Ok, acesta este primul meu fic asa ca as vrea mai multe comm-uri. De asemeni, il fac in colaborare cu Sexy Bee', si noi speram sa va placa ideea noastra . Spor la citit:

Capitolul 1.


Pov. Autoare:

Acum patru saptamani :

Era o zi frumosa de mai in Tokio.
Pe o alee plina de ciresi infloriti , cu florile mici si dragalase, de un roz tipator, asemenea parului unei tinere adolescente , cu ochii verzi ca un trifoi ce poarta noroc, cu o sclipire ce impartasea tuturor fericire si dorinta de viata.

Acesta fata asemenata de oricine cu un inger cazut pe pamant, ce impartasea credinta iubirii in fiecare suflet, se plimba cu cea mai buna prietena ai ei Hinata, o fata cu parul de culoare liliacului si ochii lila .

-Sakura, fereste-te ! se aude vocea ingrijorata a movaliei.

Dintr-o masina neagra luxoasa si foarte dubiosa ce se opreste in dreptul fetelor se dau jos doi barbati bine facuti , imbracati la costum, care fara sa spuna o vorba le i-au pe sus pe cele doua fete, bagandu-le in masina.

-Du-ne la sediu ! spune seful celui aflat la volan.

Dupa putin timp au ajuns. Imediat dupa ce au intrat in acea cladire pe care fetele nu o mai vazuse niciodata, au fost aruncate in niste celule unde au fost drogate si batute , pentru ca nu vroiau sa se prostitueze.De atunci vietle lor aveau sa se schimbe pentru totdeauna.

In prezent :

Pov. Sakura :

-Hinata ! Hinata ! Trezeste-te , te rooog ! Strigam eu disperata.

Cea mai buna prietena a mea zacea fara suflare.Lacrimi cristaline si nevinovete se rostogoleau pe obrajii mei rosii ca sangele . Un val de tristete ma cuprinde si incep sa tip dupa ajutor ! Nimeni, cui i-ar pas de mine si de prietena mea ? Cine ar incerca sa ma inteleage ? Cine ar putea sa vada ce e in inima mea ? Cine ar suferii si ar plange asa cum o fac eu ? Nimeni…Mereu am fost singura ! Si acum… fiinta pe care o iubeam cel mai mult in viata m-a parasit …Acum cine sa ma maim asculte sau sa ma inteleaga , daca nu ea ? Cu cine sa mai impart sentimentele mele de tristete ? Sunt blastemata sa traiesc singura fara un suflet care ma intelege, fara bucurie….. fara libertate…De ce ? .. DE CE EU ? Acum… pentru ce si cine sa mai traiesc ? De ce sa mai traiesc daca nu am pentru ce sa mai lupt.Visam ca voi muri fericita , batrana cu toate visele implinite alturi de dragostea vietii mele …Vise…Vise care s-au spulberat intr-o fraciune de secunda .

Tineam strans la piept cutitul cu care aveam de cand sa pun capat suferintei, sa imi las sufletul sa ma paraseasca catre libertate.

Acum cateva lacrimi cad pe lama cutitului ascutit…. E timpul…Usor imi perforez venele, sangele scurgandu-se pe trupel neinsufletit al prietenei mele … Stiu ca am gresit ! ….. ADIO…..
To be continued….

Capitol necorectat! Scuzati ca e cam scurt dar nu am avut mult timp la dispozitie. Urmatorl capitol va fi mai lung.

heeyy, Dee! iarta-ma de comentariul asta suuper scurt, incerc sa revin cu edit , dar acum ma grabesc, dar vroiam neaparat sa-ti las comm la fic. scrii foarte bine, iti apreciez stilul, dar ar fi grozav daca nu ai mai trece atat de repede de la un fapt la altul, daca ai sta mai mult sa descrii, sa narezi, sa imbini aceste doua moduri de expunere... mi-a placut foarte mult devotamentul Sakurei fata de prietena ei. si pe mine m-a uimit faptul ca Hinata a murit inca din primul capitol, dar povestea mi se pare interesanta si originala, asa ca iti doresc multa inspiratie in continuare, vreau next, dar nu te grabi cu el, pentru a avea timp sa-l scrii cat mai bine.

Saracele...

Chiar trebuia sa moara?

Si cine sunt baieti aia doi?

Sper ca nu sunt cine cred eu ca o patiti rau de tot!

Bine, bine..

Astept next si PWP pe amandoua

Miau, cam putine comm-uri...Ma suppy...Daca primul capitol l-a facut Dee, al doilea il fac eu. Sper sa va placa in ciuda fatului ca mie mi se pare actiunea grabita ect. Oribil capitolul asta dar speranta moarte nare...

Capitolul 2.

Pov. Sakura:

Ma trezesc ametita, cu o durere de cap insuportabila, intr-o camera intunecata unde nu puteai zarii nimic. Linistea atat de insuportabila ma facea sa innebunesc cu fiecare secunda petrecuta aici, singura...Deodata incep sa tip, de cred ca am trezit si mortii:

-E cineva aici?

Ce intrebare stupida am pus si eu! Cine sa imi raspunda? Sunt singura in aceasta camera sinistra, ce parea desprinsa din filmele Horror. Deodata, in fata ochilor imi apare o imagine cu toate momentele frumoase petrecute acum mult timp...poate prea mult timp. Prea mult timp a trecut de cand radeam, de cand iubeam sa traiesc. Acum, nimic din tot ce a fost odata, cu mult timp in urma, nu se va mai intampla. Imaginile cu mine si Hinata razand imi par atat de, triste. Intotdeauna eu am fost cea care a suferit: cand mama mea a murit, o femeie frumoasa cu parul rozaliu ca al meu si ochii albastri ca cel mai frumos cer din cate am vazut, cand sora mea Noriko a plecat la facultate in Anglia, moartea Hinatei si acum...a mea! Ce mai urmeaza?

Din acele imagini fericite in care eu radeam cu prietenele mele atat de dragi mie, apar aceste imagini din prezent. Cand am fost obligata sa ma droghez si sa ma prostituez. Si pentru ce? Pentru placerile lor, a barbatilor, si ne fac pe noi sa suferim, sa ne fi dorit sa nu ne fi nascut. De ce viata trebuie sa fie atat de grea, de ce nu putem fi toti fericiti, de ce?

Acum vad prezentul, in care eu stau intinsa pe pat cu fata inspre tavan, cu alte doua prietene cu care m-am imprietenit in acest loc oribil, demn de filmele cu final trist, ele aavand larimi cristaline pe obrajii rumenii, lacrimi de durere, lacrimi pentru...mine? De ce sa sufere cineva pentru mine? In alt colt al camerei, il zaresc oe el, pe cel ce m-a adus aici si mi-a distrus viata, tot ce am facut pana acum, pe satenul ce mi-a furat fericirea doar printr-un cuvant, si anume: "Luati-o!". Cel ce m-a vazut cu ochii lui caprui fermecatori, dar care transmiteau ura si durere, numele lui fiind Mustapha.

Un om rece, poate mult prea rece, mult prea indiferent pentru a se gandi ce este in inima mea si a celorlante fete pe care le-a furat, si lor ca si mine de altfel furand-le fericirea dupa care acum tanjesc ca nebunele, dupa care plang nopti la rand si isi blesteama soarta, pentru care si-ar da si viata doar pentru o bucatica de fericire, de dragoste si de zambete. Pentru care si-ar vinde sufletul celui rau, si asta doar pentru a mai rade chiar si pentru ultima data, pentru a le putea spune celor dragi un simplu: " Adio!" sau "V-am iubit!". Dar nimic din ce cer ele nu se vor intampla, nimic! Si mulrumita cui? A destinului...Deodata, aud o voce foarte cunoscuta mie care ma intreaba:

-Vezi?
-Mama? strig eu . Chiar tu esti? Ooo, mama, acum am venit la tine, totul va fi bine! strig eu catre femeia pe care am iubito, o iubesc si o voi iubii mereu.
-Nu, nimic nu va fi bine! Nu inca! Nu ar fi trebuit sa faci ceia ce ai facut! Trebuia sa te gandesti ca intotdeauna exista o cale, o solutie la problemele tale...Asculta-ma! Ai sa te intorci inapoi la ei si o sa infrunti toate problemele, am incredere in tine! imi spune mama cu o voce blanda si plina de dragoste, dragostea parinteasca.
-Dar...

Incerc sa spun insa mama dispare, imaginile cu viata mea nu mai erau, iar eu simnt cum cad in gol. Ma asemanam cu o picatura de apa ce cadea din cer fara voia ei, nevinovata. Si avea sa isi piarda viata jos.ar eu nu aveam sa mor ci din potriva, jos ma astepta viata si durerea, dar poate si un nou inceput. Oare?

Simnt cum corpul ma doare, insa o durere ce ma facea sa fiu mai puternica, mai indestructibila. Incerc sa deschid ochii dar pur si simplu nu izbuteam. Mai incerc odata si se pare ca de aceasta data reusesc. In fata ochilor imi apare o imagine neclara, dar totusi suficient cat sa diting obiectele si oamenii. Pe un pat in coltul opus statea fara vlaga Hinata, movalia mea, care din pacate soarta i-a pregatit un sfarsit tragic, de la o varsta atat de frageda. In alt colt statea Mustapha cu o fata de iti venea sa fugi din calea lui iar de mana stanga ma tina Yuka, o fata cu parul blond si foarte dragutza, iar de cea dreapta Serah, o fata foarte frumoasa cu o culoare neobisnuita la par. Ambele plangeau, si stiu si pentru cine.

Primul care ma vede este Mustapha, care incepe sa imi spuna ceva de genul: "Nu te-am lasat sa mori si tu ca si Hinata deoarece un domn foarte respectat te vrea in seara asta si plateste ceva bani pe tine!" Ce stupid, eu sunt ca o jucarie care o seara i-o dai unuia sa se joace cu ea pe niste bani iar maine seara altuia. Eu de ce nu pot avea o viata normala? Il intreb pe Mustapha cat e ceasul iar el imi spune ca e 19:30 si ca la 20:00 va veni aici acel tip de care mi-a vorbit mai devreme.

Pov. Sasuke:

Timpul trece ca prin farmec de la 19:30 se si face 20:00. E timpul sa merg la prietenul meu Mustapha ca sa imi dea cea mai buna fata. Nu m-am mai distrat de mult asa ca a sosit timpul sa ma mai joc si eu putin, nu? Ma imbrac subtire deoarece afara nu este chiar asa de frig, adica cu o pereche de blugi si un tricou verde, iar in picioare cu niste adudasi de la Puma negrii. Imi iau portofelul si cheile de la BMW meu apoi ies pe usa vilei mele cu doua etaje si ma indrept catre garaj.

Garajul era foarte mare, inauntru fiind vreo 10 tipuri de masini luxoase unde am avut tot felul de aventuri palpitante. Ultima aventura am avuto saptamana trecuta in Ferrari-ul meu rosu, cu o tipa pe nume Karin si ea roscata cu ochii negrii si faorte bine dotata. Ma indreot catre BMW meu negru si ma urc in locul soferului. Bag cheile in contact si aud motorul cum se aprinde. Acum gonesc pe strazile aglomerate ale Tokio-ului, cu un trafic vesnic aglomerat, insa cum cunosc foarte bin orasul acesta o iau pe alte strazi mai ocolitoare dar cel putin scap de coada infernala de pe strazile prinipale.

Ajung la locul indicat de prietenul meu saten in zece minute si pasesc in cladirea imensa si foarte infricosatoare catre camera principala unde m-am inteles cu Mustapha ca ne vom intalnii. Ajuns in acea incapere zlab luminata il vad pe prietenul meu cum statea intins pe o canapea si o fata statea in fata lui in genunci si il lingea "bucuria". Yuk, dar hai. Ma asez langa el si il intreb unde este fata care mi-a pregatito. El spune sa iau liftul si sa urc la etajul trei si ultima usa de pe acel hol lung este a fetei. Il iau de mana si il salut apoi ma indrept catre lift. Numai decat ma trezesc in fata usii acelei fete si intru fara sa bat.

Pe un pat zaresc o fata bine dotata, dar foarte trista cu cateva lacrimi pe obrajii ei rosii ca sangele proaspat. Ma uitam fix in ochii ei verzui ca algele marine, si puteam citii tristetea si dorinta de a nu mai fi in viata in acest moment. La mana stanga zaresc o taietura adanca din care se scurgea inca sange, semn ca aceasta afat sigur a vrut sa isi puna acpat zilelor pana sa ajung eu la ea. Parul ei rozaliu atarna greoi pe umerii ei goi, un par lipsit de culoarea de odinioara. Buzele ei nu schitau nici un zambet ca toate celelante fete la care am fst, pe ele puteai citi de cate ori a fost sarutata fara voia ei, brutal, de cine stie cati golani fara inima.

Cum sa ii faci rau acestei fete inocente, acestei zeite ce s-a coborat pe pamant pentru a oferi inimii orcui caldura si fericirea, desi ea mai mut ca toti avea nevoie de acest lucru. Cum puteai sa tii in acest loc sinistru o fata ce nu are nici o vina? Cum poti sa iei zambetul inofensiv de pe chipul ei angelic si sa o lasi prada prostitutiei? Eu unul nu as putea sa profit de o fata inocenta si atat de frumoasa, ce pur si simplu nu a gresit cu nimic pentru a fi legata de acest loc sinistru chiar si pentru mine, dapoi pentru ea. Suspine se auzeau in intreaga incapere mica si slab luminata, ce se asemana cu o celul din inchisoare. Ma uit in jur si vad in fata celulei ei o alta unde zacea o fata fara viata, ce avea urma unei siringi in mana. Probabil a fost injectata cu o supra doza si nu a putut face fata, asa ca a murit.

Alta fata nevinovata, alta ce nu merita sa fie aici, si alta ce nu merita sa moara. Mi-e teama ca acelasi lucru s-ar putea intampla in orice moment si cu aceasta fata, rozalie, ce nu merita sa indure toata aceasta suferinta. Ma apropii de patul ei si vad ca fata incearca sa fuga din calea mea pentru ca presupun ca ea crede ca sunt exact ca acei depravati ce o violeaza. O apuc de mana iar eu incepe sa tremure involuntar. Atunci ii spun:

-Nu iti fie frica, totul va fi bine! Nu iti voi face nimic, promit. Pe mine ma cheama Sasuke Uchiha, pe tine? ii spun eu cu o voce dulce.
-Sa...Saku...Sakura! spune ea printre lacrimi. Lasa-ma te rog!
-Iti promit ca nu o sa iti fac nici un rau, nu m-ar lasa inima. Esti atat de frumoasa, cum ai ajuns aici? o intreb eu.
-Am fost furata acum ceva timp, de atunci sunt aici inchisa. O vezi pe fata aceia ce zace moarta in acel pat? ma intreaba ea aratand catre fata pe care am vazuto mai devreme. Dau din cap afirmativ apoi ea continua. Era prietena mea! Nu ea trebuia sa moara ci eu...de ce a trebuit sa moara ea? Era atat de frumoasa si pina de viata, de ce?!
-Nu stiu...ii raspund eu intristandu-ma de spusele fetei.
-Asa voi ajunge si eu, stiu asta. Voi murii aicisi nimanui nu ii va pasa ca o fata nevinovata a murit fara ca sa fi trecut cu adevarat prin viata. Nimanui nu ii va pasa de mine, nimeni numa va intelege, nimeninu va sti cat tanjesc dupa fericire! spune ea cu lacrimi in ochi, acum incepand sa planga si mai tare.

Acesta a fost capitolul 2 dragilor...Eu si Sexy Dee speram ca va place si amandoua asteptam mai multe comm-uri.

P.S: Capitol necorectat.

Yuhuuu,ai pus nextul,imi place...nu prea am ce sa zic...dar saraca Sakura..
Astept nextul.Bye!

Of , Doamne...

De ce a murit Hina?

Imi vine sa plang.

Ce dragut e Sasuke ..

Sunt sigura mie la suta ca o va scoate afara..nu-i asa?

Bina...

Mersi ca mai anuntat

Si sa vedem ce ne aduce Sexi Dee

Pa, pa Sexi Bee

Of , ma omoara numele voastre

prea tare ficul
ideea e originala din cate vad
ma anunti si pe mine cand pui next, pls? :D

Buna Beea imi place e dragut dar de ce sa moara din primul capitol hinata nu imi place acest lucru dar in rest este bine,anuntama cind pui nextul.Ciao