Copil visator,o lume a mea

Copil visator,o lume a mea

• Capitolul 1
Sunt niste intrebari simple insa care isi gasesc mereu un loc important in mintea mea.As vrea sa pot intelege,sa gasesc un raspuns,cat ar fi el de stupid dar sa il aflu.De ce?Chiar merit asta?Stiu ca nu sunt perfecta,nimeni nu poate fi dar totusi..Eram un copil,iar ei erau parintii mei.Chiar eram atat de nevaloroasa?

Era anul 1999,mai exact 8 iunie.Atunci a inceput toata povestea mea.Vedeam pentru prima data in viata cerul nesfarsit.Soarele imi mangaia usor obrajii rozalii ca petalele unui trandafir.Radeam fericita si ma uitam curioasa la fiecare obiect sau fiinta aflata in jurul meu.Dar off,daca stiam ce avea sa urmeze nu as mai fi zambit cu aceasi pofta.Dar ce cunostinte aveam eu atunci despre lume,nici nu stiam ce e cu mine.

Zilele zburau ca gandul si asa am ajuns la varsta de 3 anisori si jumatate.E adevarat,o varsta frageda si totusi cea mai urata din viata mea.
Incepeam sa inteleg lucruri chiar daca eu nu prea stiam sa vorbesc.Am reusit sa aflu ca sotul lui mama era la inchisoare datorita faptului ca jefuise un magazin.Acel om insa nu era tatal meu caci se afla acolo de 7 ani.

Intr-o zi insa usa casei se "deschise",si mai era umpic si cadea pe podea la cat de rezistenta era.
Un om inalt si tousi putin umflat se uita cu o privire sangeroasa in casa.Cand mama mea l-a vazut a amutit.A fugit in camera in care ma aflam eu si m-a ascuns sub pat spunandu-mi sa nu scot nici un sunet si sa raman acolo.

Curiozitatea mea nesfarsita ma indemna sa ma uit sa vad ce se intampla.
Misteriosul statea furios in fata mamei mele.Presupun ca era sotul ei,cel caruia ii purtam numele fara a fi fiica lui.Barbatul a inceput sa urle din toate puterile tragand o palma sotiei sale.

Nu intelegeam ce spune dar presupun ca aflase de copii nascuti cat a fost el inchis.A scos un cutit de dimensiune medie si l-a bagat in piciorul lui mama.L-a scos repede de acolo vrand ca acum sa o omoare.Insa un adolescent de 17 ani care chiar era fiul sau natural a sarit disperat aparand-o.Atunci a fost cea mai ingrozitoare clipa din viata mea.

Salvatorul cazu usor pe podea umpland-o de un lichid rosu necunoscut de mine pana atunci.Privirea lui era indreptata spre pat asa ca vazu ca eu ma aflu acolo si ca vizionez tot ce se intampla.A zambit iar apoi ochii i s-au inchis incet in cele din urma plecand intr-o calatorie din care nu mai putea sa se intoarca vreodta.

Nu imi dadeam seama ce se petrecea dar simteam un sentiment de frica si nu indrazneam sa ma mai fac vre-o miscare.Am stat sub pat toata noaptea in asteptarea de a venii cineva sa ma hraneasca.Vedeam o lumanare licarind prin incapere.Venea spre mine.Mama mea imi aduse un corn cu ciocolata .Imi sopti usor numele:

"-Sakura,maine ne despartim.Chiar am nevoie de bautura si tigari."
Dupa ce isi termina propozitia pleca din incapere.

A doua zi m-am trezit in bratele unei persoane pe care nu o mai vazusem.Stai asa?Am fost vanduta?Nu..nu se poate.Nu pot patii una ca asta.Am suferit foamea,am suferit de frig,iar acum trebuie sa suport o noua familie?

Next la cat mai multe comentarii.[Si da,aceasta chiar este povestea mea],nu am modificat nimic.]♥

doamne biata sakura. ficul e fara cusur si chiar nu am critici.mie atat de mila de bietul copil incat nu styu. ma simt asa de de de nici nu styu ce sa zic. abia astept nextul si sper sa dai pm dak nu te superi happy2

itasaku99 :Sakura,adica copilul sunt defapt eu :))

Bună surioară .
Deci mi-ai ascultat sfatul şi ai făcut-o nu-i aşa ? Ai scris povestea pe care o porţi în spatele măştii . Mă bucur că ai făcut-o .
Este foarte frumos . Spre deosebire de celelalte ficuri ale tale acesta are mai multă descriere . Foarte frumos şi trist primul capitol , îl aştept şi pe al doilea . Kiss and hung .

:( ce unde cand cum?
Mama lui Saku a facut ce?
Vrea sa fac eu a nu stiu cata crima in viata mea scurtuta?
Nu , tu vrei , si o sa fac daca nu te grabesti cu next puppy eyes

Da Diana,ti-am ascultat sfatul si am inceput un nou fic.Se pare ca tu imi gasesti mereu fiecare lucru scris :))) M-am gandit ca ar fi destul de interesant sa scriu povestea mea din moment ce mai mereu imi vine sa ma descarc de aceste probleme.Tot ce am sa aschimb este numele personajelor ca sa aiba legatura cu forum-ul.Sper ca va place,chiar daca nu sunt eu cine stie ce talentata. Cat despre Maxnu fa nici o crima ca daca mai primesc un comentariu pun azi continuarea. ;)

Povestea ta? Adica tot ce ai scris tu acolo este adevarat?

Revenind la fic, este chiar foarte trist, inceputul. In fine.. este foarte dragut. Imi place descrierea, desi ai putea sa adaugi mai multa. Ideea este super, vreau sa vad cum o continui, ce o sa se mai intample. Sunt tare curioasa sa citesc capitotul 2. Anunta-ma si pe mine ..
Spor la scris si la idei^^

Da Bella,tot ce am scris este foarte foarte adevarat,eu sunt adoptata.In poveste mai modific cateva lucruri ca sa imi iasa descrierea un rest fiecare fraza este reala. ( Revenind:------->

• Capitolul 2

Nu a trecut prea mult timp si m-am trezit intr-o casa mai darapanata decat a mea.Eram inconjurata de mii de priviri curioase .Am inceput sa plang.Cine sunt acesti necunoscuti si ce vor de la mine?

O femeie s-a apropiat de mine scotandu-mi papucii.M-a strans puternic de brat tragandu-ma ca pe un caine dupa ea.Ma durea atat de tare insa nu puteam face nimic.

Am ajuns pe o straduta foarte populata pe unde treceau in fiecare minut intregi grupuri de persoane.Cea care era cu mine m-a trantit intr-un colt langa o cladire.Simteam ca o urasc atat de mult.Avea parul blond dar se vedea ca este defapt vopsit ,iar cat despre ochii acesteia..Erau atat de negri,parca erau niste carbuni.Nu pot sa spun ca era urata insa avea o fata mult prea palida iar acea privire nervoasa o facea sa arate ca Satana in carne si oase.

Cu o voce groasa a zis ca trebuie sa ma pornesc sa plang in hohote ca oamenilor sa li se faca mila de mine si sa imi dea mancare,eventual si bani.Mi-a spus si ca daca nu fac ce imi porunceste ma va bate atunci cand ajung acasa si nu voi primi nici macar o firmitura de paine.

Nu vroiam sa o adcult dar nu aveam incotro.De fugit nu aveam unde caci eram doar o simpla fata a carui par roz nepieptanat se intindea cifulit pana la mijlocul spatelui.Ochii mei verzi se udasera de dureroasele sentimente pe care le simteam.

Femeia pleca intr-un sfarsit.Ma simteam usurata.Cat imi doream sa fiu o fata normala,nu una care cerseste pe strazi pentru ca asa este obligata de familia la care a fost vanduta.

Vedeam cum prin fata mea trec niste fetite de varsta apropiata cu mine alaturi de parintii lor.Erau imbracate elegant,in niste rochite dantelate si niste pantofiori stralucitori care ma faceau sa fiu invidioasa.Cat de fericite erau,primeau tot ce pofteau si erau iubite neconditionat de parintii lor.

Pe cand eu..Eram doar o fata care ma nascusem din distractia a doi adulti iar pentru asta am sa sufar toata viata.

Aratam ca toti ceilalti,aveam doua maini,doua picioare,aceiasi ochi,acelasi suflet.Si totusi se pare ca eram diferita,cel putin asa eram tratata.

Gandurile mele au fost intrerupte.

Doi politai trecura pe langa mine.Unul se apleca si se uita la mine cu o privire miloasa.Se ridica imediat si ii soptise ceva la ureche celuilalt.

Mi-au spus ca pot avea incredere in ei si ca ma vor duce intr-un loc frumos in care nu voi suferii.Chiar ii credeam,ma simteam fericita si incurajata.Dar totusi..familia mea,unde este?Cu toate ca nu prea dusesem o viata confortabila alaturi de ea si am fost vanduta ca un animal eu inca ii iubeam.

Nu stiam ce sa fac dar m-am gandit sa las totul in voia sortii.

Next la cateva pareri de ale voastre ♥

hmm.. adica tu vrei sa mor aici de curiozitate?
cum , da chiar asta e adevarata ta poveste? mi se rupe sufletu(eventual nam) in 27:(:
adune nextul repede ca sunt sigura ca nu voi fi singura care va comneta:D

Da Max,chiar e povestea mea.Acum traiesc inr-o noua familie,sunt adoptata,dar din urmatoarele capitole vei vedea ca nici asta nu e una perfecta :(.Chiar vrei sa scriu toate capitolele in seara asta?:)))) Uite ce e,daca mai primesc un comentariu am sa-l pun continuarea,ca sa nu te omoare curiozitatea :D ♥

Imi place, este foarte interesant... dar, bine cunoscutul dar isi face aparitia, este asa de trist sad

O copilarie traita asa, nimeninu merita asta. Saraca Sakura.
Abia astept sa pui nextul si sa vedem ce au de gand politistii aceia.
Sper ca vor face cum au spus, ca o vor duce undeva unde nu va mai suferii.
Asa ca asteptam next!!!!
Te-am pupat si spor la scris

haide ca a mai comm cineva, deci get to work:D apropo , wow ce apropae de mine locuesti , poate ne vedem duminica:)))

Acum am aruncat un ochi si pe commuri.
Si wow. Asta chiar e povestea ta? Adica tot ficul se va baza pe povestea ta? sad

Si Max ramai datoare cu o bere ca am dat commu de mai sus lough

facem aici la comuri , bere , pai hai la mine am crasma viz-a-viz:))
Adu next te rog , daca nu iau ban pt triplu post

Te-ai pus pe treabă nu glumă . Deci capitolul este foarte frumos . Însă mi se rupe sufletul atunci când citesc şi îmi reamintesc ceea ce mi-ai povestit . Am o întrebare , cumva în următorul capitol vei scrie scena aceea haioasă când s-a întâmplat ce s-a întâmplat ? Eu sper să o faci . Baftă la tastat şi adu repede nextul . Kiss and hung .

Diana,nu stiu la ce chestie amuzanta te referi...Aaaaaaaaaaa,gata,gata,mi-am adus aminte.Si nu este neaparat amuzanta,este o simpla peripetie.Da,am sa o scriu si chestia aceea ca doar am promis ca voi scrie tot adevarul.Acum sa ma pun pe treba-------->

• Capitolul 3
Era prima data in viata mea cand mergeam cu masina.De fapt nici nu stiam ca asa ne numeste..Fiind vara geamurile erau deschise.Era rosu asa ca masina se oprise la semafor.Intre timp se pare ca scorpia aceea de femeie vazuse cand m-au luat politistii asa ca s-a tinut dupa noi.Intr-o clipa de neatentie a acestora ea a bagat mana in masina si m-a luat inapoi.A inceput sa fuga insa unul dintre barbati a iesit din masina si s-a tinut dupa ea.

Intr-un sfarsit a prins-o caci doar la urma urmei,in acea meserie ai nevoie sa stii sa alergi repede.Nu prea stiu cum dar domnul acela m-a recuperat si m-a dus din nou la masina.Practic am fost plimbata prin bratele tuturor.

Totusi mi se parea comica aceasta alergatura in care eu eram subiectul principal.Eu priveam incantata pe fereastra.Eram genul de copil visator,care isi dorea si ii placea sa cunoasca frumosul si sa fie o visatoare.La fiecare animal care il vedeam in trecere imi aparea un zambet larg pe fata uitand de toti si de toate.

La un moment dat am oprit.Am fost luata in brate din nou si dusa intr-o dita mai casa,sau ce ar fii fost chestia aia.

Se pare ca ma aflam la "Directia Judeteana de Protectie a Drepturilor copilului",prescurtat DJNPDC.Acolo se aflau niste doamne dragute care aveau sa aiba grija de mine o vreme,pana imi gasesc o familie.Dar acum se pare ca era a doua oara in viata cand era sa mor.

Am fost dusa mai intai la un spital pentru ingrijiri medicale.Doctorii insa erau speriati spunand ca am multe boli din cauza minzeriei in care am trait iar din cauza mancari prea proaste am o problema grava la ficat.

Eram in stare critica si aveam sanse foarte mici de supravietuire.

Medicamentele care imi trebuiau erau prea scumpe iar ei nu erau dispusi sa plateasca atat.

Au trecut trei saptamani de groza.Imi era dor de mama mea,chiar daca pentru ea nu am insemnat decat un nimic.
Intr-o zi insa un barbat blond cu ochii verzi a venit la mine si mi-a zis ca sunt o fetita
norocoasa,ca voi avea o familie.

Vestea era una buna insa nu ma simteam prea bine.Daca nu o sa fie o familie perfecta,daca am sa sufar din nou?

Am iesit pe coridor.Imi era atat de frica.In capat se aflau doua doamne.Una din ele avea vre-o 50 de ani, iar cealalta presupun ca era fica ei si avea in jur de vre-o 20-25 de ani. Cea in varsta era umpic mai plinuta,fiind blonda cu ochi caprui.Cea tanara era tot blonda insa avea ochii albastrii ca cerul.

La inceput am crezut ca va fi frumos in noua familie dar cu timpul aveam sa aflu ca nu voi trai in puf.

Prin urmare totul s-a petrcut intr-un timp scurt.La 3 ani jumate mi-am vazut fratele omorat,apoi am fost vanduta,luata de politisti si intr-un sfarsit adoptata.

Next la cateva pareri,daca vreti sa afllati de ce noua familie nu este ceea ce imi doresc,ziceti-va opinia ♥

nush , sincer , cred ca din cauza ca ii este dor de mama adevarata oricat de rea ar fi fost aceea , cred ca te sacai cu nexturile dar nu e musai sa le pui din juma in juma de ora:D:))

:)))) Cum,vreti inca un capitol?LooooooL =)))) Si nu,nu imi este dor de mama mea adevarata.Si nu mai vorbiti despre Sakura la persoana a treia ca eu sunt personajul :))))
And....pur si simplu mi-as dorii sa am familia mea proprie,dar acum imi urasc parintii,la sincer vorbind ;)

Mă bucur că ai scris şi faza cu fereastra ! Ai mai multă grijă deoarece pui grşit semnele de punctuaţie .
Săraca Sakura . Şi sărăcuţa de tine . Vreau capitole mult mai lungi şi încearcă să mai adaugi descriere . Acestea fiind spuse >>>>>>>>> Next . Kiss and hung .
Mda , Max mi-o ia mereu înainte ! Vezi ce se întâmpă dacă vorbeşti cu mine pe mess !

LoL Diana,stai calma,nu conteaza cine-i primul care da com la povestea mea :))

Noi vrem intr-una!!! Suntem dependenti de ficurile bune in love

Daca pui un capitol zilnic mie una imi convine, iar acum despre acest capitol... este la fel de trist, cu toate ca la inceput am crezut ca va fi diferit sad

, dar vreau mai multe detalii despre noua familie, doamna de 50 de ani presupun ca este Tsunade, dar restu n-am idee. Si care e treaba cu fratele omorat???? M-ai lasat cu o gramada de semne de intrebare, asa ca abia astept next!!!!
Te-am pupat si spor la scris

• Capitolul 4

O noua familie nu stiu daca este tocmai ceea ce imi doream,dar totusi,oricat mi-as fi dorit nu puteam sa imi schimb viata dintr-o pocnitura de degete.

Eram doar un copil,o fata nevinovata si totusi care avea sa treaca prin multe incercari.Dupa ce am fost intr-un sfarsit adoptata noua familie mi-a cumparat tot ce era necesar pentru vindecarea zecilor de boli.Chiar daca medicii nu credeau ca mai pot supravietui eu am ramas printr-un miracol vie pana la urma ocolind moartea.

Noua familie mi se parea totusi draguta:doamnei de 50 de ani ii spuneam "mama",chiar daca poate suna putin ciudat..Aceasta era casatorita cu un barbat brunet cu ochii negri si blanzi,iar cat despre inaltime imi era frica uneori sa nu de-a cu capul de rama de sus a usii.Spre deosebire de mama,el era foarte slabut.Nu stiu daca din cauza bolii sale grave care se datora fumatului[cancer] sau din simplul fapt ca manca putin.Oricum mi se parea un barbat simpatic si de el m-am atasat cel mai repede.Lucrul acesta a fost reciproc pentru ca eu chiar simteam o iubire cu adevarat sincera din partea lui.

Cei doi parinti aveau de asemenea si doua fete:una fiind bruneta cu ochii verzi cu numele de Zoey care a stat o vreme impreuna cu noi dar dupa s-a mutat cu serviciul in Bucuresti,iar cealalta era Ino, cea care venise cu mama ei sa ma infieze

Era chiar de treaba noua familie insa acest lucru a durat scurt timp.Din cauza ca eram mica eram foarte adorata de "mama" si de "tata" ,iar acest lucru o facuse pe fata lor ,Ino,sa ma urasca si sa isi doreasca sa imi distruga viata.

Incerca sa imi gaseasca mereu o pricina pentru care sa ma certe eventual sa ma mai si pocneasca,iar acest lucru nu pot spune ca se intampla rar,devenise o obisnuinta.

Ino a devenit a doua persoana din viata mea care aveam tot dreptul sa o urasc,pe primul loc fiind mama mea adevarata(daca aia se mai poate numi asa dupa cate mi-a facut).

Dar nu putem spune nici despre femeia in varsta caruia ii spuneam "mama" ca era o pisicuta blanda.Era mult prea obsedata de persoana ei si nu isi permitea sa isi faca singura treaba asa ca la varsta de 5 ani am inceput sa spal pe jos si sa curat mobila.

Nu era chiar atat de greu si pot sa zic ca nu prea ma deranja ca faceam aceasta chestie eu insami insa fiind copil nu o faceam perfect iar de multe ori ma trezeam trasa de par de "mama" injurandu-ma in cele mai dureroase moduri si spunandu-mi ca sunt o p*****a care nu este buna de nimic si face treaba de mantuiala.

Eu chiar ma straduiam incercand sa nu o supar dar ti-ai gasit ca ea sa fie o fire intelegatoare."Tata" insa nu era asa iar cand vedea ca sotia lui ma bate venea in fata mea si ma apara.Cu toate acestea el nu era mereu acasa pentru ca fiind barbat avea inca carte de munca,"mama" fiind scoasa la pensie.

Cat de mult ma bucuram seara cand il vedeam ca intra pe usa.Din clipa in care se facea ora 18.00 imi luam un scaun si ma langa perete aproape de usa asteptand cu entuziasm venirea acestuia.Erau unele dati in care ajungea acasa abea la ora 18.30 sau chiar 19,cu toate astea eu eram neclintita gata sa il intampin.

Era un om bun care iubea copii si stiindu-ma pofticioasa scotea mereu din buzunarul sacoului sau negru o ciocolata care mi-o oferea din tot sufletul.

Chiar daca venea obosit de la Spitalul Judeten,unde lucra el defapt,era un bucatar minunat facandu-mi mereu tot felul de placinte gustoase care nu aveau cum sa nu imi placa.La inceput eram un schelet ambulant care din cauza bolilor mele nici nu puteam merge drept dar datorita mancarii lui tata am devenit un copil dezvoltat si normal.

Cat de multe ii datorez!As vrea sa mai fie si acum alaturi de mine..Dar din pacate atunci cand aveam varsta de 7 ani el a plecat.Nici macar nu mi-am luat adio de la el.Nici macar nu am fost instiintata ca a murit.

Din cauza faptului ca era in stare critica datorita cancerului "mama" m-a trimis la nasii mei sa stau o vreme.Am stat na ei timp de o luna iar intr-o zi am aflat ca el este mort.Am fost ultima care a aflat,trecusera deja doua zile de cand decedase.Nici macar nu mi s-a dat voie sa merg la inmormantare sub preteztul ca sunt prea mica sa vad asa ceva.Il iubeam atat de mult.Ma intelegea mereu si era cel mai onorabil om de pe pamant.Daca as fiputut mi-as fi scos inima din piept si ia-si fi dat-o lui doar sa stiu ca este in viata.

Cand am aflat vestea am vrut sa ma sinucid,insa nu prea stiam multe metode de a face asta.Intr-un fel imi era frica ca moarte doare si vroiam un mod simplu.Negasind unul am hotarat sa traiesc gandindu-ma ca daca fiecare om s-ar omora la fiecare necaz,in curand nu ar mai exista fiinte pe Pamant.

Toata lumea are necazuri si cu toate aste-a ma consider cea mai ghinionista persoana si as vrea sa dispar,sa ma ascund undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni.Sa pot rade de fericirecu adevarat,nu cu acel zambet fals sub care se afla un Ocean de sentimente

Next la cat mai multe comentarii si ca sa stiti in urmatorul capitol isi face aparitia si Sasuke ♥

Trist .... Este atât de dureros . Nici nu mai am cuvinte , nu ştiu ce ar trebuii să zic sau să fac .....
Îţi voi spune doar atât , next . Si încearcă să mai adaugi descriere . kiss and hung .

pai , trista poveste , nasol Dia... cam trist trecut nam ce zice:|
Nu mai am ce sa zic deci , ca de obicei sa te grabesti maine cu Next:D

Sigur,voi pune maine nextul dar mai vreau impresii ca sa ma pot corecta :D