Capitolul 3.

Pov. Sakura:

O noua zi, noi descoperiri, noi provocari. Cine stie ce se va mai intampla si astazi, abia astept...De asemeni, astazi este si balul acela grandios unde abia astept sa ii vad pe Gladiatori. Tiren imi tot povesteste despre fratele sau, cum ca are parul negru ca onixul cu reflexsii albastre, cu ochii negri ca noapte unde te puteai pierde ca intr-un labirint fara margini, si de asemeni unchip angelic ce cucereste pe oricine. Din descrierea ei, pare un baiat foarte frumos si cu o iima de aur. Abia astept sa il cunosc!

Mintea mea zbura la momentul in care ma voi intalnii cu acel baiat, cu care mi-am petrecut copilaria in acelasi palat fara ca nici macar sa il cunosc, sau sa incerc sa o fac. Mergeam prin gradinile palatului, atat de mari si de frumoase. Mirosul lorilor iti dadea o stare de melancolie, ce cu greu reuseai sa scapi de ea. Copacii cu frunzele verzi si fructe delicoase erau dealungul drumului pavat cu marmura maronie, era mai frumos ca in povesti. Deodata, zaresc un mar cu crengile lungi, de care atarnau greoi merele rosii ca sangele ce te fermecau si fara sa vrei trebuia sa savurezi macar unul. Ma indreptam cu pasi lenti catre acel mar. Ajunsa in dreptul lui, ridic mana dreapta catre cel mai frumos mar pe care l-am vazut ca sa il iau. Odata ajuns in mana mea, il duc catre buzele mele carnoase si apetisante incepand sa savurez din el. Ma indepartasem destul de mult de castel, fiind in vecinatatea orasului, splendidului oras numit Roma. Dupa prima inghititura loata din acel mar, deja simteam ca mai vreau unul. Deodata, micutul meu timp de relacsare langa mar a fost distrus de un tipat care cerea ajutor.

Scap marul din mana si incep sa fug catre sursa zgomotului cand vad o fetita de vreo unsprazece ani care plangea, fiind ranita la glezna. Ma aplec ca sa o ajut sa se ridice si o intreb unde sta si cum ii cheama pe parinti sai cat si pe ea.

-Eu nu am parinti, sunt singura, a nimanui! Ma cheama Mey, si parintii mei au murit in urma cu un an. Erau foarte saraci si ei au murit din cauza unei boli. Neavand ce manca si unde dormii, nici bani, ei au murit secerati de aceaboala pe care nu o mai vazusem niciodata. Te rog ajuta-ma, te rog! imi spune ea cu lacrimi in ochi.

Mai sa ti se rupa sufletul cand auzi o asemenea poveste, mai ales venind din partea unui copil nevinovat, de doar unsprezece ani. Cum sa nuo ajuti? Cum sa nu ai grija de un mic inger, o mica bucurie, ce iti cade in brate si iti cere ajutorul cu lacrimi in ochi? O voi lua drept fica mea, chiar daca nu este. Nu o pot lasa sa moara de frig sau asemenea parintilor sai, rapusa de o boala. Cand un copil nevinovat iti cere ajutorul, cum sa refuzi? Sa il lasi sa moara? Nu! Cu un zambet mare pe buze o strang la piept pe Mey si ii spun:

-Vrei ca de azi inainte sa fi fica mea? Voi avea grija de tine ca de propriul meu copil! Vrei? o intreb eu.
-Daa! Corpul tau transmite atata caldura, zambetul tau transite fericire iar privirea ta protectie...Esti o femeie minunata! Cum te cheama? ma intreaba ea, cu un mic zambet in coltul gurii.
-Sakura, ma cheama Sakura! ii spun eu.
-Ooo, tu esti printesa? ma intreaba ea.
-Da eu sunt si iti promit ca voi avea grija de tine. Acum hai la palat sa ingrijim glezna ta, bine? ointrb eu primind ca raspuns un micut: "Da".

O iau pe mica faptura in brate. Probabil Gaara nu va fi de acord cand va auzi, dar cand o vavedea pe aceasta fetita gingasa cu parul blond ca spicele de grau, oricat de tiran ar fi, sigur nu va refuza. Iar daca va refuza, o sa fac eu ceva ca sa o accepte. Ajungem in zece minute la palat si intram inauntru numi decat inceand sa o strig pe Ayuri, asistenta castelului, sa o ia pe micuta fetita de acu fica mea adoptiva si sa o ingrijasca. De dupa o perdea apare si Ayuri care de cum o vede pe micuta o si ea si spune ca dupa ce osa ii panseze glezna mi-o va aduce, deoarece fata nu e grav ranita si poate sa mearga.

Dupa ce Yuri pleacape brate cu Mey, incep sa o caut si sa o strig prin tot palatul pe Ino, designerul meu, ca sa ii faca o rochie si micutei Mey, deoarece o voi lua si pe ea cu mine la bal diseara. Dau de ea dupa vreo cinci minute de cautari disperate si ii spun despre micuta Mey, cum am gasito si cum am luato ca si pe o fica, si i-am explicat ca trebuie sa ii faca si ei o rochie deoarece va fi si ea la bal diseara. I-am mai spus ca o gaseste la Ayuri la cabinet deoarece s-a accidentat dar poate merge asa ca sa ii faca masurile pentru rochie.

Acum ma indrept catre dormitorul lui Gaara, ca sa ii povestesc si lui descoperirea mea, si despre noua persoana ce a venit la noi in castel. Iarasi tocurile mele scoteau un sunet asurzitor la contact cu marmura rece, exact ca ieri cand am mers la Tiren. Ajunsa in fata usii mari din lem de ciresi, bat de doua-trei ori pana ce aud un: "Intra" plictisit. Intru numaidecat in camera roscatului si il gasesc pepat sarutandu-se cu Tiren. Saraca, stiu ca ei nu ii place sa se comporte ca o sotie adevarata dar de asemeni stiu ca roscatul a amenintat-o pe ea in legatura cu acest fapt. Stau cateva momente pana ce termina cu acest sarut si incep sa spun:

-Buna Gaara, Tiren! Astazi am gasit in vecinatatea castelului o tanara fetita in jur de unsprazece ani care era orfana si mi-a cerut ajutorul. Numele ei este Mey si m-amhotarat sa am eu grija de ea ca si o a doua mama a ei, daca prima a murit de o boala urmat de tatal ei. Este aici la palat si nu am degand sa renunt la ea Gaara! spun eu.
-Nu ai de cat! Doar sa ai grija de ea, ai inteles surioara? ma intreaba el.

Dau afirmativ din cap si parasesc incaperea. Credeam ca Gaara este mult mai rau dar se pare ca m-aminselat. Plus ca din cate stiu eu despre el ii plac mult copii si chiar are de gand sa faca unul cu Tiren. Yuk! Ma plimbam pe holurile lungi, parca interminabile, ale casteluiui. Am o senzatie ciudata ca astazi viaat mea va prinde un alt curs, dar oare despre ce e vorba? Sunt oarecum ingrijorata ca va fi ceva de rau dar sa nu cobim, nu?

Ma indreptam grabita si foarte ingandurata catre cabinetul lui Ayuri, cu capul in pamant. Deodata, ma izbesc de un piept bine lucrat al uui baiat. Ma dezecilibrez si cad, insa, inainte sa fac contact cu marmura ingetata, doua brate puternice ma prind, probabil apartinand aceluiasi barbat cu pieptul bine facut. Ridic placut uimita privirea si vad un baiat cu parul negru cu reflexii albastre, si ochii tot negri, cu o fata angelica. Descrierile lui Tiren se potrivesc perfect acestui barbat. Oare sa fie Sasuke, fratele ei? Il intreb si pe el acelasi lucru iar el imi spune:

-Da, eu sunt. Baiatul de acolo cu parul moc si ochii lafel se numeste Dark. Cel de langa Dark cu ochii albastri ca marea si parul blond se numeste Naruto. Cel de colo cu parul blond prins intr-o coadasi si cu ochii albastri catre alb se numeste Deidara, iar cel saten cu ochii albi catre mov se numeste Neji, mi prezinta el pe prieteni lui.
-Voi sunteti Gladiatorii pe care Gaara i-a chemat la palat? ii intreb eu.
-Pai da, noi suntem Gladiatorii, spune baiatul blond cu parul prins incoada si din cate am inteles numindu-se Deidara.
-Atunci urmatima, trebuie sa il anuntam pe rege ca ai venit.

Mergeam cu ei pe urmele mele inapoi la camera fratelui meu cand aud o voce atat de familiara mie care ma striga pentru prima oara: "Mami!". Fug repede la ea si o iau in brate, ea fiind imbracata inrochia ce trebuia sa o poarte la bal. Se pare ca Ino se misca repede. Rochia era alba ca de mireasa si foarte dragutza, bufanta de la nurta in jos. Brunetul ramane uimit, cat si ceilanti prieteni ai lui, cum de eu la 18 ani am un copil. Le explic si lor povestea si o cheam pe Amina sa ii arate noua ei camera. Dupa ce Mey a plecat, mi-am continuat drumul catre camera fratelui meu, neobseravd ca doi ochi negrii ma privesc insistent.

Aceste a fost capitolul 3. Sper sa va placa ca nmie una nu imi place :)). Imaginile acestui capitol:
Dark:


Neji:


Deidara:


Sasuke:


Naruto:


Mey:


Zbye
P.S: Capitol necorectat!!!

Capitolul 4:

Pov. Sasuke:

O urmam pe printesa cu par roz ca florile de cires si ochii verzi ca algele marii. Cat am stat in acest palat, nu m-a interesat niciodata sa o vad, sa ii descopar sufletul. Chipul ei de portelan imi parea dea dreptul angelic. Cand se uita la tine, privirea ei exprima superioritate dar totodata blandete. Sunt oarecum ingrijorat fata de Gaara, de ce mi-ar putea zice cand ma va vedea, dar nu mi-e frica de un nimic ca el. In ochii mei el nu inseamna nimic...Oricum, de atunci cand eram mic m-am schimbat foarte mult si fizic cat si moral. Nu cred ca ma va recunoaste prea curand.

Aud cum o usa se deschide, ceia ce ma face sa ma intorc la realitate. Patrund incet in camera cea mare, unde pe un pat foarte mare il vad pe acel tiran, pe nume Gaara. Langa el, sora mea statea uimita la vederea mea. Stiu, m-am schimbat foarte mult, exagerat de mult. Antrenamentele dure de la curtea lui Dominic se vad foarte bine. De cum ma vazuse, Dominic a avut incredere in mine ca voi fi un bun Gladiator. La inceput nu a vrut sa ma trimita la Roma, dar eu am insitat deoarece vroiam foarte mult sa vin aici, ca sa ma razbun. Sentimentul razbunarii, a urii, imi curge in fiecare secunda prin vene. Simnt ca razbunarea mea va fi dusa la sfarsit, dar oare voi mai trai apoi? Pana nu il vad pe acest tiran mort, nu voi putea sa mor si eu in pace, si nici nu voi permite asta.

Am plecat de foarte putin timp, si mi-e si dor de Renne, iubita mea de la curtea regala a lui Dominic. Este o fata cu parul negru ca noaptea, ca si al meu, si ochii de un albastru pal, ca si cerul intr-o zi mai innorata. Mereu era fata serioasa, niciodata nu radea dar seriozitatea ei poate ca m-a atras. Totusi, acel sentiment de la inceput pe care il aveam la inceput, acel foc al iubirii, se stinge incetul cu incetul pe zi ce trece. Nu ma mai atrage lafel ca la inceput, poate ca odata ce am descoperito pe adevarata Renne, mi-am dat seama ca defapt nu o iubesc, si probabil ca nu am iubito vreodata. Dar aceasta fata cu parul roz, Sakura parca spunea Tiren, imi pare speciala, prea speciala.

-Gladiatorilor, ati sosit insfarsit! imi intrerupe firul gandurilor Gaara. In seara asta va dedic un bal special, sa va distrati! Dar ma intai, va rog sa va prezentati.
-Eu ma numesc Naruto, spune blondul cu ochii albastri.
-Eu sunt Dark, spune un alt prieten de al meu cu parul mov si ochii precum parul.
-Eu ma numesc Neji, si sunt de asemeni verisorul unei servitoare de la acest palat, pe nume Hinata, spune si un baiat cu ochi lila si parul castaniu.
-Iar eu sunt Deidara, fratele geaman al altei servitoare nou venite la palat pe nume Ino, spune si blondul nostru cu parul prins in coada si ochi albastrii.
-Ma bucur sa va cunosc pe toti, dar tu, brule cum te numesti? a spus Gaara atragandu-mi atentia.
-Eu ma numesc Sasuke, am spus eu scurt.
-Mi se pare ca te-am mai vazut undeva, dar nu mai tin minte. Si numele tau imi spue ceva dar acum pur si simplu nu imi aduc aminte. Acum, Sakura, aratale camerele unde vor dormii fiecare, a spus roscatul.

Ma bucur foarte mult ca nu m-a recunoscut, asa imi pot planifica mult mai incet si mai bine planul razbunarii mele. Cum am mai spus, m-am schimbat foarte mult la infatisare asa ca nu cred ca ma va recunoaste daca nu ii spun. Sakura ne spune sa o urmam, deoarece ne va duce la camerele unde avem sa stam urmatoarea luna, deoarece atat dureaza prestatia noastra la Colosseum. Bine inteles, se vor intoarce inapoi cei ce vor mai fi in viata. Am inteles ca sunt multi alti Gladiatori care au sa joace alaturi de noi, sau impotriva noastra. Ma bucur insa ca nu trebuie sa stam in celule ca ceilanti, deoarece Dominic este un bun prieten de a lui Gaara, deci a aranjat el totul.

Pov. Sakura:

Mergeam dealungul coridorului catre acele camere pregatite pentru ei. Din cate am inteles Sasuke avea sa fie cel mai aproape de caera mea si in camera lui va predomina albastrul, urmatoarea camera dupa brunet si fata in fata cu cea a lui Tiren este a lui Deidara, unde predomina galbenul, dupa el vine Naruto, langa camra lui fiind a Hinatei, si in camera blondului predomanind portocaliul. Dupa ei, pe un alt coridor urma Dark fata in fata cu camera lui Ino, si la el predomina violetul, iar ultimul fiind Neji, la el predominand maroul, si fiind fata in fata cu camera lui Ten-Ten.

Pe la mijlocul drumului, ma intalnesc cu Amina si pentru ca nu ma simteam in apele mele, o rog pe ea sa ii conduca pe baieti la ei in camera. Acum eu ma indreptam pe un alt drum seapart de cel al Gladiatorilor, catre camera mea. Vroiam sa fiu singura, sa am umpic de timp linistit. Aveam nevoie de asta deoarece in inima mea sa dedea o lupta intre iubire, si o simpla prietenie. Pe cine oare sa iubesc? Pe brunetul, de care m-am indragostit atunci cand l-am vazut prima data. Inima mea era nesigura, oare sa fie vorma de iubire? As vrea sa spun un: "Nu", dar daca m-as pacalii singura? Daca m-as contraice, nu as vrea sa se intample asta!?

Ma durea foarte tare capul, si aveam ameteli. Vedeam din ce in ce mai in ceata, aveam o stare demna de plans. Ma opresc putin in locul in care eram, acum tocurile mele nu se mai auzeau. Ma sprijineam cu spatele de peretele rece, foarte rece...Din ceata deasa pe care o vedeam acum vedeam din ce in ce mai negru. Doua lacrimi imi cad usor din ochi, lacrimi de durere. Eram speriata, mi-era frica sa nu mi se intample ceva rau. Cine stie cine poate sa vina si sa ma vada in starea asta...Nu pot sa ma apar. Picioarele mi se inmoaie incetul cu incetul. Simnt cum pamantul imi fuge de sub picioare, fapt care ma face pur si simplu sa cad jos din picioare. La contact cu marmura rece ma lovesc foarte tare la cap. Cu ultimele puteri duc mana la cap, mai exact la surasa dureri, iar cand o duc inapoi in fata ochiulor, vad ca era plina de sange. Sangele mi se prelinge usor pe mana pana la cot, apoi pe podea. Usor, usor, inchid ochi, in spearnta ca nu imi voi pierde viata din aceasta pricina.

To be continued...

Acesta a fost capitolul4. Stiu ca e scurt dar si mie mi-e putin rau asa ca nu am putut sa fac ceva mai lung, deoarece nu am avut inspiratie. Pozele capitolului:

Renne:



Zbye!
P.S: Capitol necorectat!!!