Little light

Subiect: Little light Joi 19 Apr 2012, 14:58

Hello. Sunt Maria.. si nu am mai intrat pe aici de ceva vreme.` : ) Asa ca m`am hotarat sa revin in forta, cu un fic` nou`nout care sper sa va placa.` : )

● Chapter one ●

Mana mea alba si fina intoarce incet filele negre si imbagsite de praf. O suvita neagra de par aluneca pe umarul gol.. ajungand pe caietul din mana mea. O dau usor la o parte, punand-o dupa ureche si continui sa citesc randurile sterse de timp. Ochii mei verzi se miscau agale de pe o pagina pe alta, insetati de informatii. Jurnalul vechi al bunicii mele, cu copertele sangerii acoperite de urma de lacrimi ma delecta. Ma asez mai bine pe pamantul rece si imi strang picioarele la piept, continuand sa citesc.

"Stau in banca mea , privind ingrozita furtuna ce a inceput afara. Vantul bate atat de puternic, incat copacii abea ca stau drepti, inclinandu-se pana la pamant. Soarele s-a adancit de mult in norii negrii, iar ceata acopera totul. Ma trag mai aproape de soba in care mai era doar putin jar, care dogorea. Ma strang incercand sa ma incalzesc, dar degeaba. Imi impreunez mainile si suflu in ele aer cald, dupa aceea imi iau geaca pe mine. Iarna se apropie repede, iar frigul este taios si ucigator in partile astea. Mara, buna mea prietena mi se alatura, oferindu-mi o imbratisare calduroasa"

Nu ma plictiseam de povestirile ei, parca-i vedeam chipul de fiecare daca cand citeam jurnalul.
- Domnisoara Ena, sunteti poftita la masa! Ma anunta servitoare principala a castelului. Ma ridic din pat usor, ma incalt cu pantofeii, imi netezesc rochita din dantela alba cu volanase, imi potrivesc diadema din cap si imi dau cu putin parfum, indreptadu-ma spre salonul in care luam micul-de-jun cu parintii mei. Tata, Eduard, este presedintele tarii mele, dar se comporta precum un rege, chiar daca mamei mele nu-i prea place. Eu ma numesc Elena Diana, dar mi se spune Ena. Am 15 ani, dar datorita studiilor mele am o gandire si un comportament de 20 de ani, chiar daca in sufletul meu sunt doar un copil. Ajung in fata parintilor mei si fac o plecaciune spundandu-le cu un zambet larg "Buna dimineata!". Ei ma saluta si ma poftesc la masa, iar eu incuviintez din cap, asezandu-ma in liniste. Pe tot parcursul mesei nu am scos nici un cunvant, deoarece asea se cuvenea.

Ma ridic si multumesc pentru masa, plecand spre foisorul din gradina. Ma asez pe leaganul din el, fredonand o melodie pe care bunica mea mi-o canta pe cand aveam frageta varsta de 5-6 ani. Zambetul imi disparea incet de pe buze, aducandu-mi aminte ca bunica mea, scumpa mea bunica s-a sacrificat spre a-mi salva mie viata. O lacrima imi brazdeaza obrazul, urmata de altele. Amintirile acelea sangeroase si mult prea socante pentru mine mi-au creat o mare rana-n suflet. Faptul ca bunica mea a fost injunghiata in fata mea, nu-mi va da pace niciodata.

Subiect: Re: Little light Joi 19 Apr 2012, 22:12

buna! Imi place foarte mult primul capitol si imi place foarte mult si descrierea ta! happy2

Pai,repede cu next-ul! dance2

Subiect: Re: Little light Vin 20 Apr 2012, 12:54

● Chapter two ●

" Stau la umbra nucului batran din gradina bunicii. S-au implinit 3 luni de la trecerea frigului taios, iar acum soarele - un ghem de flacari - este pe inaltul cerului ca o floare pe un camp verde. Mirosul ierbii proaspete si al trandafirilor impanzeste fiecare locsor. Zambetul nu mi s-a mai sters de pe buzele-mi rosii. Zambetul - definitia fericirii - imi este intiparit pe fata. Un fluture alb, ca zapada-n mijlocul iernii se aseaza pe o petala roz a unui trandafir. Aripile lui mici se misca alert, dar incetinesc. Face un popas si-isi ia avant spre crengile inalte ale nucului, ratacindu-se printre frunzele mari. Inchei cu un sarut, stiind ca nu voi mai avea ocazia sa-ti deschid filele. O amintire pe care nu o voi uita niciodata, este aici, in tine. Adio!"

Citeam ultimile randuri din jurnalul bunicii, scrise in copilaria ei, pe cand era de-o schioapa. O lacrima-mi cade pe fila care termina cartea. Usor e venit, usor s-a dus. Abea ca am apucat sa o cunosc si sa-i arat adevarata mea iubire. Stiu, stiu ca ma iubeste, daca nu m-ar fi iubit nu ar fi facut atatea pentru mine, dar inima mea inca este cat un purice stiind ca inca putea traii, daca eu nu as fi existat. Ma ridic de pe iarba si pasesc in casa. Cu pasi apasati, dar lenti ma indrept spre camera mea. In raftul de langa pat asez juralul bunicii, langa alte carti vechi. Ma sterg cu o batista alba la ochi si ma asez in patul moale, adormind pe loc, fara a avea vre-un vis.

Un ciob de soare se reflecta-n geamul ferestrei. Aud pasii si glasul mladios al mamei mele care-mi dadea ca in fiecare dimineata de luni desteptarea. Ma ridic in sezut frecandu-mi ochii si-mi astept sarutul parintesc. Zambesc, si ma indrept spre baia regala. Ma scufund in cada plina ochi cu apa calda, acoperita de un strat consistent de spuma cu parfum de crin. Muschii mi se relaxeaza, iar somnul imi paraseste corpul icet-icet. Ma ritic din cada si imi sterg corpul indreptandu-ma spre dulap. Imi acopar trupul cu uniforma celui mai bun liceu din tara - Gold High School - si ma incalt cu niste cizme negre. Imi iau ghiozdanul si parasesc camera. La portile mari, ferecate, din fier ma astepta masina cu soferul in ea. Inchid portiera si-imi incep drumul spre liceu.

Stateam in banca mea privind absenta pe geamul sticlos. O mana calda ma atinge pe umar, dar nu reactionez stiind ca esti Tina. Aceasca se aseaza langa mine si-imi ofera o imbratisare plina de iubire. Zambesc sarutanu-i fruntea alba si catifelata. Parul ei lung si blond era lasat in valuri pe umeri, iar ochii ei rosiatici ma priveau cu drag. Incepem sa povestim ce am facut in decursul week-end-ului. Ea imi poveste despre plimbarea ei la munte, dar eu eram mult prea distrasa pentru a fi atenta, doar dadeam din cap apobator, pana cand profesoara de pian isi face simtita prezenta in clasa. Dialogul, sau mai bine spus monolocul Tinei se incheie, lasandu-se linistea.

Notele muzica de pe foaia albicioase era usor citite de mine. Stiam pe de rost melodia, iar mainile mele alunecau pe clapele pianului din lemn masiv. Sunetele superbe rasunau in intreg liceul, iar viorile sublime incarcau admosfera cu iubire si caldura. Liceul de arta era cel mai prestigios, atat in tara cat si peste granite. Cei mai renumiti actori si muzicieni si-au inceput cariera aici, intre peretii liceului Gold High School. Muzica se opreste iar linistea este stopata de felicitarile celor din jur. Zambesc si ma ridic de pe scaunul din fata pianului facand o plecaciune. Doamna profesoara ne da o lista cu melodiile pe care ar trebui sa le repetam pe tot parcursul saptamanii si isi ia la revedere lasandu-ne sa plecam spre casele noastre. Ma indrept spre portile liceului unde masina ma astepta. Imi salut buna prietena si ma avant in masina.

Drumul a fost lin, lipsit de perturbari. Intru in curtea plina de flori si pomi a castelului. Linistea domnea, doar ticaitul ceasului din turn se putea auzii. Pasesc spre aleea care duce spre palat. Deschid usile mari in spatele carora nu era nimeni. Nici o servitoare nu era acolo spre a ma intampina, nici mama si nici tata. Ma uit uimita in jur, dar indraznesc sa pasec pe scarile mari din marmura, spre biroul tatalui meu. Ma opresc cand ajung la ultima treapta. Aud un scancet, un oftat si un sughitat, ca si cum cineva si-ar pierde puterile din cauza plansului neincetat. Aud soapte, si un ticait prelung. Tic-tac tic-tac.. dupa aceea, pentru cateva secunde linistea se lasa, ca spre sfarsit sa fie taiata de un sunet asurzitor, iar un val cald ma azvarle brutal in spate, pe scari. Cad pe jos, neintelegand ce se intampla. Peretii incep sa se darame, iar palatun cedeaza. Simt o mana rece care ma prinde de dupa sold, si ma azvarle afara. Tata, era tata. Plin de sange, zgarieturi si rani adanci. Abea mai putea respira. Imi maresc ochii si ii ating chipul palit si ostenit mangaindu-l. Privirea mea cerea o explicatie, o explicatie pe care tatal meu nu era in masura sa mi-o dea. Alerga cu mine in brate spre masina cu care am venit acasa. Ma arunca in ea si inchide usa, facandu-i semn soferului sa porneasca. Vad pe geamul din spate cum cade pe jos, inconstient, lipsit de putere. Incep sa plang, sa urlu, cerandu-i explicatii soferului, care nu dorea sa opreasca masina, impotriva rugamintilor mele.
-Ceva s-a intamplat, ceva rau! Dar trebuie sa plecam pentru a te ferii de asta, imi pare rau! Spune soferul continuand drumul din ce in ce mai repede. Inima mea batea cu putere iar lacrimile imi alunecau siroaie pe obrajii rumeni. Imi muscam buza rosiatica cu atat ardoare si durere. Am pierdut tot, parintii, prietenii, viata. Unde ma voi duce? Imi spun in gand, inchizand ochii si strangandu-i.

Fic inchis pentru inactivitate.

Fan Fic redeschis la cererea autoarei.

Sper sa te tii de el. dap !

EDIT:

Fic inchis din nou. Ai cerut redeschiderea lui şi ce ai făcut ? Nu ai postat..