Nu stiu daca o sa mai citeasca cineva fic-ul asta, dar aseara ma uitam pe la fic-uri si am dat de el. Am citit comentariul Bellei si m-a facut sa imi revina cheful
Oricum, sper sa va placa si spor la citit

Capitolul 7

Sakura Pov:

Nu am mai stat pe ganduri si am iesit imediat afara, fara sa am idée unde ma indrept. Vroiam sa fiu singura, dar nu vroiam. Intr-un fel, doream pentru ca asa eram obisnuita. Nu prea mai eram in legaturi bune cu nimeni, mai ales de cand parintii mei nu mai sunt. Am ajuns un fel de ciudata, nu mai las pe nimeni sa ma atinga, nici sa comunic ca un om normal nu ma pricep. Daca stau bine sa ma gandesc, seman cu Sasuke inainte sa plece.

Stiu ca acest comportament nu imi e deloc de ajutor, de aceea trebuie sa renunt la el si sa redevin la vechea, draguta si lipicioasa Sakura, macar la exterior. In cel mai rau caz, ceilalti vor afla despre ce mi s-a intamplat, nu pot permite asa ceva. Stiu ca probabil o sa raman singura pentru tot restul vietii, o sa fiu un gen de baba batrana cu o casa plina de pisici, sincer,nu ma deranjaza. Nu am reusit sa imi revin pana acum, nu cred ca in viitor o sa o fac.

De fiecare data cand un baiat se apropie la mai mult de mine, incep sa ma panichez. Singurul care ma lua in brate, ma rasfata in felul asta, era tata, dar acum nu mai e. De asemenea, observ ca mai e si Naruto, cu el, nu am absolut nicio problema, ceea ce ma incanta. De mult doream sa ma simt in siguranta langa un baiat de varsta mea. Cu Sasuke e diferit, imi da o stare de neliniste de fiecare data cand imi spune ceva sau ma priveste, nu stiu de ce.

Daca stau bines a ma gandesc, motivul pentru care Naruto nu ma face sa ma simt asa, e ca il vad ca pe un membru al familiei, nu il privesc ca pe un posibil iubit. De atunci, nu am mai reusit sa ma gandesc sa imi fac un prieten. Ma speria faptul ca o sa fim ceva timp impreuna si o sa imi ceara ce vor toti baietii, iar eu nu pot sa ofer asta. Fetele incercau sa se faca cat mai placute de baieti, iar eu incercam sa scap cat mai repede de ei. Nu cred cineva ar putea sa ma iubeasca, mai ales acum. Daca eu nu ma iubesc, de ce ar face-o altcineva?

- Deci, Sakura…Tresar cand simt mana lui Naruto pe umarul meu. Il privesc confuza pana cand imi inmaneaza o foaie. Ii zambesc si imi concentrez atentia asupra ce scria.

Sper sa nu fi observat ochii rosii de la plans, dar daca nu a spus nimic, inseamna ca nu a vazut nimic. Ce imi arata, erau datele misiunii noastre. Satul cetii urmeaza sa fie in razboi, liderul satului are de asemenea o fata de 6 ani, dar e prea mica pentru lupta si e periculos sa ramana acolo. Noi trebuie sa o aducem aici in siguranta si sa o tinem pana se termina totul. Oftez si ii dau foaia inapoi, oricum plecam maine. Pana atunci, timpul o sa treaca foarte greu, chiar nu stiu cu ce sa imi ocup ziua asta, vreau sa fiu ocupata pana peste cap, sa nu pot sa ma adancesc in ganduri.

- Naruto, ce faci mai tarziu? El este solutia perfecta, vorbeste non stop. In plus, mi-a fost dor de el, nu am vorbit de atata timp, asa o sa mai recuperam.

- Habar nu am, aveam de gand sa dorm toata ziua. Dar, daca vrei, putem iesi putin, poate mai adunam pe cineva de pe strada, mergem sa mancam ceva. Zambeste larg, iar mana dreapta si-o duce in par, pe care il ciufuleste mai rau decat este acum, gest tipic lui, facea acelasi lucru si acum cativa ani.


Ii zambesc si eu, de data asta, era unul real, dar putin timid. Imi era dor sa fiu eu insumi cu cineva, stiam ca Naruto are un efect bun asupra mea, dar nu credeam ca o sa reuseasca sa ma faca sa ma simt atat de bine. Ii multumesc pentru asta. Am mai vorbit putin, a ramas sa ne intanlim pe la 7-8, iar dupa aceea, decide soarta ce o sa facem. In mai putin de cinci minute, ajunsesem acasa. O sa fie perfect daca reusesc sa atipesc macar o ora, stiu sigur ca diseara nu o sa ajung devreme, asa ca am mare nevoie de somn.

Spre surprinderea mea, adormisem imediat. Initial, m-am trantit in pat de dragul de a sta jos, dar nici nu tin minte ultimul moment in care am stat treaza. Un somn de cateva ore, unul profund si fara intreruperi. Pot spune ca am dormit ca o piatra, neintoarsa. M-am trezit in jur de sase , era cam devreme, dar era bine. Foame. Asta era tot ce simteam, cred ca a fost si motivul trezirii mele premature, dar m-am potolit cu un castron cucereale. In timp ce mancam, privirea mi s-a dus spre fereastra. Ploua. Nu foarte rau, dar suficient cat sa te ude fleasca in 5 minute.

Intotdeauna, vremea mi s-a parut o ciudatenie. Cand eram afara era soare, nici urma de nor, iar acum..ciudat. Asta nu imi strica in niciun caz planurile, sper ca Naruto gandea ca mine. Timpul ramasmi-a fost de ajuns pentru un dus nu foarte rapid, o tinuta draguta si putina aranjare. M-am uitat in oglinda si aveam nevoie. Palida, urme de cearcane, par ciufulit. Nimic ce nu poate fi corectat. Parul mi l-am prins intr-o coada, de la frunte, pornind o impletitura. M-am imbracat cu o pereche de blugi, o bluza alba cu dungi negre. M-am machiat putin, iar rezultatul…aratam..bine.

Naruto venise sa ma ia de acasa, de unde am plecat direct spre un loc unde putem bea o cafea, manca, vorbi. Incaperea era frumoasa, rustica. Totul era din lemn, doar scaunele si masa din fier forjat, negru. Peste tot erau puse flori, iar in mijlocul mesei aveam o lumanare, intr-un suport patratos de de lemn, lacuit intr-un rosu inchis.Pentru ca mancasem acasa, am luat doar o cafea, oricum, Naruto manca si pentru mine.

Vreo doua ore, mi-a povestit despre prima lui prietena, a doua si tot asa. Cat a fost plecat, nu a stat degeaba, si nu ma refer la antrenament.
- Cu a doua, m-a prins Jiraya. Era cu cativa ani mai mare ca mine. Eram atat de aproape…dar batranul a ruinat totul. Ce a fost socant, a fost sa aflu ca o cunostea..crede-ma, nu vrei sa stii. Radeam, mi-a spus atatea prostii, prostii de care nu credeam ca o sa aud vreodata.

Clopotelul de deasupra usii se aude cand aceasta se deschide. Instinctiv intorc capul si o vad pe Hinata. Cand ma vede, un zambet ii apare pe fata si se indreapta spre noi. Era frumoasa, toti din clanul Hyuga sunt frumosi. Parul lung si ud, se ciufulise putin, dandu-I un aer putin salbatic. Corpul ii era scos in evidenta de hainele lipite, din cauza ploii. Imi intorc privirea spre Naruto, care o privea ca pe un fel de mancare, gata sa-l devoreze. Ii dau cu piciorul pe sub masa, inainte sa o sperie pe saraca fata cu privirea lui.

- Imi pare rau sa va intrerup, dar, Sakura..Tsunade are o treaba pentru tine. Ino e la Sasuke de la ora 7, analizandu-I comportamentul. Trebuie sa te duci sa iei raportul, sa il citesti si sa vezi daca e ceva suspect. Dupa aceea, poti pleca. Ino va ramane peste noapte. Ii multumesc si ma ridic de la masa. Exact de asta nu mai aveam chef acum, dar o sa termin repede si plec acasa.

- Hinata, poti sa ramai, te rog? Nu vreau sa raman singur. Ma intorc si vad zambetul sarmant pe care il foloseste. Stiam ca reusise sa o topeasca,mereu a avut o slabiciune pentru el. Ii fac un semn discret lui Naruto, in asa fel incar sa fie atent la mine. Imi duc degetul mare intr-o parte a gatului, si il traversez usor, sperand ca a inteles mesajul. Nu era nevoie sa ii spun in vorbe ca o sa o incurce daca incearca sa se joace.


Ma opresc la iesire pentru a-mi face curaj. Era intuneric si incepuse mai rau sa ploua. Incerc sa ma gandesc cam pe unde locuieste Sasuke si sa caut cele mai scurte drumuri. Dupa ce am gasit ce cautam, am inceput sa alerg. Prost moment pentru tocuri. Ino e acolo, sper sa nu interup si eu ceva. Chiar daca era cu Sai, asta nu inseamna ca nu il mai place pe Sasuke. Daca stiu ceva despre Ino, e ca ii plac baietii. Mult. Mai ales cand vine vorba de Sasuke.

Ca si mine, si ea il iubea in copilarie, poate inca o mai face. Nu stiu ce sentimente are pentru Sai, dar stiu ca pe Sasuke il iubeste. Cand a fost declarat fugar si toate aliantele il vanau, Ino a inceput sa planga. Si mie imi parea rau, in afara faptului ca tineam mult la el, il consideram prietenul meu. Daca stau sa ma gandesc, iubirea pe care i-am purtat-o, a fost una dintre cele mai frumoase amintiri. Imi dadea mereu o stare de euforie, eram fericita. Dadeam tot ce e mai bun din mine pentru a-l impresiona. Mereu eram plina de entuziasm cand il vedeam.

Am ajuns in mai mult timp decat planificasem, asta pentru ca am luat-o pe sub strasinile caselor pentru a nu ma uda, mi-a reusit intr-o anumita masura. Chiar nu am nevoie de o raceala. Bat la usa singurei case in care luminile erau aprinse, asteptand sa deschida cineva. Intr-un final, se intampla si aceasta minune. Exact cum ma asteptam, Ino e cea care are onoarea sa ma primeasca. Purta un hanorac barbatesc, mare de ea, deschis pana sub sani. Pe dedesupt avea toate hainele. Un maieu decoltat si colanti negri.

- Cum ti se pare viitoarea mea casa? Vorbea in soapta, dar in voce I se citea foarte clar mandria si fericirea. Nu stiu de ce soptea, niciodata nu se obosea sa vorbeasca incet cand era si Sasuke, de obicei tipa, sa ii dea de inteles ca ii place.

- Adorabila, dar ti-as spune mai multe daca m-ai lasa sa intru. Incepe sa rada si ma pofteste inauntru. Intradevar, casa era frumoasa. Totul era simplu, dar decorat cu stil.

Spre deosebire de afara, aici era cald. Am lasat analizarea casei cand l-am vazut pe Sasuke venind dintr-o alta camera. Purta un tricou gri si niste pantaloni negri. Ma privea ciudat, analizandu-ma din cap pana in picioare. Ma simteam..nu stiu..rusinoasa. O multime de fiori au inceput sa imi gadile sira spinarii, cred ca ma inrosisem si la fata. Imi intorc fata spre Ino si ii cer raportul, vreau sa plec cat mai repede de aici. Il iau in mana si incep sa citesc, din cate vad, Ino nu prea a scris nimic important.Doar ca Sasuke si-a facut dus, a mancat…

- Sakura, trebuie sa iti spun, arati altfel. Nu credeam ca o sa mai iesi vreodata din casa, ce s-a intamplat cu tine? Lumea vorbeste, stii? Vrei sa iti spun ce mi-a spus Saiya? Ma uitam la ea ca la felul paispe’. Nu cred ca ar trebui sa o intereseze. Ma intorc din nou la treaba mea, raspunzandu-I pe un ton cat mai rece si serios:

- Nu, nu vreau. Speram din toata inima sa ma lase, stiam care e jocul ei. Incearca sa ma faca de ras in fata lui Sasuke.

Mereu a existat rivalitatea asta intre noi, aproape de cand ma stiu. Eram cele mai bune prietene, inca suntem, dar avem o prietenie total ciudata. Ne atacam mereu cand eram in jurul baietilor, incercand sa ne minimalizam una pe cealalta. Am renuntat de mult la astfel de prostii, m-am maturizat, si in plus, nu ma mai intereseaza ce crede lumea despre mine. Si ca tot a mentionat faptul ca nu ies din casa, nu au trecut nici doua luni de cand au murit parintii mei, mi se parea normal sa devin mai retrasa, cel putin pentru un timp.

- O sa iti spun. Credea ca ai ramas gravida si vrei sa iti ascunzi burta, sau ca ai vreun copil pe care nu vrei sa il vada lumea. M-a intrebat chiar si cine e tatal. E adevarat, umbli cu baieti? Adica, de cativa ani, nu prea mai socializezi. E din cauza ca a plecat Sasuke? Nu stiu daca am mai spus, dar ii urasc vocea pitigaiata, dar nu la fel de mult pe cat urasc ce scoate odata cu vocea aceea.

Nu stiu ce rezolva cu asta, stiu ca am spus ca nu ma intereseaza ce vorbeste lumea, asa e. Dar ma deranjaza ca ea inca nu a trecut peste vechile noastre dispute, pana la urma suntem oarecum prietene si ne cunoastem de atat timp. Incerc sa ii zambesc, de aceea m-am gandit la ce mi-a povestit Naruto astazi, iar asta m-a facut sa rad.

- Nu stiam ca sunt un subiect interesant. Poti sa ii spui ca au fost prea multi, nu stiu cine e tatal. Imi intorc privirea spre Sasuke si pun raportul pe masa. Esti in regula. Asta a fost tot ce am putut sa spun, am iesit imediat pe usa.

Ma simteam prost, reusise sa ma faca sa ma simt asa. In seara asta am descoperit ca lumea ma considera o cu…, plus ca asa o sa ma considere si Sasuke. Asta a fost ca un bonus, daca stiam ca o sa se intample asta, nu mai veneam. Imi urasc viata, daca nu mi se intampla nimic, acum eram o fata normala, nu trebuia sa ma mai prefac in fata nimanui. Ma opresc din mers, plangeam. Ma mai ustura si gatul, am mers prea repede si am respirat numai pe gura.
Ma opresc pe o banca in apropiere, mai aveam de mers pana acasa. Nu imi mai pasa ca e uda, incercam sa ma calmez. Nu stiu de ce ma simt asa afectata, dar stiu ca e un sentiment urat. Partea buna in ploaie, e ca pot sa plang si nimeni nu o sa observe.Imi sprijin coatele pe genunchi, iar fata in maini. Un zgomot ma face sa deschid ochii, in fata mea era cineva. Imi ridic privirea, mi-aluat cateva secunde sa imi dau seama dau seama cine e din cauza picaturilor care se loveau brutal de ochii mei. Ce naiba cauta aici?

- Ce vrei? Vocea imi era dura, dar slaba in acelasi timp din cauza plansului. Pleaca, vreau sa fiu singura.

Haine si par (Sakura):

Heiii In primul rand "felicitari" pentru ca ai redeschis fic-ul, chiar ai lasat o urma de tristete in mine cand l-am vazut la fic-uri blocate, insa ceva a trecut prin mine cand am vazut PM-ul cu titlul "Too broken to fix?". E atat de frumos, incat nici nu stiu cum sa ma exprim. Iubesc totul la el, iar acest capitol a fost atat de vibrant incat fiecare sentiment al Sakurei mi-a cutreierat corpul, celula cu celula. Ino e atat de... nici nu vreau sa scriu asa ceva. Totusi, o stiam mai rautacioasa, insa a intrecut masura. Fazele cu Naruto si a doua lui prietena au fost ... Vaiii... nebunul! Ce sa zic...? Ma bucur ca Bella te-a convins sa iti reiei fic-ul, deoarece e chiar foarte bun Ne citim la urmatorul capitol, doll