Papusi rusesti

Prolog
Sunt o existenta ce se zbate intre nebunie si logica!

-Sofya Romanov

Capitolul 1

Se opri cateva clipe in fata cladirii. Inspira aerul rece si inchise ochii rugandu-se. Din spatele portii de fier gardianul o privea incurcat. Nu ii intelegea ritualul bizar. Intr-un final fata deschise ochii. Fata ciolanoasa si inexpresiva a barbatului i se infatisa. Feodor Konvo era un barbat corpolent, cu ochii albastrii si obraz brazdat de numeroase cicatrice. A fost cazac si era mandru de asta. Isi purta parul in mijlocul capului intr-un soi de mic coc. Desi statura impunatoare si infatisarea il faceau fioros, el poseda un suflet bun.
Ochii verzi se uitara in jur pentru o secunda, apoi o strafulgerare ii cuprinse. Fata isi dadu o suvita buclata dupa ureche. Isi mai facu o data cruce si intra pe domeniul spitalului. Cunostea atat de bine drumul vechi placat cu dale de ciment. Vantul sufla cu putere, iar paltonul cenusiu i se mulase pe corp. Cu o miscare gratiosa isi ridica gulerul. Toamna ruseasca isi intra in drepturi.
Bruneta patrunse in spital. Din incaperile saracacioase se auzeau strigatele de durere ale pacientilor. De aceea preferase medicina legala, ii era frica sa nu pricinuiasca sau sa nu poata alina durerea bietilor nenorociti.
Sfarsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial insemnase pamant manjit cu sange si spalat cu lacrimi nevinovate. In urma lui ramasesera atatia mutilati. Inca isi amintea casele daramate de suflul exploziei, copacii doborati la pamant, bocetele populatiei. Ea insasi traise experienta razboiului. Fusese medic pe front. Aceea fusese experienta care o mutilese, nu fizic ci sufleteste, ii distrusese avantul si o impinsese catre cea ce este acum, medic legist.
-Ma bucur ca te-ai intors, Sofya.
Vocea groasa si impunatoare a fostului ei prieten, Ivan, o facu sa tresara. Isi simtii ochii inundati de lacrimi. Isi acoperii chipul cu claia de par, in incercarea nereusita de a isi ascunde emotiile. Toata viata ei, fusese mandra si orgolioasa. Demonul albastru de la Tupelvika, ii spune adesea tatal ei. Dar razboiul o schimbase fundamental. Imbartisarea calda a lui Ivan o tulbura si mai tare.
Acesta o privea, contempland-o. Cand plecase pe front nu fusese decat o fetiscana inocenta ce se arunca in valtoarea vietii, acum cand se intorsese devenise o femeie matura traumatizata de rautatea oamenilor. Si totusi inca isi pastra acea aura de demnitate si nu se lasa consolata. Cu astfel de purtari, aceasta castigase protectia baiatului.
Ivan incepu sa ii povesteasca diferite lucruri, dar era constient ca vorbea singur. Intalnirea o tulburase prea tare pe fata, trebuia sa constientizeze tot ce se petrecea in jurul ei. Cand mirosul de formol ii patrunse in nari realiza ca ajunsese in morga. Deasemenea Ivan disparuse, umbra lui se pierdea pe coridorul slab luminat.
Isi rotii ochii, in camera erau aranjate mese cu diferite corpuri inerte. Sofya puse mana pe micul bisturiu. Isi fixa un cadavru si se indrepta catre el. Facu o incizie si apoi cu fierestraul reusi sa despice cutia toracica. Vazuse atatea cadavre incat nimic nu o mai soca. Era obisnuita cu mirosul, cu sangele si organele ce intrau in putrefactie. Ce spital mizer! isi zise.
Dintr-un colt al camerei se auzi un scancet fara vlaga. Fata tresari si era cat pe ce sa scape bisturiul. Curiozitatea puse stapanire pe ea. Se indrepta, ocolind mesele cu cadavre, catre sursa zgomotului.
Din intuneric rasari o naluca. Fata alba a unui tanar baiat o stupefie. Acesta mai gemu o data si cazu jos, lesinand. Durerea era atat de puternica incat trupul nu ii mai rezistase.
Doctorita se apleca usor asupra corpului. Isi dadu halatul jos si il inveli pe baiat. Cand se ridica, simti o rasuflare calda, in timp ce la tampla i se odihnea un revolver. Vru sa tipe, dar isi inabusi instinctul de teama de a nu inrautati situatia.

Hi! >:D<

Multumesc mult de anunt. :x Fic-ul tau.. E frumos. :) Chiar imi place. Titlul e bine ales, imi inspira ceva nou si natural, facand parte totodata dintr-un folclor necunoscut. Are acel ceva special care te indeamna sa citest. :)

Ideea e originala. Am mai vazut un singur fic cu papusi insa nu era chiar pe acesta tema. :D

Descriere este insa poti totusi sa mai adaugi putin, putin ca sa faci capitolul nitel mai lung. >:D<

Cam atat am avut de spus. Spor la scris si sa ma anunti cand pui urmatorul capitol.

Ceau.

sa sti ca e un fic foarte reusit cu o idee foarte interesanta:) te rog sa ma anunti si data viitoare cand pui nextul:-* hi!

waaaaaaaaaaa Papusi rusesti 208323

mersi ca m-ai anuntat!e foarte dragut, cam sumbru, dar dragut Papusi rusesti 208323

ce spital mizer, saracuta sofya sper sa fie bine Papusi rusesti 208323

,oare cine era omul acela caruia i-a dat halatul?si cine i-a pus revolverul la tampla??O_Ote astept cu nextul te-am pupat si te astept cu nextul! Papusi rusesti 208323

te rog sa ma anunti cand il pui daca poti

]i]Multumesc mult pentru comentarii. O sa pun nextul in curand. Pentru mine parerile voastre inseamna mult. Pupicii kiss

[/i]

:X :X!! Mersi mult de anunt , sa nu-mi dai PM ca sa ma anunti sa'mi zici pe mess ca nu prea mai intru pe forum xD.
Am inceput exact cu sfarsitul o.o ..
Deci..ai avut dreptate chiar imi place e asa super si ideea e foarte stralucita :D. Deci pana la urma i-ai pus numele Sofya :>
Cat despre continuare chiar nu stiu ce o sa-ti treaca pe tie prin minte >:) .
V-a fi ceva genial pariez asta.Mi-e dor de tine >:D<
Kiss Papusi rusesti 208323

]

Capitolul doi

Arma ii apasa pe pielea ei moale, catifelata. Din lacasul intunecat se putea propulsa in orice clipa, cu viteza luminii, glontul lucios. O trecura fiori la acest gand. Amintiri subre pe care le credea adanc ingropate in trecut ii reveneau in minte. Geamatul agonizant al baiatului o trezi la realitate. Incerca sa isi scuture capul, dar simti cum mana sigura ii infipse arma mai adanc in tampla.
-Guérir! spune o voce necunoscuta cu autoritate.
Adrien Camarery agoniza in tacere pe podeaua rece a spitalului. Fata palida era acoperita de cateva suvite blonde. Diferitele taieturi ii mutilasere trupul si totusi era un baiat fermecator. Genele lungi se imbinau intr-un vals de matase, in timp ce cu buzele incerca sa mumure un simplu si disperat "Ajuta-ma". Fratele sau, Amedee, il privea din intuneric descumpanit. Toata viata fusese impulsiv, arogant. Un leu neimblanzit intr-o societate cu atatia dresori. El isi tarase fratele in vagauna aceasta. EL ii pusese viata in pericol si acum va face tot posibilul sa il salveze.
Fata se apleca deasupra bolnavului. Degetele ei subtiri si tremurande ii deschiserea camasa. Cu frica incepu sa ii sutureze si sa ii vindece ranile. Ii administrase catema miligrame de morfina, dar durerea era prea mare. Tanarul inchise ochii si isi lasa capul pe spate. Privelistea agoniei lui era atroce. Doctorita se apleca si ii lua pulsul. In acelasi timp pistolul isi schimbase tinta. Arma atarna in jos odata cu bratul lui Amedee. Acesta se arunca in genunchi langa fratele lui. Isi dorea sa moara. Totul este numai din vina mea!
Buzele tinerei incepura sa murmure o rugaciune, dar nu pentru ea, ci pentru sufletul acestui muribund. Cuvintele se imprastiau in incapere inlaturand tensiune. Trecuse prin atatea si era constienta ca de acum in colo viata ei statea agatata de un fir de par. Inainte ii placea sa analizeze totul, sa nu lase nimic la intamplare, dar acum se shimbase era impulsiva, intr-un cuvant o rusoaica adevarata.
Adrien tacea. Fratele sau se straduia sa nu isi sporeasca amaraciunea dand frau liber suparari! Se ridica inpicioare si incepu sa racneasca. ca scos din minti, isi puse pistolul in piept si era gata sa isi sfarseasca viata lipsita de orice sens prin moarte singurei rude ramase, intr-un mod babar. Dar mana ferma a Sofyei il opri. Acesta nu putea ingana nimic, doar statea acolo cu mana pe arma ce mai devreme ii apasase pe tampla. Nu intelegea de ce face toate astea. Era descumpanita si se simtea batrana, neputincioasa in fata acestei situatii.
Ploapele umflate descoperira pentru cateva minute ochii de un albastru ireal. Un spas ii cutreamura trupul, dar baiatul rezista tentatiei de a lesina. II facu semna cu mana fratelui sau. Isi daduse seama ca in timpul lesinului lui, Amedee suferise enorm. Era constient de dragostea pe care si-o impartaseau unui altuia. Acesta era singura lor legatura, singurul lucru care ii impiedica sa nu se lase despicati in destine paralele.
Fata tresari cand simti din nou greutatea pistolului. Ambii fratii i se infatisau. Erau mai puternici ca oricand, legati prin dragostea lor. Erau precum o picatura de apa, doua trupuri un singur suflet. Ii poruncira fetei sa ii duca in casa ei. Aceasta incepu sa tremure si simtii, iar revolverul care de data asta era situat in ceafa. Crezusa ca misiunea ei se sfarsise, dar acum isi dadea seama ca Dumnezeu o trimisese la o soarta cu multe greutati.
Cu panica traversa drumul pietruit. De dimineata cand venise la munca se asteptase la o zii plictisitoare, iar acum isi dorea ca asteptarile sa i se fii implinit. Intr-un final ajunsera la poart de fie. Isi rotii ochii in jur. Feodor disparuse. Simti mana ferma a baiatului cum ii infige mai adanc pistolul. Iesi din incinta spitalului.
De sus, din fereastra biroului lui, Ivan o privea fara nici o teama pe Sofya. DIn neglijenta sau poate din cauza distantei nu observase arma si nici pericolul care o pandea pe prietena lui.

Dictionar
Guérir!=Vindeca-l!
[i]Pai cam asta este tot....Sper sa va placa capitolul![i]

Primaaa! <33

Deci.. Ah. Imi place. :x Foarte interesant, serios, nu stiu cum ti-a venit ideea asta. :)) E un fic frumos si chiar mi-ai intrecut asteptarile, sincer. :)

Felicitari si adu repejor nextul.

waaa, mersi ca m-ai anuntat!ei bine nici nu ma asteptam la un asemenea capitol, tu ma uimesti mereu!! Papusi rusesti 208323

a fost frumos, expresiv, si ai mai divulgat umpic din mister,insa oare unde o duce pe sofya?si cine e amedee?waa ce de intrebari, te astept cu nextul, te-am pupat Papusi rusesti 208323

Păi am venit şi eu cu un com . Ai un fic foarte frumos şi interesant , descrierea este minunată ţi asemenea lui •Milkshake , nu ştiu cum ţi-a venit o idee atât de bună şi minunată . Ce aş mai putea spune , deja ceilalţi au yis tot ceea ce era de spus . Ţine-o tot aşa şi baftă la tastat . Apropo , titlul este fantastic .

Capitolul 3

Pe strada pustie inecata in liniste, treceau trei oameni. Din casele vechii asemanatoare unor blocuri de piatra, se zare cate un chip ros de timp ce supraveghea drumul. Si totusi nimeni nu observa tragedia Sofyei. Inima ii tresalta nebuneste, cateva lacrimi amentintau sa iasa si totusi isi pastra mersul drept, elgant inspirand respect.

Casa veche si darapanata a fetei se infatisa. Ferestrele erau acoperite de perdele grele prafuite, iar usa din fier forjat statea mai sa se prabuseasca. Cu agilitate cei trei intrara. Desi sclipea puternic, fata ignora clopotelul de argint. Cand ajunse, Amedee isi lasa fratele sa cada pe canapeaua mica din sufragerie. Acesta murmura un geamat. Drumul il istovise. Nu isi mai simtea picioarele, iar ranile isi amplificasera durerea. Fata crispata a acestuia te infiora.

Sofya incerca sa intre in bucatarie. In acea incapere intunecoasa si rece, putea sa ajunga la telefon. Putea sa il sune pe Ivan si sa termine cu cacealmaua aceasta. Si chiar parea o idee buna, daca mana masiva a lui Amedee nu o dobora pe podeau din lemn.

Incerca sa ingane un “Lasa-ma!” fara vlaga, dar baiatul o tara cu putere in spre canapeau in care sa odihnea fratele lui. Fata era ingrozita de gesturile grotesti ale lui. Inima ii batea cu putere. Venele ii zvacneau. Se simtea mult prea ametita. Ivan i se parea atat de departe. Acea mica usita prin care putea eveda, se inchisese violent, distrugandu-i toate iluziile.

Amedee era constiente de misacrile si brutaliatatile lui, dar era inebunit de ideea de a isi pierde fratele. Se uite grabit in jur. Insfaca cu o mana sfoara de pe masa si lega incheieturile subtiri ale fetei.

Nu ii pasa cata durerea provoca sau pe cine ranea atata timp cat fratele lui supravietuia. Aceasta fata, era doar un alt chip care va avea de suferit din cauza lui.

Adrien care zacea pe canapea scoase un geamat sugumat. Ii era mila de sufletul fratelui sau. Ii era groaza de luciditatea cu care putea privi aceasta situatia si de sangele rece cu care era inzestrat. Si totusi gramul acela de nebunie cu care era inzestrat il ingrozea mai tare.
Trase aer in piept. Simti cum plamanii i se contracta, ne lasandu-l sa savureze gura de aer. In incapare se simtea un miros jilav, de lemn putregait si plante cu scaieti.

Broboanele de sudoare ii brazdau fruntea. Se simtea batran. Ofta zgomotos si atrase atentia celor din camera asupa sa.

- Amedee, las-o in pace.

Baiatul isi auzi numele si se intoarse. Se uita socat la frate sau. Lasa trupul firav al fetei jos, indeplinind astfel dorinta fratelui sau. Arien isi apleca capul un pic si isi indrepta ochii de un albastru neverosimil catre fata.

-Cred ca sunt ranit la plaman. Te rog ajuta-ma. Ma doare ingrozitor de tare!

Sofya se ridica de pe podea. Mainile o dureau ingozitor din cauza nodului strans pe care il facuse Amedee. Isi freca incheietura maini si se apropie de patul in care zacea blondul.

Isi trecu degetele lungi si subtiri peste tricoul gaurit al acestuia si il ridica in sus. La contactul dintre cei doi, baiatul se cutremura. Bratul fetei era atat de cald, de intim. Parca il imbia intr-o beautitudine de nedescris. Cand Sofya se apleca sa observe mai bine rana care intradevar atinsese plamanul, o bucla neagra aluncea pe umarul gol al baiatului. Mirosul de violete ii intepa pentru un moment narile.

prima!mercik ca m-ai anuntat!ei bine mie imi place, dragoste frateasca!ce frumos! si sper ca Sofya sa-i vindece rana lui Adrien si sa o lase odata in pace ca a traumatizat-o saraca de numai stie nimic de ea rolling on the floor

te astept cu nextul si te rog sa ma anunti cand il pui ;;)

spor la scris!

Subiect: Re: Papusi rusesti Joi 23 Aug 2012, 13:51

Fan Fic blocat pentru inactivitate.

Ultimul post datează din 19 Iunie.