Capitolul I: Viata pe insula SunShine
Insula SunShine, un loc unde soarele vegheaza vesnic cerul.
In una din casutele insirate pe plaja traieste o fata diferita de altii. Aceasta are un par lung si roz asemenea florilor de cires , pielea ei catifelata este cel mai pur lucru existent, iar ochii patrunzatori de un verde cristalin si regal iti umpleau sufletul de liniste, pace si bucurie. Acest suflet angelic inchis in trupul unui muritor avea numele de Sakura.
Fata se trezeste, avand de trecut peste inca o zi plictisitoare pe o insula in care aventurile si pericolul erau o raritate.
Alexandora: Sakura ai primit o scrisoare de la tatal tau! spunse mama acesteia, o femeie bruneta cu ochii albastrii si un zambet cuprinzator.
Sakura:Tata? Nu am primit vesti de la el de cand a fost in Germania.
Aceasta deschide nerabdatoare scrisoarea si citeste cu voce tare:
Franta 24/5/1900
Draga Sakura si Arexu,
Va anunt cu multa bucurie ca pe data de 17/06/1900 voi sosi acasa. Dupa cum am promis in unrmatoarea mea calatorie o voi lua si pe Sakura sa locuiasca cu mine, pentru ca va absolvi ultimul an de liceu. Doresc ca aceasta sa fie pregatita cand voi veni. Sederea mea pe acea insula nu poate dura mai mult de 4 ore datorita unei alte sedinte.
Cu drag,
Jon Perrison
Alexandora: Nu pot permite asta. SunShine este cel mai sigur loc pentru tine. Aici nici un demon nu te poate atinge! spuse mama fetei cu lacrimi in ochi
Sakura: Mama nu mai sunt un copil! Cat crezi ca ma mai poti tine inchisa ca intr-un bol de sticla?! Pot avea grija si singura de mine. Crezi daca in alte locuri soarele nu straluceste mereu, sunt periculoase? Vreau sa vad cerul instelat nu doar culoarea stearsa de lumina soarelui.
Zilele au trecut repede una dupa alta pana cand a sosit si ziua absolvirii. Sakura a fost una dintre cei mai buni premianti ai liceului castigand o diploma de excelenta.

Scuze, pentru ca este scurt...si scuze, pentru ca sasuke o sa apara mai tarziu

Sunt noua pe acest site si acesta este primul meu fic. Astept critici si pareri. Multumesc:X:*

Multumesc foarte mult pentru sfaturi .Blade

Vreau sa ma revansez cu Capitolul I asa ca am pus nextul mai devreme
Capitolul II: Mutatul in orasul Blackblood
Nimeni nu stia motivul pentru care acest oras se numea Blackblood. Existau unele legende despre anume creaturi mistice care iti faceau sangele sa-ti inghete in vene. Dar Sakura nu creadea in nimic pana cand vedea.
Lui Jon nu ii placea zgomotul din centrul orasului asa ca a cumparat o casa veche aproape de padure. Aceasta arata ca un conac vechi al bogatasilor din vremurile de demult strajuita de stejari falnici. Sakura a primit o camera la etaj. Rozalia si-a pus mainile-n cap cand a vazut atata dezordine. Cand facea curat a descoperit o trapa in tavan, o alta cale care ducea spre pod. Cand a urcat a vazut multe ciudatenii, dar Jon a strigat-o sa-si ia lucrurile pentru a decora camera.
Dupa ore bune camera fetei arata ca un paradis. Podeaua era invaluita intr-o mantie alba si pufoasa, patul era unul dublu de culoare roz de o parte si de alta a acestuia se aflau doua noptiere negre, dulapul era facut din cires iar biblioteca acesteia ascundea tot felul de informatii si secrete detinute doar de rozalie. Chiar daca era obosita dupa atata munca a privit toata noaptea stelele.
Dimineata Sakura a facut un tur al orasului cu speranta de a-si face noi prieteni, dar pentru ca toti baietii erau in limba dupa frumusetea ei fetele erau geloase si se comportau mizerabil cu ea mai ales Karin, o roscata cu ochii de foc ascunsi de o pereche de ochelari.
Cand a ajuns acasa s-a trantit in pat suparata. Aceasta avea un sentiment puternic…era sigura ca ceva ii va schimba drastic viata. Se uita cu ochii pe tavan cand a zarit iar trapa. Aceasta se urca in pod pentru a descoperi cu speranta lucruri interesante .Acolo a gasit multe jucarii vechi si amuzante. Una dintre ele era o papusa de portelan imbracata intr-o rochie albastra dantelata care ia placut mult fetei. Sakura a zarit un teanc de ziare vechi. Toate publicatiile erau despre demoni porecliti “Black Blood” ca si numele orasului si datau in jurul anului 1475.
Sakura: Nu ma las pacalita de aberatiile astea. Ma intreb, ce este dupa perdeaua aceia?
Fata a descoperit haine vechi rochii de bal, esarfe si tot felul de costume pentru carnaval care acopereau un cufar asemenea unui sicriu poleit cu aur si acoperit de pietre pretioase. A incercat sa-l deschida si s-a taiat la deget. Deodata din cufar a sarit o fiinta mistica cu chip de om, avea o privire sarmanta, parul blond asemenea unui lan de grau si ochii erau de un rosu sangeriu cand a sarit pe Sakura. Acesta s-a calmat ,iar irisul i s-a preschimbat intr-un albastru neasemuit. Fata s-a inrosit toata la fata.
Sakura: Cine esti si ce cauti in casa mea? intreaba pe un ton curajos.
Naruto: Sunt uimit! Nici nu ai clipit cand am sarit din sicriu.
Sakura: Ce motiv am sa ma sperii?
Naruto: Nu stii, legendele au mereu un sambure de adevar.
Sakura: Mai bine decat sa ma aburesti cu filozofii despre legendele voastre mai bine te-ai prezenta si ti-ai gasi un motiv pentru care esti aici!
Naruto: Bine! Ma numesc Naruto, si motivul pentru care sunt aici este pentru ca locuiesc cu un amic numit Jon.
Sakura: Tata nu mi-a spus nimic despre tine, in plus pari a fi de varsta mea!
Naruto: Tu esti fica lui? Nu semanati! Iar o sa ma certe Jon pentru ca te-am speriat.
Sakura: Vin-o sa vorbim cu el, apropo din ce motiv ai sarit pe mine cand erai in sicriu, nu puteai sa ma auzi.
Naruto: M-a inebunit sangele tau.
Tipul asta imi dadea o senzatie ciudata , parea diferit de ceilalti baieti. Am ajuns ajuns in camera tatei, care era treaz ciudat pentru ora 3:00 AM.
Sakura: Tata, cine este tipul asta? am spus eu nedumerita.
Jon: Te-ai trezit mai devreme decat ma asteptam Naruto.
Naruto: Bine dar nu mi-ai zis ca o sa locuiasca si o pustoaica cu noi.
Jon: Pustoaica asta este sora ta!
Sakura: Cum e posibil sa fie fratele meu? E un ciudat! am spus eu cu un aer ironic.
Naruto: Ce vrei sa spui?
Jon: Sakura nu stie inca! Ea a locuit cu mama ei vitrega pe o insula.
Sakura: Mama vitrega?! Ce vrei sa spui?
Jon: Este greu sa iti explic, pentru ca tu ai luat mereu lucrurile logic si rational. Tu esti unul dintre Black Bloods ca si noi. Mai exact una dintre cei mai puternici existenti.
Sakura: Ha Ha Ha! Tata m-am prins de gluma. Tu si mama mi-ati copt-o! Corect?
Jon: Nu este nici o gluma!
Sakura: Stiti ca nu ma puteti pacali cu astfel de lucruri. Nu exista demoni!
Naruto: Tu chiar esti sora mea? Nu esti Sakura pe care o stiam!
Sakura: Ce vrei sa spui? Este prima oara cand te vad.
Naruto: Este normal sa nu iti amintesti, doar mama noastra s-a sacrificat pentru a-ti sterge memoriile si a pentru a te sti in siguranta.
Sakura: Mereu am fost in siguranta. Oricum tot nu ma puteti pacali!
Deodata baiatul asanumit “fratele meu” se repede cu o viteza incredibila spre mine. Acesta ma tine strans pentru a nu scapa. Tata se apropie de mine cu mana sangerand. Ma zbat incercand sa slabesc stransoarea blondului.
Jon: Daca imi vei bea sangele iti vei aminti totul.
Sakura: Ati ajuns prea departe cu gluma!
Cum am vazut sangele am inceput sa ma simt ciudat. Ochii mei verzi s-au preschimbat in doua cristale rosii parul meu a iceput sa se lungeasca si aveam o sete ciudata. M-am atintit asupra sangelui bandul cu o lacomie nemaivazuta. Mi-am revenit la normal, dar ceva imi rascoleste mintea. Am lesinat si m-am trezit in casa. Camera mea era decorata diferit…era o copie perfecta a unui conac din secolul al XIII-lea cu tot felul de tablouri de familie covoare lucrate manual busturi ale unor rude celebre. Se aude glasul un strigat “Sakura unde te-ai ascuns?”. La usa am zarit o femeie cu parul lung de un sangeriu neasemuit si ochii asemenea unor cristale albastre care ma striga disperata. Casa noastra era atacata de soldati.
Siera: Dupa ce iti voi bea sangele voi muri iar tu nu iti vei mai aminti nimic. Vei trai o viata normal de muritoare pana cand te vei trezi.
M-am sculat din acel amalgam de aberati si eram in camera mea. Acela a fost un vis sau o amintire?
Imi cer scuze pentru eventualele greseli si sper ca acest fic e mai bun. Multumesc:X:*

Ai adus next si eu abia acum dau com?

Rea ! rea! rea!

Merit pedeapsa cu gadilici!

Sakura e ce?!

WOW WOW WOW

Si Sasuke inca nu a aparut?

Cand apare?

Ma rog..

Astept next si sper sa ma anunti!

Hey...imi place ideea ficului tau dar mi se pare ca trebuie sa mai dezvolti putin idea. Si mie mi se pare ca seamana cu Vampire Knight(respect ) , dar astept sa vad ce intorsatura i-a povestea si cum il v-a intalni sakura pe sasuke ... mult norc la scris

Am pus nextul, sper sa va placa, si imi pare rau daca am greseli.
Capitolul: IV (Scrieri din prisma lui Sakura)Misiunea unui Black Blood
M-a cuprins o putere neobisnuita toate geamurile si vasele din sticla au tasnit in mii de cioburi asupre mea. Eram invaluita intr-o mantie de sange, dar nu aveam nici o zgarietura. Mainile imi tremurau de spaima.
Naruto a venit repede spre mine si din greseala l-am izbit de perete . Mii de lacrimi imi inundau chipul alb ca zapada, nu stiam ce sa fac.
- Ajutor! Nu stiu ce este cu mine. Acum cred ca nu este o farsa, va cred! Imi e frica de aceasta putere!
Deodata m-am calmat…am reusit sa-mi calmez puterea, odata ce am crezut in ea. Tata vine inspre mine fericit si foarte serios.
- Sunt mandru de tine ca ai acceptat puterea! mi-a spus tata cu um zambet larg pe fata .
- Eu unul nu aveam incredere in ea ca o sa poata, spune Naruto incercand sa ma ironizeze.
Auzind acestea m-am infuriat si l-am izbit pe Naruto de perete, de data asta intentionat si cu o usoara urma de rautate.
- Asta pentru ce a fost?!
- A fost un accident, nu imi pot controla inca puterile.
- O sa inveti cat de curand!
M-am odihnit, eram franta de oboseala si confuzie apoi tata m-a trezit la prima ora din noapte pentru nu stiu ce antrenament. Acesta mi-a spus ca mai are un secret pe care mi-l va spune cand imi voi controla puterile.
Naruto, noul meu frate mi-a explicat despre fiecare putere pe care o posed. Totul pare atat de complicat. Deobicei nu imi statea in fire sa ma plang de vreo problema oricat de dificila ar fi. Trebuie sa incerc sa o rezolv. Dupa mult antrenament si multe vanatai (pe care le-a primit Naruto) am invatat sa imi controlez puterea telechinetica. Naruto ,chiar daca din ce am povestit pana acum parea a fi deplorabil, era un profesor foarte bun care ma distram foarte mult. Dar cand o dadeam in bara isi iesea din pepeni.
- Erai sa ma omori!
- Priveste partea pozitiva am invatat sa imi controlez una din puteri.
- Bine dar sa ai mai multa grija. Trebuie sa ne miscam mai repede cu antrenamentul, pentru ca adevaratul pericol se apropie.
- Bine nu mai fi atat de dramatic.
Intodeauna am urat acest secret pe care toti il ascundeau de mine.
A durat mult timp(cam 7 ani) pana am invatat sa imi controlez puterile perfect, dar a meritat. Cert, am reusit sa imi bat fratele si tatal meu renumiti pentru puterea lor dintr-o singura lovitura. Ma speriasem cand am descoperit puterea, si cand stiam sa o controlez eram complet ingrozita de ce puteam face.
Ma intreb dupa ce se vor termina toate acestea, ce se va intampla?
Stau in camera cu ochii atintiti de tavanul albastru ca cerul noptii, nu pot sa dorm. Incep sa numar oite ” o oaie ,doua ,trei… inutil”, apoi incep sa cant cu o voce de aur ‘The Monster Song’
“Look out the door,
That's what it's for
And tell me what do you see?
I do believe
That through the trees
There's something hiding from me

The window's wide
It climbs inside
But I don't hear it creeping
I know its plan
Because it can
It gets me while I'm sleeping

Oh, and it's happening again
It is laughing in the rain
When it gets me I will
Never be the same

Come out the dark
And join the march
And we'll taste victory, I know
And through the crowds
And bustling sounds
There's something waiting for me

It wears disguise
A faint surprise
Though I can see its yellow eyes

Oh, I can hear it as it comes
And it wants to taste my blood
We're already lost, my love
We'll never be the same

An open gate will close at eight
I'll bolt the door and pace the floor
I still believe
Behind the leaves
There's something waiting for me

A rising fear
Tells me it's near
And I'm about to be consumed
The monster looms
And soon I know I will be
Dead and gone

Oh, and it's happening again
And I do not like this pain
Now it's got me,
I will never be the same

You know I like to go
For familiar feelings
And when they show
They only grow
I can't hide their meanings

You know I like to go
For familiar feelings
And when they show
They only grow
I can't hide their meanings”
- Poti face liniste? Unii din noi chiar incearca sa doarma aici!
- Spuse ciudatul ce sta in sicriu!
- Ha! Ce gluma buna! Acum serios, vrea sa dorm.
- Chiar nu pot sa dorm, de cate ori inched ochii visez sange, spun eu plangand.
- Asta inseamana ca e aproape.
- Cine?
- Iti va spune tata cad va veni timpul.
- M-am saturat de misterele astea!
Ies nervoasa imbracata in pijamale si fugind catre nicaieri sper ca voi afla scopul meu. Deodata ma las ghidata de un sentiment straniu, ochii mei albastrii stralucesc, ca si cum as fi avut un sentiment, o sete stranie pe care nu o puteam invinge.
Cu cat ma apropiam mai mult de locul in care simt ca trebuie sa ajung, gura mea este din ce in ce mai uscata, pana cand la un momentdat cad intr-un somn adanc. Dupa ce mi-am recapatat cunostinta m-am trezit intr-o cabana decorata rudimentar. Ma ridic sa cercetez locul in care ma aflam. Focul era aprins acesta trimitandu-mi o imbratisare calda. Deodata un fior de gheata imi penetreaza sirea spinarii. Simteam cum cineva ma privea. Tresar ca arsa cu o lovitura mortal pentru oameni, iar mana imi este prinsa intr-o stransoare puternica. Imi intorc privirea zarind un baiat ce parea de varsta mea. Acesta avea un corp bine facut, iar culoarea parului nici nu se putea compara cu onixul sau pana corbului, ochii erau doar un abis intunecat si chipul sumbru al acestuia nu-mi trezea decat tristete. Aceasta fata exprima o copilarie sfasiata de tristete si durere, si o viata plina de crime si mizerie. Deodata acesta ma cuprinde intr-o imbratisare .
Acesta se prezinta, dar mai multi imi inspira o nota puternica de mister, doream sa aflu mai multe despre acesta.
- Cum poti sa bantui cu foamea pe care o ai?
- Ce foame?
Sasuke imi pune capul aproape de gatul sau si cu un glas dispretuitor spune
- Nici nu poti lovi cum trebuie…daca vrei iti ofer onoarea de a-mi gusta sangele.
- Ce onoare? Mi se pare cel mai barbar lucru pe care cineva il poate face.
Baiatului ii rasar coltii puternici cu care isi musca bratul. In aer se simtea o mireasma dulce care ma ametea facandu-ma sa gem de placere. Acesta ia o inghitura din propriul sange si se apropie spre mine cuprinzandu-ma intr-un sarut pasionant. Doream ca acele clipesa nu se sfarseasca. Aroma senzuala a sangelui sau impreuna cu buzele moi si calde imi umpleau sufletul de fericire. Incerc sa rup sarutul apoi imi ascund chipul rosu asemenea flacarilor.
Imi spun in gandul “Poate fi mai dulce de atat” si trezita la realitate incerc sa gasesc un motiv sa plec.
- Imi pare foarte rau Sasuke. Dar cred ca fratele meu ma cauta cu disperare… trebuie sa plec…imi pare foarte rau… ne mai vedem.
Fara sa-l las pe brunet sa spuna vreun cuvant dispar fara urma. Ajung acasa si chiar am avut dreptate… tata si Naruto ma cautau cu disperare. Fara sa fac cel mai mic zgomot ma strecor in patutul meu moale si pufos pasind spre lumea viselor. Ma trezesc …”se pare ca familia inca ma cauta… doamne mare ti-e gradina… cum au putut sa nu ma gaseasca tinand cont unde ma aflam”. Ma grabesc sa fac un dus relaxand incepand sa-mi derulez toate amintirile avute cu brunetul meu.
Deschid dulapul si ma imbrac intr-un tricou si o fusta albastra si imi iau o jacheta in stil Londonez.
- O s-o platesti! Spune Naruto nervos.
- Primesti cash sau card?
- Nu e amuzant Sakura!m-a certat tata ...Tu stii cat te-am cautat?
- E vina mea ca nu m-ati cautat in casa?
- Mai bines sa-ti dau datele primei misiuni.
- Misiune!?...Sunt un spion sau ceva?
- Fara glume! Prima ta misiune este sa ucizi un puternic BlackBlood care poate perpetua existent clanului Haruno si Uzumaki…acest BlackBlood are numele de…..

Buna! Am ajuns si eu pe la ficul tau!
Imi place foarte mult ideea. Astept sa vi cu urmatorul capitol !
Spor la scris!

App:poate treci si pe la ficul meu:https://sasu.forumgratuit.ro/t4427-nici-moartea-nu-vrea-sa-ne-desparta

Yo multumesc pentru comentari, am venit cu nextul, sper sa va placa si imi pare rau pentru eventualele greseli.
O misiune periculoasa si o dragoste infloritoare
Scrieri din prisma lui Sakura
Stau si privesc stelele in timp ce visam la brunetul meu, aveam o dorinta arzatoare de a-l vedea, dar tatal meu nu-mi dadea voie sa parasesc orasul pana cand nu ma documentez mai bine pentru misiune.
~~Flashback ~~
- Mai bines sa-ti dau datele primei misiuni.
-Misiune!?...Sunt un spion sau ceva?
-Fara glume! Prima ta misiune este sa ucizi un puternic vampire care poate perpetua existent clanului Haruno si Uzumaki…acest vampir are numele de Orochimaru.
Aceasta este poza lui, cel mai bine este sa te documentezi singura despre acesta, este mai bine pentru concentrare. Prima oara cand i-am vazut chipul in poza mi-a inghetat sagele-n vene, parca trupul meu era penetrat cu mii de ace. Nemai putand sa satau pe picioare cad in genunchi si incep sa plang. Acesta avea un par lung si drept de culoarea taciunii, chipul lui era palid ca al unui mort, ochii verzi ca de sarpe ma invaluie intr-o mantie de frica si disperare. Lesin si ma trezesc in camera mea.
~~End flashback ~~
Cand mi-am amintit acestea pielea mi s-a facut ca de gaina, cum putea tata sa puna toata soarta clanurilor noastre in mainile mele. Eram prea oribilata si speriata de Orochimaru pentru a avea alt gand. Pentru a ma mai linisti ma duc sa ma documentez. Raman muta cand aflu ca sangele acestui monstru circula prin venele mele. Numele intreg al BlackBlood-ului era Orochimaru Haruno fratele mai mare al lui Siera Haruno, mama mea. Am descoperit din arhivele tate ca unchiul meu era gelos pe marea putere posedata de sora lui si dorea sa o omoare pe ea sip e toti urmasii ei pentru a nu risca sa fie in pericol.
Scrieri din prisma lui Sasuke
Ma indrept spre casa mea din orasul BloodyRose, un oras micut in care s-au aciuat cei mai puternici dintre BlackBloods. Micii fulgi de un alb pur imi contrastau parul meu negru ca onixul. Afara era foarte frig, in jur de -20°C. Deodata Zaresc sub un morman de zapada o fata inalta cu pielea prura si catifelata asemenea primei zapezi din an avea u par roz, frumusetea acestuia intrecand florile de cires.
O iau in brate si ma indrept catre prima cabana care o zaresc, apoi o saez pe unul din paruri. Era o cabana veche si prafuita decorate cu tot felul de vechituri de prin 1600. Incerc sa aprind focul in micul semineu din caramida rosie, apoi incerc sa vad din ce cauza a lesinat acest inger cu chip de om, complet diferita de mine, un demon intunecat. Aceasta parea a fi lesinat din cauza unei lipse de sange si observ doi colti largi in gura acesteia, parca tot cerul a cazut peste mine cand am aflat ca aceasta fiinta cu ism serafic era una dintre noi .Ma grabesc sa caut mai multe lemne pentru foc si aceasta isi deschide lasand doua cristale verzi asemenea unor smaralde. O imbratisez nemaiputand sa-mi tin sentimentele in frau, aceasta emanand o caldura ce-mi umple sufletul de bucurie. Incercand sa ma trezesc ii dau drumul rozaliei si ma prezint.Apoi cu ingrijorare o intreb:
- Cum poti sa bantui cu foamea pe care o ai?
- Ce foame?
Ii pun capul aproape de gatul meu apoi ii spun:
- Nici nu poti lovi cum trebuie…daca vrei iti ofer onoarea de a-mi gusta sangele.
- Ce onoare? Mi se pare cel mai barbar lucru pe care cineva il poate face.
Aceasta fata era diferita fata de celelalte care se lasau imediat hipnotizate de cuvintele mele. Imi musc usor bratul lasand la iveala sa curga siroaie de margele sangerii. Iau o gura din acel lichid rosu apoi o sarut pe fata facandu-o sa inghita fiecare strop. Buzele ei, atat de moi si de suave ma faceau sa nu-I mai dau drumul pana cand aceasta rupe sarutul. Raza mea de soare se indeparteaza si –si ascunde chipul angelic. Stop cadru Chiar am spus raza mea de soare, se pare ca aceasta mi-a picat cu tronc. Se indreapta catre mine si zice cu o voce tremurata:
- Imi pare foarte rau Sasuke. Dar cred ca fratele meu ma cauta cu disperare… trebuie sa plec…imi pare foarte rau… ne mai vedem.
Fara sa ma lase sa spun vreun cuvant, sau fara a dezlega o taina din misterul acestei fete, fuge indreptandu-se spre orasul BlackBlood. Peste cateva minute ma pregatesc sa plec acasa. Locuiescla un castel destul de intunecat, potrivit caracterul maiestrului meu pe care imi vine sa-l ucid. Peisajul nu era unul placut si vessel, ci unul intunecat ce iti inspira doar groaza. Fara sa-l salut pe fratele meu Itaci, un baiat cu parul lung, negru prins intr-o coada , ochii acestura aveau aparenta a doua cristale sangerii si chipul acestuia te facea sa te calmezi sis a uiti de problem.
-Ma ignore fratioare? zice acesta suspicios.
Il ignor si urc scarile in continuare.
-Acum stiu motivul pentru care esti intr-o dispozitie proasta, cine e norocoasa? spune acesta cu un zambet pe fata
-Despre ce vorbesti? spun eu incercand sa par indifferent.
-Stii ca pe mine nu ma poti pacali.
-Nu stiu despre ce tot vorbesti.
-Sa inteleg ca e frumoasa…si are un character de inger sau un character de exact ca al tau?
- Pana cand mai ai de gand sa pui tot felul de intrebari?
-Pana cand imi vei raspunde.
-Ok, este o fata destul de misterioasa , parul ei roz complexeaza florile de cires iar ochii au culoarea primilor muguri de primavara. Acum pot pleca?
-Presupun… iar eu o sa ma indrept trist catre radio cu ingrijorare fara a sti prea multe despre mica floare de cires a fratelui meu.
Pacalit de trucurile lui Itaci il poftesc in camera mea decorata in culoarea mea favorita, albastru .Aveam un pat dublu , covertura fiind alba, rafturi pline de carti care povestea viata clanului Uchiha si a clanului Haruno, doua clanuri prietene carora in timp li s-au slabit legaturile. Incep sa-I povestesc fratelui meu despre toate intamplarile si acesta m-a lasat sa ma documentezi in arhiva maiestrului nostru. Am rasfoit dosarele cu miliarde de clanuri, si nici urma de rozalia mea, dar nu trebuie sa ma las pagubas, o voi gasi si o voi revedea.

Buna! Vad ca ai adus nextul ! Este foarte frumos.
Atunci cand a spus Naruto ca trebuie sa-l ucida pe cel mai puternic vampir credeam ca este vorba despre Sasuke si m-am speriat putin ,dar m-am linistit cand am aflat ca e Orochimaru:D

Deci..sper sa aduci urmatorul capitol cat mai repede si spor la scris!

ok 3 comm-uri si aveti nextul in weekend