Bun deci am lucrat o zi la idee si cred ca mi-a reusit.Deci ficul nu ii cotine pe legendari Sasuke si Sakura (m-am cam saturat sa scriu despre ei).Probabil nu o sa va placa la toti deoarece nu contin personaje din naruto insa na... totusi sper sa va placa

Capitolul I.Necunoscutul farmec

Ceata pluteste pe strazile inguste dintr-un orasel din Japonia.Zgomotul masinilor si clacxoane asuzitoare te faceau sa vrei sa dispari de acolo.Rasuflarea ingreunata a unei persoane se auzea de dupa un colt intunecat.Umbra lui greoaie tremura.Deodata umbra cade, prabusindu-se pe asfaltul rece si umed.
-Crezi ca te poti ascude? se aude o voce venind din nicaieri.Deodata un trup masculin bine facut isi face aparitia langa acea persoana.
-Nu .Te rog.Nu am facut nimic, te rog nu imi face rau.
-Sa iti fac rau?haha.Rau, este putin zis , si deodata dinti barbatului misterios se infing in gatul persoanei care tremura in fata sa.Lichidul cel rosu curgea incet siroaie pe pielea alba ca laptele a victimei.Trupul tremura si ochi incet se inchideau.Atacatorul se infructa din lichidul vieti victimei , curgandui mici firicele pe langa gura.
Deodata trupul cel fara vlaga se prabuseste de asfalt, parca totul oprindu-se in loc pentru un moment.Lumini orbitoare , multe culori, voci si zgomote uneori necunoscute toate oprindu-se.
Doi ochi negri cuprindeau cerul cu privirea, stelele ascunzandu-se de ei.Doua maini strangeau puternic bara balbonului.Vantul rece ii loveste pielea cu putere facand corpul plapand sa tremure.Nu stia de ce insa o frica groaznica o cuprinse.Zgomote fara sens , lumini nefolositoare, intrebari fara raspuns.Trupul fetei se retrage in camera sa , stingand lumina si culcadu-se.
Soarele lenes apare pe cerul senin anuntand o zi frumoasa.Doi ochi negri se deschid deodata , trupul ridicand-se in picioare.Un chip bland apare in fata unei oglinzi din baie.Zambetul nu isi facea aparitia pe acel chip, doar tristetea.Trupul plapand se acopera cu o uniforma scolara.Este septembrie.
Sute de peroase misunau in curtea unui liceu.Zgomote, rasete si muzica rasunau si se amestecau.Zambete pe chipurile fiecarui elev din institutie.Fara a mai sta pe gandari fata intra in scoala cu capul in pamant.
-Ailyn, unde te grabesti? intreaba o fata cu parul saten si un chip dulcic.
- Unde crezi ca ma pot duce?In clasa normal.Vi?Intreaba fata cu un chip putin trist.
-Uite stiu ca iti este greu sa te muti atat de departe de parinti , prieteni, si tot ce sti pentru a veni aici doar cu mine insa o sa vezi ca o sa fie totul bine.Iti promit.Cele doua fete zambesc una catre cealalta dupa care pornesc spre clasa lor.Pe drum sunt orite de un profesor.
-Ma scuzati.In ce clasa sunteti voi doua?
-In clasa a XI-a.De ce ?Este vreo problema?intreaba prietena mea curioasa.
-Am primit o lista cu niste elevi.Care dintre voi este Ailyn?
-Eu sunt, raspunde fata.
-Tu mergi tot drept apoi prima la stanga.Aia este clasa ta ok?
-In regula.Multumesc.Dupa ce profesorul pleca, cele doua fete s-au despartit fiecare ducandu-se la clasa ei.Ajunsa in fata usi clasei ei trage aer in piept si intra.Usa se deschide.Multe zgomote, muzica de toate felurile, hartii zburand.
Fata deschide ochi larg vazand atatea persoane.Deodata un grup de baieti au inconjurat-o punandu-i tot felul de intrebari la care ea nici nu apuca sa raspunda.Doi ochi negri ca cel mai adanc abis ii urmarea fiecare miscare.O analiza atent.Dupa ceva timp in care a fost zapacita de baieti si barfita de fete se aseaza in prima banca langa baiatul care o privea.Prima data nu ii acorda atentie , nici macar privindu-l.
Dupa vreo jumate de ora de asteptare a profesorului, acesta isi face aparitia, scuzandu-se pentru intarziere.
-Buna .Numele meu este Ayame Amura.Eu sunt dirigintele vostru si profesor de matematica.As vrea ca fiecare sa se ridice in picioare si sa se prezinte.Dupa mai multe persoane se ridica si colegul lui Ailyn.
-Ma numesc Ainosuke, dupa care se aseaza pe scaun inapoi.Deodata uimita ma uit spre el.Ochi imi raman atintiti asupra lui.Un baiat destul de inalt, cu parul saten, ochi negri si un aspect de inger.Il priveam fara sa bag in seama pe altcineva.Nu imi puteam lua ochi de la el chiar daca vroiam.
-Domnisoara.Domnisoara de langa Ainisuke.Domnisoara?Unde iti sta capul?se rastea profesorul incerc sa primeasca un raspuns de la mine.
-Aaaa imi pare rau.Ma numesc Ailyn, incantata de cunostiinta.
-Si noi suntem incantati.se aud niste voci de baieti venind din spate.Privesc in spate la acei baieti si zambesc.In tot aceste timp acel baiat Ainosuke ma privea.Ma asez si il observ cum ma privea.Imi intorc privirea si ochi nostri se intalnesc.Un fior ma cuprinde.Frica ce o simteam seara trecuta o simteam din nou.Deodata imi da un biletel pe care scria :'' S-a intamplat ceva?Apropo incantat de cunostiita Ailyn''.Il privesc si ii zambesc la care el raspunde tot cu un zambet dulce.
Orele trec cu repeziciune, multimi de copii parasesc incinta scoli.In urma lor paseste greoi si Ailyn care simtea un gol imens.Urma sa se intample ceva, insa nu stia ce.


poze:
Ainusuke: http://momentsinmylife.files.wordpress.com/2009/11/kame.jpg
Ailyn: http://japanlands.com/wp-content/uploads/2010/08/mao-inoue.jpg
Prietena lui Ailyn: http://lh6.ggpht.com/aksuthihiran/R2LAMggtcUI/AAAAAAAAH-I/3J6KdDY8l1M/s1600/jsexnetwork06.jpg
Uniforma: http://www.gorjeanul.ro/images/stories/articole/2009_10_06/uniforme.jpg (nu am gasit una mai faina)

chiar ma bucur ca apostat cineva un fic care sa nu contina personajele din Naruto.Super fikul ..abea astept sa pui continuarea mey

Imi place mult de tot! Acesta e singurul fici care nu contine personajele din Naruto si de aceea e special si frumos in felul lui.
Sper sa scri in continuare!

imi place ...ma bucur ca nu e vorba despre Sasuke si Sakura ..plizz pune continaurea mey :>:D<:

super Mey..astept continuarea ca e interesant

interesant..un fik care nu e cu Sasuke si Sakura.Imi place
Plizz pune next-ul meyryn :>:D<:

te rog , te rog , te rog , te rog , te rog pune continuare
vreau nextul te rog ! cand il pui? sper sa-l pui cat de curand te rog

un fic fara Sasuke si Sakura..tare...te rog mult sa pui next-ul ca imi place enorm de mult

imi place mult ficul tau..sper sa pui continuarea cat mai curand...imi place ca e diferit..adika fara Sasuke si Sakura.Next plizzz

wow..super mey..cand pui next-ul?

Capitolul 2.


Merg pe drumurile intunecate ale orasului.Toate zgomotele asurzitoare parca se oprisera, luminile erau stinse.Mergeam insa nu stiam unde, fiind condusa de picioare intru pe o straduta ingusta si intunecata.Simt cum presiunea aerului imi face plamani sa arda.Respir cu greu de parca cineva ma strangea de gat.Deodata ma opresc cu picioarele in ceva umed ca o balta.Scot lanterna din geanta pe care o aveam picata pe umar in jos si o aprind.O las in jos la picior si vad ca balta in care calcasem era defapt sange.O plimb mai in sus si dau peste un trup de barbat.Ochi larg deschisi ,parca scosi din orbite, gura deschisa larg si gatul plin de sange care se scurgea incet pe jos formand o balta de sange.Inspaimantata ma intorc rapid insa ma ciocnesc de cineva, scapandu-mi lanterna pe jos.Doua maini puternice ma strangeau de brate.De durere scot un mic sunet dupa care sunt inpinsa si cad jos.Ma ridic speriata si incep sa fug.Pur si simplu fugeam insa mi se parea ca o iau inapoi.Drumul parca se lungea.Deodata ma ciocnesc de cineva si cad jos peste acea persoana.Deschid ochi speriata si privesc persoana peste care am dat, era Ainosuke.Ochi lui negri ca un abis, chipul sau, totul ma facea sa ma inoi ca o hartie pusa in apa.
-Te simti bine?De ce fugeai asa?intreaba el in timp ce se ridica de sub mine.
-E...este ci..cineva acolo.E.....este un om mort..cred.Are gatul plin de sange ,spun eu balbaindu-ma.Cand aude de gat plin de sange mainile incep sa ii tremure, pe chipul sau citinduise spaima si totodata furia.
-Si ai vazut cine era?intreaba el pe un ton ridicat
-Nu adica da, adica nu ,am scapat lanterna cand el sau ea desi parea un el ma prins de maini si ma strans tare.
-Si.....?
-Apoi mi-a dat drumul, inpingandu-ma in perete.Il vad cum respira usurat dupa care imi intinde mana pentru a putea sa ma ridic si eu.
-Haide te conduc eu, imi spune dupa care porneste inainte.Alerg pana il ajung.Timp de 20 de minute cat am mers pana acasa nici eu nici el nu am scos nici un sunet.Inima imi batea cu putere si nu stiam de ce.O spaima groaznica ma cuprinse care ma facea sa tremur.Ainosuke observandu-ma se opreste si ma priveste uimit.
-Te simti bine?Te doare ceva?
-Nu eu doar, si deodata simt cum pamantul imi fuge de sub picioare.Ma clatin putin ca si cum as fi beata dupa care imi revin.
-Ailyn, te simti bine?
-Da, acum da.
-Intra inauntru, este frig.Ii ascult indemnul si intru inauntru.Inainte de a inchide usa il mai privesc odata, el tot in fata usi statea.Ii zambesc si ii spun noapte buna dupa care inchid usa.Ma pun cu spatele lipit de usa si privesc in intuneric, nu vedeam nimic.O liniste ucigatoare stapanea intreaga casa cea ce ma facea sa ma simt singura....asa si eram.Amintiri , zambete ,cantece, fericire pluteau ca niste fantome, segvente din viata zburau si disparea.Inchid ochi si las lacrimile libere sa curga pe chipul meu.Cum de am ajuns sa fiu singura nu stiam.Pe intuneric ma duc la baie.Tot pe intuneric ma dezbrac si intru in dus.Dupa 20 de minute de stat sub jetul firbinte al dusului ies , imi acopar corpul cu un prosop gasit la intamplare si intru in camera mea.Ma arunc pe patul pufos.O respiratie rece simt cum imi atingea gatul, o mana imi atinge incet corpul luandu-ma in brate.Incep sa respir incet, un fior urias cuprinzandu-ma.Sar din pat si incep sa tip.Sunt prinsa de gura si izbita in perete.Deodata un vant groaznic deschide usile de la bolcon, pe ele intrand Ainosuke.Lumina luni parca deodata aparu la intrarea lui in camera.
-Ce cauti aici?Las-o in pace!spune Ainosuke cu o urma de furie in glas.
-Nu imi spui tu mie ce sa fac, se aude o voce de la cel ce ma tinea inpinsa in perete.Deodata se apropie de mine si ma saruta incet pe fruntea umeda dupa care deodata dispare chiar din fata ochilor mei.Raman uimita.Cad in genunchi si ma uitam in gol.Simt o mana cum imi atinge umarul si ma ajuta sa ma ridic de jos.Ochi lui se intalnesc cu ai mei ,acel fior din nou simtindu-se.Speriata il iau in brate.Nu ii aud inima insa nu imi pasa, o simt pe a mea si pentru a lui.Incep sa plang desi nu stiam de ce.Ii strangeam haina si lasam libere lacrimile pe care le refuzasem pana acum.Nu simt nimic din partea lui insa nu imi pasa, ma simteam atat de singura si cu el desi mereu in preajma lui simteam un anume fior ,imi era bine.Dupa vreo 5 minute in care am plans, ma indepartez de el cerandu-i scuze.El ma privea fara a spune nimic.Ma pune in pat si ma inveleste dupa care fara sa stiu cum adorm imediat.


Am cam intarzia insa nu am timp din cauza liceului

fain mey, ca de obicei bibilica dumitale merge si merge al naibii!

considerate la sfarsitul acestui weekend ca viitorul nostru admin si coleg. Sa ii tragi de urechi pe nepriceputi iar pe obraznici chiar si o palma peste obraz! peste fese dau io!

ghiu ghiu ghiu

frumos ficul ..astept nextu

imi place mult.......... sa pui continuarea

waw justme bibilica mea merge ...poi ar merge si mai bine daca nu ar fi scoala...oricum mersi tuturor de comm si ma bucur ca va place

Ma bucur ca ai pus continuarea mey.Imi place cum scrii si ador acest fic,te rog mult sa pui continuarea.

Imi pare rau de intarziere doar ca am atatea teste, astazi am dat teza la germana si chiar nu prea pot sa scriu.
Acum ficul:


Capitolul 3.


In fata unui geam de la un mare conac, intunecat, doi ochi rosi priveau nicaieri.Erau pierduti in gandire.Deodata o mana rece ii atinge bland umarul.Acesta tresare.Cele doua perechi de ochi se priveau , insa fara ca unul dintre ei sa spuna ceva.O liniste ucigatoare ca si pana acum stapanea acel conac imens.Acel conac era vechi de peste 500 de ani si apartinea familiei lui Ainosuke, acesta fiind mostenitorul intregi averi si mai presus de asta mostenitorul blestemului pe care il purtau asupra lor toti cei din familia lui:erau vampiri.
El nu isi dorise asta.Dorea sa fie ca orice alta persoana, sa nu ii fie frica sa se apropie de vreo persoana, sa poata sa manance orice, sa-si faca prieteni si sa se distreze...insa nu putea.Multi alti ar crede ca nemurirea este un dar sau ca a fi vampir nu este rau insa el stia.Stia prin cate dureri a trecut.Desi refuza totusi era.De mai bine de 10 ani Ainosuke nu pusese gura pe sange si asta il slabea destul de rau, insa asta nu va mai dura mult.
Fiecare mostenitor la varsta de 18 trebuia sa isi aleaga o victima si in singura noapte din acel an cu luna plina acest mostenitor trebuia sa ii bea sangele.Il ingrozea acest gand.Il durea faptul ca va ucide o persoana doar pentru a trai el.
Pe lungul coridor placat cu marmura neagra , pasi se apropiau de camera baiatului.Inspir adanc si deschide usa.
-Ainosuke.Esti chemat, spune aceasta dupa care inchide usa si dispare.Acesta inchide pentru un moment ochi apoi ii deschide si pleca spre biroul tatalui sau.Ajuns in fata uriasei usi cu tot felul de modele sculptate in lemn, modele de a dreptul infricosatoare pentru un om obisnuit.Fara nici un fel de ezitare deschide cu putere usa.Mai multe priviri sunt atintite asupra lui, insa acesta fara sa ii bage in seama se indrapta spre birou.Ajuns in fata lui, loveste cu putere bucata de lemn care se rupe in doua.Un domn imbracat in negru statea linistit pe scaun si pivea in jos.Deodata isi ridica privirea asupra lui.In ochi lui nu se putea citi nici un fel de sentiment.Privirea lui te facea sa te simti gol si rece.
-Ainosuke, ce sa intamplat?intreaba acesta calm.
-Sti ce sa intamplat?Kenta a reaparut.La auzirea acelui nume toti s-au ridicat in picioare si il priveau.Ochi cei reci ai tatalui s-au umplut dintr-odata de ura si manie.
-Serios?intreaba tatal .
-Crezi ca as glumi cu asa ceva?Vreau sa il cauti si sa vorbesti cu el.
-Nu este nevoie sa ma caute, sunt aici.Stiam ca te vei duce imediat la tata si ii vei spune insa ma asteptam la un bine ai venit asa plin de iubire....doar suntem frati, spune acesta in cele din urma cu un zambet mare pe buze.
-Frati?Cred ca glumesti.Uita-te la tine Kenta.Nu mai esti ce erai, defapt nu ai fost niciodata ce ar fi trebuit sa fi.
-Micutule frate, suntem vampiri.Am fost blestemati .Asta este cea ce facem noi.Ucidem sau vom fi ucisi.Asa am supravietuit atatia ani si asa vom supravietui in continuare.Obisnuieste-te cu asta doar tu esti mostenitorul acestei famili blestemate, felicitari, sincere felicitari.Ooooo sau esti suparat din cauza ca am fost la acea bucata de carne pe care o pazesti.La auzirea acestor cuvinte toti cei din camera si-au atintit privirea asupra lui Ainosuke.Aceste simtind ca este privit lasa capul in jos fara a mai spune vreun cuvant.
-Bucata de carne?Vrei sa spui un om?Kenta, Ainosuke protejeaza un om?
-Oooo nu stiai?Si sa vezi ce om, o fata.De fiecare data cand eram pe langa ea mereu aparea el si nu am putut sa-i fac nimic si cand m-am dus la ea acasa , el era deja acolo si nu am putut sa o ...mananc cum ar.Ainosuke ridica privirea din podea si dintr-o miscare ii dadu fratelui sau un pumn in gura, acesta izbindu-se cu spatele de peretele rece.Toti il priveau pe Ainosuke.Se putea citi ura pura din ochi baiatului.
-Daca te atingi de un fir de par din capul ei nu stiu ce iti fac.Se apropie de el si il prinse de bluza ridicandu-l in sus.Sa nu te mai prind prin jurul ei ai inteles?Nu ai nimic cu ea, lasa-o in pace.Kenta destul de surprins de comportamentul fratelui sau care pana acum nu facuse asa ceva, il privi si apoi schita un zambet.
-Ainosuke?Sa nu spui ca te-ai indragostit de acea fata?Ainouke il tranti din nou cu spatele de perete apoi ii dadu drumul si pleca, disparand in intunericul holului.Acesta a iesit afara si a pornit spre casa fetei.Cand a ajuns acolo , sare pana la balcon si intra inauntru.Pe un pat mare de doua persoane acoperit cu lenjerie mov cu scris negru dormea Ailyn.Acesta de departe o privea.Incet cu pasi marunti se apropie de ea.O mana rece ii trecu prin parul fin, apoi o mangai pe fata.A schitat un zambet pe fata dupa care sa aplecat si ia spus incet la ureche:Nu iti face griji, te voi proteja cu pretul vieti mele.Nu ti se va intampla nimic, iti promit.
Pe balcon tatal lui Ainosuke privea intreaga scena.Se putea citi supararea in ochi lui.In cele din urma Ainosuke o saruta incet pe Ailyn pe frunte dupa care se intoarce sa plece.Ochi lui deodata au inceput sa tremure.Inghiti in sec dupa care iesi incet din camera inchizand usa balconului si oprindu-se in fata tatalui sau care il privea.

Poze:
Kenta fratele lui Ainosuke http://www.asianbite.com/photos/jin-akanishi_14885.jpg

imi place mult acest fic..........si ma bucur ca ai continuat

sa pui next-ul cand poti tu

iiii,ce super e!super-superba!vreau nextu'!Acum,te log!

va multumesc de comentari o sa pun continuarea sambata deoarece nu prea am timp

Da deci nu prea am timp sa il continui insa voi incerca


Capitolul 4.


Ochi duri ai tatalui sau il priveau.Simtea cum pulsul sangelui sau ingheata...respira greoi.Luna , ca o stapana privea spre cei doi care nu scoteau nici un sunet.Dupa cateva momente Ainosuke lasa capul in jos pentru a respinge privirea tatalui sau care deja i se tipari-se in minte.
-Ainosuke, ce insemna toate astea?Ce incerci sa faci?intreaba tatal cu tonul destul de ridicat
-Tata, nu este nici timpul si nici momentul pentru a face o drama din asta.
-Poftim?Nu am inteles, nu este timpul sa discutam despre asta?Sti, eu inteleg mai greu insa , si dupa cateva momente de tacere ,tu baiete esti indragostit de un om.Asta este cea ce nu inteleg eu.Cum poate un vampir sa se indragosteasca de un om.Tu poti sa ii faci rau chiar din iubire.Poti sa o omori fara sa iti dai seama....renunta la ea , uit-o.
-Imi pare rau insa asta este imposibil.
In spatele unei usi putin deschise doi ochi priveau speriati intreaga discutie.Respiratia acelei persoane debea se auzea.Tot trupul ii tremura.Ridica incet o mana si deschise usa balconului unde se aflau cei doi.Acestia cand au auzit usa deschizandu-se s-au uitat amadoi uimiti.Fata tremura toata.Incerca sa vorbeasca insa cuvintele nu vroiau sa iasa afara ci se ascundeau de cei doi.Ainosuke o privea pierdut.Nu stia ce auzise ea sau ce stie si acum pentru prima data simtea frica.Incerca sa faca doi pasi spre fata insa aceasta de frica facu si ea doi pasi in spate.
-Nu ma atinge!spuse aceasta cu vocea tremuranda.
-Ailyn, spuse acesta incet si facu doi pasi in fata apropiindu-se de ea.
-Am spus sa nu ma atingi!Pleca...am spus sa pleci, dispari, sa nu te mai vad....pleca nu auzi esti surd, pleca!tipa aceasta cu ochi in lacrimi.Isi simtea inima asa grea de parca ar cadea jos.De ce se simtea asa nici ea nu stia.Il privea printre lacrimi cum se indeparta de ea si deodata sari peste balcon disparand in intunericul nopti.Aceasta inspaimantata cade jos si privea luna cum disparea printre nori.Un intuneric imens se lasa peste inima si trupul ei.
Dupa vreo doua ore se ridica cu greu de jos si se arunca in pat, adormind cu ochi in lacrimi.Nu stia de ce o doare atat de mult cuvintele pe care le auzise.
Ore, zile chiar si luni treceau fara ca Ailyn sa mai dea vreun semn de viata.La liceu nu mai aparuse, telefonul il avea inchis, iar casa ei era goala.Doua saptamani trecusera de cand tot ploua fara incetare.Picaturile mari loveau cu putere asfaltul si casele.Intr-un cimitir , pe o bancuta alba din lemn o fata statea in fata unui mormant.Lacrimile amestecate cu picaturile de ploaie curgeau pe chipul ei.Isi dorea sa moara.Cat de mult implora-se atunci sa nu moara atat de mult vroia acum.Se arunca in genunchi langa mormant si incepe sa tipe.Mii de amintiri umpleau mintea fetei.Mult sange se ivea peste tot prin jurul ei.Fara sa vrea amintirea parintilor ei morti ii navalea in minte.Isi aduce aminte cum din cauza unor vampiri ea si-a pierdut familia, si-a pierdut fericirea.Nu intelegea de ce trebuia ea sa sufere atat de mult.Ce facu-se ea atat de grav incat sa sufere atat.Mangaia incet pamantul de pe mormant si timp ce suspinele ei se auzea in tot cimitirul.Trupul ei plapand, ud si bolnav suferea inpreuna cu fata.
Dupa un pom inalt,Ainosuke privea acea finta care suferea.Inima ii spunea sa se duca la ea insa ceva il oprea.Incet cu pasi marunti prin ploaie incepe sa se apropie de ea.Ajuns la doi pasi de ea simtea ca nu mai poate inainta.Picioarele parca ii era inghetate, inima lafel.Incet se lasa in jos in fata fetei.Aceasta ridica incet privirea din pamant si il priveste .Ochi ei erau rosi de la atata plans.Speriata se ridica repede .El lasa pentru un moment capul in jos apoi tot asa se ridica .Aceasta il privea plina de ura.El ridica privea si o priveste in ochi.Putea citi ura in ochi ei.
-Ma urasti asa-i?intreaba el pe un ton calm.
-Mai ai tupeul sa intrebi?Da ...te urasc mai mult ca orice.Esti cea ce urasc, detest cel mai mult .Cei ca tine au luat familia unui copil.Cei ca tine mi-au luat familia, te detest doar pentru cea ce esti, pleca de aici tipa fata printre lacrimi.Pe cerul inorat tunete si fulgere au aparut.Cerul se lumina dintr-odata, sunete inspaimantatoare se auzea de nicaieri.Cei doi se priveau in ochi fara a spune unul ceva.Deodata Ailyn incepe sa il loveasca cu putere in piept si sa strige cat putea ca il uraste.Acesta fara a se da un pas inapoi , privind cerul cu ochi uzi se lasa lovit.Dupa cateva minute acesta se opri din al lovi si il privi.
-De ce taci?De ce nu ma opresti?De ce nu ma musti?De ce nu ma omori?Haide fa ceva!Omoara-ma!Omoara-ma nu au,insa in momentul urmator Ainosuke isi lipi buzele de ale fetei.Incet ii cuprinde mijlocul cu bratele si o aduce aproape de trupul lui.Fata se simti inpietrita.Incet se lasa purtata de sentimentele ce le simtea in acel moment.Mana ei incet se prinse de maneca baiatului.Un fulger imens a imortalizat intreaga scena .

Sper sa va placa si daca gasiti vreo greseala nu ezitati sa imi spuneti.

Primaaaaa

Cum poti sa te opresti intr- un moment ca acesta???

Super ficul, abia astept continuarea, plissssssss pune-o repede

Cum de nu am vazut ficul asta pana acum? Pur si simplu il ador! Hai repede cu next-ul ca mor de nerabdare sa vad ce se intampla!

E de-a dreptul suberb ficul.Chiar ai imaginatie si talent.Pune te rog mai repede continuarea ca imi place la nebunie

Imi place ficul tau mey..ai descriere,diaologul nu e sec,si imi place ideea.Sper sa pui cat mai repede continuarea sa vad ce se intampla.Spor la scris!