~Prolog~

Anul 1827.. Toamna tarzie isi facu simtita prezenta zguduind furios obloanele casei:"Conacul De Seitte". O mana galbena, subtire si aproape anemica isi facu aparitia, inchizand brusc panoramica imagine a camerei in care dormea Tanara Stapana. Suvitele gingase de par ii cadeau stresant peste chipul alb, facand-o sa scanceasca, usor enervata. Mana ei albicioasa si plinuta trecu rapid peste fruntea mare si buzele ei au inspirat putin aer cald. Pleoapele plapande dezvelira cele doua pietre mistice ale marii, lumina slaba oglindindu-se pe suprafata lor. Se ridica incet in capul oaselor si isi sprijini toata greutatea pe cotul mic, cu cealalta mana frecandu-si ochiul drept. Isi indrepta spatele apoi il arcui slab sub unduirea licarului de lumina, descriind cu bratele subtiri un semicerc discret. Degetele ei au patruns usor aerul, apoi isi plasa cu grija un picior inafara patului, pasind sfioasa pe pardosela rece. Isi freca din nou si celalalt ochi apoi merse inexistent pana in coltul in care, sub o gramada de haine, se afla o jucarie. Parul lui frumos aranjat, tenul alb, costumul militar.. Toate ii faceau ochii sa vibreze gingas. Il puse cu grija inapoi intre haine si ii sopti, ca si cand ar fi auzit-o:
-Ss.. Fratele meu nu trebuie sa afle ca te-am luat de pe raftul lui.


Mana ei aseza cu grija o rochita roz peste el si isi indrepta ochii albastri spre papusa ei preferata, ce statea ca de obicei in casa mare, dupa tejghea. Aceasta se uita atent la liniile papusii, la pozitia ei imobila si pentru o clipa i se paru ca zambeste mai mult decat trebuie. Clipi de cateva ori apoi o lua in mana, manevrand cu grija corpul ei subtirel. Ii aseza parul roz frumos si il prinse cu o agrafa cam mare. Ii netezi rochia neagra si sortuletul alb apoi o puse la loc, dupa tejghea. Privi inca o data maldarul de haine si zambi intelept, ca si cand ea ar fi stiut mai mult decat actorii acelui teatru meta-fizic. Avea o urma de multumire pe chip, care insa ii disparuse la auzirea unei voci stridente si cunoscute:
-Lizzy!! O, Lizzy!! Te chelesc daca nu imi dai comandantul inapoi!! Dami-l!! Stiu ca tu l-ai luat!!


Fata privi amuzata chipul fratelui sau geaman, enervat la culme. Ochii lui de o claritate senila priveau razbunatori chipul fetei ce alerga prin camera, spre el.
-Haide, stiu ca e la tine, pronunta Tom cu o seriozitate matura in voce. Varsta lui rotunjise cifra zece, asa ca se considera deja un barbat cu drepturi depline. O scruta mustrator din priviri pe sora sa, apoi dibui cateva cuvinte, accentuandu-le grav cu un accent britanic veritabil:
-O sa mi-l dai!! Daca nu.. O sa te spun mamei.
Fata zambi nevinovat si sopti gingas cateva cuvinte, stalcite oarecum voit:
-Bine. O sa ti-l dau.. Dar dupa pranz.
Ochiul ei drept clipi fugitiv, apoi il apuca de mana pe fratele sau si il trase incet dupa ea. Cele doua siluete se departara dupa un colt al conacului, tapetat cu verde inchis.


In gramada de haine lua amploare o miscare, din ce in ce mai accentuata. De sub rochita roz de vara iesi o mana mica, de papusa, urmand intreg corpul. Pozitia impunatoare si ochii negri se desfasurau in amplitudinea lor. In scurt timp, celelate jucarii prinsera viata automat, facand o galagie destul de asurzitoare. Arlechini pictati, papusi grosolane, figuri mandre, cainele maro din plus. Toate se miscau in voiniciunea lor crescanda. Pana si papusa roz, de dupa tejghea se misca putin. Ocoli barul si urca alene scarile cu balustrada ce duceau la balcon. Se uita putin prin camera imensa apoi auzi un fluierat ostentativ. Se uita stupefiata la figura ce avusese tupeul sa o fluiere si analiza cu deplina minutiozitate chipul acestuia. Contura din priviri chipul dur al brunetului, suvitele dezordonate, buzele subtiri si costumul kaki cu care era invelit corpul lui impunator. Ochii lui exprimau o goliciune obscura, o teama temerara. In scurt timp privirile celor doi se intersectara si el privea mandru, fara retinere, corpul micut al tinerei. Aceasta isi dadu parul pe spate si cobora scarile in graba, pufnind indignata. "Tot timpul face asta. Ce afurisit! Yanke-ul naibii! Sa mai fluiere o data si ii arunc un ghiveci de petunii intre ochi! Ingamfatul!!", bombanea rozalia cu gandul la tanarul Comandant ce o enerva la culme. El, pe de alta parte, o privea cu admiratie pe tanara. Cu o admiratie hapsana, ce ardea de o dornica noapte de amor. Insa statutul nu ii conferea nici o libertate. In ultimul timp ura din ce in ce mai mult lumea si se ura pe sine. Lumea jucariilor.. Lumea in care era incatusat, in care fiecare adiere de vant ti se parea o rafala, in care mainile mizerabile ale copiilor aceia te atingeau.. In care dragostea fusese marginita la gradul de privire cordiala, la o strangere de mana ce o impartasesti unui amic. Era doar crunta Lume a jucariilor.