Stai nu cum sa renunti?

Eu iti iubesc ficul..

Imi pare rau ca nu am ajuns mai repede.

Inteleg ca nu ai timp dar... te poti opri o perioada..

Nu conteaza ca nu ai idei ...o sa fie minunat oricum..

Te rog din toata inimioara ea mica si intunecata sa nu renunti la acest fic..

Capitolul a fost minunat ca si celalalte , nu poti sa renunti...

Te rog mai gandestete..

Astept raspunsul tau..mai bine zis astept next si sper sa vina.

Dragule pui next cand ai timp ce naiba au stat o data fetele dupa mine 6 luni.

Sa le pun next asa ca nu te fofili si punete pe tastat da?

Apropo numele tau ma facut sa rad si sa nu ma mai pot opri in fine ficul e superb imi amintesti de un film...

Cazut din cer...da mai , dar si ficul e misto asa ca ca nu fa pe momaia.

Te-am pupat!

Cu Drag,

Anda~~

Dragule pui next cand ai timp ce naiba au stat o data fetele dupa mine 6 luni.

Sa le pun next asa ca nu te fofili si punete pe tastat da?

Apropo numele tau ma facut sa rad si sa nu ma mai pot opri in fine ficul e superb imi amintesti de un film...

Cazut din cer...da mai , dar si ficul e misto asa ca ca nu fa pe momaia.

Te-am pupat!

Cu Drag,

Anda~~

DECI SPER CA NU VORBESTI SERIOS!....AR FI TARE PACAT SA RENUNTI LA ACEST FIC CARE E SUPPERRRR TARE...DECI PE BUNE IL ADOR..SI TU CE FACI? NE RUINEZI
SPER SA TE RAZGANDESTI SI SA NU RENUNTI LA EL!
SI EU AM UN FIC SI NU MA PUS DE FOARTE MULT TIMP CONTINUAREA SI NU MA GRABESC SA O FAC ...NU PUN NEXT-UL PANA NU CRED EU CA ESTE SUFICIENT DE BUN SI NICI NU PREA AM TIMP SA IL SCRIU....PE REPRIZE...DECI !...TE ROG NU RENUNTA
SI STAY RELAX..IDEILE O SA ITI VINA...DACA CREZI CA ATATEA COMURI CARE TE ROAGA SA NU RENUNTI NU SUNT SUFICIENT SA ITI SPUNA SA NU RENUNTI DEOARECE FICUL ESTE MORTAL NU ITI SUNT SUFICIENT PENTRU AL CONTINUA ....ATUNCI EU NU MAI POT SA ZIC SAU SA FAC NIMIC.
ESTE DECIZIA TA SI O SA TE SUSTINEM IN CEEA CE URMEAZA SA FACI..SA RENUNTI LA EL SAU NU...SI TE ROG...SI CEILALTI CRED CA O FAC...GANDESTETT BINE SI SPER SA FACI CEA CE ESTE BINE!
ATAT AM AVUT EU DE SPUS ....
JANE...!!!

Păi m-am tot gândit să renunţ, din cauza unor probleme ce le-am avut, dar pe care le-am rezolvat. Păi am trecut pe aici şi am rămas plăcut impresionată să văd că vouă chiar vă place ficul meu. Ah da, nu scriu doar ficuri yaoi ci şi alte feluri în special iubesc drama^^. Ei, fără alte cuvinte.. v-am adus next, sper să vă placă şi aştept părerile voastre! Ja nee.




Capitolul 9.

Sakura P.O.V

După 3 luni...

- Eu... am început să ţin la tine.

Această simplă afirmaţie nu mă lasă în pace de atâtea luni, mai exact trei. Da, poate că i-am răspuns sărutului, însă i-am spus şi că nu ar avea rost o relaţie. Sasuke, s-a simţit probabil, defapt sigur nasol, deoarece a plecat fără să-mi mai spună nimic..
Poate că în adâncul meu, aş fi vrut să-l accept.. fiindcă, aşa cum spunea un vechi proverb " Nu poţi porunci, inimii" .. ei, am ajus la vorbele acestea.
Am început să ţin practic la un străin.. căci, nu-l cunosc de loc defapt. Singurele lucruri care le ştiu despre el, sunt : vârsta, aspectul şi numele. Puţin, huh?
Nici măcar nu ştiu de unde provine.. dacă are surori sau fraţi, dacă are copii. E ca şi cum nu aş ştii nimic, deci un străin rămâne. Probabil nici nu o să ne mai vedem, huh.
Lăsând partea cu, copii, că e prea tânăr ca să aibă. Totuşi e posibil.. poate.. dacă acceptam, acum eram însărcinată, aşteptând un copilaş. Poate, ajungeam să uit.. să învăţ ce înseamnă iubirea din nou, să.. nu mai urăsc fiinţele de gen masculin.
Drept să zic aşa, de când cu acea "mărturisire" m-am îngropat în muncă şi mai mult. Mă ocup doar de şedinţe, semnături şi alte chestii. Am şi uitat de paraşutism.. sau de micul Andy. Pe micuţ l-am trimis la casa de vacanţă împreună cu Hinata, care mi-a promis că va avea mare grijă de el. Nu vreau să mă vadă şi el în această stare deplorabilă. În unele seri, nu adormeam nici cum.. gândindu-mă doar, la brunet. Reflectam, asupra aspectului său, încercând să găsesc un defect, prin care să-mi zic "nu e bun, nu am nevoie de el", dar tot ce făceam era să mă amăgesc..
Băiatul ăsta nu are defect fizic, iar din câte am observat.. poate fi şi romantic uneori, nu doar un tip fără maniere.
Poate, dacă... -oftez- .. prea mulţi de "poate". Simt cum mintea mea, începe uşor s-o ia razna, deodată cu mine de altfel. Nici nu mă mai pot concentra pe servici. Gândurile mi-au fost "furate", din nou de către brunet. Chiar dacă.. nu e aici, încă mai pot simţi săruturile lui dulci şi căldura ce mi-o oferea, trupul său, atunci când m-a luat în braţe.
Oftez prelung, lăsându-mi capul pe birou şi... într-un moment de neatenţie, somnul mă fură..

~~~

Înaintez prin întuneric, cu paşi mărunţi. Picuri de ploaie se lovesc de trupul meu, făcându-mi hainele să se lipească de piele, expunându-mi trupul de zeiţă. Păşesc în continuare.. ajungând la o căsuţă, pustiită.
Părea dărăpănată şi murdară, căci geamurile sparte îmi ofereau "vedere" perfectă înăuntru. Cu toate că această privelişte seamănă cu, acelea din filmele de groază, păşesc înăuntru.. cercetând tot.
În casă, erau diferite mobile făcute din diferiţi copacii, uni fiind cireşi. Stratul de praf era de două degete.. în timp ce aerul bolnăvicios te făcea să tuşeşti.
- Se vede că nu e nimeni aici.. rostesc eu, cu glasul răguşit.
- Hmm.. aşa crezi, Sakura? îmi spune o voce, cunoscută mie, parcă..
Nu spun nimic, ci doar mă întorc în direcţia de unde s-a auzit, glasul.. persoanei. Mare îmi este mirearea când dau cu privirea de Sasuke. Înlemnesc pe moment, ca mai apoi să-mi reiau aerul de femeie sigură pe ea şi acţiiunile ei. Îl fixez cu o privire de gheaţă.. iar, acesta face la fel.
Se apropie de mine, spunând :
- Eşti o frumoasă..
Din privirea rece, ce-o aveam pentru persoana din faţa mea, a pierit, în locul ei acum fiind una blândă. M-am apropiat şi eu, punându-mi mâna pe chipul său angelic.. începând să-l mângâi.
- Sasuke, îmi pare rău că te-am respins.. şi eu ţin la tine. Spun eu, în timp ce o perlă de toată splendoarea îmi "scapă", astfel parcurgându-mi chipul, ajungându-mi pe buze.
Brunetul îşi duce degetul arătător, pe buzele mele "furându-mi", micuţa perlă, ca mai apoi să-şi ducă degetul la gură.
- Ştiu Sakura, aş vrea s-o luăm de la capăt...
Eu dau afirmativ din cap, lunându-l în braţe, strângându-l la pieptul meu. Puteam să simt cum inima mi-o ia la galop.. de fericire. Însfârşit i-am "adus" persoana la care ţine, hă? aşa se pare..
Acum, brunetul mă ţinea strâns. Eu îmi duc, chipul aproape de al său, cu gândul la un sărut... însă, momentul fu întrerupt. "

~~~

- E doar un vis? spun eu oftând şi frecându-mă la ochii cu dosul palmei.
Mereu şi mereu sunt vise.. niciodată realitatea. De ce nu l-am căutat, dacă îmi place aşa mult? De ce? Probabil că din cauza încăpăţânări mele. Oricum, poate are pe altcineva.. cine ştie.

- Off Sakura.. -îmi trec palma peste frunte- când ai ajuns să ţii la un străin aşa mult?! spun eu, oftând prelung.



p.s : ştiu că e scurt, dar mă voi revanşa data viitoare!!

Ma bucur ca nu ai renuntat la fic!

Daca ai stii cat te iubesc pentru asta!

Imi palce muuult capitolul!

Of Sakura si orgolilul ei..

Astept next si PWP dolshe.

P.s. A doua

Mersi de comm fetelor >:D<.

Next :


Capitolul 10.


Sasuke P.O.V


Soarele se încăpăţânează să-mi distrugă somnul. Adică, somnul de aproximativ 3 ore, doar atât am reuşit să dorm. Practic nu mă mai pot concentra de 3 luni.
Mai exact.. de când mă respinsese rozalia. Nu mă mai respinsese nici o femeie până acum, însă nu asta mă deranjase pe mine. Nu mă deranjase nici că orgoliul meu a avut de suferit destul de mult. Mă deranjase inima, căci atunci când mă îndepărtase, am simţit cum mi se rupe în mii şi mii de bucăţele. Am simţit, cum îmi este distrus orice sentiment. M-am simţit oribil şi niciodată nu o să mai fac astfel de propuneri.. şi nici nu o să mai las sentimentele să mă acapareze.
În fiecare seară, de la aceea întâmplare stau şi privesc cerul. Stau şi mă gândesc, cum ar fi fost dacă mă acceptase. Eram oare fericit acum? Eram... împlinit?
Cred că da. Şi totuşi, recunosc. Am vărsat câteva lacrimi după ce am lăsat-o pe Sakura singură. Nici măcar nu am ieşit din casă de atunci, de frică. Nu am vrut şi nu vreau să dau ochii cu ea. Nu îmi doresc să sufăr în continuare aşa.

Nu mi se pare corect. Însă, totul are o logică. Am făcut atâtea fete să sufere, şi aveam de gând să nu fac vreo excepţie şi cu rozalia, dar ea mă făcuse să înţeleg că toate se întorc.

Ochii mei, negri precum onixul, mai păstrau şi acum o urmă de tristeţe. O tristeţe ce presimt că nu avea să dispară destul de curând. Mereu îmi răsună în cap cuvintele ei.

Nici acum nu înţeleg, de ce mă respinsese aşa. De ce nu ar avea rost o relaţie. Eram curios.. curios de o persoană de pe care nici măcar nu o cunoşteam bine.

Îmi amintesc, că atunci când am prins-o de făcuse paraşutism. În urmă cu o zi, spusesem "doar nu o să cadă din cer vreo femeie" sau ceva de genul. Acum, aflasem cât de mult mă înşelasem. Ea, chiar a căzut din cer. Chiar în braţele mele puternice.

Îmi vine să-l înjur pe Naruto, că mă dusese în acel loc unde am cunoscut-o pe ea. Presupun că acum, el e oarecum fericit, pe când eu stau în casă şi-mi plâng de milă. Nici la magazin nu ies. Cumpărăturile mi le face bunul şi prietenul meu Neji. Ce m-aş face eu fără el?

Şatenul mă avertizase, înainte să intru "în acţiune". Am întrat într-un joc, în care eu singur am căzut. M-am îndrăgostit de o femeie, ce mă respinsese cu atâta.. ei bine, răceală nu pot să zic, căci mă sărutase blând, dar tot mă respinsese. Mă întreb, oare ea ce face acum? Oare.. ochii ei ce se aseamănă cu nişte smaralde preţioase, emană la fel de multă căldură sau răceală? Oare, îşi mai păstrează zâmbetul pe buze?

Sunt doar nişte întrebări, care mă chinuie de 3 luni încoace. Nişte întrebări la care nu avea să-mi răspundă nimeni. Doar eu putea afla, deşii nu vroiam să dau ochii cu ea. Adevărul e că nu aş mai suporta încă o respingere din partea ei.

De când cu acel "nu" chiar nu am mai atins nici o femeie. Ceea ce îmi arată că treaba e chiar serioasă. Adică eu, marele cuceritor Uchiha, să nu mai am nici o achiziţie? Pff.

Am pufnit. Nici nu aveam nevoie de altcineva în afara rozaliei. Ştiam, că e imposibil ca ea să ţină la mine. Ştiam, că aveam să sufăr din nou dacă dau ochii cu ea.

M-am ridicat de pe suprafaţa moale, îndreptându-mă spre bucătărie. Şi aici razele soarelui, întâmpina încăperea. Mi-am făcut o caffea tare. Chiar aveam nevoie de una. Am luat cana în mâinii priviind conţinutul ei. Lichidul maroniu se mişca uşor, făcând valuri. Avea un miros aparte, care mă atrăgea să gust. M-am servit cu o ţigară din pachetul ce se afla pe masă, trăgând scrumiera lângă mine, apoi aprinzându-mi ţigara.

Am tras în plămâni tot fumul cenuşiu, ca mai apoi să-l eliberez. Am luat şi o gură de caffea, şi tot aşa până s-au terminat şi caffeaua şi ţigara. Chiştocul l-am lăsat în scrumieră şi cana în chiuvetă.

M-am îndepărtat de încăpere, ajungând iar în camera mea. Veşnica cameră care mă suportase 3 luni de zile. Veşnicul televizor chinuit de mine, şi telecomanda ce o butonam în fiecare zi, seară.

Nimic nu mai are vreo logică acum. M-am îndreptat cu paşii mici spre dulap. Mai exact dulapul unde îmi ţin eu hainele. De acolo mi-am ales un tricou larg şi negru, ce se asorta frumos cu părul şi ochii mei. Acompaniat de o pereche de blugii albi şi teneşi negri. M-am îmbrăcat rapid, îndreptându-mă spre oglindă. Aveam de gând să-mi fac freza. Măcar să mă îngrijesc.

Cum spuneam, mi-am aranjat părul. Mi-am fixat cu privirea "clona" din oglindă. Mă uitam cu o oarecare scârbă. Când am devenit aşa de slab, în faţa unei femei? Când?!

- Revino-ţi Sas'ke! Nu mai fi un laş! Ieşi afară.. nu o să te mănânce nimeni! strig eu cât mă ţin plămâni.

Şi aşa am şi făcut. Însă nu cu maşina, aveam de gând să fac o plimbare pe jos. Aveam.. de gând să fiu eu, şi să-mi liniştesc mintea tulburată de imaginea femeii. Cel mai important lucru, aveam să uit de ea în curând...
Trebuie doar să aştept. Nu o să dureze mult.

Fără să-mi dau seama, am ajuns în faţa clădiri unde... unde.. mă refuzase. O perlă dorii să-mi scape, însă am prins-o, ştergând-o rapid. Nu mai vreau să plâng, pentru cineva care nu merită.. pentru o femeie mai ales.
Stăteam acolo şi priveam. Era aceeaşi clădire impunătoare, aceeaşi uşă, aceleaşi scări. Aceleaşi amintiri ce-mi făceau inima s-o ia la galop. Mă simţeam blocat acolo.. deoarece vroiam să plec, însă corpul nu îmi răspunsese. Rămăsese aţintit acolo, pe cimentul cald. Aşteptam ceva?
Probabil că da... aşteptam să vină ea şi să-mi sară în braţe. Însă cred că visasem prea mult în ultima vreme.
M-am întors cu spatele dorind să plec... dar auzisem o voce dulceagă, atât de cunoscută mie.

- Sasuke!

[b][i]Fetito tu ma superi rau de tot! Ti-ai pus in minte sa n ma anunti? Daca nu as fi vrut asa de tare next-ul nici nu intram sa vad daca l-ai adus..Pentru ca mai anuntat maine la ora 8:42:56 am sa pui next-ul si sa ma anunti si pe mine ca de nu o patesti! Capitolul e pre frumos si are prea multe sentimente, sdi prea multa descriere penatru a astepta atata! Deci adu next si ma anunta si pe mine(D)

P.s. (KISS) (KISS) (KISS)

Neeeeeext! Astept cu nerabdare sa-l continui!
Te rog, anunta-ma si pe mine cand pui next.
Ja ne!

Pfoaaa, am cam tras chiulul si nu am mai scris pe aici nu? >.< Scuzati-ma fetelor, doar ca am avut ceva de furca, cu unele probleme si am scris pentru alte ficuri.



Capitolul 11.


Sakura P.O.V


Incepusem sa visez cu ochii deschisi cam mult in ultima vreme. Imi trecusem doua degete prin bretonul rozaliu, dorind sa indepartez firele rebele din privirea mea infrunzita. "De ce imaginea lui ma bantuie mereu? De ce nu pot sa mai gandesc rational?" ma intrebasem in intimitatea gandurilor mele, visand la un raspuns. Insa acesta nu avea sa apara prea curand sau poate niciodata...
- Doamna Sakura, programul s-a terminat. Mai bine mergeti acasa sa va odihniti. Pareti cam obosita. Imi spusese dulceag o angajata.
O aprobasem printr-o simpla inclinatie a capului, luandu-mi geaca de piele din cuier, imbracand-o si parasind cu pasi marunti biroul. In ultima vreme imi petrecusem aici timpul, neavand timp pentru micutul meu si nici chiar timp pentru mine. Lasasem un oftat lung sa se auda zgomotos pe coridor. Ajunsesem intr-un final la lift si, apasand pe buton, gandurile despre brunet incepusera sa-mi ocupe toata mintea.

Am pasit inauntrul sau cand acesta sosise la etajul unde asteptam. Ma intorsesem cu fata la oglinda si privindu-ma am lasat un alt oftat sa iasa printre buzele mele intredeschise. Ma intrebasem in tot acest timp ce se intamplase cu femeia puternica si independenta. Unde disparuse ea dintr-o data? Unde fugise de-si lasase doar partea slaba la lumina? O parte ce radiaza de dragoste, caldura si plina de imperfectiuni si slabiciuni. Ochii mei verzi precum frunzisul acum erau plini de afectiune, lasand privirea rece si intimidanta sa ramana istorie. Inconstienta imi asezasem un deget pe buza inferioara, amintindu-mi de saruturile brunetului. Aratam asa de inocenta si prostuta, incat nu mi-am putut reprima zambetul ce-si facuse aparitia pe chipu-mi angelic.

Pasisem afara din lift vrand s-o iau prin parcarea de la subteran, insa imi amintisem ca parcasem in fata firmei. Cu pasi mici si calculati ajunsesem afara. Aerul rece imi lovise fata din plin, insa nu ma deranjase nicidecum. Parea o mangaiere din partea mamei natura. Privirea mi se oprise dintr-o data pe singura persoana care pasea degajat pe drum. Parul sau brunet, facut tepi se zbatea in aer din cauza brizei, iar tinuta inconfundabila ma facuse din nou sa zambesc. Inima mi-o luase la galop cand imi dadusem seama cine era defapt, neputandu-ma abtine am strigat:

- Sasuke!

Acesta se oprise in loc privind probabil in gol, insa intorcandu-se destul de repede. Chipul alb precum laptele, abisurile in care ma inecasem de fiecare data cand le vazusem... totul ma facuse sa incep sa alerg precum o nebuna printre masini.

Nu puteam explica in cuvinte ce sentimente imi faceau trupul sa vibreze si sangele sa-mi pulseze mult mai repede in vene. Inima precum o nebuna incepuse sa-mi bata din ce in ce mai tare. Simteam ca radiez de bucurie insa toate acestea disparusera cand ajunsesem in fata lui si ii observasem zambetul strab si fals. Instinctiv imi marisem ochii, ca si cum as intreba ce se intamplase, si raspunsul privit ma socase la fel de mult pe cat ma enervase.

- Ai vrut sa-ti faci simtita prezenta de diva in fata mea si sa-ti bati joc de mine? Uite ca nu ti-a iesit. Defapt, nici nu-mi mai pasa de tine. Tu ma lasi rece. Spusese, defapt mai mult tipase, intorcandu-mi spatele.

Ce vrusese sa spuna? Zambisem trist. El chiar nu ma cunoaste de loc si nici nu o va face daca nu-i da cineva una sa-l trezeasca la realitate.

Il prinsesem de incheietura, intorcandu-l cu fata spre' mine. Ma incruntasem, in privire observandu-mi probabil furia. Fara sa mai stau pe ganduri imi lipisem palma de fata sa, in urma ciocniri auzindu-se un sunet puternic si, lasand o parte rosie.

Se incruntase, ducandu-si mana la locul vatamat, privindu-ma furios. Intredeschise gura pentru a-mi spune probabil ceva insa, i-am taiat-o rapid.

- Naivule! Cum sa crezi asa ceva?! Eu te iubesc din tot sufletul! Ii marturisisem, bagandu-mi o mana in suvitele negre, tragandu-l mai aproape, lipindu-mi buzele de ale sale.

Dulceata lor. Nu credeam ca exista ceva asa de satisfacator precum un sarut din partea lui. Imi introdusesem limba in lacasul sau umed si fierbinte, incepand sa explorez. Il luasem in brate strangandu-l la piept, insa neintrerupand sarutul. Probabil socul sau fusese destul de mare, insa nu asa de mare precum placerea mea si bataile inimi mele ce se accelerasera mult prea tare. Ma pierdusem in noapte... Ma pierdusem in bratele sale protectoare...



Sper sa va placa ^.^

Fic blocat pentru inactivitate. ( 19 Aug- 19 Oct)