Capitolul 1




Ploua. Aud sunetul picaturilor de ploaie cum mangaie pamantul…acel sunet atat de linistitor, acel sunet ma facea sa inchid ochii si sa nu ma mai gandesc la nimic. Era atat de placut si linistitor incat o stare de somnolenta ma cuprinde, reusind sa ma poarte pana in lumea viselor.
Cand credeam ca nimic nu imi va mai intrerupe somnul atat de dulce, un sunet sacaitor ma face sa- mi deschid brusc ochii verzi si sa sar ca arsa din pat. Ma ridic fulgerator din culcusul meu cald si ma indrept alergand spre baie, unde imi fac cat mai repede cu putinta toaleta de dimineata. Pieptadandu- mi parul roz, ma indrept cu pasi repezi spre camera mea. Trantesc usa de peretii albi ai camerei, marind pasul spre dulap. Ca o nebuna, care se mai afla si in intarziere, incep sa arunc toate costumele mele pe patul cu asternuturile verzi. Imi prind repede parul intr- o coada, caci simteam cum suvitele grele parca vroiau sa- mi ingreuneze decizia in a alege un costum. In cele din urma aleg la intamplare unul. Un sacou alb si o fustita alba scurta, fara ceva pompos.
- O Doamne, deja sunt in mare intarziere! spun in timp ce ma incalt cu pantofii albi, cu toc cui, iesind ca o furtuna din apartament. Nici n- am mai asteptat sa ajunga liftul, indreptandu- ma direct spre scari. Iar ca sa fie totul si mai perfect decat pana acum, am reusit sa cad pe trepte, murdarindu- mi costumul alb.
- Oare de ce trebuia sa ma imbrac exact acum in alb? Cu ce ti-am gresit? Spun uitandu- ma in sus.
Nu mai aveam timp sa ma intorc. Rasuflu incet si incep sa alerg din nou ca o nebuna. Intru- un sfarsit reusesc sa ies din bloc, intrand in primul taxi pe care l- am vazut.
Numaram nelinistita secundele ce mi se pareau ore intregi, nu- mi gaseam locul pe bancheta din spate incepand sa ma foiesc, totodata sa- mi sifonez costumul care deja era.. cum era.
Am ajuns! spun in timp ce cobor din masina, indreptandu- ma spre cladirea uriasa “ din sticla” ce mi se contura in fata ochilor. Incep iar sa alerg, intrand vijelios in firma.
- Buna Hinata! Au ajuns? o intreb pe secretara mea, care facu ochii cat cepele cand vazu halul in care aratam.
- Da, au ajuns. Va asteapta in sala de sedinte, imi spune neschimbandu- si fata surprinsa.
- De cand ma asteapta? O intreb incercand sa-mi pastrez calmul.
- Pai de cateva minute, imi spune incercand sa zambeasca.
- Of , ce-am sa ma fac oare? Spun ca pentru mine, plecand spre sala in care eram asteptata de acei domni. Nici macar nu stiam cum aratau, sau cu cine aveam sa incerc sa nu- mi pierd calmul. Trec pe langa o oglinda ce se afla exact langa camera de sedinte, amuzandu- ma de situatia hazlie in care eram pusa. Adica aveam sa vorbesc cu doi oameni imbrcati in costume cu cravate si parul arajat, in timp ce eu aveam sa ma infatisez in fata lor ca un terchea- berchea, cu costumul sifonat si murder, si cu parul care abia se mai tinea in coada. Incep sa ma aranjez putin, desprinzandu- mi parul si scuturandu- ma de acea murdarie, cat de cat.
Cu respiratia intretaiata intru in sala, ramanand surprinsa. De obicei trebuia sa vorbesc si sa negociez cu oameni in varsta, insa acum se infatisau in fata mea doi barbati tineri si ,de ce sa nu recunosc, destul de draguti. Unul era brunet cu ochii negri, destul de inalt, iar celalat era blond cu ochii albastri, inalt si el. Cand m-au vazut mai aveau putin si incepeau sa rada. Nu i- am bagat in seama si i-am salutat:
- Imi pare bine! Eu sunt Sakura Haruno presedinta firmei de diamante Haruno. Cu cine am onoarea? Ii intreb asezandu- ma pe un scaun fata in fata cu ei.
- Eu sunt Sasuke Uchiha, presedinte al firmei de diamante Uchiha, iar acesta este Naruto Uzumaki, imi raspunde fara sa se uite la mine. Ca sa ii atrag atentia ii spun serios, lasand la o parte dulcegariile:
- Deci… pana la urma ce facem?
- Ce vrei sa spui? Imi spune vrand sa ma enerveze, insa nu- I ofer satisfactie spunand taios:
- Ne asociem sau nu?
Deja imi ieseam din minti, trecusera cateva minute si el inca vorbea cu acel Naruto, care nici macar nu stiu ce functie ocupa, insa sincer, nici nu- mi pasa. Intr- un sfarsit imi spune:
- Foarte bine! Apoi se ridica iesind din incapere, nu inainte sa- mi spuna:
- Maine seara sa fii pe iahtul meu.
- Pentu ce? Il intreb deja stiind raspunsul, era si logic de altfel.
- Vom organiza o petrecere, de a face cunoscuta asocierea noastra, care va aduce mari beneficii firmelor noastre. Acestea fiind spuse a plecat intr- un sfarsit.
Credeam ca nu mai pleaca. Atat de ciudat era omul asta. Cum putea fi atat de calm… mi se parea prea moale si avea o atitudine foarte dificila. Pe langa astea mi se parea si foarte ingamfat si idiot. Adica nici macar nu mi- a spus numele iahtului in care avea sa fie petrecerea, sau .. ce Dumnezeu… pe unde se afla vasul ala nenorocit. In fine, pot afla asta si singura.
Desi nu am stat foarte mult la firma, mai exact vreo doua ore, pur si smplu nu ma mai puteam tine pe picioare. Simteam cum stresul si oboseala puneau stapanire pe mine.
Ies din biroul meu, indreptandu- ma spre Hinata, o bruneta cu ochii lila, spunandu- i:
- Draga Hinata… vreau sa te anunt ca imi iau liber pe tot restul zilei de azi. Ne vedem maine.
- Sigur sefa, vezi sa nu mai intarzii.
In mod normal nu ar trebui sa vorbesc asa cu o angajata, insa Hinata nu era doar o simpla angajata, era sora mea de suflet, cu care ma stiam inca de cand eram doua copile, iar prietenia noastra a reusit sa se pastreze intacta pana acum, cand amandoua avem douazeci si doi de ani.
- Vezi.. nu uita sa ma suni! Ii zic cu un zambet imens.
- Da Saku, nu- ti face griji! Imi spune si ea tot cu un zambet imens.
Franta ajung acasa, punandu- ma direct in pat, adormind imediat ce mi- am simtit fata afundadu- se in perna verde.

Capitolul 2


Simt cum razele soarelui incearca sa ma trezeasca, invaluindu- ma intr- o cascada de lumina. Era atat de placut acel sentiment de caldura, incat mai tare ma afunda in lumea perfecta a viselor. Incep sa- mi intru in simtiri, pastrandu- mi ochii inchisi, gandindu- ma la acea asociere, care “va aduce mari beneficii ambelor firme”, ce prostie. Nu inteleg de ce tata, fostul presedinte al firmei noastre de diamante, a vrut sa se retraga. Acum nu mai aveam niciun sprijin care sa- mi ofere sfaturi sau cu care sa ma consult. Nu ca eu nu as putea sigura sa mi le ofer, numai ca acel sentiment de protejare ma facea sa ma simt mult mai increzatoare. Acum, sub presiunile tatalui meu, a trebuit sa ma “ aliez” cu acel Uchiha egoist.
Incerc sa-mi sterg aceste ganduri, deschizand ochii si ridicandu- ma in fund. Nu intelegeam de ce dormisem atat de bine... dar uitandu- ma la hainele pe care le purtam, am constatat ca adormisem cu costumul de ziua trecuta:
- Tipic mie, spun in timp ce ma ridic din pat, indreptandu- ma spre baie.
Intru incet in incaperea marina. Ii spun incapere marina pentru ca tot din incapere era albastru, exceptand pestii dessenati, ce innotau linistiti pe pereti, si desigur chiuveta si cabina de dus, ce erau de un alb lucios. Ma indrept spre oglinda, inchinandu- ma la persoana ce mi se arata in fata ochilor, care sigur nu eram eu. Parul roz imi era imprastiat in toate directiile, ochii imi erau perfect conturati de cearcane, iar machiajul nu se putea sa nu se intinda macar putin. Oftez incet, inhizand ochii. Daca ar fi fost dupa mine as fi stat asa toata ziua, insa nu numai eu trebuia sa ma holbez la propria persoana, ci si angajatii firmei. Dupa ce reusesc sa- mi pieptan parul ciufulit si sa ma demachiez, intru in cabina de dus. Acei stropi care mai intai reci, m-au facut sa tremur, pana ce acel val de raceala a fost inlocuit de o patura de caldura. Zambesc. De ce? Nici eu nu stiam de ce! In ciuda faptului marunt de ieri, eram o femeie destul de implinita. Eram presedinta unei firme, mai exact firma familiei mele, eram destul de instarita, chiar foarte, aveam prieteni de care eram mandra si cel mai important eram independenta. Ce- si mai putea dori o fata? Un iubit? N- aveam nevoie de asa ceva. Cu ce m- ar avantaja faptul ca as avea un iubit ? Pentru mine ar fi fost doar un pion, in creerea propriei mele imagini... si uite ca deja am gasit “ intrebuintarea” unuia.
Ies linistita de sub dus. Ma indrept, dupa ce imi sterg corpul cu prosopul si imi usuc parul, spre camera mea. Iau din dulap un costum negru, nu mai vroiam sa fac greseala de a ma imbraca in alb, iar dupa ce- l imbrac ma indrept incet spre baie. Imi pieptan usor firele rozalii, ca mai apoi sa le prind intr- un coc, putin mai dezordonat, apoi ma indrept spre usa incaltandu –ma cu o pereche de pantofi negri cu toc.
De data aceasta nu mai eram in intarziere, deci am coborat cu liftul. A durat destul de mult avand in vedere ca stateam la etajul zece, si ca se mai trezeau unii sa intre in lift aproape la fiecare etaj.
Ajung la firma, dupa o cursa infernala cu taxi- ul, ce a reusit sa ma trezeasca de-a binelea.
- ‘Neata! Ii zic Hinatei, care la fel ca si mine abia se tinea pe picioare.
- Buna, imi spune ea cascand in acelasi timp.
- Nu cumva ai uitat ceva? Ii spun mustrand- o din priviri.
- Off Saku, iarta- ma chiar am uitat sa te sun! Spune ea cu o voce scazuta.
- Eih lasa mai, nu o fi crima de om! Am glumit doar, ii zic in timp ce incep sa rad, ea facnd acelasi lucru.
Nu stiu cat am ras, insa brusc Hinata se opreste din ras incepand sa- mi faca semne. La cat de aeriana eram in acel moment, am crezut ca o face ca sa radem si mai tare, insa de indata ce simt cum un tusit dinadins, ma face sa ma intorc la persoana din spatele meu. Acea persoana era inconfundabilul Uchiha, care se uita la noi cu o fata de “ vai doamne ce nebune- s astea”, apoi in botjocuraspune:
- Vad ca distractia in aceasta firma este in toi. Haideti.. de ce nu continuati? spune in timp ce ridica o sparnceana.
- Nu continuam pentru ca ai venit tu sa ne onorezi cu prezenta ta ! spun in timp ce incep sa rad, facandu- i in ciuda.
- Aha.. atat de iritant sunt? Imi spune in timp ce se apropie de mine. Atat de aproape incat simteam cum respiratia lui imi atinge fruntea.
- Daca- i sti macar ! ii spun uitandu- ma direct in ochii lui negri.
- Atunci va trebui sa te obisnuiesti pentru ca aveam de gand sa facem o mica plimbarica, spune pastrandu- si aceeasi fata inexpresiva.
- Avem de gand? Insa nici nu- mi termin bine propozitia caci deja sunt ridicata pe sus si aruncata, la figurat, intr- o limuzina neagra; iar ca sa fie si mai bine aveam sa- mi petrec toata ziua, sau macar o parte din ea, cu insuportabilul, egoistul ssi din cate vad si nemanieratul Domn Uchiha.
Voi trai o adevarata experienta !!!

Capitolul 3





Deja intrecea orice limita. Teoretic si practic, omul asta chiar m- a rapit. Adica m- a luat pe sus si m- a bagat in limuzina, fara voia mea. Cine se crede? Buricu’ pamantului?! Dupa cate ca eu aveam de gand sa ma obisnuiesc cu caracterul lui minunat si sa incerc sa colaborez impreuna cu el, vine si imi tranteste una, care ma face sa cred ca o colaborare cat de cat de cat normala cu acest Uchiha ar fi imposibila.
Deja fierbeam de nervi. Stateam pe o bancheta din piele alba, defapt toata limuzina era alba in interior, fata in fata cu asociatul meu, avand mainile incrucisate cerandu- I parca din priviri explicatii. Pe masura ce nervozitatea mea se intensifica din ce in ce mai tare, calmul lui crestea extrem de mult, cel putin dupa cum arata expresia lui.
- Poti sa-mi spui care este scopul acestei plimbari? Il intreb aproape strigand.
- Draga colega, mai relaxeaza- te si tu, la faza asta aproape era sa il iau la bataie, uite….mai racoreste- te cu o bautura.
- Tie- ti arde de baut acum?! Ii zic in timp ce el lua de pe masuta, dintre banchetele noastre, o sticla de sampanie cred, nu stiu ce era si nici nu- mi pasa, si o turna in doua pahare cu picior. Spune- mi ce vrei ?
- Pai.. avand in vedere ca vom “ coopera” impreuna, ar trebui sa ne cunoastem, nu crezi? Imi spune pastrndu- si aceeasi expresie, iritanta deja.
- Cred ca putem coopera impreuna si fara a ne cunoaste. Eu nu vreu sa implic orice fel de sentiment intr-o afacere, ii zic de data aceasta cu foarte mult calm. De obicei foloseam acest ton iesit din comun de calm, pentru mine, cand era vorba de afaceri.
- Sampanie? Ma intreaba el intinzandu- mi unul dintre pahare.
Deci dupa cum am mai spus omul asta este imposibil. Ma face sa ma intreb daca nu cumva este si surd si daca a auzit macar vreun cuvintel din ce am spus mai devreme.
- Tu ai o problema, ii zic accentuand ultimul cuvant, pur si simplu nu te pot intelege.
- Pai acesta este si scopul micii noastre plimbari. Ar trebui sa ne stim problemele, spune pronuntand mai accentuat cuvantul “ probleme”.
Ar fi fost coplilaresc sa o tinem tot asa, in acest duel al cuvintelor, asa ca am renuntat la replica ce o aveam pregatita, acceptand paharul de sampanie pe care mi l- a oferit.
Desi ador sampania, de data aceasta nu a fost asa. Nu am simtit gustul acela dulceag alintandu- mi simturile. De data aceasta nici macar nu i- am simtit gustul. Toate miscarile mele erau mecanice iar privirea imi era fixa. Pana si Sasuke m-a intrebat:
- Ce- I cu tine? Esti cam palida.
Nu- mi venea sa cred ca acele cuvinte veneau din partea lui. Nu i- am raspuns. Doar mi- am atintit privirea spre fata lui, uitandu- ma in ochii lui negri. Erau frumosi, insa acei ochi abisali si reci ii tradeau comportamentul de neinteles.
- Ai ochi frumosi, ii zic inca uitandu- ma in acel negru.
Era surprins. Dar ce i-am spus? Am afirmat ca avea ochii frumosi. Mare chestie. Oricine ar fi putut sa- I spuna asta.. insa poate el chiar nu se astepta la perosana mea.
Insa in sfarsit si-a schimbat si el atitudinea. Acum era din cale- afara de uimit. Am inceput sa rad. De ce? De situatie si de comportamentul lui si de faptul ca in mod surprinzator ma simteam mai bine. Nici macar nu stiam unde ma va duce, sau despre ce vom vorbi.
Nimeni nu a mai scos un sunet, pana cand vocea lui se face auzita:
- Am ajuns! imi spune in timp ce eu ies imediat afara.
O briza placuta imi inunda simturile, ravasindu- mi parul. Era frumos. Da era…. Iar eu eram acum la mare.. defapt noi eram. Auzeam si vedeam valurile spumoase spargandu- se brutal dar totusi elgant de stancile ascutite, ce capatau o lucire placuta. Vedeam cum nisipul se incalzea sub atingerile fine ale soarelui. Imi inalt capul spre infinitul albastru pierzandu- ma in culoarea lui. Vad pescarusii albi, cum zboara deasupra noastra facand acea atmosfera sa para mai plina de viata. Insa.. nu puteam fi eu atat de visatoare si sa casc gura minute in sir. Sparg acea liniste spunandu- I sarcastic brunetului:
- De ce m- ai adus aici?
Acesta abia isi intoarce capul spre mine, fiind afundat in acea priveliste. Iar spre surprinderea mea imi zice scurt si la obiect:
- Ca sa stii unde vom petrece in seara asta, apoi imi face semn sa ma uit intr- o anumita directie.
Si atunci observ ambarcatiunea ce plutea usor si linistit aproape de mal. Deci acesta este iahtul. Dar ce mai iaht. Era gigantic de culoare alba. Insa in acele momente putin imi pasa mie de iahtul ala nenorocit. Atat de minunat era locul, atat de multe semne de intrebare aveam eu. Nimeni nu mai spunea nimic.. deja devenea enervant.
- Si… ai de gand sa ma duci inapoi la firma?
Primesc ca raspuns rasul lui batjocoritor, ce incepea sa perturbe acea liniste mormantala.
Dupa cateva minute in care el a ras copios, ca un prost, ce mai, iar eu am stat si m- am uitat la prostia lui, acesta se opreste din ras spunandu- mi:
- Nu n- am de gand!
Ce ai mai fi putut sa spui la aceasta replica? Nimic. Nu- ti mai ramanea decat sa actionezi. Asa ca eu impreuna cu armata mea de nervi, ne- am indreptat spre Uchiha care statea sprijinit pe capota limuzinei.
- Auzi domnule? Nu facem cum vrei tu.. facem cum vreau eu. Daca- ti spun sa ma duci inapoi la firma tu executi. Chiar m- am saturat de jocurile tale prostesti! Crezi ca ai sa castigi ceva daca ma scoti pe mine din sarite?! Ii spun aplecandu- ma peste el, luandu- l de gulerul camasii. El nu a mai zis nimic, doar a inceput sa zambeasca pervers. Ce patetic.
- Dar cine a spus ca trebuie sa castig ceva? Fac asta pentru ca imi place… imi place sa te vad plina de nervi vrand sa ma iei la bataie…. Imi place de tine, imi spune in timp ce ma priveste direct in ochi, fara pic de emotie.
Acum era randul meu sa rad. Si exact asta am facut. Mi- am luat mainile de la gulerul camasii lui si m- am asezat langa el, spijinindu- ma tot pe capota, cu mainile pe burta la cat de tare ma durea din cauza rasului.
- Chiar nu ma asteptam la asa ceva, ii spun stergandu- mi lacrimile de la ochi, nici macar nu te cred… cred ca faci asta ca sa ma dezorientezi si mai tare, adaug uitandu- ma amuzata la el. Imi schimb imediat expresia fetei cand vad ca tot corpul lui, mai ales ochii exprimau un sentiment de tristete combinata cu furie. Nu stiu de ce, dar o usoara senzatie de teama m- a cuprins.
- Vad ca nu mai esti la fel de vorbareata si sigura pe tine, imi spune in timp ce se ridica in picoare apropiindu- se de mine, atat de mult incat ii puteam simti respiratia gadilandu- mi pielea , ca mai apoi sa- I simt buzele presate pe gatul meu. Niciun sentiment, nicio emotie.
Dupa cum ma asteptam, vroia mai mult. Si- a dezlipit buzele de gatul meu, indreptandu- le spre fata mea, mai exact spre gura. Nu i- am oferit sansa.. nu sunt eu proasta lui.
- Nu- ti forta norocul, ii spun soptit si senzual la ureche, apoi il vad cum tremura usor sub atingerea degetelor mele fine pe fata lui, ca mai apoi sa aud un strigat de durere atunci cand piciorul meu a facut contact cu “jucaria” lui.
- Eu te- am avertizat, ii spun privindu- l cu dezgust cand cade pe pamnt cu mainile intre picioare. Zambesc, asezandu- ma picior peste picior deasupra capotei. Il aveam la degetul mic.

Capitolul 4



Aproape imi era mila de el. Ce tot vorbesc? Nu- mi era deloc… nu- l puteam suporta pe tipul asta. Imi indrept privirea spre el. Statea pe nisipul fierbinte, undeva mai departe de mine. Valurile ii atingeau picoarele dezgolite, facandu- l sa tremure usor. Nu- I puteam vedea fata. Ii vedeam spatele fin si gol, ce fierbea sub razele soarelui. Parul negru ii era ravasit de briza calda. Nu stiu cum … dar picioarele mele se indreptau catre el. Cand eram doar la un metru de el m- am prabusit, la figurat, in spatele lui.. atat de aproape de el. Parca necontrolate, mainile mele se indreptau spre spatele lui. Erau aproape.. si mai aproape… pana cand intr- un sfarsit au atins pielea fina. Era fina, foarte… si foarte fierbinte. Am inceput, parca fara voia mea, sa- I mangai spatele. Nu stiu ce se intampla cu mine.. dar o dorinta arzatoare ma indemna sa- l ating. Nu stiu ce, dar ceva ma atragea la el. Nu ma atragea el ca persoana ci el ca trup… ca( ,) carne… ca barbat. Imi scutur incet capul incercand sa- mi alung acele ganduri interzise. Adevarul era ca il vroiam.. si nu puteam nega. Daca vroiam sa fie al meu, suna atat de ciudat, nu insemna ca trebuie sa ma indragostesc de el… el reprezenta pentru mine doar o aventura de o noapte, nimc mai mult. Iar el? Ce credeti ca a facut in tot acest timp, cand eu ii atingeam spatele? El.. nu a facut nimic… doar a stat si a tremurat sub atingerile mele, lasandu- ma sa ma gandesc la lucruri perverse. Am zambit. M- am ridicat si m- am asezat langa el, apoi l- am intrebat rece:
- Si…. avem de gand sa stam aici toata ziua?
- Nu doar toata ziua, ci si toata noaptea, imi spune fixandu- si privirea in nisip.
- Toata noaptea… pentru petrecere, ii spun nepasatoare, apoi adaug sec: am nevoie de rochie sper ca stii.
- Nu- ti face griji… avem tot ce ne trebuie.
Era acesta Uchiha? Nu! Nu mai era el! Cu siguranta cineva il inlocuise pe adevaratul brunet egoist, plin de dispret si batjocoritor, cu unul care nici macar nu te privea si care parca- ti vorbea in sila. Nu ca m- ar fi deranjat aceasta atitudine, cel putin nu ne mai certam.. insa nu suportam sa se poarte ca o frunza vestejita, pe o vreme atat de frumoasa cu soare si caldura, cu mine. Vroiam sa ne certam din nou… acum ma intreb daca nu cumva eu am vreo problema…
- Ce ai patit? Il intreb aproape soptit.
Niciun raspuns.
- De ce te porti asa? Il intreb enervata tipand la el.
- … tu ma faci sa ma port asa, spune el incepand a striga la mine, pentru prima oara, apoi se aseza brutal peste mine spunand:
- Intrebarea mea este: ce vrei TU de la mine?
Eram dezorientata, nu intelegeam ce vroia sa spuna.
- Cum adica? Eu nu vreau nimic de la tine.., spun nesigura.
- Chiar asa?! Atunci de ce acum cateva ore abia ma suportai, iar acum cateva minute ma atingeai.. atat de…, insa nu a mai continuat fiindca l- am interupt.
- Nici eu nu stiu.. uite, faza este ca tu imi placi, facu ochii mari,.. insa nu ca persoana ci ca trup.. mi- ai placea doar pentru o aventura, ii zic uitandu- ma fix in ochii lui fara niciun regret. Si pana la urma de ce as regreta? N- am nici un motiv. Barbatii de ce nu regreta cand le zic femeilor ca ar fi bune numai pentru o noapte. Ei, uite ca acum s-a nascut si femeia sa- I spuna unui barbat acelasi lucru. In ciuda expresiei triste a brunetului, ma simteam fericita… si pana la urma de ce mi- ar fi pasat mie de sentimentele lui?
- Spuneai ca nu ma intelegi… dar pe tine te intelegi? Imi spune dandu- se jos de pe mine, plecand cu pasi lenti spre iaht.
Am stat si m- am gandit la acea intrebare stupida fara logica., spusa asa la nimereala doar ca sa- mi inchida gura. Apoi strig cat ma tin plamanii:
- SASUKE ESTI UN IDIOT!!! Apoi o ciudata stare de veselie ma cuprinde.
Eram constienta ca il ranesc.. insa el ma obliga.
Ma indrept cu pasi repezi spre iaht, ajungandu- l din urma. Vroiam sa ii vad expresia.. insa nu puteam citi nimic de pe fata sa… desi inima lui imi era ca o carte deschisa.
Am urcat intr- un sfarsit la bordul vasului. Era intradevar stilat si elegant. Culorile predominante erau alb si albastru. Cat vedeai cu ochiul erau numai mese cu fete de masa alba fiind inconjurate de cate doua scaune albastre. Iahtul era impodobit cu o sumedenie de panglici si felinare, in culorile pe care le-am spus mai sus. Totul era .. ce mai.. starlucitor. Din cand in cand mai vedeai cate o servitoare/ chelnerita, nu stiu ce era, fugind de colo colo asezand la fiecare masa ori vreun pahar, ori un servetel. Intr- un colt al iahtului puteai auzi repetitiile unei orchestre… care sincer ma calca pe nervi. In mijlocul meselor care erau asezate intru- un fel de cerc in mai multe randuri, se afla si un ring de dans, destul de mare. Nu m- am putut abtine sa imi exteriorizez fericirea si am inceput sa fug si sa exclam enuziasmata la fiecare “ coltisor de rai” ce mi se infatisa in fata ochilor. Era intradevar frumos.
Ma asez incet la una dintre mese, uitandu- ma visatoare la nesfarsita apa a marii ce se colora in fata ochilor mei cu un albastru adanc, ce imi dadea o usoara senzatie de liniste si calmitate. Cerul acum de un portocaliu deschis, se imbina armonios cu acel infinit lichid. Soarele imprastia sulite de aur, dand o stralucire de vis atat cerului cat si marii. Parca eram hipnotizata de acea rotula de foc ce imi dadea senzatia ca si eu eram una dintre acele raze fierbinti, ce intra in apa marii pentru a se racori.
Simt cum o mana imi atinge usor umarul, facandu – ma sa ies din acea stare de vis. Era Sasuke. Imi facu semn sa il urmez. Eram foarte dezorientata, asa ca l- am intrebat:
- Unde mergem?
- Ai sa vezi, imi spune acesta continuand sa mearga.
Am coborat niste scari, ce ne- au dus intr- o incapere mare si luxoasa. In mijlocul incaperii se afla un pat rotund, acoperit cu cearsafuri albastre. In fata patului un covor alb si pufos ce incerca sa incalzeasca podeaua de un negru stralucitor. Mult mai in fata patului se afla o canapea si doua fotolii din piele, de culoare alba. In fata canapelei era o masuta din sticla negricioasa, ce avea ca ornament o vaza mare, albastra incarcata cu flori artificiale. Peretii erau de un alb imaculat, iar unul dintre ei, cel opus usii pe care am intrat era format numai din oglinzi. Pentru a nu parea camera prea goala mai erau asezate pe pereti diferite tablouri cu marea si diferite ornamente ciudate. Inr- un colt al camerei se mai afla si o masuta din lemn ce avea pe ea diferite bibelouri. Era destul de draguta camera.
Atentia pe care o acordam vizualizarii camerei, mi- a fost intrerupta de brunet, care pana in acele momente era langa mine, ce se indrepta cu pasi marunti spre patul camerei. Ia ceva de pe pat si mi- o arunca. Era rochia pe care o voi purta in seara asta.
- Uite- ti rochia.. spune el, evitand sa ma priveasca in ochi.
- Multumesc, ii zic uitandu – ma cu coada ochiului la el. Nicio schimbare, nici macar nu ma privea… doar.. statea si se uita la orice altceva din camera inafara de mine. Devenea stresant. Am inceput sa bat enervata din picior.
- Aa.. scuze, probabil vrei sa te schimbi, imi spune vrand sa paraseasca incaperea.
Nu i- am raspuns. Atunci cand a ajuns in dreptul meu l- am apucat de mana si..

Capitolul 5




Nu i- am raspuns. Atunci cand a ajuns in dreptul meu l- am apucat de mana si privindu- l direct in ochi am facut ceva ce nu am gandit. Am facut ceva de care sigur nu imi va parea rau si nici nu aveam de ce. Mi- am apropiat incet fata de a lui, inca privindu- l in ochii negri. M- am ridicat pe varfuri, din cauza ca el era cu un cap mai inalt ca mine, si i- am atins buzele cu ale mele.. doar le- am atins. Deja tremura.. oh Doamne daca doar prin simplul fapt ca i- am atins buzele tremura nici nu vreau sa- mi imaginez ce ar fi facut daca as fi cerut mai mult. Am inceput sa- I mangai incet si senzual buzele cu ale mele, pentru a intensifica nerabdarea lui si pentru a- i crea o stare de nervozitate. Brusc, mi- am indepartat fata de a lui intorcandu- I spatele, apoi spun de parca nimic nu s- ar fi intamplat:
- N- ai de gand sa pleci? Trebuie sa ma schimb.
Desi eram cu spatele si nu ii puteam vedea fata.. stiam ca era nervos.. ba chiar mai mult de- atat. Aud cum isi indreapta pasii apasati spre mine, apucandu- ma brutal de mana stanga intorcandu- ma fortat cu fata la el. Ma priveste timp de cateva clipe, apoi intr- o fractiune de secunda isi lipeste buzele de ale mele. Ma asteptam la asta.. si exact la asta vroiam sa ajung. Incerca parca infometat sa imi desparta buzele. Intr- un sfarsit, cand credea ca eforturile lui de a ajunge la locul dorit erau pe cale de a se termina, ii las cale libera. Simt cu limba lui nerabdatoare, imi patrunde in gura atingand- o pe a mea. Mai intai timid… apoi mai increzator, vazand ca nu fac nicio miscare. Imi era mila de el.. in timp ce se straduia sa creeze un sarut cat de cat pasional, eu nici macar nu ii raspundeam. In cele din urma.. preiau conducerea. Limba mea intra intr- un dans haotic si dezordonat cu a lui. Imi bag mainile in parul lui negru, pentru a ne apropia mai mult, iar el isi aseaza mainile pe spatele meu. Era destul de placuta acea senzatie, ma facea sa tremur si sa scot niste sunete infundate… insa acea situatie nu putea continua la nesfarsit.. deja ma plictisisem de el. Vrand ca acel sarut sa se termine, il musc destul de tare de limba, apoi ma indepartez de el, spunandu- I nepasatoare cu un zambet pervers:
- Destul.. iti ajunge pentru ziua de azi!
Vad cum isi ia mainile de la gura apropiindu- se din ce in ce mai mult de mine:
- Pentru azi… imi spune soptit la ureche, apoi iese din camera, nu inainte sa- si mangaie obrazul de al meu.
De indata ce iese din camera, un raset rautacios isi face simtita prezenta in incapere. Cand devenisem eu atat de rea? Nici nu ma mai recunoasteam.. oare el chiar a reusit sa ma aduca in starea asta?
Incerc sa inlatur aceste ganduri, uitandu- ma la rochia pe care mi- a dat- o brunetul. Era de un rosu aprins, fara bretele si foarte scurta. Simpla dar sexy.. poate prea sexy. Chicotesc putin. Bine ca in ziua aceea nu ma incaltasem cu bascheti, ci cu o percehe de pantofi negri luciosi cu toc cui. Ma imbrac incet cu rochia si ma uit in oglinda. Chiar aratam bine. Rochia mi se mula pe sanii, de care ma mandream si pe talia subtire, ca mai apoi sa cada in valuri pana pe la jumatatea coapselor, punandu- mi in evidenta picoarele suple, si nu numai. Accesoriile ramaneau aceleasi si anume o percehe de cercei rotunzi, un lant cu numele meu, si doua bratari, toate fiind din argint. Chiar daca lucram la o firma de diamante, nu imi placea sa port accesorii cu diamante. De ce? Pur si simplu. Poate ca imi aminteau de munca si nu vroiam sa- mi amintesc, mai ales cand eram stresata. Imi caut geanta, de unde scot un creion dermatograf, rimel si un luciu de buze. Nu- mi trebuia mai mult. Imi placea sa fiu cat mai naturala.. insa la o ocazie ca asta trebuia sa ma maimutaresc putin.
Aud un ciocanit in usa, iar dupa cateva momente isi face aparitia prietena mea cea mai buna. Era intradevar frumoasa. Era imbracata intr- o rochie neagra pana la genunchi, iar parul lung il avea prins intr- o coada.
- Ma gandeam ca n- ai sa mai ajungi! Ce ti- a luat atat? Ii spun eu in gluma.
- Eih… m- am cam ratacit pe drum, spune ea tot in gluma
- Nu mai conteaza acum.. ceea ce conteaza este ca in sfarsit am cu cine sa vorbesc, ii zic oftand.
- Ce e? nu ti- a priit plimbarea cu Uchiha? Ma intreaba ea, aproape pufnind in ras.
- Daca- I sti Hinata… ca peresdintele firmei Uchiha este de fapt un papa- lapte… ce- ai spune?
Ca raspuns Hinata a inceput sa rada, facandu- ma sa- I urmez exemplul. Si asa radeam noi ca proastele, intinse pe patul brunetului.
- Sincer.. chiar nu- mi vine sa cred! La prima vedere pare un inrait badboy, spune ea stergandu- si lacrimile.
Conversatia noastra este intrerupta cand un alt ciocanit se aude, facandu- si aparitia Sasuke, imbracat intr- un costum negru, cu sacoul desfacut si camasa deschisa la primii trei nasturi. A rosit imediat ce ne- a vazut. Acum mai e si timid. Dupa cum am mai spus niciodata nu cred c- am sa- l inteleg. O aud pe Hinata chicotind la aparitia brunetului, semn ca ii placea ceea ce vede. Nu pot nega..insa Uchiha arata chiar bine. Stiind ce vrea sa zica, i- o iau inainte, chiar nu vroiam sa- l aud cum se balbaie.
- Da, da.. venim imediat, ii zic fara sa- l privesc auzind usa trantidu- se brutal.
- Se para ca Uchiha te cam place.. si inca cum, imi spune Hinata chicotind.
- Da stiu… insa ce vrei sa fac daca arat atat de bine, ii zic Hinatei dupa care incepem sa radem din nou.
- Cred ca ar trebui sa urcam, spune Hinata ridicandu- se, eu facnd acelasi lucru.
Ajungem pe “ punte” si ramanem uimite. Daca iahtul arata extraordinar pe timpul zilei, pe timpul noptii nici nu aveam cuvinte sa- l descriu. Felinarele si lumanarile de pe masa, creau o atmosfera plina de elganta si romantism. Parca totul era invalui de o lumina albastra atat de pura si linistitoare.
Il vad pe brunet facandu- mi semn sa vin la el. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat devenea mai agitat. Zambesc. Ma opresc cat mai aproape de el.
- Deci… Sakura…, spune el facand pauze.
- Da, aici sunt! Spun eu sarcastica.
- Cand vor veni invitatii noi va trebui sa- I servim pe fiecare cu cate un pahar de sampanie si sa le uram bun venit.
Vorbise atat de repede, incat abia intelesesem ce spunea.
- Aha… ca la nunta, spun eu chicotind, uitandu- ma la brunet care a rosit la cele spuse de mine.
Primul care a venit a fost acel Naruto, insotit de o blonda aproape dezbracata. Vad cum Sasuke preia conducerea salutandu- l pe prietenul sau.
- A dat domnu’ sa apari si tu! Spune detasat Sasuke dand mana cu prietenul sau.
- Bine ati venit la petrecere, spun eu in timp ce- I dau paharul de sampanie blondului, acesta pupandu- ma pe ambii obrji, acelasi lucru facand si Sasuke cu iubita lui Naruto.
Si uite- asa stateam eu si Uchiha la intrarea in iaht asteptand invitatii. Pe unii dintre ei nici macar nu ii cunosteam, avand in vedere ca Sasuke era organizatorul petrcerii, nici nu aveam de unde. Spre surprinderea mea nu a venit nicio fosila, ceea ce ma bucura nespus, pentru ca deobicei ei erau cei care intrebau despre cum decurg lucrurile pe la firme, ce avem de gand sa facem cu acest parteneriat si multe alte lucruri plictisitoare, de- ti venea sa- I arunci peste bord. Intr- un sfarsit il aud pe Sasuke zicand:
- Sa mergem la masa.
Apoi, ma ia de mana fugind cu mine spre masa noastra. Aproape imi venea sa rad la cat de copilaresc se purta… poate ca asta era ce ma atragea la el. Ne- am asezat incet la masa. Dupa cateva minute in care nimeni nu a scos un cuvant, brunetul rupe linistea spunand:
- Si… iti place petrecerea? ma intreaba el uitandu- se adanc in ochii mei.
Doamne, cat de banala putea fi acea intrebare cazuta din cer.. sincer, chiar imi venea sa casc.
- Nu, ii spun simplu inchizand ochii, semn ca deja mi- era somn.
- Atunci, ce- ai zice de un dans, spune de data aceasta increzaor, intinzandu- mi mana.
- Ce altceva am de facut? Ii raspund plictisita, punandu- mi mana in mana lui.
Un vals lent a inceput. Ne indreptam spre ringul de dans, unde se mai aflau alte cateva perechi, si incepem a dansa. Brunetul isi pune mana pe spatele meu, eu asezandu- mi mana pe umarul lui, mainile libere fiind impreunate. Incet- incet am intrat in ritmul melodiei. Simt cum brunetul ma apropie mai mult de el, astfel incat sanii mei sa fie presati de pieptul lui, daca mai facea vreo miscare brusca simteam ca am sa explodez, la cat de fierbinte eram. La un moment dat melodia lenta se schimba intr- una ritmata, un tango mai exact, iar noi incepem sa dansam mult mai repede si mai energic. Eram atat de absorbita de ochii lui, si el de ai mei, incat nu vedeam multimea ce exclama si se uita cu uimire la noi. La sfarsitul melodiei, Sasuke ma da pe spate, pununadu- si piciorul stang intre picoarele mele, apropiindu- si fata de a mea. Acum sigur voi exploda.
Terminam dansul, iar un ropot de aplauze isi face simtita prezenta. Imediat ma indepartez putin de brunet, indreptandu- ma spre masa in care se aflau cativa cunoscuti, Sasuke urmandu- mi exemplul, incepand sa vorbim cateva banalitati cu ei.
La sfarsitul acelei seri eram destul de ametita si sincera sa fiu am exagerat cu bautura.
Imi bag capul in parul brunetului, ce ma cara in carca deoarece la cat de obosita si ametita eram nici macar nu ma mai puteam tine pe picioare. Mirosea atat de bine… si doamne, cat de atrasa, fizic, ma simteam de el. Daca ar fi fost dupa mine, chiar in seara asta…
Nu stiu ce s- a mai intamplat dupa, caci pleoapele mi s- au inchis si am adormit la el in spate.

Capitolul 6



Era atat de bine.. atat de cald… atat de.. atat de.. sufocant?! Ce naiba?… Nici bine nu mi- am terminat gandurile caci sunt intrerupta de o voce somnoroasa si copilaroasa:
- Nu, nu pleca.. ramai cu mine!
Vai.. la ceva mai patetic nu ma puteam astepta din partea lui. Imi deschid imediat ochii obositi pentru a observa cum brunetul, care nu era tocmai usor, era practic peste mine. Parea ca nu a avut cele mai frumoase vise, dupa felul cum ma strangea in brate, sau mai bine ma sufoca, si dupa felul expresiei pe care o avea; o expresie ingrijorata.. ingrijorata cred ca este putin spus.. exasperata I se potrivea cel mai bine. Sa nu uitam ce a spus mai devreme.. acele cuvinte mi se pareau atat de disperate…si atat de sincere… incat aproape le- as fi crezut; am spus aproape.
Incerc sa ii despart corpul de al meu, insa fara niciun rezultat. Parca era lipitoare, mai ceva ca una. Ceea ce am reusit in nenumaratele mele incercari de a ma elibera a fost doar schimbarea pozitiei, acum fiind fata in fata, lipiti unul de altul de-a dreptul. Renunt cu foitul, incepand sa tip la el incercand sa- l trezesc. In cele din urma vad cum ochii I se deschid, intalnindu- I pe ai mei. Prima lui reactie cand ma vazu, a fost sa roseasca puternic.
- Acum ce mai ai? Il intreb in loc de un buna dimineata dulce.
- … pai, incerca el sa spuna coborandu- si fata in jos.
Imi cobor si eu fata. Intradevar, avea de ce sa se rusineze. Corpul imi era acoperit doar de o camasa mare, probabil a lui, si pe deasupra m- ai era si desheiata la primii trei nasturi, expunandu- mi sutienul rosu, si bine-neteles pieptul. Am inceput sa rad. Ma intreb daca(,) chiar a fost in stare sa ma schimbe.
Daca ar fi fost altcineva in locul brunetului, probabil ca am fi facut- o deja.. ma intreb ce l- a oprit.. la cat de aeriana eram in seara trecuta putea sa faca ce vroia cu mine. Era si logic ce l- a oprit.. oare de ce imi mai bateam capul cu comportamentul lui idiot?
- Acum imi poti da drumul sa stii.. n- ai sa ma pierzi, ii zic sarcastic.
Nestiind la ce ma refer ma intreba, indepartandu- se imediat de mine:
- La ce te referi prin n- am sa te pierd? Imi spune dezorientat.
- Nu stiu.. doar nu eu am fost cea care striga” Nu, nu pleca.. ramai cu mine”, ii zic cu o drama desavarsita.
Nu a mai comentat, doar a actionat. Nu stiu si cred ca nici nu voi sti ce e cu omul asta. Inainte se rusina la orice cuvintel pe care il spuneam… iar acum se afla deasupra mea, tinandu- mi mainile de o parte si de alta a corpului, uitandu- se pervers la mine. De la copilasul mamei la barbatul pervers. Nici eu nu mai stiam ce sa mai cred.. ori avea dubla personalitate, ori era tacanit.
- Nu spui nimic? Imi spune el vazand ca- mi inchid ochii.
- Ce as putea sa- ti zic, spun eu linistita.
- Atunci… nu incerci sa te eliberezi sau macar sa te impotrivesti?
Am inceput sa cred ca ar fi vrut sa ma impotrivesc, sa ma rog de el sa ma lase… dar.. cu ce scop?
- De ce as incerca.. stiu si stii ca daca ai vrea sa ma violezi ai face- o.. cu ce m- ar ajuta pe mine daca m- as impotrivi, fiind constienta de faptul ca puterea mea nici nu se compara cu a ta, ii zic degajata uitandu- ma in ochii lui.
- Esti unica, imi spune zambindu- mi apoi ridicandu- se de pe mine si luandu- ma in brate.
- Stiam ca n- o vei face, ii zic punandu- mi capul pe pieptul lui.
Pana la urma tot copilasul mamei ramanea. Eram sigura ca nu va merge mai departe… desi.. mi- ar fi facut placere. Cat de prefacuta puteam fi. Probabil acum crede ca il plac cat de cat.. insa nici nu se pune problema. Singurele sentimente care ma leaga de el sunt acelea de pura atractie, nimic mai mult. De ce nu am vrut sa o facem atunci cand s- a ivit momentul? Simplu. Pentru ca vreau sa ma mai joc putin cu el, vreau sa il ranesc, vreau sa il fac sa planga.
Secunde, minute, ore, zile sau doar o singura clipa am stat imbratisati. Nici eu nu stiam. Insa am spart acea liniste romantica spunand:
- Stop! Gata distractia! Acum ca s- a terminat si petrecerea asta stupida, vreau sa merg acasa, ii zic uitandu- ma in ochii lui, care imediat si- au schimbat expresia din fericiti in tristi.
- Bine! imi spune hotarat adaugand putin mai nesigur, daca asta vrei…
M- am apropiat de el, vazandu- I “ framantarea”. Mi- am folosit toata puterea pentru a- l tranti in patul moale, ca mai apoi sa ma urc peste el si sa- mi apropii buzele de urechea lui. Am mangaiat usor pielea fina si calda, apoi i- am soptit senzual:
- Stai linistit… o sa ne mai vedem, apoi ma indepartez de el.
Imi dau camasa jos, chiar in fata lui, pentru a- l intimida si mai mult decat era, apoi imi iau de undeva de pe jos rochia din seara trecuta si ma imbrac cat mai incet.
- Eu sunt gata! Ii zic zambindu- I, apoi adaugand, acum e randul tau.
Ma indrept cu pasi inceti spre el, atingandu- I usor abdomenul dezgolit, facanu- l sa suspine, apoi imi indrept mainile spre pantalonii lui, dandu – I jos dintr- o miscare, apoi intorcandu –i spatele si incepand sa fug, vazandu – l ca mai avea putin si lesina.
- Te astept sus! Ii zic in fuga.
Simt cum o briza calda ma trezea la viata, si in acelasi timp aud zgomotul valurilor ce mangaiau plaja. Cobor scara, pentru a pasi pe nisipul fierbinte. Eram linistita.. mai linistita ca niciodata si nici nu stiam de ce.
Nu a durat mult ca Sasuke a si ajuns langa mine.
Am intrat in limuzina cu care am venit.. si dusi am fost. Mi s- a parut ca am ajuns acasa in cateva clipe.. nici macar nu l- am mai salutat pe Sasuke…nu mai aveam chef de nimic si nimeni.. vroiam sa fiu doar eu si.. dusul.

Capitolul 7

Cat adoram sunetul facut de apa ce imi lovea trupul, cat adoram cabina mea de dus si cat adoram sa fiu singura. Era un sentiment atat de placut si linistitor.. bineinteles ca imi placea sa si petrec, sa mai si barfesc cu Hinata, insa sentimentul de liniste nu il intrecea nimic. Ies incet din cabina mea de dus, stergandu- ma cu prosopul moale, luandu- mi un halat alb si subtire pe mine. O noua zi la firma ma astepta, o noua zi de chin. Cat mi- as fi dorit sa- mi pierd timpul stand in pat si uitandu- ma la tavanul camerei mele, cum faceam acum. Imi plimbam ochii pe acea suprafata alba, neteda, fara nici un punct care sa- mi atraga atentia… clar: trebuia sa schimb decorul, deja ma saturasem de continuitatea prea plictisitoare a tavanului. Avand in vedere ca era primul lucru la care ma uitam cand ma gandeam, cel putin cand eram in camera mea, trebuia sa fie ceva care sa- mi atraga atentia si sa ma faca sa ma calmez. Parul meu imprastiat, a udat cearsafurile verzi ale patului meu, insa sub nici un chip nu vroiam sa ma ridic.. era atat de bine. Inconstient, am adormit.
Nu stiu cum sau cat am dormit, insa melodia telefonului meu se face auzita, deranjandu- mi toate visele si facndu- ma sa sar speriata din pat. Ma grabesc pentru a ajunge cat mai repede spre locul de unde se auzea acel sunet sacaitor. Caut cu privirea prin toata incaperea. Nimic. Intr- un sfarsit imi dau seama ca telefonul era sub pat, iar in vitejia mea spre a- l lua cat mai repede, reusesc sa dau cu capul de podea, dupa care sa mai cad si din pat. Imi intind mana spre micul obiect, iar surprinzator, acesta se opreste din barait. Palavragesc niste injuraturi acolo, uitandu- ma pe ecranul telefonului si vad ca persoana care ma sunase era Hinata; apoi imi arunc privirea in coltul din dreapta al mobilului si vad imprimata acolo ora zece.
- Cu siguranta este stricat, zic nervoasa aruncandu- l de perete.
Aprind televizorul pentru a ma convinge ca intradevar era ora zece. Dar cum… era abia sapte inainte sa adorm. Oi fi fost eu obosita, dar nici chiar asa incat sa dorm trei ore. Incep sa schimb canalul enervata, cu scopul de a ma convinge si de a mai trage putin de timp. Inchid ochii, dupa care ma indrept spre dulapul meu. Imi iau de acolo o camasa rosie si o pereche de pantaloni negri. Ma indrept lent spre baie, chiar daca eram in intarziere. Ce rost mai avea sa ma grabesc daca deja intarziasem vreo doua ore si ceva. Jumatate de ora n- avea cum sa modifice intarzierea mea, si apoi mai eram si presedinta firmei, puteam veni la ce ora vroiam.. insa acum cu noua asociere dintre mine si Uchiha era de preferat sa ajung mai repede. Intru in baie si imi prind parul intr- un coc, apoi ma indrept spre usa si ma incalt cu o pereche de pantofi negri, cu toc. Cobor din bloc si iau un taxi.
Ajung destul de repede la firma… poate prea repede. Nu putea sa faca pana taxi- ul ala? Cel putin as fi avut o scuza de ce am intarziat.. cam trasa de par, dar tot scuza era.
Intru fara chef si foarte abatuta in firma. Ma indrept spre Hinata pentru informatii. Aceasta parca dandu- si seam ace urma sa zic, mi- o lua inainte:
- Nu- ti face griji.. nu a venit nimeni important, face o pauza timp in care chicoteste, apoi adauga, doar Sasuke te- asteapta in birou.
- Of.. oare ce- o mai vrea acum?
Hinata ridica din umeri, dupa care spune amuzata:
- Cine stie? Poate vreo intalnire de afeceri.
- Ar fi fost bine.. adaug deja plictisita.
Iau liftul spre biroul meu de la etajul opt, desi parca mi- ar fi facut o deosebita placere sa urc pe scari, si nu stiam de ce. Sau stiam.. pentru a- l face pe el sa astepte cat mai mult, sa ma astepte. Ies din lift si ma indrept spre biroul meu. Bat la usa, vrand mai itai sa- I aud vocea.
- Intra, spune persoana de pe partea cealalta, care nu mi se parea a fi Sasuke.
Vocea parca ii era prea calma, in prezenta mea, parca era prea degajat. Intru in inacaperea, toata maronie, incarcata cu tablouri ale diferitelor diamante. Peretele in fata caruia se afla biroul meu din lemn si scaunul meu din piele, era din sticla. Adoram privelistea ce se vedea in timpul noptii. Imi indrept privirea spre Sasuke, ce era asezat pe scaunul meu, uitandu- se la ce se afla de dupa sticla. Perfect! Iar revine la acea stare indiferenta si batjocoritoare. Nici nu ma mai oboseam.
Ma indrept spre biroul meu, sprijinidu- ma pe el. Nu aveam de gand sa spun nimic, vroiam ca el sa inceapa discutia. Dupa cateva minute de tacere, in care eu chiar nu- l bagasem in seama, uitandu- ma pe niste fise, aud o voce ce- mi intrerupe concentrarea:
- Probabil te intrebi de ce sunt aici. Imi spune uitandu- se la mine, eu neschimbandu- mi privirea din fise.
- Nu, chiar deloc.
Deja se uita mirat si intrebator la mine, era de asteptat.
- Bine.. atunci nu vrei sa afli ca peste cateva zile vom merge in Franta, pentru o intalnire de afaceri in care ne vom insusi noi diamante.
- Foarte bine! ii zic rasfoind o carte. Nici macar nu stiam ce subiect avea acea carte, o rasfoiam doar pentru a- l enerva.
- Cred ca ar trebui sa plec, imi zice parca nici el nu fiind sigur de ceea ce vroia sa faca.
Se ridica de pe scaun cu gandul sa plece. Trecu pe langa mine si isi micsora pasii intentionat, asteptand sa fac vreo miscare. Nimic. Cand aproape vroia s- o ia la fuga de emotie si rusine, cred, il apuc de maneca sacoului negru spunandu- i:
- Asa de repede pleci? Apoi printr- o miscare rapida, il apuc de cravata rosie, tragandu- l la nivelul meu, caci eu inca eram asezata pe birou. Stiam ca nu se va impotrivi.
Eram aproape de buzele lui, el inchise ochii asteptand sarutul. Zambesc si ii intorc capul intr- o parte, sarutandu- I obrazul timp de cateva secunde, apoi imi reiau atitudinea indiferenta spunand:
- Acum poti pleca, dupa care ii fac cu ochiul.
Ce facuse el? Ei bine.. el doar tacea si se uita intrebator la mine. Vazand ca nu mai am de gand sa- l bag in seama, pleca.
Cat imi placea linistea, dar cat adoram sa- l sacai.