Sincer...Sincer,sincer! Imi place! E atat de captivant...Abia astept sa aduci next, sa vedem ce se intampla

Hey....deci am trecut si eu pe aici si pot sa spun ca iubesc ficul tau !Si iubesc si faptul ca Sasuke e asa pervers...dar nu-mi place cum se comporta cu Sakura....e putin cam nebun...
Oricum....sper sa aduci NEXTURILE la fel de repede cum ai adus si primele 2 capitole(ambele exceptionale) si daca poti sa imi dai un PM...Te pupacesc dulce !

Hate for love



Capitolul 3



Sakura:

Ma atingea, ma
saruta si ma facea sa-l urasc chiar mai mult ca inainte. Corpul meu firav si
formele mele perfecte erau atinse de el. Nu puteam suporta asta, mai ales stiind
ca aveam sa fiu violata si sa-mi pierd puritatea. Era in stare de orice, dar nu
vroiam sa aflu acest "orice" pe pielea mea. Intr-o secunda am simtit buzele lui
lipindu-se de ale mele forumand un sarut umed si pasional. Imi musca buza
inferioara, eu intredeschizandu-mi gura lasandu'i drum liber limbii lui care o
invita pe a mea la dans. Nu stiu de ce, dar senzatia era placuta. Nici macar
Naruto nu ma mai sarutase asa inainte, dar imi placea senzatia pe care brunetul
mi'o oferea. Dar, cand sa fac cea mai mare greseala a vietii mele: Sa-i raspund
sarutului, aud un inger pazitor care imi striga numele. La auzul chemarii mele,
Sasuke sfasie rapid sarutul si isi muta privirea spre usa. Apoi se uita la mine
si imi spuse:

-Daca zici ceva,
s-a zis cu tine si cu neamu' tau de prosti, clar?! Imi spuse acesta rastit, eu
dand aprobator din cap. Familie de prosti? Familia care l-a luat pe el si pe
sora'sa de pe strada si i'a ingrijit in puf pe mine dandu-ma la o parte e o
adunatura de prosti? Din cauza adunaturii asteia de prosti ei doi sunt in viata.
Cum isi poate permita sa spuna asa ceva despre familia mea? Asa e, poate sunt
prosti pentru ca i'au salvat si ca nu i'au lasat acolo sa putrezeasca pe strazi.
Daca nu ar fi fost parintii mei ei inca ar fi cersit o bucata de paine. Dar a
trebuit sa vina si sa-mi distruga viata. Viata mea e distrusa ca a lor sa fie
mai buna, si? Asta e rasplata ? Sa'i faci pe cei care te-au salvat si care te-au
ajutat niste prosti buni de nimic?

Brunetul imi dadu
drumul din stransoare, eliberandu-ma, dar pe incheieturile mainilor ramanand
niste semne frumusele care puteau parea suspecte. Fara sa ezit am coborat rapid
din pa, mi-am pus un halat alb pe mine si am inceput sa alerg ca nebuna spre
scari ca sa-l gasesc pe cel care ma salvat. Cand ajung la parter imi vad
fericirea vietii, lumina care ma face sa merg mereu mai departe, omul care ma
iubeste cu adevarat, Naruto. Imediat ce il vad ii sar in brate sarutandu-l
apasat si cu lacrimi in ochi de parca nu l-am mai vazut de doi ani. Ma privea
curios si uimit de reactia mea, desi nu stia ce ma apucat. Eram atat de fericita
sa-l vad. In preajma lui ma simteam protejata si iubita cu adevarat. As fi vrut
sa fiu cu el pentru totdeauna, sa fugim undeva departe si sa nu ne mai intoarcem
vreodata. Dar cum poate fi asta posibil cand ai langa tine o scorpie de sora si
un frate tembel? Nu prea cred ca se va intampla vreodata, cel putin nu intr-o
viata apropiata. Il imbratisez pe iubitul meu si il intreb ce cauta aici.

-Am venit sa ma
asigur ca esti bine si ca nu ai patit nimic. Imi confirma acesta razpunzandu-mi
la imbratisare si sarutandu-mi sfios si dulce fruntea. Insa, imediat auzim un
tusit fortat din spatele nostru. Rupem imbratisarea si ne uitam la domnul "Tusefortescu"
care se uita plictisit la noi.

-Ratatule, am
crezut ca ti-am spus sa nu-ti mai vad coada pe aici. Spuse brunetul stand
sprijinit de perete.

-Esti un excroc
notoriu ! Ii spuse Naruto incruntandu-se pe un ton destul de nervos.

-Nu ajuta daca ma
flatezi. Ii spuse brunetul inaintand spre mine si apucandu-ma de brat tragandu-ma
departe de Naruto. Iar simteam ca voi cadea in intuneric, iar simteam ca atunci
cand sunt aproape sa-mi ating scopul cad si ajung de unde am plecat. Sasuke imi
distrugea viata, distrugea tot ce eu ma chinuisem sa construiesc in toti acesti
cincisprezece ani. Nimic, nimic nu mai era. Tot ce eu facusem se distusese
printr-un simplu hocus-pocus de-al lui Sasuke. Imi vroiam viata inapoi, imi
vroiam iubirea inapoi, vroiam sa fiu iubita, vroiam sa fiu fericita. Dar nimic
nu mai era posibil pentru mine. Eram pierduta in abisul intunericului si asta nu
mai puteam repara in toata viata asta ingrozitoare pe care o am. Ma uitam la
Naruto cum se tot certa cu brunetul amandoi ripostand pana cand Sasuke nu mai
suporta sa se certe cu el si incepu sa-l ia la pumni. Nici Naruto nu era mai
prejos. Cearta care ar fi trebuit sa fie o simpla cearta, acum era ceva serios
care s-ar fi putut termina foarte urat. Inima imi batea tare si nu stiam ce sa
fac. Sa'i opresc? Sa'i las sa continue ? Nu aveam nicio idee despre ce ar trebui
sa fac. Stateam paralizata si ma uitam la cei doi cum se omoara intre ei, nu
puteam face nimic. Corpul nu raspundea comenzilor si am cazut in genunchi. E
adevarat, m-am speriat cand am vazut ca au inceput sa se bata, am simtit cum
lacrimi incep sa-mi curga pe fata, iar peste doua secunde am simtit ca am ajuns
la limita si am strigat cat ma tineau plamanii sa se opreasca. Naruto se opri,
si renunta la bataia cu Sasuke cand imi vazu starea. Alerga spre mine si ma luna
in brate spunandu-i ca ii pare rau de nenumarate ori. In timp ce Sasuke isi puse
mainile in buzunar spunand "Ce patetic" iar mai apoi iesind pe usa de la intrare
si lasandu-ne insfarsit singuri. Cand am auzit usa inchizandu-se am inceput sa
plang pe umarul lui Naruto strangandu-l in brate si spunandu'i ca imi pare rau.
Era doar vina mea, era numai vina mea. Daca nu as fi fost eu, el nu ar mai fi
suferit atat, nu s-ar mai fi luptat pentru mine si s-ar fi simtit mai bine daca
eu nu as fi fost. Insa, aveam nevoie de el ca sa supravietuiesc in jungla asta
cu animale salbatice, eu fiind singurul iepure care asteapta sa fie mancat. Cu
Naruto simt ca ma pot apara, simt ca sunt in stare sa fac ceva, simt ca pot
lupta pentru mine, pentru el , pentru noi, pentru iubirea noasta, pentru tot ce
am construit impreuna. Dar fara el, viata mea ar fi...un nimic. Naruto imi privi
ochii verzi de smarald plini de lacrimi si imi spuse:

-Haide sa ne
plimbam putin prin parc ca sa-ti revii, ce zici? Ma invita acesta afinsand un
mic zambet pe buze facandu-ma sa zambesc la randul meu. Mi-am sters lacrimile cu
una din maini si m-am ridicat in picioare spunandu-i ca ma duc sa ma schimb si
putem sa mergem. Alerg in camera mea si deschid dulapul alegandu-mi o bluza cu
Mickey Mouse si niste pantaloni scurti. Mi-am pus in piciaore niste sandale si
am coborat la Naruto. Apoi am iesit impreuna afara. Drumul nu a fost lung si am
ajuns in parc. Mainile noastre stateau impletite in timp ce amandoi mergeam sub
razele calde ale soarelui care treceau prin spatiile libere dintre frunzele
copacilor batrani incalzindu-ne trupul. Ma uitam in jurul meu vazand copaci cu
mici floricele albe care iti umpleau privirea de culoare. Micile flori se
potriveau perfect cu verdele frunzelor care zburau prin aer danzand fericite.
Era mirific. Petalele florilor de cires zburau odata cu cele albe dansand
impreuna si facand un cuplu minunat. Naruto rupse o mica floricica dintr-un
cires batran punandumi-o in par. I'am sarutat gingas si sfios obrazul si l-am
privit fericita in ochii de albastrul cerului. Am privit impreuna cerul albastru.
Ne-am asezat pe o banca eu punandu-mi capul pe umarul lui si admirand in
continuare minunata natura.