A fost...

Ok dragilor, cum ideile imi zburda prin cap fara sa imi dea pace, uite ca revin cu inca un fic. Acesta este primul capitol, gata scos din cuptor, special pentru voi !

Capitolul 1.

~Prolog~

Unii oamenii se folosesc de altii pentru as atinge scopurile, si de ce nu ? Insusi poftele… Cand cazi in capcana lor, ce faci? Ce capcana poate fi mai de temut de cat insasi: “Dragostea”. In ziua de azi, dragostea isi arata rare ori adevarata fata, in rest, traim in minciuna si dispret. Ne dedicam cu trupul si sufletul unei relatii, unde pana la urma urmei, ai nevoie de dragostea a doi oamenii, nu doar a ta. Intelegi prea tarziu adevaratele scopuri, cand deja nu mai poti remedia o greseala. Ori lupti si treci peste tot si toate, ori te lasi pe veci prinsa in jocul strategiei. Nu, nu e sahul, ci insasi dragostea.

Pov. Sakura.

Aceiasi banca retrasa din coltul clasei ma astepta cu nerabdare. Aceiasi banca de doua persoane, insa unde stateam numai eu si cu…mine. Cartile si ele ma asteptau sa le deschid pentru a ma mai plictisi inca o ora si inca una, pana la infinit. Cat uram singuratatea si plictiseala. Aveam nevoie mai de mult de cineva cu care sa imi impartasesc gandurile, dorintele, pasiunile, dar cu timpul m-am obisnuit sa fiu doar eu si atat. Parul meu era dat peste ochii, acoperndu-i. Nu eram Emo, nu ma taiam pe maini, Nu ! Pur si simplu nimeni nu ma remarca si nici nu vroiam sa o faca. Pot spune ca sunt cea mai exclusa eleva din scoala.

Nu am prieteni sau prietene, deci la iubiti nici sa nu ma mai astept. Nu sunt urata sau pro**ta, doar ca am fost mai cuminte de cat altii, asa ca au decis sa imi spuna : « Cumintica ». Asa am pierdut prietene si implicit orice relatie cu lumea, fiind exclusa de la orice petrecere sau invitatie la un club. Acum insa m-am schimbat, desi ei nu o stiu. Nu as vrea sa intru din nou in cetele lor de pusti drogati, prefer sa fiu ceia ce sunt: “Asa zisa pustoaica a mamei, cumintica.”. De cand ma stiu nu am avut nici parinti, nici bunici. Am fost la orfelinat pana am implinit 18 ani, plecand din acel loc si mutandu-ma intr-un apartament al unui bloc.

Clopotelul imi intrerupe firul gandurilor, trimitandu-ma inapoi pe pamant. Toate fetele radeau cu vocile lor pitigaiate, iar baietii faceau glume prostesti la adresa cate uneia. Cea mai populara zona a baietilor era randul meu, eu fiind singura fata de aici. Vad cum unul dintre baietii, blond cu ochii albastri ii spune ceva la ureche lui Sasuke, un baiat brunet si ochii negrii ca un labirint infiorator si intunecat, fara iesire, ce putea continua cu usurinta la infinit. Acesta se intoarce catre mine si ma analizeaza rapid.

Ma inrosesc rapid si intorc capul intr-o alta directie pentru a nu ma putea observa. Dintr-e toti baietii din scoala, el era singurul ce m-a fermecat. Este ciudat, deoarece el este cel mai dorit baiat de prin zona. Eu de cand ma stiu, m-am indragostit de imposibil. Eu, fata retrasa se indragosteste ? Este o pasiune a mea ascunsa, sa ma indragostesc de inposibilul si inacesibilul baiat, extra popular. Inghit in sec calmandu-ma. Ma intorc cu fata la banca unde era el, dar se intoarse de mult. Rasuflu usurata, simtind cum usor, usor ma schimb din rosu aprins in culoarea mea normala a pielii, adica ciocolatiul. Imi mangai parul meu rozaliu ceva timp, luand in mana una dintre suvitele mele negre, incepand sa o rasucesc.

Pov. Sasuke.

Nu frate, nu cred! Naruto e pr**t sau pr**t ? Aleg ambele variante, deoarece sunt adevarate. Daca vine vorba de asa, atunci Naruto sa mor eu daca nu te prajesc si fac din tine cina. Dar nu ma razbun eu pe tine ? Ba da, ba da ! Deci stiti ce a facut nen*****tul? Nu stiti? Vai, nu? Pai stati sa va explic ! Deci, noi ne jucam adevar sau provocare nu forte des, dar cand ne jucam provocarile trebuiesc respectate cu varf si indesat. Asa se face ac eu, b*u ce sunt, aleg provocare. Si stiti cu ce m-am ales ? Cu postul de iubit pentru Sakura toata clasa a 12-a.

Da, ati ghicit. Fata aia ciudata din spatele meu, cu ochii verzi ca iarba proaspata si parul roz cu suvite negre. Si eu ce ma fac ? Bine ca Karin a plecat din oras si se intoarce anul viitor, ca pitzi ma omora cu zilele. Bine, bine. Accept intr-un final provocarea, ca doar nu o fi moarte de om, nu ? Naruto rade zgomotos fericit deoarece ma va face de ras in fata orasului cu fetita asta cumintica. Ma rog…Provocarea-i, provocare.

Nu e vorba ca e urata sau ceva, doar ca este genul de fata…cum se spune? Ahh, da, NEPOPULARA ! Nu pot fi vazut in preajma oricui, mai ales a fetei care sta sub bratele protectoare a mamei, asteptand poate si un biberon cu lapte. La nai**! Faza rea este ca am sa o suport mult si bine, ca mai e pana se termina clasa. Va dati seama ce inseamna asta ? O adevarata catastrofa, mai rau de cat Sfarsitul Lumii. Eu pot spune ca sunt Caput (sau cum se scrie). Da, da, da, adica mort !

-Ce ma bucur ca ai acceptat! Vedem noi cum te descurci, lover boy ! spune el.

To be continued…

Astept parerile voastre, sa vad ce va place si ce nu. Va poupaceste Black, ne vedem la capitolul urmator.

Vizitator

Iei prima la com A fost... 348112

vreau sa- ti spun cami place si astept nextu l

SEMNATURA
Daca ai putea zbura nu teai mai intoarce
Ai ochii doar pentru albastrul cer , albastrul , albastrul cer

Lacul in lumina luni nu este lafal ca si oglinda
Oglinda tiarata cat de rele devin persoanele
pe zi ce trece

G.E.N.I.A.L. Genial!!!!

O sa mor daca nu aduci continuarea mai repede:)) Si ce mi.ai facut?:)) Nici nu iti inchipui:)) Astept cu nerabdare urmatorul capitol si sper ca il vei posta cat de curand:x Sa ma anunti, ok?
[/color]

HanazawaRin:)[/color]

Edit Anna~Anitta: Este interzisă şi folosirea scrisului mic, culorilor negre sau închise ce nu sunt vizibile, cât şi culorile neon.

E superb!!! Imi place foarte mult ideea si cum ai descris in love

Astept cu nerabdare nextu' si daca poti sa ma anunti si pe mine te rog. Multa inspiratie in continuare!

[b]WOW

Deci cred ca ideea e originala , si imi place la nebunie.Nu mai pot adauga nimic..Astept continuarea[/color]

Edit Anna~Anitta: Este interzisă şi folosirea scrisului mic, culorilor negre sau închise ce nu sunt vizibile, cât şi culorile neon.

Wow! Noul fic e genial. Nu prea am ce sa comentez mai lasat fara cuvinte. Poti sa iti spun ca astept cu nerabdare nextul. Bye a hug

[/color]

Edit Anna~Anitta: Este interzisă şi folosirea scrisului mic, culorilor negre sau închise ce nu sunt vizibile, cât şi culorile neon.

bv coffe..continua cu urmatorul:D

Edit Anna~Anitta: Atunci cand comentati un fic/ one-shot, veti folosi minim 10 cuvinte. Te rog sa-ti editezi comentariul pentru a nu fi considerat spam. Multumesc!

Buna buna !!! a hug

Am trecut si eu pe aici si te rog sa ma ierti sad

ca nu am auns mai repede sad

Am o scuza happy2

!
Vezi tu shy

masina cu care veneam inspre ficul tau a ramas fara benzina

si a trebuit sa merg pe jos good

Si se pare ca am ajuns happy2

Pai ficul tau imi place la nebunie happy2

, dar un singur lucru imi displace angry

si anume UNDE ESTE CAPITOLUL 2??
Sa sti ca cu totii il asteptam.. happy2

Oare cum se va da brunetul pe langa rozalie?Ea se va lasa usor sau va face pe tipa dura??
Aceste intrebari si multe altele imi zboara prin cap si sper ca le voi gasi raspuns la fiecare in capitolele urmatoare...
Deci pune-te pe treaba prietenas good job

Si daca se poate sa ma anunti de next, ok? please

Teo

HEy Hey sunt si eu pe aici.
Se pare ca avem un fic nou nout .Scos proaspat din lol!

cuptor
Dar ceva am vazut asa micut Caput se scrie cu K * KAput

Hihihi....dar in rest WOw!! ai putea sa ma anunti ssi pe mine.Thank You

Ooo doamne !!!
Ce frumos incepuuut ! >:D<
Deci, fanul nr. 1 la ficul tau !! :)))
Continuarea rapid. ;):

Sper tare, abia astebt sa vat cap. urmator.
Anunta-ma si pe mine. Mersi mult.
PwP dulce de tot la tine

Uuu ce avem noi aici?:>:))

Deci mie mi se pare o idee originala, depinde cum continui sa o dezvolti. Descriere ai si sincer chiar imi place, simpla curata si orala ca sa spun asa, ador genul acesta de descriere. Sakura e fetita cuminte, iar Sasuke baiatul rau nu? Karin iesita din peisaj... hm ma intreb ce se va mai intampla pe viitor, continua tot asa scumpo:*

Light

Asa deci, nu am ce comenta. Imi place ideea ta. Eu personal nu am mai intalnit-o in varianta asta. Cu toate ca am o banuiala la continuare. Astept sa ma surprinzi cu un next interesant si neasteptat!!!!
Te-am pupat si spor la scris ♥

Bine v-am regasit, scumpii mei cititori! M-am gandit sa caut cel mai “uitat” fic al meu, ajungand aici. Am citit fiecare comm in parte… Va multumesc pentru comm-uri, nu stiu daca am mai avut la un alt fic de-al meu atatea… Tin la fiecare dintre voi, si sper sa imi iertati lunga absenta. Nu prea mai am imaginatie, insa o sa incerc sa va multumesc. De anuntat… Nu e nici o problema! O sa va anunt pe toti pentru ca mi-e drag sa o fac, mai ales ca stiu ca am si pentru cine. Nu stiu cati o sa imi mai citeasca fic-ul, insa, oricati ati fi, nu o sa inchid acest fic pentru ca… Mi-ar fi greu sa o fac! Nu va mai tin la vorba, va urez doar Lectura placuta si Bafta la citit!

Capitolul 2

Sakura’s Point of View

Stateam trantita in pat, asteptand urmatoarea zi. Nu aveam chef de viata, poate nici sa respir. Ma durea aceasta nepasare de care dam dovada. Imi iroseam adolescenta mea pretioasa, care oricum era pe duca, stand in casa si uitandu-ma pe pereti. Starea mea imi provoca sila… Pur si simplu nu aveam ambitia de a ma schimba intr-o pustoaica, ca toate celelante. Cu inele pe toate degetele si unghii false, cu suvite albastre si mov prin cap, cu tatuaje permanente ce reprezentau initiala persoanei iubite sau tocuri de 25 de centimetri cu o fusta mini, sus pe masa unui club. De ce nu puteam fi ca ele? Oricat de mult mi-as fi dorit o viata rebela, libera, nu aveam nici pe departe puterea de ami schimba destinul.

Ma uit la ceasul de pe noptiera… 21:30. A trecut o ora de cand nu fac nimic, de cand am venit de la servici, si nu fac nimic. Da, m-am angajat pentru a mai strange cativa bani. Nu am un salariu mare, dar e suficient cat sa rezist din el o luna cu o haina noua si mancare destul de multa. Lucram intr-un restaurant de fite, situat in centrul orasului. Arunc din nou o privire la ceas. Au trecut zece minute??? Doamne, daca o sa continui in felul asta, nu o sa imi dau seama cand am implinit 40 de ani… Daca o sa ajung pana la varsta aia!

Ma ridic usor din pat, indreptandu-ma catre calculatorul meu nici foarte vechi, nici foarte nou. Ma asez pe scaun, facandu-ma comoda, apoi apas butonul de pornire. Astept un minut, daca nu chiar mai putin, apoi incep sa butonez cate ceva pe acolo. Imi deschid o pagina Word, gandindu-ma ca ar fi o idee chiar buna daca mi-as asterne toate gandurile pe “o foaie” in calculator. Incep sa tastez cateva cuvinte, imaginandu-mi ca scriu intr-un jurnal.

“Draga Jurnalule,

M-am saturat de vesnica singuratate in care ma ingrop zi de zi, ora de ora, minut de minut… As vrea mai mult de cat orice sa am o familie si multi prieteni cu care sa ma distrez. Oare viata mea ar fi fost diferita daca as fi avut familia mea? ~~Am incercat sa gasesc~~ Nu am facut nimic. As minti daca ti-as spune ca mi-am dat interesul macar o data pentru a-mi schimba cat de cat starea mea vesnic singuratica. Probabil ca nici nu am avut pe cineva care sa ma sprijine. Cei din jurul meu nu ma bagau in seama, “refugiindu-ma” prin comportamentul lor jalnic. Nu am mai spus nimanui, insa… De fiecare data cand ii vad fericiti, ca rad sau ca glumesc, imi vine sa plang stiind ca… Poate eu nu voi fi niciodata la fel. Asta sunt… O ciudata singuratica, care nu cere nimic de la viata. Fiecare clipa ma doare, si simt ca, cu fiecare moment care trece sunt uitata si mai mult. Ma doare inima cand ma gandesc ca nu am familia mea… Umarul pe care il vreau si il cer atunci cand plang. Am fost singura mereu, nu stiu ce este aia iubire… Nu cunosc acest cuvant si nici nu cred ca l-am simtit vreo data. Imi este greu, foarte greu sa stiu ca nimeni nu ma vrea, intr-un loc unde probabil as fi putut sa ma integrez…”

Cateva lacrimi imi curg pe obraji, mai apoi facand cunostinta cu lemnul biroului meu. Mi le sterg cu maneca, continuand sa descriu viata mea buna de nimic, in doar cateva paragrafe.

“ Si cu toate ca sunt asa cum sunt… Nimeni nu vrea sa vada ce este in inima mea. Ii urasc pe ei pentru ca nu vor sa ma inteleaga, dar ma urasc mai mult pe mine ca nu am curajul sa ies din casa pentru a incerca sa fiu adolescenta rebela de care parintii “prietenilor” mei se feresc, pentru “scumpii si cumintii” copilasi ai lor. Si acum, o scurta intrebare de gandire, pentru tine, prieten tacut ce imi asculti durerile… Cati o sa ma tina minte? Nimeni… Sunt doar o unda ce calatoreste pe mare, mai apoi izbindu-se de mal, transformandu-se in spuma, ca mai apoi sa fie ca si cand nu ar fi exista. Ma doare adevarul… Imi raneste inima!”

O alta lacrima imi cade pe obrajii mei ce acum ardeau. Asta era viata mea… Ciudata dar adevarata. Nu mai distingeam nimic… Ochii mei erau impaianjeniti de lacrimi. Ma ridic de pe scaun, insa forta mea slabise considerabil. Reusesc intr-un final sa ma deplasez cativa pasi, sprijinindu-ma de mobila. Cred ca aveam febra! Ajung aproape de pat, asezandu-ma usor. Deschid sertarul noptierei, scotand un medicament si cateva servetele. Imi sterg bine nasul iar apoi imi trec usor un alt servetel in jurul ochilor, stergandu-i de apa sarata si incarcata cu tristete. Iau de langa pat o sticla cu apa, inghitind pastila.

Inspir si expir accelerat, inchizand pentru cateva secunde ochii. O imagine cu mine zambind imi aparuse ca un fulger prin minte. De cand nu am mai facut acest lucru. Incerc sa schitez un zambet, insa nu imi iesea. Uitasem cum este… Inima mea imi repeta ca trebuie sa ma schimb iar mintea imi spune: “Taci si asteapta. Daca va trebui sa te schimbi, va fi atunci cand cineva is va dori acest lucru!”. Off, dar acel cineva eram eu… Totul parea absurd. Nimic din realitate nu mi se parea atragator, incepand sa imi creiez o lume paralela cu aceasta, in mintea mea.

Ma ridic de pe pat, constatand ca nu mai sunt atat de fierbinte ca acum cateva secunde. Asta era un semn bun, sper ca nu o sa racesc tocmai acum. Cu pasi marunti, inaintez catre biroul meu, asezandu-ma din nou pe vechiul meu scaun din lemn. Imi frec cu mainile usor tamplele, incercand sa alung oboseala ce parea de neinvins. Imi duc mana pe tastiera, scriind incheierea.

“Chiar daca nu poti vorbi, imi dau seama ca nu te-a interesat nici macar pe tine, prietene, povestea mea. Ehh, nu te condamn, nu ai fi primul! Cam asta este viata mea “perfecta”…

Sakura”

To be continued…

Edit :
Ce trista e Sakura sad

De ce nu poate pur si simplu sa se schimbe ? Incepe sa ma deprime si pe mine ingrijorat

Sper sa aduci continuarea repede.. a hug

P.s. Prima dap !

Subiect: Re: A fost... Mier 08 Aug 2012, 00:27

Hey, am venit si eu pe aici.
Ador felul cum descrii totul.
Sincer nu am ce comenta, pur si simplu iti iubesc ficul.
Sper sa aduci cat mai repede nextul pentru ca ard de nerabdare sa aflu ce se intampla mai departe.
Spor la scris si la idei!
Daca nu te deranjeaza te rog sa ma anunti cand aduci urmatorul capitol.
Kiss u, See ya! kiss

Subiect: Re: A fost... Sam 08 Sept 2012, 23:08

Buna tuturor, din nou! Dupa ce v-am parasit de apropae o luna (Atat de mult), m-am hotarat sa-mi fac aparitia din nou prin peisaj. Stiu, stiu, sunt o rea ca nu am mai dat niciun semn de viata pana acum, insa, sper sa ma revansez eu cumva. Acest capitol vi-l dedic voua, scumpii mei cititori, si sper eu ca o sa va placa aceste schimbari ale peisajului, pe care o sa le cititi imediat. Ok, gata cu vorba, nu va mai retin. Spor la citit !

CaPiToLuL 3

I'm tired of being isolated teenager. Today, I'll do a little change my appearance!

Sakura’s Point of View

Stateam pe canapeaua din living, mancand Popcorn. Filmul asta de groaza, nu avea nimic scarry in el. Ma facea sa adorm. Aceleasi lucruri Ever… Fata intra in casa, urca pe scari, se opreste in fata usi, unde aici probabil ar fi trebuit sa spun speriata “Nu intra, nu intra ! E o fantomaaa!”, da, da, cum sa nu. Apoi ea intra si barbatul ii taie capul ca la desenele animate cu Tom and Jerry. Am cascat nemultumita, ridicandu-ma in picioare super plictisita. Ca de obicei, casa era pustie, nimic nou… Am inaintat pe holul apartamentului meu mic, ajungand in bucatarie, unde am aruncat tot continutul bolului cu Popcorn direct in cosul de gunoi. Mi-am luat dintr-un cosulet un mar, incepand sa-l savurez lipsita de interes.

Tipetele se auzeau in toata casa. Cred ca am exagerat cu volumul televizorului in seara asta. Am luat telecomanda, apasand direct butonul rosu, ecranul facandu-se in mai putin de o secunda complet negru. Ce buna-i linistea ! M-am trantit resemnata in pat, facand contact cu salteaua comoda, ce ma facea sa trec usor in lumea viselor. Inevitabil, privirea imi alunecase catre calculator. M-am ridicat, asteptand sa porneasca. Am apasat pe un fisier, deschizand o pagina de Word. Am citit printer randuri cateva chestii, incercand sa-mi mai alung din plictiseala, animandu-ma.

“Nu am mai spus nimanui, insa… De fiecare data cand ii vad fericiti, ca rad sau ca glumesc, imi vine sa plang stiind ca… Poate eu nu voi fi niciodata la fel. Asta sunt… O ciudata singuratica, care nu cere nimic de la viata.”

Nu am mai citit in continuare, gandindu-ma ca e mai bine sa ma opresc aici. Asta gandesc eu ? Niciodata nu m-am gandit la partea asta atat de negativa a vieti. Asta am scris eu acum doua seri ? Un mic zambet dispretuitor, badjocoritor, imi aluneca pe chipul acum invaluit in tristete. Poate ca pana acum am incercat sa neg toata aceasta tristete, ura asta sfasietoare pentru cei ce pot zambi gandnindu-se ca e un lucru comun. Nu, pentru mine nu e asa ! Daca as zambi, ar insemna ca sunt trista, pentru ca eu nu am astfel de zambete, care sa le arate oamenilor fericirea pe care o port in suflet. Dar, eu oare am fost fericita vreodata ?

“Am fost singura mereu, nu stiu ce este aia iubire… Nu cunosc acest cuvant si nici nu cred ca l-am simtit vreo data. Imi este greu, foarte greu sa stiu ca nimeni nu ma vrea, intr-un loc unde probabil as fi putut sa ma integrez…”

Iubirea este un cuvant strain. Nu stiu la ce se refera, nu stiu ce as putea intelege prin el. Nu am putut sa intreb pe nimeni ce inseamna, sau macar cui sa i-o impatasesc. Nimeni nu a vrut sa ma inteleaga, sa ma lase sa le descopar partile pozitive. Nimeni nu m-a vrut niciodata. Dar de ce ? Sunt om, am o inima, sunt ca ei. Nu am nimic in plus fata de ei, sau ceva mai putin. De ce nu merit si eu o sansa ? Sunt chear atat de imposibila ? Ma gandesc la toate aceste lucruri de parca ar fi sfarsitul meu, insa pana la urma, intr-o zi, asa va fi… Am continuat sa citesc.

“ Ii urasc pe ei pentru ca nu vor sa ma inteleaga, dar ma urasc mai mult pe mine ca nu am curajul sa ies din casa pentru a incerca sa fiu adolescenta rebela de care parintii “prietenilor” mei se feresc, pentru “scumpii si cumintii” copilasi ai lor. ”

Oare este chiar asa ? Nu imi doresc deloc sa fiu si eu ca ei ? Ba da, mai mult de cat orice. Insa, mi-e frica de adevar, ca poate chiar si asa, nu ma vor accepta. Probabil ca nu este vorba de aspectul meu, sau poate da. Mereu m-am ascuns in spatele ochelarilor mei cu lentile groase, nelasandu-i pe alti sa se apropie. Era timpul sa schimb asta… Nu ma mai ascund ! Mi-am cumparat mai demult niste lentile de contact. De ce nu le-as folosi ? E timpul sa fiu altcineva. Sa ma schimb pe mine, cat si look-ul meu. Voi fi fata abordabila, cu multi prieteni. Da, asta vreau sa fiu !

Am fugit in baie, cautand intr-un raft de sus o cutiuta de mult pierduta. Ahh, uite-o aici ! Am pus continutul intr-un paharel mic, incepand sa amestec. Am turnat umpic de apa peste, si voilà ! Avem vopseaua perfecta ! Am inceput sa imi intand usor pe par cu o pensula speciala. Nu sunt cine stie ce profesionista, insa ma descurc chiar bine! Am terminat in doar cateva minute, lasandu-mi doar cateva suvite roze din parul ce fusese odata. Cred ca imi va fi dor de el! Acum totul era negru, ma rog, apropae totul ! Am vrut o schimbare, atunci sper ca asta va fi una suficient de buna. Am luat cutiuta de pe masina de spalat, de unde mi-am scos noile mele lentile de contact de coloarea caprui.

Mi-am continuat drumul elegant catre garderoba mea, incepand sa selectez hainele. Cateva dragute, iar restul o gramada ingrozitoare. De mult, Kat Suura, o veche prietena de-a mea, ce din pacate a decedat intr-un accident de masina, mi-a facut cadou un teanc de haine sexy pe care le am pe aici pe undeva, doar cat le gasesc. Am inceput sa caut ca o nebuan, ravasind intreaga incapere, iar apoi mi-a picat fisa. In micul dulap din living! Am fugit pana acolo, avand mare dreptate. Ohh, ce moment frumos. Am scos punga mareee , si nu glumesc de loc cand spun ca e mare ! Am admirat fiecare tinuta, alegandu-mi una pentru a doua zi, la scoala. Aveam sa-i las muti pe baieti !

To be continued…

Ok, pozele :

Parul Sakurei :

Hainele pe care vrea Sakura sa le imbrace a doua zi:

Lentilele ei de contact:

Black Zozoo

Subiect: Re: A fost... Dum 09 Sept 2012, 17:14

Hy...imi place mult de tot capitolul....abia astept neztul.....si sa vad schimbarea Sakurei....
Mersi mult ca m.ai anuntat....Sa ma anunti si de urmatrul...daca vrei
Multa bafta la scris si la ideei
PwP dulce de tot la tine kiss

Subiect: Re: A fost... Dum 09 Sept 2012, 19:49

HEY vreai sa-ti spun ca ficul tau este Genial!!! $rainbow :\$ il ador pur si simplu ideea e originala si primul capitol mai ca m-a facut sa plang. Imi place foarte mult cum descrii asa ca de acuma incolo o sa te rog sa ma anunti cand pui next! bby te pupa!

Subiect: Re: A fost... Mar 11 Sept 2012, 14:36

Gata . am trecut si eu pe aici .. dupa un car de ani.
In primul rand, vreau sa iti multumesc pentru ca m-ai anuntat la fiecare capitol, desi eu nu am binevoit a frecventa acest fic'sor... (probleme cu leptopu' si apoi cu pcul)
Acest fic este chiar original si imi place mult.. doar ca .. am lipsit atata timp si tu ai doar 3 capitole ?! Sper ca nu pui ficu la naftalina.. tocmai acum cand devine intereseant (nu ca nu ar fi fost pana acum).
In legatura cu capitolul 3, imi place schiimbarea de look a Sakurei, dar, intr-un fel imi pare ca se ascunde pe sine. Dorinta de a fi acceptata de cei din jur, mi se pare mie, ca se ascunde pe sine in sufletul ei dornic de schimbare.
Ma rog, abia astept urmatorul capitol si sper ca o sa ma anunti cum ai facut si pana acum.
Nextul repede-repejor kiss

Pup scumpa in love

Subiect: Re: A fost... Mar 11 Sept 2012, 19:17

Vreau next-ul!!!Repede!Anunta-ma si pe mine printr-un mesj privat cand il pui!Spor la scris in continuare!!!Re pwp! kiss

Vizitator

Buna *hug*
Cum ti-am putut rata ficul? o.O
Este ... genial! :x
Ce schimbare? :x Ma bucur ca a decis sa se schimbe :)
Vreau next-ul repede si sper sa ma anunti cand il pui :D
Spor la scris si multa imaginatie! ^^

Subiect: Re: A fost... Mar 11 Sept 2012, 20:13

Scumpo?Eu cred ca iti...Nu stiu ce iti fac. Mai captivat din primul capitol. Iti ador fic-ul. Vreau next-ul cat de repede posibil. Te rog anunta-ma!

Scuze pentru întârziere.

Fan Fic Sasuke&Sakura blocat la cererea autoarei.