[b][center]Capitolul I
Sakura pov:

Numele meu este Sakura Haruno.Am 23 ani,parul roz si ochii de un verde foarte patrunzator. Am fost gasita pe una din strazile unui cartier din Londra, ceea ce inseamna ca numele ''Haruno'' nu este numele meu de familie real,insa eu asa il consider..

Ambii mei parinti sunt actori ambulanti ,astfel am invatat si eu ceva despre acorie,jucand si eu alaturi de ei in rolurile secundare..insa nu ma pricep chiar atat de bine.
Pe mama mea o cheama Maria iar pe tatal meu Thomas.Ei reprezinta totul pentru mine,ii iubesc foarte mult si nu stiu ce a-si face daca s-ar intampla ceva cu ei..Pe langa mine..acestia mai au o fiica,de data asta naturala pe nu Jessica.Ea este pentru mine prietena mea cea mai buna,chiar daca este mult mai diferita decat mine la comportament. Este mult mai nebunatica si mult mai talentata decat mine in arta actoriei.Cat despre Maria si Thomas...ei bine..pot zice ca sunt cei mai talentati actori din cati am vazut..si nu spun asta pentru ca sunt parintii mei..ci o spun pentru ca asa si este..
Nu locuiesc intr-un loc anume pentru ca noi suntem mai tot timpul pe drumuri..insa tot locul il pot considera casa daca sunt alaturi de cei dragi.

Am fost casatorita timp de doi ani cu Charles Jorden,unul din actorii care calatoreau alaturi de noi,insa acum un an,acesta a avut un accident si a murit.Au fost nite vreme timpuri foarte grele,cele dupa moartea lui Charles,insa cu ajutorul familiei mele am trecut si de acest obstacol...L-am iubit, insa nu a fost acea dragoste la care ma asteptam,nu s-au aprins acele scantei intre noi si acest lucru pot sa spun ca m-a deranjat. Stiu ca aceleasi sentimente le-a avut si eu fata de mine, a fost a atractie mai mult fizica, ceea ce pe mine ma deranjat pentru ca eu as fi vrut sa fie mai mult de atat.

Astazi este o noua zi..si cred ca ar fi mai bine sa ma trezesc din patul meu moale si sa ma apuc de treaba deoarece in aceasta seara v-a avea loc spectacolul organizat de noi..si trebuie sa ma ocup de toate aranjamentele..pentru ca..eu sunt cea care ,,are grija de tot''.







scuze ca este atat de scurt insa promit ca urmatorul v-a fi mai bun si sper din suflet sa va placa .. astept comentarii din partea voastra .. daca sunt critici nu va sfiiti sa mi le spuneti deoarece doar asa pot sa invat ceva..:Dbye:D

Buna dragutza!

Am ajuns si eu la ficul tau!

MAi intai iti urez bun venit pe acest site!

Sper sa fim prietene si sa iti faci si alti prieteni! (da...ce desteapta fraza)

Acum despre capitol..

Mi se pare destul de originala ideea!

Adica eu nu am vazut un astfel de fic deci ma bucur-obor!

Ce sa mai..

Astept next si PWP doolce

Capitolul II:
Sasuke pov:
Anul 1818:

-Boala incurabila.
Cuvintele doctorului ramasera suspendate in aer.Sasuke Uciha,cel de-al cincilea duce de Ashburton,al saptelea marchiz de Princeton si detinatorul a cel putin 6 astfel de titluri mult prea neinsemnate pentru a fi mentionate,se opri pe loc in timp ce-si imbraca din nou camasa,dupa consultatie.Isi repeta in minte fraza,ca si cand,daca ar fi analizat-o mai bine,ar fi prins alt inteles.

Boala incurabila.Stiuse ca era ceva in neregula,dar nu se astepta-se la....asta.Probabil ca doctorul facea o greseala.Ce-i drept,in ultimele saptamani,durerea de stomac ajunsese de la un usor discomfort la adevarate crize de durere.

-E un diagnostic foarte suparator. Credeam ca dumneavoastra si colegii preferati sa evitati previziunile triste.
-Inaltimea Voastra,sunteti cunoscut drept un om care apreciaza sinceritatea. M-am gandit ca nu v-as face nici o favoare ascunzandu-va adevarul.Un barbat cu pozitia dumneavoastra are nevoie de timp pentru a...pentru a-si pune treburile la punct.

Sasuke isi dadea seama socat ca doctorul vorbea cat se poate de serios.

-Sunt convins ca nu va fi nevoie. In afara unor dureri de stomac din cand in cand,ma simt bine.
-Am fost ingrijorat de starea dumneavoastra inca de cand au inceput durerile,dar am sperat ca suspiciunile mele initiale nu se vor adeveri.Totusi,nu mai putem nega realitatea.Doctorul isi ridica privirea,iar ochii lui de un verde cenusiu dadura semne de ingrijorare.
-Nu exista tratament?
-Din pacate,nu.
-Cat de precis este acest interval estimat de dumneavoastra , de sase luni?

Doctorul Itachi Blackmer ezita.

-Este greu de prezis evolutia unei boli.As zice ca mai aveti cel putin 3 luni,dar sase luni este o presupunere...optimista.

Sasuke isi forta mintea amortita sa se gandeasca la alte intrebari pe care sa le puna.

-Sa iau in continuare pastilele pe care mi le-ati prescris la ultima vizita sau nu mai are nici un rost?
-Luati-le in continuare.De fapt,am mai adus.

Itachi cauta in trusa si scoase un borcanel cu dop de pluta.

-In esenta,este opiu pentru a reduce durerea si niste ierburi pentru purificarea sangelui.Luati cel putin una pe zi.Sau mai multe,in caz de nevoie.
-Multumesc,doctore Blackmer,apreciez sinceritatea dumneavoastra,spuse politicos Sasuke,luand borcanelul.
-Nu toti colegii mei ar fi de acord,dar eu consider ca,atunci cand sfarsitul e inevitabil,omului ar trebui sa i se acorde timp pentru a se pregati.Mai aveti intrebari,Inaltimea Voastra?

Cand esti fata in fata cu o condamnare la moarte,nici o intrebare nu mai conteaza.

-Nu.Va doresc o zi buna,doctore,spuse Sasuke,intinzandu-se dupa firul clopotelului.
-Ma descurc si singur,spuse Itachi in timp ce isi lua trusa si se indrepta spre usa,cu o privire intensa,de nepatruns.Voi reveni peste 2 saptamani.
-De ce?intreba Sasuke,nereusind sa-si mai pastreze o voce calma.Chiar dumneavoastra ati recunoscut ca nu puteti face nimic,asadar nu vad de ce am reveni asupra chestiunii.
-Totusi voi veni,spuse doctorul cu chipul incordat.Pur si simplu continuati sa luati medicamentul si trimiteti sa ma cheme daca simtiti nevoia.

Apoi,cu umerii cazuti, barbatul inalt parasi biroul privat al ducelui.
Sasuke ramase nemiscat in mijlocul camerei,incercand sa inteleaga realitatea dezvaluita de cuvintele doctotului.Mort in cateva luni.Parea imposibil.Avea doar 26 de ani,pentru numele lui Dumnezeu!Cu exceptia astmului usor din copilarie,se bucurase intotdeauna de o sanatate solida.Un firicel de manie incepu sa se impleteasca cu amorteala care il cuprinse.Stia foarte bine ca varsta nu are nimic de-a face cu asta.Sotia lui, Louisa,nu implinise nici 23 de ani cand fusese rapusa de friguri.Moartea ei fusese un soc,dar macar ea avusese norocul unui sfarsit rapid.
Privirea ii cazu asupra oglinzii cu rama aurita aflate deasupra semineului.Imaginea din oglinda nu ii arata un om diferit de cel care fusese acum o ora:un barbat inalt,slab,cu parul si ochii de un negru cutremurator si fata tipica familiei Uciha,cu oase puternice,dar totusi atat de fragile.Si totusi,cu o ora in urma era un duce in floarea varstei,un om care tocmai scapase de hainele de doliu dupa sotie si se gandea la un nou inceput.Acum era pe moarte.
Mania se aprinse din nou in fiinta lui,la fel de intensa ca atunci cand,la 15 ani,fusese anuntat de tatal lui ca ii aranjase o casatorie potrivita pentru el.Lady Louisa Hayward era doar o copila,desi draguta si foarte manierata.Batranul duce spusese ca,atunci cand va creste,va fi sotia si ducesa perfecta.
Sasuke protestase cu furie ca o decizie atat de importanta pentru viitorul lui fusese luata fara stirea sa.Privind in urma,a trebuit sa recunoasca faptul ca tatal sau avusese dreptate,insa doar pe jumatate.Louisa devenise ducesa perfecta,dar nu si sotia perfecta.Sasuke se intreba pentru a suta oara daca undeva,dincolo de fatada fara cusur a sotiei lui,existasera emotii puternice.Pasiune,manie,dragoste,ura,orice.Daca aceste sentimente profunde existasera cu adevarat,el nu reusise niciodata sa le gaseasca.In toti anii de casnicie nu-si spusesera nici un cuvant urat.
Oare Louisa il va astepta dupa ce va muri sau asta li se intampla doar oamenilor care se iubisera?Ei fusesera in cel mai bun caz prieteni si in cel mai rau niste straini care uneori impartasisera patul.
Daca Blackmer avea dreptate atunci fratele lui mai mic,Michael,va urma sa fie stapanul mosiei.Sasuke acceptase de mult faptul ca fie fratele sau,fie fiul acestuia va fi urmatorul duce,dar se gandise ca asta se va intampla peste vreo 20 de ani.
Fratele lui avea sa fie un duce corect si capabil pentru ca si el,la randul lui,stia care ii este datoria.Dar Michael ura Ashburton Abbey. Intotdeauna urase mosia.Avand in vedere ca acesta suferise aici,fiind luat drept tapul ispasitor al familiei,Sasuke nu-l putea condamna,dar asta insemna ca Michael va continua sa treaiasca mai mult ca sigur in alt loc si nu aici.
Supararea i se transforma din nou in furie.Toata viata lui,Sasuke isi facuse datoria,straduindu-se sa-si respecte indatoririle si sa fie demn de pozitia sa.Excelase atat ca atlet,cat si ca student la Cambridge.Temperase in mod voit acea aroganta pe care tatal lui o consudera demna de un Uciha,dar el credea ca un gentleman adevarat nu are nevoie de aroganta sau fala.Isi tratase sotia cu respect,nereprosandu-i lucrurile pe care nu i le putea oferi.
Jucase intotdeauna dupa reguli,si pentru ce?Pentru ce?Nu era corect! Nu era corect,fir-ar sa fie!
Se plimba de colo-colo pe jumatate sufocat de manie.Desi nu dorea sa vorbeasca despre boala lui,asemenea vesti nu raman acunse pentru multa vreme.In curand va observa curiozitatea din ochii oamenilor in timp ce-l studiaza, intrebandu-se cat mai are de trait.Mai rau,va observa mila din ochii lor.Vecinii vor susoti atunci cand va intra intr-o incapere.Valetul lui Hubble,isi va indeplini indatoririle cu lacrimi in ochi,inrautatind si mai mult o situatie si asa complicata.
Pentru prima oara in viata, Sasuke isi dorea cu ardoare sa scape de Ashburton Abbey si tot ce reprezenta aceasta.Masura camera cu pasi mari.Desi era inconjurat de oameni,nu avea pe nimeni caruia sa i se destainuie . La Ashburton era ‘’ducele’’,intotdeauna calm si detasat.Numai ca acum simtea o dorinta disperata de a se afla intr-un loc unde sa fie un necunoscut,macar cat se obisnuia cu teribilul diagnostic pus de Blackmer.Isi dorea sa fie anonim si liber,chiar si pentru cateva saptamani.
Ei bine,de ce nu? Se opri si se gandi la asta.Nimic nu-l impiedica sa plece.Putea merge unde dorea,oricat de repede dorea.Se putea opri la balciurile taranesti sa admire fetele dragute.Putea sa stea la hanuri pe care servitorii lui le-ar considera sub demnitatea lor.Si august era o vreme excelenta pentru a calatorii prin tara.Era poibil ca aceasta sa fie ultima lui vara.
Simtindu-si stomacul ghem,se indrepta spre dormitor si deschise un sertar,tragand afara cateva seturi de lenjerie. Fiindca va calatori calare,avea nevoie de un bagaj usor.Oare cum isi spalau oamenii de rand hainele? Va fi interesant sa afle asta.
Usa se deschise si intra valetul.

-Am auzit un zgomot,parca s-ar fi spart ceva,Inaltimea voastra. Inaltimea Voastra?se opri Hubble,privind cu ochii mari dezordinea
-Plec in vacanta ,spuse,cu o ironie inteleasa doar de el.Pregateste-mi gentile.
-Desigur,domnule.Unde mergem?spuse Hubble privind cu indoiala hainele ce se aflau in mormanul de pe pat.
-Nu mergem nicaieri. Merg eu singur.

Sasuke adauga la mormanul din ce in ce mai mare de lucruri un volum de Shakespeare uzat,unul dintre preferatele lui.
Valetul il privi derutat.Era un om competent si bun la inima,dar nu intelesese niciodata stilul poznas al lui Sasuke.

-Dar cine se va ocupa de hainele dumneavoastra,domnule?
-Banuiesc ca va trebui sa fac asta eu insumi,spuse acesta,descuind un sertar al biroului si luand un pumn de bani,cat sa-I ajunga pentru mai multe saptamani
Hubble tresari la gandul ca stapanul lui se va descurca destul de greu.
-Fara explicatii,fara comentarii,spuse Sasuke aspru,presimtind protestele care urmau sa vina din partea valetului sau.Pregateste odata gentile alea!
-Prea bine,domnule,de ce fel de haine aveti nevoie?spuse acesta,inghitind in sec.
-Ceva simplu,nu planuiesc sa merg la vreun mare bal,spuse tanarul radicand din umeri.

Se aseza si scrise doua bilete scurte catre secretarul lui si catre administratorul mosiei,spunandu-le sa procedeze ca de obiecei.Se gandi sa le scrie fratelui sau si surorii lui,Stephenie,dar se decise sa nu o faca. Avea destul timp pentru asta mai tarziu.
In timp ce Sasuke pregatea biletele,Hubble pregatea bagajele.

-Unde sa trimit mesajele urgente,Inaltimea Voastra?intreba acesta cu voce joasa.
-Nicaieri.Nu doresc sa primesc nici un mesaj.
-Dar,domnule…,incerca sa protesteze Hubble,apoi tacu,sub privirea taioasa a stapanului.Cat timp veti fi plecat,Inaltimea Voastra?se multumi sa intrebe.
-Habar n-am,spuse Sasuke scurt.Ma voi intoarce atunci cand voi fi pregatit,si nici un minut mai inainte.
-Domnule,nu puteti pur si simplu sa fugiti astfel!spuse Hubble disperat.
-Sunt cel mai nobil duce de Ashburton,spuse Sasuke cu o unda de amaraciune in glas.Ce Dumnezeu,pot sa fac ce vreau!

Numai sa traiasca,nu…

Isi strecura bratul pe sub gentile pline si le ridica,dupa care isi aminti ca mai trebuia adaugat ceva.Mai era loc exact cat sa ia cu el si borcanelul cu medicamente de la Blackmer.
Apoi se rasuci pe calcaie si se indrepra spre usa.Nu stia cat timp ii mai ramasese,dar planuia sa se bucure de fiecare minut pe care il mai avea.

Am venit si cu urmatorul capitol...sper sa va placa

Astept pareri...vreau sa stiu daca va place..daca sa il continui sau nu...orice..

scuze pentru greseli..bye:D

Hey, ai adus next-ul!

Ce ma bucur!

A fost minunat capitolul!

Saracul Sasuke...

Abia astept sa vad langa cine ''poposeste''

Astept next si PWP doolce

P.s. Daca ai putea sa imi dai un PM te-as pupa mai dulshe decat te pupacesc pentru ca aduci next

Super...fic nou!Este minunat..Totusi sper sa se faca bine Sasuke...astept nextul si te pupacesc !

Capitolul III :
Sakura pov:

-Sakura ! striga Maria Haruno. Mi se desprinde aripa stanga!
-O clipa,mama,raspunse aceasta.

Fixa iute cu bolduri de scandurile hambarului capatul unei fasii lungi de material stralucitor de un albastru-cenusiu.Faldurile generoase ale materialului isi indeplinisera menirea de draperii regale, formand o pestera magica destul de autentica.Atasa celalalt capat al materialului circa 6 metri mai incolo,examina rezultatul si merse sa-si ajute mama.
Hambarul era aglomerat,intrucat trupa de teatru Haruno se pregatea pentru piesa de teatru care urma sa inceapa in cateva minute.Desi puneau in scena ‘’Furtuna’’ in piata unui targusor izolat,si jumatate dintre cei care jucau in piesa nu era de fapt actori,membrii companiei teatrale isi luau munca in serios.
In mod clar,una dintre aripile argintii ale Mariei era desprinsa.

-Intoarce-te,spuse Sakura,luand ata si ac din trusa ei de cusut.

Ascultatoare,mama ei se intoarse astfel incat Sakura se poata face ajustarile.Formele apetisante,feminine ale Mariei Haruno nu erau ceea ce gandise Shakespeare atunci cand il descrisese pe delicatul spiridus Ariel.Cu toate astea,straturile diafane,fluide ale costumului ei atrageau aprobarea barbatilor din public,iar talentul ei actoricesc ii permitea sa abordeze orice rol.
Sakura fixa aripa de corsajul rochiei mamei ei cu cateva impunsaturi rapide.

-Gata,e ca noua! Numai sa nu zbori in vreun copac!
-Saku,am mare,mare nevoie de tine! Nu gasesc colierul Mirandei,se planse o voce limpede de soprana,in timp ce mama Sakurei chicotea.

Sakura isi dadu ochii peste cap in timp ce raspundea rugamintii surorii ei mai mici. Jessica,fiica naturala a lui Thomas si Maria Haruno,mostenise frumusetea si expresivitatea parintilor sai.

-Daca nu am la gat colierul de mici creaturi marine sclipitoare,toata lumea se va uita la mama si nu la mine,si asta va da peste cap echilibrul intregii piese,spuse ea teatral,ridicandu-si genele lungi si negre.
-Stii foarte bine ca barbatii care nu se vor uita la mama se vor uita la tine.Cat despre colier,cred ca e in cutie,spuse Sakura.

Jessica scotoci in cufarul care servea si drept mobila pentru pestera submarina a lui Prospero. Un minut mai tarziu scoase din el o funie de matase de circa 3 metri,de care spanzurau scoici,stele si caluti de mare,toate aurite.

-Da! Cum faci de le tii pe toate in ordine?
-Spiritul organizatoric este darul plictisitor al celor lipsiti de talent,spuse Sakura in timp ce infasura funia cea lunga cu decoratiuni in jurul corpului subtire al surorii ei.

Jessica rase:

-Prostii! Ai o gramada de talente. Compania ar da faliment fara tine. Si daca nu ar fi costumul asta urat,barbatii s-ar uita si la tine,continua ea,inspectand silueta surorii ei.

Nu voia ca Jessica sa se impiedice in vreo stea de mare,cum se intamplase cu ceva timp in urma.Cazuse chiar in poala primarului – nu ca pe acesta l-ar fi deranjat.

-In plus,chiar imi place costumul meu urat.Trebuie sa recunosti ca Caliban este perfect pentru mine.Nu necesita sa joci prea mult.

Jessica paru socata de remarca.Fiindca actoria era viata ei,nu-si daduse seama pana atunci ca sora ei adoptia nu simtea la fel.

-Chiar esti o actrita buna,spuse ea cu loialitate,si te pricepi sa joci tot felul de roluri.
-Vrei sa zici ca imi spun replicile clar si nu ma impiedic pe scena,spuse Sakura cu veselie in glas.Asta nu ma face actrita,draga mea.
-Sakura!tuna o voce de bariton din partea opusa a hambarului,facand porumbeii sa-si ia zborul cat mai departe.Vino sa ma ajuti cu luminile!
-Vin acum,tata,spuse ea,traversand scena improvizata spre locul unde Thomas Haruno monta luminile de la baza scenei,in costumul de mare gala de magician pentru rolul lui Prospero.

Sakura lua cu delicatete una dintre lampile reflectoare cu ulei si o muta putin mai la stanga,miscand apoi o alta ceva mai departe,spre dreapta.

-Gata,astea ar trebui sa lumineze mai bine colturile,spuse ea.
-Ai dreptate ca intotdeauna,draga mea,spuse Thomas,cu un zambet plin de afectiune.Brian zice ca-s o multime de oameni stransi afara,spuse aratand catre usa.
-Desigur,suntem cea mai mare senzatie din Coventry din vara asta.

In timp ce tatal ei se indeparta,Sakura se plimba pe scena presarata cu paie.Decorurile erau gata,toti actorii – costumati. Afara, Lee vindea bilete pe un ton sacadat si cu un accent ciudat. Totul era gata,piesa putea sa inceapa.
Cate asemenea scene supraveghease,sa fi fost sute oare? Mii? Sakura isi inabusi un suspin. Isi petrecuse o mare parte din viata in locuri asemanatoare,dand nastere unor dupa-amiezi magice,pentru distractia oamenilor locului,dupa care,facuse bagajele si plecase spre urmatorul oras.

-Va rugam sa va ocupati locurile! Rosti,radicand vocea.

Actorii se napustira in spatele panourilor fragile ce serveau drept culise. Dupa ce Sakura se aseza la locul ei,ii facu semn fratelui ei mai mic, Brien, sa deschida usile si sa permita accesul spectatorilor.
Sa inceapa magia!

Sasuke pov:
Ziua 83:

O saptamana de hoinareala fara tinta topise furia cu care reactionase la inceput,la aflarea vestii.Dispozitia lui variase de la furie la teama,apoi la speranta arzatoare ca Blackmer s-a inselat,desi 2 crize groaznice de stomac faceau diagnosticul din ce in ce mai plauzibil.Din fericire,ambele crize avusesera loc in timpul noptii,in intimitatea camerei inchiriate.Isi dorea cu ardoare sa nu aiba o criza in public,desi erau mari sanse ca asta sa se intample,mai devreme sau mai tarziu.Incerca sa nu se gandeasca la asta.
Cu un umor negru,se hotarase sa numere zilele care-i mai ramasesera.Presupunand ca ar avea la dispozitie macar 3 luni,incepuse numaratoarea cu ziua 90.Era o numaratoare descrescatoare,care ar fi ajuns intr-un final la 0.Apoi,daca mai era inca in viata,ar incepe sa numere zilele crescator,pentru ca fiecare zi din acel moment era un bonus.
Cu ceasul timpului batandu-i in minte,ratacise la nord de Ashburton Abbey,pe langa stravechea granita dintre Tara Galilor si Anglia.La un moment dat se gandise sa-i faca o vizita fratelui sau. Michael fusese soldat si stia mult mai multe decat el despre cum sa privesti moartea in fata.
Dar Sasuke nu era inca pregatit sa-i dea fratelui sau sinistra veste.Asta poate pentru ca el era cel mai mare dintre frati.Desi devenisera prieteni in ultimul an si jumatate,nu voia sa mearga la Michael ca un milog plin de temeri.Asta demonstra ca,desi renuntase la aroganta,mandria inca il caracteriza.
Continua la pas drumul spre nord,apoi coti spre est,bucurandu-se de miresmele si peisajele verii tarzii. I se paruse interesant sa-si rezerve camera la hanuri,sa negocieze pretul pentru cazare sau masa. Ca gentilom,era intotdeauna tratat cu politete. Ii placea schimbarea. Sa fii duce era asa o mare plictiseala uneori!
Venise momentul sa se intoarca acasa si sa redevina duce.Trebuia sa-si indeplineasca responsabilitatile:sa-si aduca la zi testamentul,sa le dea de stire despre boala lui celor care aveau dreptul sa stie despre ea,sa decida ce doreste sa faca inainte ca mosia sa-i revina fratelui sau.De asemenea trebuia sa ii faca o vizita surorii lui mai mari,Stephenie.Nu fusesera apropiati in anii din urma,dar i-ar fi placut sa o revada inainte sa moara. Ar fi putut sa gaseasca interese comune inainte de a fi prea tarziu.
Nori de furtuna se adunau pe cer cand intra in targusorul Coventry. Cum nu avea nici un motiv serios pentru care sa-si continue calatoria udandu-se pana la piele,intra intr-un han.Sasuke lua o camera si tocmai cand era pe punctual de a urca,observa un afis de pe perete. ,,Renumita trupa de teatru Haruno’’ urma sa puna in scena ‘’Furtuna’’ sau ,,Insula fermecata’’, de Shakespeare,chiar in acea seara.Lui Sasuke ii placuse intotdeauna teatrul,iar povestea magicianului exilat pe o insula cu tanara lui fiica era una dintre preferatele lui.Totusi,se gandi el,Dumnezeu stie ce actori de mana a cincea jucau in piesa.

-E buna de ceva compania asta de teatru? intreba,atuncandu-i o privire hangiului.
-Pai,nu stiu ce-ar crede despre ei un domn ca dumneavoastra,spuse prevazator hangiul,dar noua ne plac.Vin in fiecare vara si mereu dau un spectacol foarte bun.Actiune si entuziasm.Si niste doamne foarte atragatoare care isi arata gleznele si uneori chiar mai mult,ranji el.

Nu parea sa fie mare arta la mijloc,dar ar fi fost o schimbare.Dupa ce se odihni si lua cina,Sasuke iesi pe strada principala.Aerul era sufocant,din pricina caldurii de august,dar o bubuitura indepartata de tunet promitea o ploaie racoritoare.
Gasi usor teatru improvizat de la periferia targului,intrucat o buna parte din locuitorii din Coventry mergeau in aceeasi directie.Cativa ii aratau priviri curioase strainului, dar majoritatea erau prea entuziasmati de perspectiva piesei.
In fata hambarului unde se tinea reprezentatia erau vreo 50 sau 60 de oameni care se agitau de colo-colo,in timp ce un omulet cu fata sireata se si sprancene stufoase ,cu un accent nemaintalnit,vindea bilete.Cu un siling puteai cumpara un disc din lemn stampilat cu un H pe care il prezentai la intrare. Nu era loc de dicutie aici despre locuri bune si locuri proaste.
Sasuke statea la coada sa-si cumpere bilet cand le vazu pe cele doua doamne in varsta,in mod cert surori.Erau imbricate saracacios,dar cate se poate de curat.

-Ar fi distractiv,dar pur si simplu nu ne permitem sa platim 2 silingi,spuse dintr-odata cea mai scunda dintre ele.
-Stiu,Fany,stiu,raspunse sora ei,o femeie inalta,cu chip bland.E mai bine sa mancam decat sa vedem o piesa de teatru.Dar Romeo si Julieta de acum 5 ani a fost atat de incantatoare!Atunci,gainile inca se mai ouau cum trebuie si mai aveam cativa banuti de cheltuiala.
-Nu are rost sa ne mai gandim la asta,spuse Fany,in mod evident cea care hotara,luandu-si sora de brat si indepartandu-se. Sa mergem acasa si sa bem o ceasca de ceai.

Ii venise randul lui Sasuke sa-si ia bilet.Instinctiv,ii inmana vanzatorului 3 silingi si primi in schimb 3 discuri.Apoi se intoarse si-si facu loc prin multime catre cele 2 surori in varsta.

-Imi cer scuze,doamnelor,i-ati putea face un serviciu unui strain?spuse el,inclinandu-se politicos.
-Aveti nevoie de ajutor sa va orientati?spuse Fany,examinandu-l.
Sasuke clatina din cap.
-Trebuia sa ma intalnesc cu 2 prieteni sa vedem impreuna piesa,dar tocmai am aflat ca nu vor putea veni.Le-ati putea lua dumneavoastra?spuse,intinzandu-le cele doua discuri.
-O Fany!exclama sora cea inalta,cu ochii mari.
-Nu le puteti da inapoi?spuse sora ei,tafnoasa.
-Baiatul care vinde biletele pare un tip incapatanat,spuse Sasuke cu sinceritate.As prefera sa evit o discutie cu el.

In timp ce Fany cantarea daca se cade sau nu sa accepte biletele,isi muta privirea de la Sasuke la figura plina de speranta a surorii ei si un licar de intelegere ii aparu in ochi.

-Multumesc,domnle,sunteti foarte amabil,spuse ea,intinzand mana.
Desi nu accepta sa primeasca pomana pentru ea,nu-i putea refuza surorii ei placerea de a vedea piesa.
-Eu va multumesc pentru amabilitate,doamna,spuse el,inmanandu-le jetoanele,inclinandu-se si indepartandu-se cu chipul radiind de caldura.

In fiecare an,dadea practic mii de lire parohiilor locale si dadea de pomana pentru tot felul de cauze.Dar acelea erau lucruri pe care le facea indirect,el nici macar nu complete cecurile.Sa cheltuie 2 silingi din buzunarul propriu pentru a face o bucurie unor doamne in varsta ii adusese mai multa satisfactie decat toti banii donati in trecut.Placerea lui se diminua cand isi aminti ca nu prea mai era timp sa-si schimbe obiceiurile.Totusi,mai avea cateva luni de trait.Multe se puteau intampla.

Usile se deschisera,de catre un baietel vioi de 10,11 ani.

-Doamnelor si domnilor,poftiti inauntru!striga vanzatorul de bilete.Furtuna este pe cale sa inceapa!

Furtuna care se apropia se facu imediat auzita printr-un bubuit de tunet. Printre rasetele generale,multimea incepu sa intre in hambar,fiecare primind un program in schimbul discului de lemn.Un miros intepator dadea de inteles ca,de obicei,aici era locul de onoare al vacilor.Banchete de lemn erau incolonate pe randuri in fata scenei improvizate,care se intindea pana in celalalt capat al hambarului.Lumina era asigurata de vreo 6 lampi reflectoare care separau spectatorii de actori.
Hambarul se umplu repede,iar cele doua surori in varsta reusira sa prinda locuri in primul rand. Intrucat nu erau destule banci pentru toata lumea,Sasuke ramase in picioare,rezemat de peretele din dreapta.Pe langa faptul ca era mai aerisit acolo,pozitia ii permitea sa plece linistit in caz ca piesa se dovedea a fi proasta.
Usor-usor,spectatorii se linistira,arzand de nerabdare sa inceapa piesa. Sasuke isi dadu seama ca impartasea aceeasi nerabdare.Era ceva magic la teatrul acesta,chiar si in astfel de conditii nefavorabile.Desi avea o loja rezervata la fiecare teatru important din Londra,nu mai asteptase de ani buni o piesa cu atata ardoare.Le tinea pumnii actorilor,sperand sa se ridice macar la jumatatea asteptarilor lui.
Un bubuit metallic de tunet artificial rasuna in hambar,provocand cateva tipete nervoase in randul publicului feminin.Apoi,in timp ce fulgerele false luminau colturile intunecate ale hambarului,aparura 2 marinari,pasind nesiguri,din culise,din partea stanga a scenei,si incepura sa vorbeasca cu voce tare despre furtuna si despre cat de probabil era ca vasul sa se scufunde.
In scurt timp se alaturara si nobilii pasageri,vaicarindu-se de naufragiul iminent al vasului.Dupa ce parasira scena,urma un lung moment de pauza,apoi magicianul Prospero si frumoasa lui fiica Miranda isi facura aparitia din spatele perdelei subtiri care acopereau culisele din dreapta scenei.Ambii actori aveau parul negru si ochii de un albastru magnetic,fiind in mod evident rude. Sasuke se uita in program. Erau Thomas si Jessica Haruno.
Prospero era o prezenta atat de coplesitoare,incat lui Sasuke ii lua ceva sa o observe bine pe Miranda.Prima privire pe care i-o arunca fu urmata de o a doua,intrucat fata era cu adevarat frumoasa.Publicul o primi cu aplauze si fluieraturi apreciative. Miranda le zambi obraznic admiratorilor si astepta sa se face liniste. Cand fu sigura ca a capatat atentia tuturor,incepu sa vorbeasca cu o voce cristalina,usor de auzit de oriunde te aflai in public.
Sasuke isi indrepta corpul,cu privirea tintuita pe scena. Thomas si fiica lui erau extraordinari,aveau o naturalete care se potrivea perfect cu admosfera intima a teatrului improvizat. Sasuke nu mai vazuse niciodata scena jucata atat de bine.
Pe urma isi facu aparitia Ariel,primita cu si mai multe aplauze si fluieraturi de catre barbatii mai indrazneti din public.In mod cert,Sasuke ii putea intelege,caci Ariel era o femeie matura cu forme voluptuase,pe numele ei Maria Haruno,desigur sotia lui Prospero si mama Mirandei in viata reala. Stia sa joace. Vocea ei intensa scotea mai bine in relief rolul spiridusului invizibil care-l slujea pe magician cu loialitate,tanjind in acelasi timp sa fie liber.
Sasuke isi incrucisa bratele la piept si se propti de perete relaxat,gata sa se predea in fata iluziilor din piesa.Natura dadu si ea o mana de ajutor,contribuid cu o furtuna adevarata.In hambarul plin de umbre era usor sa te crezi pe o insula indepartata,cuprinsa de ceata si plina de magie.
Desi ceilalti actori nu erau la fel de talentati precum cei 3 Haruno,toti jucau decent. Monstrul Caliban facu publicul sa rada,aparand intr-un costum paros de maimuta care ascudea perfect varsta si figura actorului.Cu o veselie nemaiintalnita,mersul apasat al monstrului pe scena primi aprobarea generala.
La sfarsitul piesei Sasuke se simtea mai bine ca niciodata. Compania Haruno era o perla nedescoperita.Se alatura celorlalti,aplaudand frenetic dupa discursul final al lui Prospero.
Unul cate unul,actotii iesira din culise si se inclinara in fata publicului. Fara spiritul ghidus al spiridusului, Maria Haruno avea o atitudine de regina,in timp ce fiica lor,Jessica,era o cocheta incantatoare.
Apoi veni si Caliban pe scena,scotandu-si capul paros de maimuta si dand la iveala parul roz nemaivazut si trasaturile placute ale unei femei tinere si atragatoare.Desi nu era la fel de zburlie ca Jessica,avea ceva in expresia fetei ei care radea care ii placu lui Sasuke.Parea sa fie o persoana pe care si-ar fi dorit sa o cunoasca.
Privi in directia lui si el observa ca avea ochi verzi ca cele mai ascunse alge marine, un contrast interesant cu parul deschis la culoare. Era mai in varsta decat Jessica,avea poate intre 20 si 24 de ani.Nu mai era adolescenta,ci femeie.
Se uita in program si observa ca rolul lui Caliban era jucat de doamna Sakura Jordan.Nu exista nici o mentiune a vreunui domn Jordan in distributie. Ridica privirea in timp ce actorii paraseau scena.Pret de o clipa,se pierdu in iluzia ca se afla in Londra si ca era un om sanatos,astfel incat putea merge in foaierul artistilor sa o intalneasca pe doamna vesela cu parul rozaliu,sa vada daca era la fel de fermecatoare pe cat parea si ce silueta se ascundea in acel costum fara forma.Insa nu era la Londra si nu era un om sanatos. E greu sa te gandesti la jocuri amoroase cand esti preocupat sa supravietuiesti. La revedere,doamna Caliban!
Sasuke isi facu loc inspre usa si iesi. Furtuna trecuse,lasand in urma o ploaie usoara ca un abur si o racoare placuta.Zilele erau lungi in august,iar amurgul lung care se intrevedea printe nori transforma Coventry intr-un taram de poveste invaluit de ceata.
Sasuke se plimba de-a lungul strazii principale,bucurandu-se de mirosul pamantului si al naturii,al florilor salbatice care acopereau lumea cu zambetul lor gingas.

HEEEEY...Buna...
Deci...dupa cum vedeti am sosit si cu urmatorul capitol...sper sa il aduc si pe urmatorul in curand..
Multumesc pentru comentarii si chiar ma bucur ca va place...sper sa va placa in continuare..ca daca nu...schimbam foaia :))
deci...astept pareri

V-am pupat din departare...:*:D


Editat de choco: te rog sa scrii ceea ce mai ai de scris in acelasi post cu capitolul, deoarece faci double post si nu ai voie. Multumesc pentru intelegere.

Capitolul IV:
Sakura pov:

Thomas Haruno se inrunta privind afara pe fereastra salonului privat la ploaia marunta care cadea.

-Sa joci ,,Furtuna’’ pe o furtuna adevarata a fost cat se poate de bine,dar drumurile sunt groaznice in dimineata asta,spuse el.
-E adevarat,dar ploaia ar trebui sa se opreasca in curand,spuse Sakura,radicand privirea de la costumul pe care il carpea.In plus,Redminister e doar la 8 sau 9 mile departare.
-Ne va lua toata ziua sa ajungem acolo,spuse Thomas pe un ton posac.

Maria se intinse peste masuta pe care luau micul dejun si turna ce mai ramasese din ceai in ceasca sotului ei.

-Si in ce alt mod ne vom petrece timpul,domnul si stapanul meu?spuse ea.
Thomas ranji spre sotia lui.
-Am putea sa stam comod in acest han confortabil si as putea sa-ti reamintesc ce se face cel mai bine intr-o zi ploioasa. Dar in loc de asta,o sa-mi petrec timpul tragand carutele din noroi.
-Inca mai e timp sa ne intoarcem in camera noastra pentru o scurta aducere aminte,atata vreme cat cei tineri inca nu au coborat la micul dejun,spuse Maria clipind din gene cu o sfiala prefacuta.
-Voi doi,purtati-va frumos! Le ordona Sakura in timp ce-i dadea jumatate de felie de paine prajita lui Rex,cainele-lup al familiei,care statea tolanit sub masa. Avand in vedere vremea,trebuie sa plecam cat mai repede posibil. Daca ai de gand sa-ti petreci ziua in noroi tata,ai grija sa te schimbi in hainele tale cele mai vechi.
-Of,fata asta nu are nici un pic de romantism,mormai tatal.
-Ceea ce este chiar bine,spuse Jessica,intrand parca plutind in salon,in timp ce Sakura facea nod la ata. Buna dimineata,ii spuse sora ei,cu un oftat. Iarasi ne expun parintii nostrii unui spectacol jenant de ,,devotiune maritala’’?
-Mi-e teama ca da,confirma Sakura.Cine esti in dimineata asta…Julieta?
-Da,cred ca voi fi indragostita azi! Spuse Jessica,asezandu-se gratioasa pe un scaun.L-ai vazut pe gentilomul acela absolute splendid de-aseara,din public? Statea in picioare sprijinit de peretele din stanga. Ce aer! Ce prezenta! Ce tinuta! Cu siguranta este un lord. O sa am o aventura cu el.
-Nici vorba! Spuse mama ei cu fermitate. Nu esti prea mare pentru o pereche de palme la fund,domnisoara!
-Inaltimea Sa ma va admira excesiv, dar eu ii voi respinge avansurile,continua Jessica netulburata. Mistuit de dragoste,va dori sa ma ia de sotie in ciuda originilor mele umile,dar eu ii voi spune ca nu pot parasi scena pentru viata plictisitoare a unei doamne din inalta societate. El va fi distrus si va muri din cauza pasiunii neimpartasite.

Sakura il vazu si ea,pentru ca era genul de barbat pe care femeile il observau – inalt,sigur pe el,frumos. Era bine sa-ti umpli cateva vise cu el,dar in dimineata aceasta nu era timp de vise.

-Arata mai degraba a avocat decat ca un lord,spuse ea repede. Sau poate ca un negustor bogat care se ocupa de afaceri cu porumb. Mananca-ti ouale pana nu vine Brien si roade tot.
-Pun pariu ca Julietei nu i s-a spus sa-si manance ouale inainte sa ajunga fratele ei mai mic la ele,chicoti sora ei in timp ce se infrupta din micul dejun copios.
-Cred ca i s-ar fi spus daca Brien era fratele ei,spuse Sakura,impaturind costumul pe care-l carpise si asezandu-l in cufarul cu haine.Vorbim de lup si…

Auzira zgomot de pasi grabiti venind dinspre scarile de langa salon. Deodata,zgomotul inceta si se auzi o izbitura. Sakura se incrunta. In timp ce se ridica de pe scaun,fratele ei mai mic intra in salon. Era un Haruno tipic,cu parul lor negru si ochii albastrii,stralucitori,dar acum avea fata palida si isi tinea incheietura dreapta cu mana stanga.

-Tocmai am cazut si cred ca mi-am rupt incheietura,spuse el.

In familia Haruno era foarte greu sa faci distinctie intre problemele reale si cele imaginare,dar Sakura,parintii ei si Rex se napustira cu totii asupra lui Brien,gandindu-se ca poate se ranise cu adevarat. Baiatul scoase un urlet cat se poate de sincer cand Sakura ii examina incheietura dreapta.

-Pare o luxatie usoara,spuse ea dupa ce termina.O sa te bandajez si intr-o zi,doua o sa fii ca nou. Data viitoare,nu mai alerga pe scari.
-Nu o sa-mi pot face lectiile la matematica azi,spuse fratele ei cu un licar de speranta.
-Ba poti si le vei face,spuse Thomas pe un ton sever.Cand vine vorba de matematica,lucrezi cu capul,nu cu mainile.
-Nu-i adevarat.Brien are nevoie de degete ca sa numere,spuse Jessica,provocandu-l in mod intentionat.
-Ba n-am nevoie!, protesta fratele ei.Tu esti cea care nu a trecut la algebra,zise si pescui ultimul ou,punandu-l pe o farfurie,in timp ce Rex il urmarea cu viu interes.

Jessica isi lasa capul pe spate. Se pricepea grozav la asta.

-O zeita a scenei nu are nevoie de algebra! exclama ea.E destul ca pot estima incasarile dupa o simpla ocheada in sala.
-O sa aduc trusa medicala pana va ciondaniti voi,spuse Sakura dandu-si ochii peste cap indreptandu-se spre usa.

De vreme ce,ca orice baiata de 10 ani,Brien avea un talent aparte in a se rani in toate felurile,ea lasa intotdeauna trusa la suprafata in bagaje,ca sa o poata gasi repede.Dar inainte de a parasi salonul,se opri un moment sa priveasca fiecare membru al familiei.
Inima i se umplu de dragoste. Ii multumi lui Dumnezeu inca o data pentru norocul de a fi fost gasita de Thomas si Maria pe straduta saracacioasa dinspre port si pentru generozitatea cu care acestia adoptasera un copil. Amintirile destul de neplacute ale Sakurei legate de viata ei pe strazi erau vagi,dar isi amintea cat se poate de clar intalnirea cu cei doi Haruno.Nici la o suta de ani,in caz ca ajungea la o asemenea varsta,nu avea sa uite bunatatea din ochii Mariei.
Observa cu durere cum ii afectase varsta pe parintii ei.Amandoi erau inca frumosi,dar se apropiau de 45 de ani si firele argintii incepusera sa-si faca aparitia in parul lor negru.Viata de actor intr-un teatru ambulant nu era usoara.Oara cat o mai puteau duce asa? Si ce se va intampla cand orele lungi si mutatul de colo-colo vor deveni prea mult pentru ei?Traiau intr-un confort relativ ,dar nu aveau multi bani pusi deoparte.Dar Thomas nu isi facea probleme ,el avea incredere deplina in Dumnezeu.
Parasi salonul,inchinzand usa incet in urma ei. Poate ca Jessica va decide sa-si incerce norocul pe scena londoneza si va deveni atat de populara,incat isi va permite sa-si intretina parintii la batranete. Avea talent si avea si ambitia necesara.Sau poate ca Brien va avea un mare succes,intrucat si el dadea semne ca s-ar descurca bine ca actor. Ei doi erau cele mai bune sanse ca familia sa prospere,caci talentele Sakurei erau modeste,ba chiar inexistente,dupa unii.
Urca scarile,oftand,catre camaruta pe care o impartea cu sora ei. Lucrurile urmau sa se schimbe,simtea asta.Normal sa stiuse dintotdeauna ca familia nu va putea ramane mereu impreuna. Poate ca Jessica glumea cand spunea ca s-ar indragosti de straini frumosi,dar acesta era un semn ca era pregatita pentru asta.Intr-una din zile isi va gasi un sot si va parasi trupa.
Sakura spera doar ca,atunci cand frumoasa ei sora o sa se casatoreasca,avea sa faca o alegere mai buna decat ea.

Sasuke pov:
Ziua 82:

Cand Sasuke isi termina micul dejun,ploaia se oprise,asa ca porni in lunga sa calatorie spre casa,spre Ashburton Abbey.Durerile violente de stomac de care suferise in timpul noptii il facusera sa-si dea seama ca era momentul sa puna capat acestei escapade egoiste si sa devina din nou duce. Erau multe de facut atat la mosie,cat si la Londra.
Parasind Coventryul,traversa un pod de piatra arcuit pe sub care trecea raul umflat de la ploaia torentiala din noaptea precedenta,transformandu-l intr-un torent.Pe masura ce dimineata trecea,soarele isi itea capul printer nori.Se opri sa admire peisajul care i se intindea in fata ochilor din varful celui mai inalt deal din zona. Era parte din promisiunea pe care si-o facuse ca,indiferent cate zile i-ar mai fi ramas,sa-si faca timp sa admire un peisaj sau sa miroasa o floare.Vedea frumusetea in lucruri pe care de-abea le observase inainte si regasea o placere dulce-amaruie in a face asta.
Aceasta priveliste era demna de admirat.Mile intregi de verdeata luxurianta din aceasta zona rurala a Angliei se intindeau in fata lui,cu campurile multicolore separate de zone de gard viu inflorit. La dreapta, raul umflat isi croia siret drum prin campia verde.Privirea ii rataci de-a lungul drumului care i se intindea la picioare.La vrei 800 de metrii in fata,4 carute legate se oprisera pe marginea drumului,intrucat ultima dintre ele se innamolise intr-o groapa plina de noroi. In timp ce Sasuke privea, 2 barbati mersera sa traga afara vehiculul blocat.
Era ceva familiar la figurile barbatilor care se agitau pe langa carute. Ii studie si isi dadu seama ca era vorba despre compania de teatru Haruno.Probabil ca trupa se pusese in miscare in dimineata aceea,devreme.Insusi Thomas Haruno dadea ordinele necesare pentru eliberarea carutei din noroi.Un baietel isi facu drum spre rau,in timp ce doamnele din trupa incepura sa se plimbe pe marginea drumului,acompaniate de un caine slabanog.
Cu exceptia unei singure doamne. Sasuke zambi recunoscand capul rozaliu,fara boneta,al lui Sakura Jordan.Inca nu-i putea distinge bine chipul,deoarece era infofolita intr-un sal. Totusi,avea sa dureze ceva vreme pana cand caruta era scoasa din noroi.Numai bine,asta ii dadea timp sa ii ajunga din urma pe calatori,sa se ofere politicos sa-I ajute si sa o vada indeaproape pe doamna Caliban.Acesta o porni in jos pe deal.
Sasuke arunca o privire spre curentul rapid,apoi se incrunta. Baiatul cu par negru din trupa se catara intr-o salcie care atarna deasupra apelor repezi. Parintii copilului ar fi trebuit sa-l tina mai din scurt,desi nu era chiar usor sa faci asta cu un copil de varsta aceea.Sasuke isi indrepta atentia in alta parte cand auzi un trosnet si un tipat plin de uimire.Se uita din nou spre rau tocmai la timp pentru a vedea ramura pe care se catarase baiatul curbandu-se primejdios spre apa.In cele din urma,se rupse de-a binelea si silueta subtire a baiatului plonja in apele tulburi.
Un strigat de alarma se auzi dinspre grupul strans in jurul carutelor.In timp ce Sasuke isi indemna calul spre rau,vazu cu coada ochiului cum membrii trupei o luara la goana spre apa.Dar era prea tarziu.Torentul il impingea pe baiat spre Sasuke cu viteza unui cal la galop.Capusorul cu par negru disparu sub apele pline de noroi pentru cateva momente care parura sa dureze o vesnicie,caci baiatul fie nu stia sa inoate,fie nu avea putere sa se lupte cu raul furios.
Sasuke sari de pe cal,cu mintea in alerta.Era singurul care putea fi de ajutor,dar cum sa faca asta?Nu era nici o creanga rupta pe care sa i-o intinda,iar Jupiter,chiar daca era un cal pe cinste,intotdeauna ii fusese putin teama de apa. Nu l-ar fi putut convinge sa intre in rau la timp pentru a-l salva pe baiat.
Inainte ca mintea sa ii ajunga la aceasta concluzie logica,Sasuke isi scoase déjà haina.Privi apoi spre torent si ingheta.Era destul de puternic pentru a dovedi un adult,fie el si un inotator bun.Nu era un erou. Daca intra in apa dupa baiat,erau mari sanse sa se inece si el. Nu ar fi murit astfel peste 4 sau 5 luni,ci acum, ziua in amiaza mare,sub ochii unor straini.
Nu era pregatit inca. Se holba la torent,paralizat de frica,fara sa se poata convinge sa mearga inainte.Apoi apele furioase ridicara capul baiatului la suprafata si prêt de o clipa privirile li se intalnira. Teroarea si disperarea de pe fata copilului il facura pe Sasuke sa actioneze.Facu 2 pasi inainte si plonja in raul involburat. Apa murdara era paralizant de rece dupa ziua calda de vara. Acesta incerca din greu sa avanseze spre mijlocul raului.Si totusi facea progrese.Avea sa se intersecteze cu baiatul dupa cateva miscari de brate.
In timp ce se apropia de locul in care se afla baiatul,acesta se scufunda din nou. Sasuke se scufunda si el intinzandu-se cat de mult putu. Degetele lui intalnira un obiect care opunea rezistenta si il insfaca,prinzand astfel incheietura baiatului.Il trase spre el pentru a-l putea apuca mai bine,dand puternic din picioare in acelasi timp pentru a avansa.
Cand cei doi iesira la suprafata,baiatul incerca disperat sa respire,da coopera,neincercand sa se opuna sau sa se agate de salvatorul lui. Sasuke infasura un brat in jurul pieptului ingust al baiatului si porni sa inoate spre tarm.
Intrucat inota folosindu-si singurul brat liber,avansau cu greutate in fata raului navalnic. Sasuke aproape ca-i dadu drumul baiatului atunci cand o creanga i se izbi de gat. Se ineca,inspirand apa si se scufunda. Cand iesi din nou la suprafata cu povara lui,era extenuat. Dar malul raului era doar la cativa metri departare. Se indrepta spre el obosit cand auzi un strigat de avertizare.
Dar era prea tarziu.Ceva se izbi de Sasuke cu putere si acesta isi pierduse constiinta.

Sakura pov:
Gafaind de efort,Sakura reusi sa tina pasul cu barbatii din trupa care se repezeau pe camp,indreptandu-se spre raul in care cazuse Brien. Si totusi nu vor ajunge la timp. Daca nu se intampla vreun miracol,fratele sau se va ineca in fata ochilor ei. Nu mai avea suflare,asa ca se ruga in tacere.,, Te rog,Doamne,nu-l lasa sa moara…’’.
Apoi il vazu pe calaret facand cale-intoarsa de pe drum catre rau. Acesta sari din sa,indreptandu-se spre mal si scotandu-si haina.Dupa ce studie intens raul,plonja in torent,despicand apa cu trupul sau puternic si avansand spre Brien.
Dupa un timp,strainul iesi din nou la suprafata,cu un brat infasurat il jurul lui Brien.

-Uite,striga Sakura,multumindu-i cu ardoare lui Dumnezeu in timp ce barbatul incepu sa se lupte cu torentul pentru a ajunge la mal.Dar apele involburate erau extrem de puternice.Putea oare,chiar si un barbat puternic,sa ajunga in siguranta la mal folosindu-si un singur brat pentru a inota?Si totusi inainta,fiecare bucata castigata presupunand eforturi supraomenesti.
Teama puse din nou stapanire pe ea.Un trunchi de copac plutea spre cei 2. Abia vizibil,se apropia cu viteza unei trasuri in goana. Sakura striga in semn de avertizare,dar barbatul nu mai putu evita obstacolul nici macar dupa ce il vazu.Busteanul il lovi si ambele capete cu par negru disparura sub apa.Curentul ii purta pe cei 2 direct spre ea. Barbatul isi infasura mana libera in jurul unei crengi si se agata de ea,sustinandu-l pe Brien cu cealalta.Nu se indrepta spre mal,fiind probabil prea oboist pentru a depune eforturi.
Cateva momente mai tarziu membrii trupei ajunsera la salcia fragila.Va fi destul de riscant totusi,sa ii aduca pe cei doi la mal.
-Brien,baiete poti sa ma prinzi de mana? Spuse Lee agitat.
Brien isi inalta capul. Avea ochii sticlosi,dar se intinse si se agata bine de mana lui Lee.Trebuia sa se elibereze din stransoarea strainului. Cand reusi, Lee il purta cu el inapoi spre mal.
Cu lacrimile siroindu-i pe chip,Thomas isi scoase fiul din apa,strangandu-l apoi in brate cu putere.

-Fir-ai tu sa fii,daca mai faci vreodata ceva atat de prostesc sa stii ca te inec cu mana mea!spuse el.

Tremurand violent,Brien se cuibari in bratele tatalui sau.Intre timp Sakura isi dedica atentia salvatorului fratelui sau.

-Domnule,aveti nevoie de ajutori?striga Lee.

Strainul nu raspunse.Inca se mai tinea cu incapatanare de creanga,in timp ce curentul ii misca trupul,dar nu parea sa dea vreun semn de viata.

-Nu cred ca ne poate auzi,se incrunta Sakura. Probabil ca a lesinat cand l-a lovit busteanul.
Rochia pe care o purta avea o esarfa,pe care o scoase si i-o dadu lui Lee.

-Leaga asta in jurul lui,astfel incat,in cazul in care se intampla ceva,sa nu fie luat de ape,spuse ea.

Lee dadu din cap aprobator si se catara din nou pe ramura ca sa lege esarfa,infasurand celalalt capat in jurul propriei maini.

-Neji,poti veni sa ma ajuti? E un tip solid,spuse el dupa ce il lega pe strain.

Neji Hyuga incuviinta din cap.Era un barbat bun si calm,care juca roluri de personaje ciudate si avea grija de cai.Se catara cu bagare de seama pe creanga.Impreuna reusira sa-l desprinda pe strain de creanga si sa-l traga spre mal.
Sakura se aseza in genunchi ca sa-l examineze in timp ce si celelalte femei din trupa soseau,cu Rex la pas cu ele.Maria si cainele lup aproape ca-l sufocara pe baiat,care inca tremura,iar Maria ii multumi lui Dumnezeu in timp ce-si certa fiul.
Sakura schita un zambet,dar aproape intreaga ei atentie era indreptata spre barbatul care zacea fara constiintain fata ei. Lasand-o acum pe Maria sa-l imbratiseze pe Brien,i se alatura si Thomas.

-Doar nu s-a inecat bravul nostru salvator,nu? Spuse el incruntandu-se,cand privi in jos la strain.

Sakura clatina din cap.

-Are puls si respire bine. A primit o lovitura seriosa totusi,de la busteanul acela.
Isi trecu degetele prin parul lui ud si matasos.O sa faca un cucui serios acolo.
-Nu cred ca e ranit prea grav,spuse ea,dupa o examinare mai profunda,dar ar trebui sa-l vada un medic.Redminister e cea mai apropiata localitate.Putem sa-i improvizam un pat intr-una din carute si sa-l ducem in oras in timp ce voi scoateti cealalta caruta din noroi.Are si Brien nevoie de medic?
-Sunt in regula,spuse fratele ei,nesigur. A…ai grija de domnul acela,Saku.Am crezut ca m-am dus pe copca.
-Asa este,spuse Thomas cu convingere. Daca nu ar fi fost el….,continua si vocea i se franse timp de o clipa.Lee,ocupate de calul lui. Neji, adu prima caruta cat mai aproape posibil. Rose, mergi si ai grija de el. Ne vedem la hanul Three Crowns din Redminister.

In timp ce Lee si Neji plecau sa isi execute sarcinile, Jessica veni langa Sakura si il privi pe strain.

-Oh,Doamne! Exclama ea. Dar este chiar barbatul pe care l-am observant la spectacol ieri-seara,barbatul acela frumos.
Pentru prima oara,Sakura il privi mai degraba ca pe un barbat,nu ca pe o victima.
-Cred ca ai dreptate. Tine-ti mainile departe de saracul om pana isi vine in simtiri si se poate apara singur, Jess.

Jessica stramba dispretuitoare din nas in timp ce ingenunchie langa sora ei.

-Poate ca nu este lord,dar cu sigurata este curajos,spuse ea.
Sakura dadu din cap aprobator in timp ce-i studie chipul.Era frumos,desigur,dar si sever.Gura lui senzuala trada pasiune,dar liniile din jurul ei aratau un control strict.Banui ca era un barbat obisnuit sa porunceasca.Nu era de mirare de altfel,caci croiala si calitatea hainelor demonstrau cat se poate de limpede ca era un gentilom.Si totusi,in mod ciudat,mainile musculoase si puternice si trupul atletic aratau faptul ca era obisnuit sa faca munca fizica.
-N-ar trebui sa vedem daca nu cumva are ceva la el pe care sa scrie numele si adresa? intreba Jessica.Trebuie sa existe cineva pe care putem anunta.
Sakura ezita,apoi clatina din cap.
-Prefer sa nu umblu in lucrurile lui decat daca este neaparat necesar.Ne poate spune el insusi totul cand se trezeste.
-Asta o sa alunge tot misterul,spuse,cu regret,Jessica. Cine stie, poate are sotie si vreo 8 copii.

Poate. Dar Sakura stia ca nimic din toate astea nu conta. Infasura salul ei in jurul umerilor lui lati.Pentru ea,va fi intotdeauna un erou.


Buna! Am venit si ca capitolul 4 … sper sa va placa …
Astept comentarii…si ii apreciez foarte mult pe cei care il citesc si isi dau cu parerea.
App.. scuze daca am greseli..
BYE..:d:*VA POOP:d

Deci e prima oara cand iti citesc ficul....imi place la nebunie si ador faptul ca actiunea se petrece intr-o perioada veche si simpla ! Vreau NEXT

buna cristina....sa stii ca imi place la nebunie cum scrii...spr ca niciodata sa nu te mai opreti din scris si modul cum l-ai proiectat intr-un mediu vetust e genial. continuati treaba si tineti prietenii aproape si iartai daca nu au vr sa vina cu tn in VERSSUS fiindca o durea tare de tot burtica ceau

Foarte frumos capitolul

Ai un talent de a scrie ficuri, extraordinar!

Si ador ca faci capitolele luuungi!

Vreau repede capitolul cinci pentru a vedea ce face Sasuke cand se trezeste!

Astept next si PWP dolshe!

Hey cristina ador ideea ficului tau ai mult talent si abia astept capitolul urmator:*

Capitolul V:
Sasuke isi reveni treptat in simtiri.Mai intai isi dadu seama ca se clatina. Sa fie pe un vapor oare?Nu,era un fel de trasura.Era lungit pe spate,cu foarte putin spatiu sa se miste si il durea prin diverse locuri.
Dumnezeule,daca il declarasera din greseala mort si era intr-un sicriu? Auzise povesti inspaimantatoare despre oameni ingropati de vii.Deschise ochii rapid.Observa cu usurare ca se afla intr-o caruta.Nu avea spatiu sa se miste,pentru ca era inconjurat de cufere si cutii,dar se odihnea pe un asternut de paie confortabil si fusese acoperit de o patura moale.
Il durea capul.Nesigur,porni sa duca mana la frunte,dar nu apuca sa faca acest gest,ca cineva il prinse de incheietura.

-Mai bine lasa bandajul in pace,rosi o voce blanda.Te-ai lovit destul de grav la cap.

Privi in dreapta lui si clipi.Doamna Caliban,sau mai degraba doamna Sakura Jordan,statea ingenunchiata langa el. In timp ce ii aseza mana la loc,o raza razleata de soare ii aluneca pe parul rozaliu al acesteia.Chipul ei avea acea expresie plina de umor si inteligenta pe care o observase la ea cand se afla pe scena.
Ceea ce nu asteptase sa vada era caldura profunda a ochilor ei de un verde stralucitor.Se pierdu in adancimile lor calde,fascinat de faptul ca toata bunatatea si grija aceea erau pentru el.

-Cum te simti?il intreba ea.

Daca ochii ei erau ca iarba proaspata intre un camp de flori,vocea ii era precum cel mai frumos susur al apei.Ca sa nu mai vorbeasca de textura tenului ei,care ii amintea de toate lucrurile delicioase pe care le gustase vreodata.
Desigur ca ea va crede ca e un imbecil daca ii va spune asta,mai ales acum,cand nici nu se cunosteau bine.Incerca sa rosteasca un ,,Bine’’,dar din gatlejul lui uscat nu se auzi decat un croncanit.

-Stiu ca suna ironic dupa cele prin care ai trecut,dar ai dori niste apa?intreba ea,intinzandu-se dupa ulciorul de alaturi.
Cand el dadu din cap ca da,doamna Jordan lua ulciorul si turna apa intr-o cana de tabla ,apoi ii aduse vasul la buze ca sa poata bea.Dupa ce el termina de baut,ea se indeparta din nou.

-Iti amintesti ce s-a intamplat?De rau?

Sasuke se gandi putin si se cutrmura amintindu-si de apa care-l tragea in jos.

-Baiatul e bine?intreba el.
-Brien e in regula.De fapt,e mai bine decat tine.Este fratele meu mai mic.Te ducem la un medic sa ne asiguram ca nu te-ai lovit prea rau.
-Multumesc,murmura cu o voce abia perceptibila.
-Noi trebuie sa-ti multumim.Intreaga mea familie iti va fi vesnic indatorata pentru ceea ce ai facut.Locuiesti in Coventry?se incrunta ea.Poate ca trebuia sa te ducem acolo,dar Redminister e mai aproape.
-Locuiesc in West Country,reusi sa articuleze.
-Atunci vom avea grija de tine pana esti destul de puternic sa calatoresti spre casa.Eu sunt Sakura Jordan,spuse,punandu-si mana peste a lui.Din pacate,nici maca nu-ti stiu numele.
-Ash…,incepu el,dar gatul i se usca inainte sa articuleze Ashburton.
-Domnul Ashe? Intreba doamna Jordan inclinandu-si capul intr-o parte,

Incerca sa o corecteze,dar caruta se zgudui,izbindu-l intr-un fel de cufar.
In timp ce-si pierdea din nou constiinta,se bucura ca doamna Caliban inca il tinea de mana.


Alerga pe un camp de flori,urmarind o femeie care radea.Parul ii flutura pe spate,stralucind in culoarea lui frumoasa,iar trupul ei era plin de feminitate.O prinse la marginea pajisti si o roti spre el ca sa-i dea un sarut.Avea gust de capsune.Ea isi plimba mainile prin parul lui,mangaindu-l si tachinandu-l in timp ce rasuflarea ii devenea mai rapida.Ca intr-un vis,deodata stateau lungiti unul langa altul si ea raspundea mangaierilor lui cu aceeasi ardoare ca si a lui.

O trase mai aproape si o saruta din nou.Mmm,capsune dulci,salbatice.Ea ceda complet si ii raspundea la sarut cu o ardoare nebuna.

-In mod evident,te simti mai bine,spuse ea fara suflare,impingandu-l usor.

Visul pierdu din consistenta si Sasuke isi dadu seama ca ochii verzi il priveau uimiti de la doar cativa centimetrii distanta. Statea lungit pe o parte,intr-un pat adevarat de aceasta data,intr-o camera intunecata,luminata de lumanari. Sakura Jordan statea in raza bratului lui,cu parul despletit si cu gurita perfecta pentru sarutat,cu o expresie undeva intre ras si uimire pe chip.
Voia sa o mai sarute o data.In schimb,simtindu-se de parca gura si trupul ei se imprimasera in el,isi lua cu parere de rau bun-ramas de la campul de flori si se misca.

-Doamne Dumnezeule,scuza-ma doamna Jordan.Ce…ce s-a intamplat?Unde ma aflu?

Ea se rezema intr-un cot si isi dadu o suvita de par dupa ureche.Statea pe asternut,inbracata de strada.

-Nu sunt o infirmiera prea priceputa,spuse ea.Ar trebui sa-mi cer scuze ca nu mi-am facut treaba mai bine.Pareai sa fii in regula,asa ca m-am intins putin si am si adormit.

Aceasta isi acoperii mana cu gura pentru a impiedica un cascat usor.

-Imi cer scuze,spuse ea,a fost o zi lunga.Ne aflam la hanul Three Crownsn din Redminister.Ai fost examinat de un medic,care a spus ca te va durea capul si vei avea nevoie de odihna o zi sau doua,dar aventura ta nu a avut vreo urmare prea grava.Cum te simti?
-Doctorul a avut dreptate in ceea ce priveste durerea de cap,raspunse el,sperand ca vocea ii suna normal.Altfel,ma simt destul de bine,doamna Jordan.
-Spune-mi Sakura.Toata lumea imi spune asa.Mai putin atunci cand imi spun Saku,zise ea cu un zambet extraordinar de cald.Dupa sarutul acela,formalitatile ar fi total deplasate.

Pe cand el rosea si balbaia alte scuze,ea casca din nou,apoi isi cobora picioarele pe podea.

-Vrei niste supa?se interesa ea.Proprietara a trimis sus un vas intr-un cos,invelit in paie,deci ar trebui sa mai fie calda.Este si un ulcior cu lapte,daca-ti place mai mult.

Desi in ultima vreme nu se impacase tocmai bine cu mancarea,isi dadu seama ca in seara aceasta era infometat.

-Supa ar fi bine-venita,rosti el.

Se ridica cu grija si se rezema de marginea patului.Un val de ameteala il invalui,dar ceda repede.Se intreba cine il imbracase cu camase de noapte.

-Imi imaginez eu sau situatia asta este destul de stanjenitoare?
-Presupun ca este,rase ea,dar oamenii din lumea teatrului sunt destul de necomformisti.Poate ar trebui sa te avertizez ca tatal meu este proprietarul si administratorul trupei de teatru Haruno,spuse aceasta ezitand,chipu-i intristanduise.

Era evident ca lumea ii daduse peste nas in trecut din pricina acestei afaceri de familie.

-Stiu. Am vazut ,,Furtuna’’ la Coventry.Reprezentatia a fost extraordinara,spuse el in incercarea de a-i readuce zambetul pe buze.
-Si eu cred ca este un spectacol excelent,spuse ea,si expresia precauta ii zbura de pe chip.Rolul lui Prospero este unul dintre cele mai bune ale tatei. De fiecare data ma ia cu fiori atunci cand ridica vocea.
-Si asupra mea a avut acelasi efect,spuse Sasuke.Toata lumea a jucat bine,mai ales Miranda si Ariel,continua acesta. Iar tu esti cel mai neobisnuit Caliban pe care l-am vazut pana acum.

Ea se ridica in picioare si traversa camera.Silueta ei inalta,atrgatoare era la fel de subtire ca in visul lui.

-In costumul de maimuta,oricine poate juca rolul acela.De fapt,Lee,vanzatorul nostru de bilete,il joaca in seara aceasta,spuse ea in timp ce punea cu un polonic supa intr-o farfurie adanca.Nu am vrut sa fi ingrijit de un strain,asa ca imi tine el locul.
-Sunteti cu totii atat de binevoitori,spuse el.
-Meriti asta pe deplin,raspunse ea,intinzandu-i farfuria cu supa si o ligura.Pana la urma,tu l-ai salvat pe Brien,si a fost cat pe ce sa-ti pierzi viata facand asta.Esti un erou.
-Nu sunt deloc.Dupa ce m-am uitat bine la rau,era cat pe ce sa ma intorc si sa ma sui din nou pe cal.
-Dar nu ai facut-o,spuse ea,cu ochii radiind de caldura.Faptul ca ti-ai riscat viata,desi iti era teama,te face cu atat mai mult un erou in ochii mei.

El se foi,simtindu-se stanjenit intrucat stia ca admiratia ei nu isi avea rostul. Nu fusese mare lucru sa riste o viata care oricum urma sa se sfarseasca in cateva luni.
Ea isi turna niste supa intr-o ceasca si isi trase un scaun langa pat.

-Ai dori sa anuntam pe cineva despre accident,domnule Ashe?spuse Sakura,radicand privirea din ceasca aburinda de supa.Sunt sigura ca sotia si familia isi fac griji pentru tine.

Sasuke se gandi la personalul de la Ashburton Abbey. Un simplu bilet care ii informa despre accident i-ar fi adus pe cap o multime de oameni ingrijorati.La fel,putea sa-si aduca prietenii sau familia pe cap la fel de usor.Si totusi,nu-i lipsea nimanui cu adevarat.

-Multumesc,dar nu ma asteapta nimeni acasa la vreo ora anume;si nu sunt domnul Ashe.
-Imi cer scuze,spuse ea.Cum sa-ti spun?

Deschise gura ca sa raspunda,dar o inchise imediat la loc.De indata ce va spune ca este ducele de Ashburton,intimitatea aceasta prietenoasa va lua sfarsit.Daca Sakura Jordan ar fi vreo femeie lipsita de scrupule,ar incerca sa i se bage in pat,in speranta ca va trage cateva foloase seducand un duce.Daca era femeia calda si directa care parea a fi,ar fi fost probabil intimidata de rangul lui,ar deveni foarte formala si probabil ar parasi,confuza,camera.
Privi in ochii ei calzi si isi dadu seama ca nu putea lasa sa se intample asta.

-Numele meu de botez este Sasuke,spuse.Pana la urma mi-ai spus sa-ti zic Sakura.
-Foarte bine,atunci,zise ea,inclinandu-si capul intr-o parte. Sasuke Ashe?

El se gandi sa spuna adevarul,si anume ca numele lui de familie era Uciha,dar atunci ar fi trebuit sa explice de ce balbaise numele de Ashe si monograma As brodata pe unele dintre lucrurile lui. Gasi o cale de iesire dand pur si simplu din cap si schimband subiectul.

-Asadar,esti una dintre ficele domnului Haruno.Domnul Jordan este si el membru al companiei?
-A fost odata,dar asta se intampla cu mult timp in urma.E mort de ani buni,ofta ea,si voiosia ei pali.
-Imi pare foarte rau,spuse Sasuke,incercand sa para sincer,desi in realitate il incerca un sentiment de satisfactie.

Prin urmare,doamna Caliban era vaduva.O vaduva frumoasa si neconventionala care nu pare deloc deranjata sa stea lungita langa un strain si sa fie trezita de acesta cu un sarut.
Mentionarea sotului ei o facu pe Sakura sa se ridice.

-Ar trebui sa te las sa te odihnesti.Daca tot te simti atat de bine,o sa ma retrag si eu in camera mea.Mai ai nevoie de ceva inainte sa plec?
-Compania pleaca din Redminister maine?intreba el,inabusind un raspuns nepotrivit care ii venise in minte.
-Nu,orasul este mai mare decat Coventry asa ca vom sta aici mai multe zile,zambi ea.Avem la dispozitie o sala de teatru destul de buna in sala de adunari de la Royal George.
-De ce nu stati la Royal George?V-ar deranja spectatorii?
-Tot ce se poate,dar de fapt nu ne permitem preturile de-acolo,spuse cu veselie in timp ce parasea camera.Ne vedem maine dimineata Sasuke.

Dupa ce usa se inchise,se ridica cu grija in picioare.Simti iarasi ameteala,dar aceasta ii trecu repede.Se indrepta spre bagaj,traversand camera,simtind fiecare vanataie pe care o capatase in rau,si scotoci dupa borcanelul de pastille al lui Blackmer.Luase medicamentul intocmai.Cel putin in seara asta,opiumul l-ar fi putut ajuta cu durerea groaznica de cap.Isi scutura 2 pastile in palma si le lua cu apa.
Se intoarse apoi in pat simtindu-se indeajuns de slabit ca sa-si doreasca sa se intinda din nou.In mod surprinzator,aluneca pe panta viselor cuprins de buna dispozitie.
Sakura era recunoscatoare sa poata reveni in camera ei si sa vada ca sora ei nu se intoarse inca de la reprezentatie.Se prabusi pe pat,apasandu-si gura cu mana.
Dupa cum observase atat Jessica,cat si ea in timpul piesei,Sasuke Ashe era … foarte atragator. Si nu doar pentru ca era inalt,puternic si frumos. Avusese dreptate cand citise pasiune in trasaturile lui pe cand era inconstient. De fapt,ar fi putut paria ca sub aceasta fatada de detasare ironica se ascundea un personaj la fel de complex ca cele ale lui Shakespeare.Pasiune si foc.Vartejuri intunecate,irezistibile,care ascundeau,…ce ascundeau oare?Manie,suferinta,dorinta?In mod evident era un barbat nascut sa domine.Si totusi,in acelasi timp,avea acea politete blanda pe care ea o gasea extreme de atragatoare.
Si in plus,saruta foarte bine.O parte din ea isi dorise sa ramana in starea aceea neclara,ireala,la granita dintre somn si trezire.Se simtise confortabil in bratele lui.In siguranta.Dorita.Si poate doar putin panicata.
Isi spuse cu fermitate ca isi lasa imaginatia sa zburde prea libera.Ea si domnul Ashe erau doi straini si ea il gasea atat de interesant in mare masura pentru ca era diferit de toti ceilalti pe care ii intalnise pana atunci.
Ofta adanc.Desi visele ei nu erau atat de indraznete,putea la fel de bine sa-si doreasca un castel pe luna si un cavaler pe un cal alb.Crudul adevar era ca probabil nu putea avea copii si nu statuse niciodata atat de mult intr-un singur loc,incat sa poata infiripa o relatie cu acel gen de barbat de care se simtea atrasa.
Si apoi,chiar daca ar fi intalnit vreodata un gentilom respectabil,serios,acesta ar fi considerat-o o actrita sireata.Acest gand o facu sa rada,intrucat nu era nici sireata,si nici prea mare actrita nu era.Si nici Sasuke Ashe nu nu putea fi vreun gentilom de la tara,oricat de mult isi forta ea imaginatia sa-si inchipuie asta.
Mai bine sa rada decat sa recunoasca faptul ca poate cel mai interesant barbat pe care il intalnise vreodata va fi departe de ea peste vreo zi sau doua,iar ea nu va mai avea sansa sa ajunga sa-l cunoasca.

Buna dragilor! A sosit si capitolul V.
Chiar sper sa va placa.
Voi pune urmatorul capitol doar daca voi avea 5 comentarii
:DBye:D

App:Scuze daca am greseli.

Hey cristina, ador capitolul mai ales sarutul, spor la scris Bye

deci imi place moderat cum scrii....apropo aprecieri si din partea prietenului meu Pandarie ia placut deci ser ficurile tale au un efect moderat el e genu mai vetust dar cand ti-a citit ficul moderat sa facut portocaliu :d
cu drag andrei pooop:*

uite o chestie de a mea daca iti place fiindca tu te pricepi

Iubita mea,cu-al tau chip dulce
Esri bucurie statatoare
A ta mirare ma seduce
Divina ta infatisare
Ma omoara si invie
Eu sunt Romeo cantaretul
Iar tu Juliet-o rapsodie
Esti caramida si ciment
Iar eu sunt temelia toata
Constructia noastra e iubirea
Are ca secol o durata;
Inca o data!
Vreau sa citesc din cartea interzisa
Pe care am furat-o sin labirint inchis
Dar mai précis,
Suras aprins
O copila naiva sedusa in abis
Abisul sufletului meu incins…
Aroganta din constiinta ta
Satirizeaza crepusculul iubirii noastre
Inert e trupul meu ce scufundat in tine
Dar sufletul statornic savoarea ti-o rasfata
Isteata..e menirea ce o am in fata
O Afrodita hoata…ce mustra o povata:
Scumpul meu ,altar de vorbe
Biciuiesteti teama de a ma afla
Am ca dovada destule probe
Renunta scorpie, divinitate rea!!!
Vad o sclipire in ochiul tau
E rau…
Iti spun acum pentru ultima data
Si san u spui ca nu ti-am zis
Daca nu recunosti ce simti pentru mine
Vei murii nemilos…sin u e un vis.
Voi pasi pe al tau sange
Fara sa ma murdaresc
Fix in ureche te voi strapunge
Pana vei auzii ca eu te iubesc!!!

am facuto mai de ml sa stii ca apreciez cu sinceritate munca ta ....si daca tot te pricepi cui ubirea sa stii ca mie imi place de un baiat dar nu stiu cum sai zic .....orce ar fii cn citeste aces com sa dea back cu sfaturi pt mn plizzz :*
Cristina apropo te saluta amicul meu Pandarie

Mama Mia!

Ai adus next-ul!

S-au sarutat, s-au sarutat!

Chiar daca in simn , tot sarut e , nu?

Astept next si PWP dolshe

draga cristina salut .... nujj de ce dar cand vad ce talent ai la scris cred ca te pricepi si in viata de zii cu zii...uite la scoala de luni un barbat e tot uita la mn ...in contiinu...sotul peu Pandarie e foarte gelos dar ce sai fa (ia crescut fire albe)la barbat iar la Pandarie fire portocalii :(( trb sa ma ajuti nu mai pot......

P.I.P.P nu mai face off si nici duble post...
Atat timp cat nu este despre fic nu ne intreseaza
Asa revenind...
Paii imi place
Ar trebuii sa mai tai din dialog pentru ca este cam mult si strica
Adauga mai multa descriere
Bafta in continuare

Inteleg sa te inspiri dintr-o carte,dar nu sa o copiezi cuvânt cu cuvânt .Dacă nu poți sa prelucrezi o idee,atunci de ce mai scrii ficuri ?Doar numele de familie l-ai schimbat din Fitzgerald in Haruno si numele personajului principal.Din Rosalind in Sakura.

hey perenelle ....si eu am citit cartea din care sa inspirat dar totusi nu a sris chiar motamo....fara suparare dar ea face ceva f frumos aici si dupa cum vezi mai sus oamenii chiar o apreciaza asa ca nu spulbera visul cuiva de a scrie