ce îmi provocau repulsie. Cu fiecare secundă mă adânceam în trecut, retrăiam acel moment în care mi-au fost furate inocenţa şi copilăria. Abia puteam respira, lacrimile fierbinţi inundându-mi ochii priviţi în continuu de Sasuke, care se s-a oprit brusc. Am început să plâng mai tare şi m-am retras imediat ce l-am împins. Mi-a prins mâna într-o strânsoare slabă, permiţându-mi să mă eliberez dacă voiam, însă ceva nu mă împiedica să o fac.

- Vino, te rog.

Fiecare cuvânt rostit era dureros, cântărea mai mult decât orice lovitură încasată până acum. Ochii îi reflectau dorinţă, o plăcere stinsă ce aştepta să renască din cenuşă. Îmi doream să fac ceva şi să îi şterg tristeţea de pe chip, dar aveam nevoie de mai mult. L-am visat de atâtea ori, deşi niciodată cum am vrut, mereu la fel de indiferent. De aceea îmi creeam propriile fantezii în care îmi spunea că mă iubeşte şi ne ţineam strâns de mână. La mai mult nu aveam acces, vârsta îmi era destul de fragedă, în jur de doisprezece - treisprezece ani. Acum gândeam diferit, ştiam multe şi aveam dorinţe pătimaşe de a-l simţi cât mai aproape de mine.

- De ce? Nu mă placi, niciodată nu m-ai plăcut. Mereu m-ai făcut să mă simt ca ultimul om. Sunt enervantă, îţi aminteşti?

- Vorbe frumoase, după ele tânjeşti? Să îţi spun că te vreau? Asta e evident în momentul de faţă. Nu aştepta vorbe, nu o să le primeşti niciodată, nu de la mine.

Nu ştiam ce să cred, caracterul său era total debusolant. Într-un moment părea blând, afectuos, iar peste puţin timp, devenea acelaşi bărbat rece, crud. Uram să recunosc, dar şi această parte întunecată îşi lăsa amprenta asupra mea, chiar mai mult decât cealaltă. Eram pe cale să cedez şi să îl las să câştige. Ştiam că nu merită, însă ceva mă facea să mă supun cerinţelor sale; fără motiv, fără obiecţie. Am închis ochii mulţumită de întunericul din cameră. Mă ajuta să îmi ascund unele gesturi care mă puteau da uşor de gol. Nu era mare lucru, dar era mai bine decât nimic. Un val de adrenalină mi-a străbătut corpul, eliberând împulsuri în fiecare nerv, ce mă forţa la rândul lui să fac o mişcare. Am realizat târziu că mă apropiam, el făcând acelaşi lucru, în timp ce avea afişat un zâmbet idiot pe faţă.
I-am admirat încă o dată trupul perfect sculptat, ceea ce a contribuit la creşterea noului meu capriciu. Mi-am muşcat inconştient buza inferioară, fiind total absolvită de abdomenul ce s-a încordat imediat ce l-am atins. Nu ştiam cum să reacţionez, aşa că mi-am retras mâna şi am încercat să mă îndepărtez puţin. S-a mişcat în direcţia mea şi mi-a prins încheieturile, pe care le-a ghidat spre pieptul său. Degetele lungi le mângâiau pe ale mele, continând traseul pe braţe, urcând lent pe umeri. Căldura respiraţiei sale neregulate mi se lovea puternic de gât, trimiţându-mi fiori în tot corpul. Oricât aş fi încercat, îmi era imposibil să mă gândesc la altceva, totul pălea în comparaţie cu atingerile lui. Chiar şi amintirile erau eclipsate, acesta fiind unul din motivele pentru care îmi doream să continue.
Mi-aş fi dorit să îi văd acum faţa lui Ino, mai ales după proasta dispoziţie pe care mi-a dat-o în seara asta. Nu era normal, partea lăudăroasă îmi era străină. Ştiam că nu e bine, însă îmi doream atât de mult să formez un atac din chestia asta. Dar poate a făcut acelaşi lucru şi cu ea...
Mâinile continuau să coboare pe spate, făcând o pauză în jurul taliei. Eram amândoi în genunchi şi se apleca asupra mea, fără o distanţă care să ne despartă, ceea ce mă înnebunea complet. Îmi plimbam mâinele pe pieptul său, în sus, locaţia fiind părul negru pe care nu credeam că o să îl ating vreodată. Cel puţin, nu într-o astfel de situaţie.
În drumul meu am dat peste ceva metalic, dur, însă firav în acelaşi timp. Am mai văzut acest lănţişor undeva, dar nu ştiam unde. Cineva avea unul asemănător, dar cine? Mi-am dat o palmă în conştient, ăsta era ultimul lucru la care trebuia să mă gândesc acum. Am închis ochii, savurând din plin senzaţiile intense oferite de fiecare contact dintre noi.
În scurt timp am început să mă simt ciudat. Abia dacă îi mai simţeam greutatea asupra mea, tot ce rămânea în urmă era oboseala, ceva asemănător cu o stare de somnolenţă. Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce se întâmplă, însă lucrurile au devenit clare când m-am trezit singură în pat. Eram într-o altă cameră, nu acasă, în dormitorul meu. Inima îmi bătea cu putere, efectul cauzat de acel vis nu a trecut uşor, era ceva la care mă gândeam în continuu. Atât de real, acţiunea s-a petrecut în noaptea în care m-am certat cu Ino la el acasă. Am încercat să îmi amintesc cum au decurs lucrurile după plecarea mea, dar nu ştiu nimic, decât că ploua. Ieşisem cu Naruto înainte, nu băusem nimic şi trebuia să îmi amintesc. Oboseala era singura explicaţie logică. Asta sau sufeream de amnezie.
Ceasul îndica o oră destul de târzie, trecuse de miezul nopţii, iar eu nu mai aveam somn deloc. Începuse să mă obsedeze acel vis, era mult prea straniu, mult prea real. Am aprins lumina şi m-am întors din pat, unde m-am aşezat într-un colţ. Coatele mi se sprijineau pe genunchi, la fel şi faţa în podul palmelor. Mi-am adus aminte brusc de acel lănţişor pentru că şi eu aveam unul. Ştiam că îl mai văzusem undeva, într-o poză veche cu Itachi. Sasuke îl purta în vis, însă în realitate nu are unul, eu am. Dar şi Itachi, iar pe al meu l-am găsit lângă pat în dimineaţa în care am plecat. Acea dimineaţă a urmat după noaptea în care m-am cam certat cu Ino.
Exista posibilitatea să...Nu, asta era imposibil, era o fantezie, nu o amintire. Am tresărit vizibil când l-am zărit pe Naruto. Era pe jumătate adormit, îmbrăcat în nişte haine de două ori cât el, dar care păreau extrem de lejere. Traversa lent încăperea, chinuindu-se să deschidă câtuşi de puţin ochii, ceea ce nu prea îi reuşea.

- Nu ai somn?

S-a aşezat lângă mine, sprijinindu-şi capul de umărul meu. Am zâmbit, era atât de drăgălaş. Părul blond, răvăşit si ochii albaştri îi confereau înfăţişarea unui înger. Putea fi asemănat cu unul din toate punctele de vedere, avea până şi sufletul unuia.

- Nu, îmi pare rău dacă te-am trezit – şoptesc în timp ce îmi scot lănţişorul de la gât – ai mai văzut pe undeva ceva asemănător?

L-a luat în mână şi s-a uitat la el. În scurt timp mi l-a dat înapoi şi mi-a spus să mă uit în jurul închizătorii. Am executat imediat, analizând cât puteam de atent. Era ceva gravat, un semn nu tocmai clar. Lumina din cameră era proastă şi nu reuşeam să descifrez mare lucru. Dacă Naruto ştia mai multe, şi eram sigură că aşa este, o să îmi spună. Dacă nu, aveam de gând să stau până mâine să imi dau seama.

- Este al lui Sasuke. L-am văzut prima dată acum câţiva ani, înainte să plece. S-a luptat cu Itachi când a venit după mine, atunci l-am văzut la amândoi şi eram curios. Când l-a atacat pe Sasuke, s-a apropiat de el şi i-a luat acest lănţişor în mână. “Pe data viitoare, Sasuke!”, asta a fost tot ce a spus şi a dispărut. Kakashi mi-a spus că este un cadou de la Itachi, primit la prima aniversare, dar are o importanţă aparte. Simbolizează o înţelegere făcută de cei doi, însă nu ştiu exact ce fel de înţelegere.

Pe măsură ce aflam mai multe, şocul prin care treceam se intensifica. Nu a fost nevoie să-l mai analizez, era clar că acel semn era al clanului Uchiha. Eu şi Sasuke, ceva fără sens. Mă frământa partea cu amnezia, nu găseam un motiv care să justifice faptul că nu ţineam minte ce s-a întâmplat mai departe, dacă am mers până în pânzele albe. Trebuie să îmi fi făcut ceva, să mă facă să uit. Mi-aş fi dorit să îl întreb ce s-a întâmplat, dar nu sunt sigură că o să îmi spună adevărul, iar eu mă pot înşela. Într-o situaţie mai penibilă nu puteam fi pusă.
Naruto s-a ridicat, căscând zgomotos. Pentru un moment s-a plâns că îi este somn si mi-a urat noapte bună. Am rămas nemişcată, privind în gol. Gândindu-mă mai bine, am încercat să pun lucrurile cap la cap. Era ca un puzzle cu piese incomplete, îndeajuns pentru a creea o imagine clară, dar suficient cât să îmi formeze o părere despre ce ar putea fi. Incredibil de confuz.

- Mm, Sakura – degetele i se plimbau pe braţul meu, peste pansamentul alb, înfăşurat pe unele răni nevindecate – de ce eşti rănită?

Atunci am clacat. Mintea mea încetase să mai gândească şi nu reuşea să proceseze nimic. Nu am crezut că o să intre în camera mea, de aceea am adormit în pantaloni scurti si tricou. Încercarea de a spune ceva a eşuat, tot ce am reuşit să fac a fost să mă bâlbâi şi să mă opresc din a mai respira. Naruto devenea mai fruios cu fiecare secundă, repetând întrebarea la nesfârşit, din ce în ce mai tare, cerşind răspunsul. "Cine?"

- Ce se întâmplă aici?

Mi-am întors privirea spre Sasuke, care a fost trezit de zgomotul făcut de noi. Şi-a găsit în scurt timp răspunsul la propria întrebare şi s-a îndreptat spre direcţia noastră. Naruto nu părea să-l fi observat, încă încerca cu disperare să afle ce mi s-a întâmplat. Îl rugam din priviri să facă ceva, să îl calmeze într-un fel şi să mă scape din această situaţie. S-a băgat între noi, cu spatele la mine şi făcea paşi calculaţi în faţă, obligându-l pe Naruto să se îndepărteze. Printr-o mişcare bruscă, i-a făcut vânt lui Sasuke şi s-a năpustit din nou asupra mea, păstrând în acelaşi timp o distanţă mică. M-a întrebat din nou cine m-a lovit. Ca până acum, tot ce a primit a fost tăcere şi panică, ceea ce începea să îl enerveze şi mai tare. Ochii i s-au mărit şi a rămas puţin timp nemişcat. Părea că priveşte prin mine, ceva se petrecea în mintea lui şi voiam cu disperare să ştiu ce.

- O sperii, nu vezi? Pleacă de lângă ea. Daca vrea să îţi spună, o să o facă. E clar că acum nu e momentul.

- Nu ţi-am cerut părerea. Priveşte-o, e bătută ca dracu. Trebuie să ştiu cine i-a făcut asta.

De mult nu îl mai văzusem pe Naruto atât de supărat. Uram să îl ştiu aşa, mai ales că eu sunt de vină pentru comportamentul său. I-am spus că sunt bine, dar vorbele nu au făcut nicio schimbare. Niciunul dintre noi nu se mişca, ci doar ne priveam pe rând. Tensiunea din încăpere era ridicată şi aerul devenea imposibil de respirat, de data asta o încurcasem. Sasuke era în gardă, ca şi mine, se aştepta la o următoare izbucnire din partea blondului.

Hei.:)

Merci de anunt!Pf..Naruto doreste sa stie ce a patit Sakura!Nu fi asa curios...asta este treaba mea.:))Deci , lasa-ma sa inteleg , Sasuke a fost cu Sakura in acea seara...adica impreuna ...doar ei doi.:3 Nu pot crede asa ceva..OMG...Adica...Wow.Nu credeam ca se va intapla asa ceva.Okay..capitolul a fost super , minunat si wow.Vreau continuarea rapid.Spor la scris .Te-am pupat .Pa-pa^ ^

Woahhhh!!! A fost super capitol, am citit chiar incet pentru a asimila toate informatiile corect. Iar unele replici le-am citit de doua ori:-":))
O place, sunt sigura. Dar are un mod enervant de a-i spune asta, pana si pe mine ma enerveaza, d-apoi pe Sakura!:)) Sunt chiar curioasa in legatura cu ce se intamplase atunci.
Imi place de Naruto, e asa un dragut. I-a disparut si somnul cand a vazut ca e ranita!:)) Poate ca a exagerat cand i-a pus atatea intrebari, dar stim ca e un prieten bun si ca tine la Sakura.
Eii, cam asta a fost. Sper ca vei aduce next-ul cat mai repede, te-am pupat!:)

Tuuuu! Copil genial ce esti in love

Nu pot sa cred ca nu ti-am lasat niciun comentariu la fic-ul asta, desi l-am citit! Ahh, la naiba cu asta! Nu mai conteaza, sunt aici acum ca sa comentez unul dintre cele mai bune fic-uri citite de mine din totdeauna. Deci esti uimitoare, geniala, talentata, minunata, am mai spus geniala? rolling on the floor

Ai un mod de a descrie sentimentele, actiunea ce te lasa masca, pur si simplu. Ne faci sa traim momentele odata cu personajele, sa fim triste atunci cand ele pica intr-o pasa proasta, sa fim alaturi de ele in momentele de cumpana. Tuuuu esti prea TA-LEN-TA-TĂ. Mai doneaza si altora, nu pastra doar pentru tine *mda, suntem compatibile, imi poti dona mie*.
Cat despre fic, nu am nimic sa iti reprosez, nu as avea ce. Totul e pus la punct, actiunea e superba. In sfarsit isi da seama si Sasuke ca o iubeste pe Sakura. Stiu eu ca o iubeste, stiu eu! Si Naruto e atat de prost si de grijuliu si de adorabil rolling on the floor

Doamne, deci imi plac la nebunie caracterele persoanjelor. Probabil pentru ca seamana cu cele din anime, intr-o oarecare masura.
Nu stiu ce sa iti mai spun, nu cred ca as mai avea ce. Nu exista suficiente cuvinte de lauda pentru tine. La fel ca si in cazul Andreei, cuvintele ar fi de prisos. Ahh, v-as spune eu ceva de mamele voastre care v-au facut asa de talentate, dar o las pe alta data.
Astept next-ul ce sper sa vina repede kiss

Spor la scris si la idei *nu ca ai duce lipsa* kiss

Buna !
Multumesc ca m-ai anuntat !
Imi place atitudinea lui naruto , e asa grijuliu !
Cred ca sasuke o place pe saku !
A fost un capitol lung si mi-a placut !
Astept nextul !
Te rog anunta-ma !

Am ajuns si eu in sfarsit si pot spune ca ITI ADOR FICUL !!!!! ;;)

Sper ca pui nextu repedeca nu mai pot mor aicii nervi!

Anuntama si pe mine plz ;;)
Pupici de La Deny

Maaii, dar ce capitol incitant ai facut tu. Mi-a placut atat de mult visul, speram sa fie real si ei chiar sa treaca la 'next level', dar nuu, din pacate.
Ai descris foarte frumos acel moment dintre SS, foarte detaliat si deasemenea, ai aratat si sentimentele Sakurei. Atunci cand a realizat, din nefericire, ca este un vis si ca in cateva momente apare Naruto, imi venea sa turbez. Trebuia sa fie Sasuke si sa urmeze sa se petreaca in realitate ceea ce a fost o pura fantezie. Ce zici? Nu era dragut? Off, sunt tare curioasa ce se va in urmatorul capitol, mai ales ca e cam imposibil sa il minta pe Naruto, nu cred ca va crede toate fleacurile. Cel putin e si Sasuke si probabil ii va veni in minte o minciuna plauzibila. Sunt curioasa care e povestea lantului, oare Sasuke il va lua?

Ododo :X
Pfuu, clar am o imaginatie bogata. Nici nu vrei sa stii cum imi imaginam eu totul :))
Capitolul a fost cu adevarat uimitor. Nici nu am cuvinte sa descriu cat de perfect scrii si cat de real pare totul. Chiar daca spui ca nu, ai niste idei absolut geniale.
Daca ar mai trai Liviu Rebreanu si ti-ar citi ficurile, si-ar baga unghia in gat de ciuda =)) Tot respectul si pentru el (A)
Asa.. Stii deja tot ce trebuie stiut. Esti o scriitoare talentata :*
Sincer sunt curioasa sa vad cum reactioneaza Naruto in continuare. Si sper sa-si recapete si Sakura amintirile din acea noapte, pana la cel mai mic detalui.. Iti dai seama? Cred ca ar inebuni :))
Spor la scris si la ideii!^^ in love