Buna, am adus un fic nou. Sper sa va placa, si vreau sa adaug ca l-am postat si pe forumul meu deci va rog nu vreau sa aud ca spuneti ca l-am plagiat


Destinul mi-a promis asta?

Sakura p.o.v

Dincolo de orice moarte nu poate să fie decât viaţa eternă,întrucât moartea este văzută astfel doar fiindcă o privim din viaţă,altfel nu ar mai fi. Moartea este tot ceea ce nu suntem noi, este Oglinda care ne dă nouă Cunoaşterea lumii în care ne aflăm, este doar un fenomen simplu, pe care oamenii il fac infricosator..si dupa un timp plictisitor. Ma intreb cum e acel sentiment cand inima inceteaza sa iti mai bata, corpul tau racindu-se apoi ramanand fara vlaga.
- Domnisoara...domnisoara Haruno! Va rog...ne puteti traduce aceste propozitii din engleza in japoneza? spuse profesorul meu de japoneza readucandu-ma la realitate.
- Mda...desigur. "Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic", "Toti oamenii vor sa traiasca mult, dar nimeni nu vrea sa fie batran", "Deznădejdea înseamnă a nu cunoaşte motivele pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi."
- Multumesc, domnisoara Haruno! spune domnul profesor.
Toti stateau si ma priveau ca de obicei, fetele ma invidiaza, iar baietii ma adora. Acest lucru a devenit foarte enervant, sa fiu cea populara, nu e ceva ce mi-am dorit. Sunt doar o fata simpla..fara fite, sau cum sa zic eu...figuri. Cred ca v-am indus in eroare, ei bine ma numesc Sakura Saruhiko Haruno, am 17 ani si sunt in anul al treilea la liceul Kinoshito din orasul Konoha unde m-am mutat cand aveam 12 ani. Am parul roz...da e culoarea mea naturala, desi ma intreb de ce culoarea asta, iar ochii ii am verzi asemenea ierbii acoperite cu roua dimineata. Ca sa spun asa, acest oras e plictisitor. In fiecare zi aceeasi poveste. Oameni ucisi, de nebuni insetati de sange si persoane corupte. Nimic nou, absolut nimic. Aceasta lume e plina de mizerii, iar eu m-am saturat de asta. Intr-o zi voi schimba lumea chiar daca imi voi incalca promisiunea facuta fratelui meu ca sa nu-mi mai folosesc puterile. Da...sunt un shinigami, un fel de Zeita a mortii. Chiar la varsta de 12 ani m-am dezlantuit, fiindca nu mai suportam ceea ce se intampla in jurul meu si am ucis mii de oameni fie rai sau buni, iar de atunci i-am promis fratelui meu Shitori care nu mai e printre noi ca nu voi mai folosi aceste puteri. Fratele meu Shitori, un baiat cu parul brunet si ochii albastri, a fost un erou, un altfel de shinigami, mai diferit de mine cu o putere imensa pe care inainte sa moara a sigilat-o in mine astfel crescandu-mi puterea. Fratioare, cat imi lipsesti. Inca ma gandesc, de ce am plecat din lumea noastra si am venit in dimensiunea oamenilor, nu stiu, dar nici in dimensiunea mea nu e mai distractiv. Si acolo e la fel, totul pustiu, si foarte plictisitor. Lasand aceasta mica parte din povestea vietii mele haideti sa revenim la realitate. Prinsa intre ganduri nu am observat ca deja se si sunase, iar profesoara de romana vorbea despre ceva la care sincera sa fiu chiar nu am fost atenta. Deodata, observ pe fereastra un caiet cazand din cer. Nu se poate, acel caiet, nu s-a mai intamplat asta niciodata, doar acum cativa ani cand am aflat ce sunt. Acea culoare, verdele acela inchis, oare poate fi..? Nu cred, am mii si mii de caiete de acelea, dar ma intreb daca acel caiet nu e cel pe care l-am pierdut acum cativa ani dupa ce l-am primit de la fratele meu. Aceste caiete de care am pomenit, nu sunt niste simplte caiete ci sunt caiete ale mortii adica Death Note. Mai demult dupa cum stiti cand a fost in posesia mea, nu stiam ce e pana ce mi s-a explicat ca daca scri numele unei persoane in acel carnet, acea persoana va muri. Am scris mii de astfel de caiete, iar acum cel pe care l-am pierdut mai demult apare asatazi, in aceasta lume. Dupa cum spuneam...ma intreb ce se va intampla cu el, chiar sunt curioasa.

°°Dupa ore°°

Clopotelul suna de iesire. Imi iau geanta si ies din clasa, mergand incet, inspre iesirea din cladire. Cand ies, ma opresc in dreptul fantanii arteziene din mijlocul curtii liceului, privind inspre locul unde a cazut Death Note. Huh...nu mai e acolo, asta insemnand ca la luat cineva, dar nu ma strofoc sa aflu cine fiindca voi afla curand de la Globul Magic al Intunericului ce a fost a lui Shitori. Dupa vreo cinsprezece minute ajung acasa, unde o salut pe mama, o femeie care nu o sa-si piarda frumusetea niciodata deoarece e un vampir. Are parul roz, iar ochii albastrii, si are in jur de 1000 de ani. Urc pe scarile din marmura neagra si merg in camera mea unde predomina rosul inchis si alb. Ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti mulati de blug albi, si un maiou albastru inchis, pe care scrie cu alb "I like your blood", apoi ma duc in camera secreta unde imi fac studiile de shinigami, si sa verific globul. Camera Torturii, cum imi place sa ii spun e frumos amenajata cu multe rafturi pe care se pot gasi mii de ingrediente si portiuni magice si desigur un dulap in care incap un numar neinfinit de caiete ale mortii. Peretii sunt vopsiti in alb, iar mobila de de culoare neagra. Pe o masuta intr-un fel de suport special sta o sfera neagra ca pana corbului, ce incepe sa licareasca semn ca a gasit persoana ce mi-a luat carnetul. Spun doar un cuvant si anume "Ososhite" iar in glob apare imaginea unui baiat brunet, cu ochii ca smoala. Are o privire patrunzatoare, asa de rece si singuratica. Ceva imi spune ca viata mea de shinigami se va schimba...daca va disparea aceasta plictiseala mortala ce predomina aici in acest oras si chiar si in dimensiunea mea mie imi convine. De mult nu am mai simtit cum e sa explorezi ceva nou, acel sunet scos de sufletele ce odata le trimiteam in iad. Ah..ce dor imi e de acele momente. Intr-o zi...voi deveni regina lumii de dincolo, cea mai puternica shinigami, cand tata nu va mai fi la conducere. Sa nu credeti ca sunt insetata de putere, dar vreau sa simt din nou acele sentimente pierdute, acel sentiment pe care imi place sa il numesc Suferinta, acel sentiment pe care il simt altii si imi dau putere. Cu toate ca am spus ca in acest oras se petrec mereu crime, sufletele celor ce au murit nu arata suferinta adevarata, si mai degraba suferinta mai putin adevarata care oricum imi da putere dar nu ma face sa simt ceea ce imi doresc. Dand la o parte gandurile aud cum vocea blanda a mamei ma cheama la masa. Ies din camera Torturii, si cobor jos unde raman pur si simplu stupefiata. Nu imi vine sa cred ca dupa atata timp, regele lumii de dincolo, unicul cel mai puternic shinigami, tatal meu Takumi Haruno, e aici, acasa. Dupa cum ziceam el e conducatorul lumii de dincolo. Are parul brunet, iar ochii ca cele mai frumoase smaralde, iar zametul lui poate topi pana si gheata. Deci cobor repede pe scari sarindu-i in brate.
- Saruhiko...cat ai crescut. Ma bucur sa te vad micul meu trandafir roz.
- Tata, nu mai sti sa vi pe acasa? Ne-ai lipsit si mie si mamei. Totul parca nu mai avea culoare fara tine, povestile tale, si mai ales glumele care unele sunt cam seci. Spun eu putin bosumflata dar zambind.
Mama si tata incep sa rada, apoi mergem in bucatarie unde ne asezam toti trei la masa. Nu stiu de ce dar simt ca lipseste ceva..si cred ca v-ati dat seama ce. Da, acum e liniste fara Shitori. Cand eram mici mereu ne certam la masa, doar glumind. A fost si va fi fratele meu pentru totdeauna. Niciodata nu il voi uita, mereu va fi in inima mea. Nu cred ca cineva ar putea intelege ce simt. Chiar daca sunt un shinigami, si noi zeii mortii nu avem vie sa avem sentimente, eu am. Nu voi uita niciodata clipele frumoase, dar si cele triste prin care am trecut impreuna cu Shitori. Nu stiu de ce dar simt o mana calda ce ma atinge pe umar. Constat ca era tata care ma intreba daca sunt bine. Ii raspund spunandu-i ca nu am nimic si ca nu mie prea foame apoi plec in camera mea si ma arunc in pat lasand somnul sa ma invaluie, si sa merg in lumea viselor unde mereu imi petrec timpul cu Shi-kun.

Buna :)

Deci Anime ul Death Note a fost unul dintre pref mele si ma bucur sa o vad pe Sakura in aceasta ipostaza .Ideea e una unica :*!

Deci abia astept sa vad next-ul


Ficul meu : '' Cand ajungi la adolescenta''

Wow!! Imi place mult!
E super interesant. Vreau nextul. Imi place chiar daca e primul capitol.
Sakura shinigami huh? Totusi sunt curioasa cum a murit fratele ei ?
Si cum va ajunge sa il intalneasca pe Sasuke?
Vreau sa aflu scumpo!!
Adu nextul cat de repede poti si te rog anunta-ma daca ai timp !!
A da si te rog acceptami cererrea de prietenie.
Mersi

Hey, am adus nextul care sper sa va placa. Lectura placuta, si astept parerile si criticile voastre. Ja ne!

Capitolul 2

Amintiri pastrate pe veci

Sakura p.o.v

Inca imi amintesc acea zi ca si cu mar fi fost ieri. Nu voi putea uita cele intamplate atunci, lacrimile amare pe care le-am varsat…

°FlashBack°

Razboiul provocat de alegerea noului conducator al lumii noastre inca continua. Peste tot poti vedea demoni ce ucid tot ce le cade in fata fara pic de mila. Sangele curge si curge, satisfacandu-i pe acei monstri. Deodata o voce blanda, ca a unei privighetori striga catre toti sa se opreasca. Nimeni nu mai misca un deget, iar privirile lor erau atintite asupra lui. Da..fratele meu Shitori, cel mai istet, puternic si perfect shinigami. Lordul Darkar, unul din pretendentii la tron, se indreapta care fratele meu cu pasi grabiti. Mai e doar un metru distanta intre ei. Privirile pline de ura si dispret le erau fixate unul pe celalalt. La un moment dat cand nimeni nu se astepta Darkar l-a atacat pe Shitori cu o tehnica numita “Mana serpilor otravitori”. E o tehnica interzisa, datorita otravii puternice. Vad cum scumpul meu frate cade jos la pamant, iar lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu. Daca as fi facut ceva. Sunt mica, dar asta nu conteaza. Am o putere destul de mare. Puteam sa ii sar in ajutor, dar imi simteam corpul parca incrementi. Nu ma puteam misca deloc iar inima mea a luat-o razna. Doamne…de ce Shitori, de ce trebuie sa il pierd pe el…de ce. Inima imi e acoperita de durere. Darkar…nu vei scapa asa de usor. Incep sa rostesc o incantatie, si in jurul meu apare o sfera albastra care ia forma corpului meu. Parul meu devine lung si albastru, iar ochii albi ca laptele. Hainele de pe mine sunt inlocuite cu o rochie fara bretele, neagra, pana deasupra genunchilor, colanti lungi albi, sandale negre si peste rochie un fel de “halat” negru lung pana jos. Ma apropiu de monstrul acela cu o viteza incredibila si ii strapung pieptul cu o tehnica numita Impactul infloririi ciresului. Darkar cade la pamant, gemand de durere. Un mic detaliu pe care am uitat sa vil zic este ca el are doua vieti, iar eu tocmai i-am luat una. Dar sa revenim, tipul se ridica incet de jos si isi vindeca rana miraculos. Ochii lui esprima furie si dispret. Da..stiu ca ma dispretuieste. Mereu m-a dispretuit fiindca eu si fiul lui Dairuke ne iubeam mult. Dairuke e un baiat de varsta mea cu parul blond si ochii negri ca noaptea. Il iubesc extrem de mult si nu as renunta la el pentru nimic in lume. Imi pare rau pentru ce o sa ii fac tatalui sau..dar asta e, il voi razbuna pe Shitori. Vad cum Darkar allarga spre mine vrand sa ma loveasca cu sabia lui Dicosius al intunericului, dar ma apar cu Secera de lumina ce contine otrava, reusind sa ii provoc rani destul de grave in zona organelor vitale. Dupa cateva ore in care tot luptam el isi lasa garda jos pentru cateva minute iar eu reusesc sa ii strapung din nou pieptul cu secera. Corpul lui cade la pamant ramanand fara vlaga, iar eu revin la normal. Ma indrept alergand inspre corpul neinsufletit al fratelui meu si il iau la umbra unui copac tinandu-l in brate. Fratioare…de ce a trebuit sa se intample asta..nu inteleg de ce. De ce persoana la care tin cel mai mult pe lume trebuie sa plece de langa mine. Iti promit ca intr-o zi te voi readuce la viata. Stiu ca pot si o voi face dar mai e mult pana atunci. Lacrimi mii si mii isi fac aparitia pe chipul meu. Deodata o lumina caudata de culoare neagra, iese din corpul lui Shitori si devine tot mai mare de marimea unei rosi de masina. Ma ridic de jos privind acea sfera, care din senin intra in mine. Corpul meu firav suporta cu greu durerei aculei puteri ce intra in el. Tricoul meu se sfasiate, eu ramanand in sutien. Pe abdomen mi-au aparut niste semne ciudate. Ma intreb ce sunt, fiindca imi par cunoscute. Stai…cred ca imi amintesc, Shitori mi-a spus ca aceste semne apar atunci cand cineva sigileaa o putere imensa intr-o persoana sau demon. Se pare ca mi-a lasat mie puterea lui. Acum sunt de o mie de ori mai puternica.

°EndFlashBack°

Cate amintiri…niciodata nu o sa il uit pe Shitori…niciodata. Nu stiu cum am putut sa uit de Dairuke. El a fost prima mea dragoste, dar a murit intr-un accident la academia Kikuri, o academie pentru demoni si creaturi de toate felurile. Nu intelg cum sau de ce dar privirea acelui baiat ce mi-a luat carnetul seamana foarte mult cu cea a lui Dairuke. Doamne….ce uituca sunt, trebuia sa il urmaresc de mult pe brunetul ala. Ah…imi iau repede niste blugi albi rupti, un maiou roz cu modele negre, niste botine, si geanta cu cartile si un saculet mic si magic de buzunar in care imi pun tot ce imi trebuie, de la arme si portiuni pana la carti de magie neagra si alte lucruri. Parul mi-l piepatan si il las desprins, apoi ies pe usa in graba. Alerg ca o nebuna pe strazile orasului, si in cateva minute sunt in clasa. Am aflat de la cateva colege ca brunetul se va transfera in clasa noastre fiindca doar ce s-a mutat in oras, si ieri a venit sa vada cum e liceul. Ma asez in banca gafaind, apoi aud o voce blanda ce imi ureaza un “buna dimineata!”. E Hinata “sora mea”, cea mai buna prietena. Are parul lung brunet cu tente de albastru, iar ochii lila. E o fata timida de 17 ani, si daca va intrebati daca stie ce sunt, ei bine da stie, fiindca si ea e o “creatura magica” la fel ca mine. Ea e o Royofuku. O nifa a inselatoriei si a minciuni. Dar asta doar cand revine la forma initiala. Lasand aceasta mica descriere la oparte, incepem sa povestim despre tot felul de chestii pana ce clopotelul suna de intrare. In clasa isi face aparitia profa noastra de sport si diriginta noastra Mitarashi Anko. E tanara, are parul brunet si ochii de un auriu mai inchis sau negru nu sunt sigura fiindca nu sunt atenta sa vad ce culoare au ochii ei. Ii place sa isi faca intrarea pe fereastra clasei, prin tavan sau pe usa facand-o tandari.
- Neata, viermilor, astazi veti avea un coleg nou care sa transferat aici tocmai din Anglia, iar acum ne va zice cateceva despre el. Zise diriga.
- Mda…ma numesc Sasuke Uciha, am 17 ani, iar restul….eh…nu va priveste. Spuse brunetul indreptandu-si privirea tocmai inspre mine.
Dupa ce spuse ce a avut de spus, Anko-sensei il trimise pe Uciha sa stea in banca cu mine. Orele au fost foarte plictisitoare cu exceptia orei de biologie la care nu a venit profesoara si religie unde proful ne-a spus fel si fel de bancari, unii fiind pe jos de ras. Ma mira faptul ca si eu zambesc, adica un shinigami ca mine de la varsta de 13 ani inainte nu ar trebui sa aiba sentimente. Oh…m-am inmuiat prea tare, dar voi redeveni din nou ca la inceput si poate ca voi ajunge sa ma intorc in dimensiunea mea. Gandurile mi-au fost intrerupte de o voce dulce dar rece, ce ma intreba ceva, dar nu stiu ce fiindca nu am inteles prea bine ce a zis. Imi intorc privirea si observ cum brunetul avea o privire plictisita, si in coltul gurii un mic zambet.
- Deci, ce zici domnisoara cu capul in nori? Spuse el plictisit.
- A…ce? Nu am inteles ce ai zis si in primul rand nu sunt cu capul in nori. Zic eu putin iritata.
- Ok ok, deci iesi mai tarziu pe afara? Adica…prin oras cu mine? nu prea am cu cine, si prieteni…mda..nu prea am.
Nu mai zic decat cateva cuvinte acelea fiind “Ma iei la 19:00”. Dupa care imi indrept privirea inspre profesorul de religie ce ne povestea despre un coleg de-al lui din liceu. Ah….vreau sa scap odata de plictiseala asta. Demoni, nimfe…orice va rooog ajutor, vreau sa se intample ceva, orice doar sa scap de plictiseala asta. Deodata clopotelul suna, se pare ca demonii mi-au ascultat ruga. Ma ridic din banca si imi iau geanta cu cartile apoi ies din clasa mergand incet inspre casa. Drumul e destuld e linistit…prea linistit. Simt prezenta cuiva, cineva care ma urmareste. Oare voi avea parte de ceva actiune?? Sper ca da, fiindca muream de dorul unei lupte. Pe chip imi apare un zambet malefic, dar nu voi face nimic. Imi continui drumul pana ce ajung acasa. Intru inauntru unde o vad pe mama spaland vasele, iar tata citea ziarul si mai povestea cu mama. Ii salut dupa care urc sus in camera mea. cum ajung imi arunc geanta pe unde pot apoi desenez pe jos in jurul meu un cerc rosu dupa care rostesc o incantatie si pe loc imi apar in fata imagini cu cel care ma urmarea. E doar o lanterna, adica un om care a murit si a fost inlocuit de ceva fara suflet. Scot un oftat dupa care fac cercul rosu sa dispara, apoi ma arunc in pat incepand sa citesc o carte cu titlul “Temeri”. Autorul nu il stiu deoarece nu i-am vazut numele scris pe roman. Dar sa lasam asta. Ma las cuprinsa de farmecul cartii si incetul cu incetul adorm.

°°Dupa cateva ore°°

Sar ca arsa din pat si privesc ceasul. Oh..e doar ora 18:30. Ar cam trebui sa ma pregatesc de “intalnire”. Ma indrept inspre baie unde dau drumul apei fierbinti ce face contact cu pielea mea fina. Folosesc samponul cu miros de cirese, apoi sapunul lichid de miere si lapte. Dupa cateva minute de rasfat, ies din baie si ma indrept inspre dressing. Imi iau o pereche de pantaloni scurti, pana deasupra genunchilor, albi mulati de blug, un maiou rosu aprins pe care scrie “I love your blood”, si peste un hanorac nici prea gros nici prea subtire, si niste sandale negre cu toc. Imi usuc parul, dupa care il ondulez putin. Dupa ce termin ma uit la ceas si vad ca e deja ora 19:00. Chiar cand cobor jos aud cum cineva suna la usa. Deschid, iar in fata mea statea brunetul cu un zambet smecher dar suav pe chip. Imi iau la revedere de la parinti apoi pornesc cu brunetul prin oras, mai exact in parc, apoi cine stie. Dupa cateva minute ajungem in parc. Ne plimbam linistiti pe aleea luminata de frumoasa luna. Trece o jumatate de ora in care ne-am plimbat si ne-am oprit sa admiram peisajele nocturne, apoi ne indreptam inspre o cafenea. Cum ajungem raman uimita de ce vad. Era…

Era ??Cine era??? vreau sa stiu !!!
Si a fost dragut capitolul. In ce mod a murit fratele ei , ahh nu e drept. Totusi ma bucur ca la ucis pe nemernicul ala de criminal cu 2 vieti.
Mi-a placut. Astept nextul si sper sa il aduci curand.
Si daca ai timp te rog anunta-ma .

UUUUUU :>:> Fic nou! Imi place ideea...m-a captat cel mai mult titlul - care este genial, chiar daca ideea e luata dintr-un serial chiar vreau sa vad ce se intampla mai departe - dar si continutul mi-a placut

Eu sincer, astept ceva mai multa "picanterie" intre cei doi, ca nah...in fond acolo sus scrie [+16].

Te pupacesc si sper sa pui next cat de repede

P.S. Anunta-ma printr-un PM cand pui next, vreau sa fiu si eu la curent

-R

Buna,
Pai draga Bella, capitolul a fost frumos dar eu as fi vrut sa vad mai multa actiune din prezent. Te descurci foarte bine cu descrisulm chiar imi place fic-ul tau. Tine`o tot asa cu nexturile.
Ca o mica observatie, am vazut doua replici care erau inceputa fara linie de dialog (-). Mai multa atentie pe viitor.
Spor la scris is la idei!^^

Heeeey!

Se pare ca am ajuns si eu la acest fic care este atat de frumos...

M-a fermecat din prima..

Imi place mult ideea! Sa stii!

Ok...eu astept urmatorul capitol foarte nerabdatoare si sper sa il aduci cat mai repede.

See ya:D

app: ficul meu: o dragoste ciudata

Hey, mersii mult de commuri
Nextul o sa apara in weekend, fiindca in timpul saptamanii sunt prea ocupata cu scoala, teme, lectii de invatat, teste...etc.
Ma bucur ca va place ficul, si imi pare rau ca nu pot sa citesc mai des ficurile de pe forum dar ce sa ii faci....scoala asta ne mananca de vii...
Ei bine mersi inca o data de commuri, va pwp dulce, Ja ne!

Buna, am adus nextul care sper sa va placa.

Capitolul 3

Sakura p.o.v

Trece o jumatate de ora in care ne-am plimbat si ne-am oprit sa admiram peisajele nocturne, apoi ne indreptam inspre o cafenea. Cum ajungem raman uimita de ce vad. Era…Hinata? oare imi joaca mintea feste sau? Hinata nu e genul de fata care sa iasa la intalniri mai ales cu baieti. De ce? E simplu..Hinata chiar daca e o Royofuku, e foarte timida, dar astazi ma uimit. Statea la o masa impreuna cu un tip blond cu ochi albastri. Se pare ca se distreaza de minune. Eu si Sasuke trecem pe langa ei salutandu-i, apoi ne asezam la o masa comandandu-ne cate un suc. Minutele trec si trec...iar privirea mea era atintita asupra lui. Nu inteleg, chiar nu inteleg, are ceva, acel ceva ce mi se pare cunoscut. Simt un fel de atractie pentru el dar nu e vorba deloc de iubire. Linistea asta ma omoara, niciunul nu spunem nimic dar pana la urma sparg eu gheata.
- Sasuke..a..ai gasit cumva ieri un carnet verde inchis langa fantana din curtea liceului? spun eu privin in jos.
- Da, si ma intrebam ce e. L-am adus cu mine fiindca vroiam sa te intreb pe tine despre el. E tare ciudat. In el scrie ca daca scri numele unei persoane in carnet aceasta va muri. Mi-a fost putin cam teama, dar mi se pare prostesc si cu siguranta e doar o gluma. Zise el nepasator.
- Sti..carnetul acela se numeste Death Note, si nu e doar o gluma e adevarat. Acele instructiuni scrise in el au fost scrise de mine si se pare ca nu ai citit toate instructiunile dar asta nu conteaza. Spun eu.
Brunetul incepe sa rada putin, dupa care il opresc zicandu-i sa scrie un nume pe foaia alba ca zapada a carnetului. Acesta incepe sa scrie iar eu ma apropiu sa vad numele. Fuwa Shotaro, mi se pare cunoscut. Aa...mi-am amintit, e tatal lui Yuu sta chiar langa mine deci suntem vecini. Dar ma intreb de ce Shotaro.
- Vezi..nu s-a intamplat nimic. Zise brunetul.
Ii spun sa astepte, iar dupa cateva minute la televizorul din cafenea anunta la stiri ca un om pe nume Fuwa Shotaro a murit, cauza fiind un atac de cord. Brunetul ramane incremenit. Dupa cateva minute ma intreaba cu un ton rece dar temator ce sunt eu defapt.
- Usor..nu stiu daca ar trebui sa iti spun dar fie..ce am de pierdut. Sunt un shinigami, un fel de Zeita a mortii. Intr-o zi ii voi lua locul tatalui meu, regele unei alte dimensiuni..etc. Spun eu pe un ton plictisit.
Mai stam cateva ore in cafenea dupa care plecam inspre casele noastre. Dupa cateva minute ajungem in fata casei mele, iar pe cand sa intru brunetul vrea sa imi dea Death Note dar ii spun sa il pastreze fiindca am destul de multe. Zambim amandoi, dupa care Uciha, se apropie de mine din ce in ce mai mult pana ce buzele mele se unesc cu ale lui. Rup repede sarutul, dupa care intru in casa si fug in camera mea aruncandu-ma in pat. Incetul cu incetul ochii mi se inchid dar nu pot sa adorm fiindca simt cum doua maini imi cuprind talia ridicandu-ma, iar buzele mele fac contact cu ale lui formand un sarut pasional. Vocea lui suava rasuna incet in camera mea, iar pe chip aparandu-mi un zambet putin pervers. Era Pain, un tip cu parul de cuoarea portocalei, iar ochii movulii. Are 18 ani, si momentan imi e un fel de iubit. Il iubesc..nu stiu ce mi-a facut, dar il iubesc. El e din dimensiunea mea deci e un demon destul de puternic. Dar lasand la oparte aceasta mica istorioara revenind la realitate, rosacatul ma saruta usor pe gat, facandu-ma sa gem putin, iar mainile lui se plimbau incet pe corpul meu. Ne punem in pat el fiind peste mine, si incepem sa ne sarutam ca doi nebuni, manile lui jucandu-se cu sanii mei mari si voluptuosi. Gemete de placere ies din gura mea simtindu-ma parca in al 9lea cer. Dupa putin timp la usa bate cineva intrerupand mica scena perversa plinca de placere. Aud vocea mamei care imi spune ca trebuie sa vorbeasca ceva cu mine. Ii spun lui Pain sa astepte aici iar eu ies din camera.
- Saruhiko, eu si tatal tau trebuie sa ne intoarcem in dimensiunea noastra pentru o conferinta pentur ca cineva a aflat ca se va porni un razboi contra lumii subacvatice ce e condusa de Tritonius. Zise mama cu o urma de tristete si teama in voce.
- Si eu as putea sa vin? Adica..nu prea am avut ce face in ultimul timp si am invatat multe lucruri ce o sa imi trebuiasca, si poate va pot fi de folos. Spun eu rugand-o sa ma lase sa merg cu ei.
- Imi pare rau draga mea dar nu vreau sa patesti ceva, tu vei fi urmatoarea conducatoare a lumii noastre cand tatal tau nu va mai fi. Spuse ea dupa care ma imbratisa.
- Am inteles, dar va rog aveti grija. Si sa va intoarceti repede. Spun eu trista.
- Saruhi, nu ai incredere in mine? sunt o vampirita in toata regula, nu voi fi infranta asa de usor. Zise ea ridicandu-mi moralul cazut la pamant.
Mama isi ia la revedere dupa care cu o viteza incredibila pleaca impreuna cu tata in cealalta dimensiune. Intru inapoi in camera mea, si ma arunc in pat privind tavanul. Roscatul ma intreaba daca am patit ceva dar nu ii raspund. Imi las gandurile sa dea navala in mintea mea, pana ce adorm simtind doua maini puternice imbratisandu-ma.

Sper ca va placut! AStept parerile si criticile voastre! Ja Ne!

Mersi de commuri!
Adevarul e ca m-am cam grabit cand am scris capitolul si nu prea aveam multe idei.
Data viitoare o sa pun mai multa descriere.
Ja ne!