Buna ! Alexa la butoane ^^ . Deci, sunt noua pe aici , si m-am gandit sa fac primul meu fic ! Am mai incercat sa fac si altele, dar nu mi-au iesit, deci sa zicem ca acesta este primul. Ideea cred ca este destul de originala , pentru ca eu nu mai am vazut-o nicaieri. Sper sa va placa , si lectura placuta ! :)

Capitolul 1 ♥

Ninge, ninge, insfarsit! Este 10 decembrie, si dabia acum este prima ninsoare. Fulgii pica din cerul inghetat facand un dans minunat , parca desprins dintr-o poveste. Ei, se aseaza usor pe pamantul rece, facand un frumos covor alb de nea. Zapada stralucea asa tare, incat puteai crede ca cineva a dat cu sclipici pe ea. Intr-o casa din centrul Bucurestiului, o fata de 15 ani statea la fereastra inghetata a camerei ei, cam ingandurata. Fata se numea Sakura Haruno. Parul ei era roz bombon, parca era al unei papusi Barbie. Ochii ei erau de un verde intens, patrunzator, in care te puteai pierde.
Fata era asa frumoasa, incat puteai spune ca este o papusica, o printesa din cele mai frumoase povesti. Ea era foarte pasionata de Japonia, si de tot ce tine de aceasta tara. Vroia sa faca Craciunul impreuna cu parintii ei in stil japonez. Le spusesera deja parintilor , dar ei au spus ca se mai gandesc. Ea astepta cu nerabdare raspunsul, sperand ca va fi unul pozitiv.
Sakura, inca statea la fereastra camerei, admirand frumosul peisaj de afara, respectiv prima ninsoare a acestei ierni. Era fascinata de imaginea de afara, dar, a fost intrerupta din visare din cauza unor bocanituri auzite in usa camerei. Fata se ridica usor de pe scaunul de langa fereastra, si cu pasi mici se indrepta spre usa. O deschise usor, iar in fata ei aparu mama Sakurei. Era o femeie frumoasa, in varsta de 35 de ani, pe nume Kamy.
- Da, mama, ce s-a intamplat?
- Sakura, eu si tatal tau ne-am gandit, si am hotarat sa te ascultam. Vom petrece sarbatorile de iarna, adica Craciunul si Revelionul, in stil japonez!
- Tu glumesti? Oh, multumesc frumos! Imi doream foarte mult asta, multumesc mami! spuse Sakura incantata.
- Puiule, stii ca eu si tatal tau am face orice pentru tine! A, da, sa nu uit, nu numai ca vom face in stil japonez, dar de sarbatori vom merge deasemenea in Japonia!
- Cum? Am auzit eu bine? In Japonia?! Nu am cuvinte, mamico! Este cel mai frumos cadou pe care puteati sa mi-l oferiti! spuse Sakura cu lacrimi in ochi de fericire.
- Nu ai pentru ce, puiule. Eu si tatal tau avem doi prieteni acolo. Vom sta la ei. O sa ai cu cine sa-ti petreci timpul, pentru ca ei au un fiu de varsta ta. Cred ca o sa va intelegeti foarte bine.
- Si, cand plecam, mami?
- Vom pleca maine seara cu avionul de 3:30 a.m. Maine de dimineata trebuie sa-ti faci bagajele, asa ca nu mai sta mult, si culca-te!
- Bine mama, asa voi face.
Sakura era nespus de fericita, chiar nu avea cuvinte. Ea, se duse la laptop, si isi anunta plecarea prietenilor ei. Acestia ii urara distractie placuta. Mai statu putin pe messenger, si apoi se imbraca intr-o pijama de culoare mov. Isi facu patul si se baga in el. Astepta cu nerabdare ziua de maine.

Scuzati-ma pentru ca este cam scurt, dar cum spuneam, este primul fic. Probabil am cateva greseli pe ici pe colo, dar ma ma rog.. Sper sa primesc comentarii & sfaturi! Apropo, nu stiu cand o sa pun next-ul! Sper ca, cat mai repede.

dau edit imd :)

Edit:
Buna ! :)
Deci, se pare ca avem inca un fic nou. Pana acum, nu prea am ce sa comentez, avand in vedere ca este doar primul capitol. Dar, mi-a placut ca ai inceput cu imaginea iernii. Vai, ce bine ar fi sa ningaaaaaaaaaaaaa !
Asa, sa revenim la bomboanele noastre.
Ideea, intradevar, nu am mai intalnit-o, dar cred ca fiecare stim ce se va intampla. Dar, fiecare autor face povestea cum vrea el, deci astept sa ne surprinzi.
Sper sa nu te supere comentariul meu. O sa treaca un critic pe la tine, dar sa nu te superi de criticile date. Ele te invata sa fi mai bun, ok?
Asa, dar sa trecem la partea pozitiva. Imi place ficul tau si vreau sa-l continui.
P.M. plss, ok ? :o3

Lolly ^^

frumy frumy frumy
iubesc deja ficul tau
pune nextul te rog
anunta-ma si pe mine in legatura cu continuarea



bafta si pupici

foarte tare.............imi place ideea si astept sa vad cu ce idei vii...........da-mi PM cand pui next

Buna! Am revenit cu next-ul. Vroiam sa-l pun mai repede, dar am avut niste probleme si nu am putut. Sper ca nu v-ati suparat, oricum nu prea cred ca va place fic-ul.. ma rog, multumesc pentru comentarii & sfaturi. O sa tin cont de ele, ca sa fie fic-ul pe placul vostru. PS : am schimbat ora plecarii avionului. Lectura placuta!

Capitolul 2 ♥

Este dimineata in capitala Romaniei, adica Bucuresti. Soarele incerca sa isi faca loc de norii albi de pe cer, si sa iasa, sa mai incalzeasca pamantul rece. Fulgii de zapada inca cadeau cu repeziciune, facand un covor alb mult mai mare ca seara trecuta. Oamenii se trezisera de zor ca sa faca pertie, ier copii se jucau cu zapada stralucitoare, uimiti de peisajul de afara.

In casa Sakurei era inca liniste. Ea se afla in patul ei, dormind bustean. Dar, ceasul suna cu multa putere, anuntand ora 9:00, si trezind-o pe Sakura. Isi deschise ochii, cu un zambet strengar pe fata, stiind ca azi trebuie sa plece cu parintii ei in Japonia. Dandu-se jos din pat, a alunecat, aterizand pe vechiul ei jurnal. Avea o coperta verde, iar paginile lui erau umplute cu amintiri. Fata, rasfoia paginile, pana cand a ajuns la una, umpluta cu poze, cu ea si fratele ei vitreg, acum mort. El se numea Naruto, si era mai mare decat ea cu 2 ani, si a murit intr-un accident de masina. Era japonez. De aceea ii placea ei asa mult cultura japoneza. Deodata,ochii Sakurei se umplusera de lacrimi amare. Ii are asa dor de el, pentru ca, mereu ii dadea sfaturi. Inchise jurnalul, si se duse spre baie ca sa se spele pe fata si pe dinti.

Mergea usor, cu pasi mici, spre baie. Ajunsa in fata ei, incerca sa inimereasca clanta usii, dar simtea cum ochii ei se inunda din nou cu lacrimi. Intra repede, si se spala pe fata si pe dinti. Gandindu-se mai bine, s-a dus sa faca si un dus. A stat acolo cam 20 de minute. Dupa dus, se duse in camera ei ca sa se imbrace, stiind ca peste o ora trebuia sa mearga la aeroport.
Ea isi alese din dulap o pereche de blugi mulati, o bluza mov si un flanerut negru. Cobori jos ca sa ia micul dejun, iar in bucatarie o zari pe mama ei, facand o delicioasa omleta, iar pe tatal ei citind ziarul. Le spuse un simplu 'buna dimineata' si se aseza la masa. Dupa ce manca, fata se duse in camera ei pentru a o suna pe cea mai buna prietena a ei, Ino. O fata cu parul blond si cu ochii albastrii, fermecatori. Aceasta era, deasemena, fosta iubita a fratelui vitreg al Sakurei. Sakura, forma numarul lui Ino, si astepta ca aceasta sa raspunda.

- Buna Sakura! Am auzit ca azi pleci in Japonia, pana dupa Revelion..
- Buna Ino! Da, este adevarat. De aceea te-am sunat. Vroiam doar sa-mi iau la revedere.
- Ok, scumpa. Distractie placuta! O sa imi fie dor de tine..
- Si mie.. ok, trebuie sa inchid, mai vorbim, papa!

Sakura inchise telefonul, si vazand ca ora este deja 11:30, si peste jumatate de ora trebuia sa fie la aeroport, se duse grabita jos. Isi luase geaca de blana si cizmele de piele neagra, si se urcase in masina cu parintii sai. In maxim 15 minute, cei trei ajunsera la aeroport.

Sakura :

Oh sh*t, cata lume, frate! Nu-i de mirare, se apropie Craciunul, iar desigur ca romanii nu vor sa-si petreaca sarbatorile de iarna chiar in propria lor tara. Anul acesta este prima data cand imi petrec sarbatorile in alta tara, deci eu sunt.. o mica exceptie. Mai erau 5 minute si decola avionul, si.. hei da unde sunt parintii mei? Oh Doamne, nu-mi spune ca i-am pierdut! Ah cred ca s-au urcat deja in avion. Incep sa alerg grabita, crezand ca avionul o sa plece fara mine. Dintr-un moment de neatentie, mda, dau peste un batranel. M-am ridicat repede, iar dansul a inceput sa ma strige. Hei, nu mai aveam timp de scuze!

Am bagat o viteza, ca daca treceam pe langa cineva, zicea ca a trecut vantul pe langa el. Ma rog, am reusit sa ma urc in avion inainte sa decoleze. Minune! Acum, hm, unde-mi sunt parintii? Ah, uite-i! Dar ce? Unde era locul meu? Ma uit la mama cu un semn de intrebare, iar ea imi arata cu degetul un loc liber, langa o fata. Mai degraba pitipoanca. Adica, te rog, era imbracata cu o rochie mini neagra, dresuri si cizme peste genungi, rosii. Pe timpul iernii? Doamne..

Stiam ca ma asteapta 5 ore lungi. Ma asez cu scarba langa tipa aia, care vorbea la telefon, cat sa auda toti cei din avion. Cat urasc eu tipele astea. Nevrand sa mai aud vocea aia pitigaiata, mi-am scos mp4-ul si mi-am pus muzica, la maxim. Cat ador melodia. Era Evanescene - My immortal. Imi aduce aminte de fratele meu vitreg, mort, Naturo. Simt ca nu mai am putere fara el, dar trebuie sa rezist, sa trec peste. Peste putin timp am adormit, cu doua lacrimi pe fata mea fina.

Timp de doua ore am dormit bustean, avand un singur vis, dar nu mi-l mai amintesc. Cand am deschis ochii, m-am trezit tot langa acea fata. Ea dormea mai ceva ca mine, si cu un sforait puternic. Imi intorc privirea spre parintii mei, care, deasemena dormeau. Mama statea cu capul pe tata, wow, ce scumpi erau. Parca erau doi copii, ce erau indragostit pana peste cap. Am stat 10 minute, si mi-a venit o pofta nebuneasca de pufarine. Asta mancam cand ieseam pe afara cu fratele meu, ce vremuri. Ma rog, chem o stewardesa si ii cer o punga de pufarine, un hamburger si o sticla de suc Coca-Cola la jumatate.

Imi era o foame nebuna! Peste 5 minute, stewardesa imi aduse exact ce am vrut. In 20 de minute am halit tot. Uhm, dar ce-i senzatia asta? A da, aveam nevoie la baie. Ma ridic de pe scaun, si incep sa merg pe holul avionului. La dr***! Unde e baia aia nenorocita? Pe hol, alerga un pusti de vreo 8 ani, si ma dadu pe jos, in 2 timpi si 3 miscari. Pff, a doua cazatura pe ziua de azi. Trebuie sa mi-o iau si pe a treia, sunt sigura. Imi ridic privirea, si eram fix langa baie. Copilul ala mi-a purtat noroc, ce sa zic. Intru in baie, si stau 5 minute, dupa are ma intorc la locul meu.

Mai aveam 2 ore de stat in avionul ala. Ce plictiseala, pacat ca nu are niciun televizor. Pff, orele au trecut asa, greu! Ce pana mea, parca a durat 1213 ore. Insfarsit, am scapat de pitipoanca de langa mine. M-am dat jos din avion impreuna ca parintii mei. O Doamne, am ajuns in Japonia! Era foarte intuneric si frig. Credeam ca inghet cu gecuta aia a mea. Fulgii de zapada cadeau asa repede, si se asezau chiar in capul meu! L-am intrebat pe tata, unde mergem si cand, iar el mi-a spus ca acum ii suna pe asa zisii lui prieteni, la care trebuia sa stam. Dupa 10 minute de vorbit, in care eu inghetasem de tot, tata a spus ca, Kymoto, Ayumi si Sasuke, vor veni sa ne ia. Stai, cine? A, deci stam la o familie. Si se pare ca, Sasuke are tot 15 ani. Mai trebuie sa astept 10 minute, frumos!

Dupa ce am asteptat atat, o masina neagra parcheaza in fata mea si a femiliei mele. Se pare ca acolo era acea familie. Un barbat cobori din ea. Presupun ca este Kymoto. Ne saluta, si ne pofti in masina, ca sa mergem acasa la ei. M-am asezat fix langa un tip, ce nu l-am vazut asa bine la fata. Nici macar sa salute nu stie. Oricum, cred ca era Sasuke. Dar chiar nu imi pasa. N-am venit aici sa cunosc baieti, ci ca sa petrec o iarna de vis, in tara mea preferata.

Am ajuns la casa acelei familii, Uchiha, daca am inteles bine. Ne-am dat jos din masina, iar eu era sa cad intr-un morman de zapada, mai mare ca masina. Noroc ca era Sasuke in fata mea, si m-a prins. Ma rog, i-am zis multumesc si am continuat sa merg pana la usa de la intrare. Am intrat in casa. Era una destul de frumoasa. Mirosea a brad, desi nu era niciunul in nicio camera. Deoratiunile erau foarte frumoase, in culori de rosu, alb si albastru. Camerele erau destul de mari, dar nu foarte incarcate.

Mama lui Sasuke ii spusese sa imi ia bagajele si sa ma conduca la camera unde o sa stau. Am urcat amandoi scarile, fara sa scoata niciunul vreun sunet. Doamne, cat de dragut este baiatul. Are parul negru, iar ochii la fel. Erau ca noaptea, intunecata, sinistra si misterioasa. Ne-am oprit din mers, ajungand in dreptul unei camere. El deschise usa, si am intrat in ea. Se pare ca era camera in care o sa stau. Era foarte frumoasa, chiar pe gustul meu.

Sasuke imi lasa bagajele pe pat, si imi spuse ca daca am nevoie de ceva, el sta in camera alaturata. Imi spuse noapte buna, iar eu i-am spus 'la fel si tie'. Era ora 11:30 p.m. Deci era destul de tarziu. Dar nu aveam stare, asa ca mi-am asezat hainele in dulapiorul din camera mea. Imi luase o jumatate de ora. Mi s-a facut destul de somn, asa ca m-am schimbat intr-o pereche de pijamale roz deschis, si m-am bagat in pat, urmand sa adorm.

Sper sa va placa acest capitol! Si sper sa fie destul de lung, de data asta. Scuzati-ma daca am greseli de gramatica. Next-ul nu stiu cand il pun, dar sper sa nu intarzii!

Yey sunt prima!

OOo, a ajuns deci. Sunt tare curioasa ce se va intamla mai departe, intre cei doi mai ales. Astept continuarea, spor la scris!

Buna! I'm Yumi and I'm happy (tocmai de asta vorbesc in engleza ) fericirea mea se bazeaza pe trei motive mari si late :
1.am mancat azi ciocolata
2.ti-am citit ficul care este chiar foarte frumos! mai ales pentru "primul fic" crede-ma ca ai inceput foarte bine. eu stiu ca eu incepusem mult mai prost (daca asta te ajuta la ceva )
3. in ficul tau e iarna si e frumos si asta ma incanta plus ca si eu ADOR JAPONIA! si stiu (cel putin asa cred) foarte multe despre aceasta tara minunata!

In concluzie esti superba! Si tu si ficul! Sa-mi dai si mie un mesaj cand aduci next-ul te rog

foaret tareeeeeeee!!!!!!!.............chiar imi place........ce bine suna o bataie cu zapada.........ce pacat ca nu a nins..........in fine, mi-a placut foaaaaarte mult si astept nextul............te inteleg daca intarzii.......si eu trec prin starea asta de lene(treebuie sa pun doua nexturi).... .........oricum da-mi PM cand pui nextul.......pa.........roxy te pupaceste dulceeeeeee!!!!!!

foarte frumos , a si scuze ca mam trezit accum din somn, dar e frumos si a da nexttttt

Capitolul 4 ♥

Sakura :

- Au, piciorul! Am tipat eu, simtind o durere insuportabila la piciorul drept. Sasuke statea si se uita cum din piciorul meu iesea cate un firicel de.. sange. Ah, doare rau. Sasuke a dat din umeri si imediat a plecat fara macar sa ma ajute sau sa cheme pe cineva. Ce se intampla cu el? Era asa tandru mai devreme, si cum a aparut karin, a devenit un nesimtit.

Off, cum sa merg eu asa? Nici nu ma pot ridica. Cateva lacrimi amare mi-au invadat fata. Mai aveam ptin si urlam de durere, nu numai cea de la picior. Am inceput sa strig cu toata puterea "mama, mama!". Peste 10 minute au aparut mama si tata. Pff, a dat Domnu' ! Tata m-a luat repede pe brate si m-a urcat in masina, si mda, la spital cu mine.

Acolo, doctorul a spus ca mi l-am rupt, dar ca nu e nimic grav. Mi l-a bandajat si am venit acasa. Mama m-a intrebat ce sa intamplat, dar i-am spus ca am cazut, din greseala. Stateam in pat, uitandu-ma pe geamul camerei. Priveam cum fulgii de zapada cad pe pamant. Oare ce s-a intamplat cu Sasuke? Si, oare de ce imi pasa de el? Doar atat gandeam.

Cred ca, chiar tineam la el. Era asa dragut. Dar nu stiam daca e dragoste adevarata, pentru ca nu mai am iubit niciun baiat. Ce baiat, schimbator. Prima data e dulce si de treaba, iar apoi un nesimtit fara inima. Oare ce e cu el? Asa a fost din totdeauna? Am oftat asa tare, lacrimile mele incepand sa curga iar.

Mai aveam putin si adormeam, cand cineva a ciocanit la usa. Am spus "intra", dar ghici cine aintrat. Domnul Sasuke care m-a impins pe gheata si mi-am rupt piciorul. Foarte dragut. Acum ce mai vrea? Sa-mi rupa si celalalt picior? Sasuke se indrepta spre patul meu repede, si se aseza pe scaunul din fata lui.

Se uita la mine ca la felu' 14. N-am mai suportat asta, si am tipat la el :
- Ce vrei, de ce ai mai venit? Nu e destul ca m-ai ranit atat? Hai, pleaca!
- Asculta papusa, tu nu te restesti la mine, bine? Stai calma ca nu-ti mai fac nimic. Vroiam doar sa-ti spun ca imi pare rau.
- Ce mai conteaza? Dupa ce m-ai trantit pe jos ai plecat fara sa ma ajuti macar. Parca eram un caine. Nu am nevoie de scuzele tale
- Iarta-ma.. eram prea nervos din cauza lu' Karin. Ea zicea ca daca nu ma impac cu ea, ca daca nu, le spune parintilor mei ca am violat-o. Dar, am rezolvat cu ea.
- Chiar nu-mi pasa! Uneori imi doresc asa tare sa mai fie pe pamant si fratele meu, vitreg. Acum e mort! Era tot ce aveam mai scump. Acum stia ce sa-mi zica ca sa ma consoleze. Hai ca nu ma intereseaza, iesi afara!

Sasuke a iesit afara din camera, trantind usa dupa el. Eram suparata pe el, dar stiam ca nu trebuia sa vorbesc asa cu el. Am inceput sa fredonez "Pleaca! Maine o sa’mi treaca. Ce daca, durerea a venit si nu mai pleaca. Lasa’ma sa mor de dor. Fericirea mea, la naiba Pleaca!" Pana cand, iar am inceput sa plang.

Ce e cu mine? Nu mai suport! Il iubesc, trebuie sa-i spun. Dar cum? Nu vreau sa par ca-s innebunita dupa el, chiar daca cand il vedeam, simteam ca lesin. Dar.. o sa-i zic maine, acum este 22:00 si trebuie sa dorm.

Timpul a zburat asa repede, si se facuse deja dimineata. Hopa, era ajunul Craciunului! Incet, incet, m-am dat jos din pat. Ah ce bine, puteam sa merg! M-am dus la garderoba si mi-am ales o pereche de blugi mulati deschisi, si un tricou roz. M-am pieptanat si mi-am pus o fundita tot roz in par. Am boroat incet scarile, iar in sufragerie erau toti : familia mea, Sasuke si familia lui. Am spus "buna dimineata" , iar ei mi-au raspuns. In mijlocul camerei era un brad imens, natural. Mama lui Sasuke mi-a spus ca ea, tatal lui si familia mea o sa mearga pana in oras. Iar eu si Sasuke va trebui sa impodobim bradul singuri.

Parintii mei si ai lui Sasuke plecara, iar eu si el am ramas singuri. Era cam posomorat, dar i-am spus sa aduca decoratiunile. Le-a adus repede, si am inceput sa impodobim. Dar ce? Deodata simt doua maine calde, pe soldul meu. Logic, era Sasuke. Am inceput sa zambesc smecher si m-am intoes cu fata spre el.
- Scuze pentru cum am vorbit cu tine..
- Nu-i nimic, ingeras. Si eu am fost un prost.

El se apropia din ce in ce mai tare de mine. Stiam ca eram rosie la fata, dar, imi placea. Si...

Va urma!

Mda, e cam scurt. Dar nu am avut inspiratie. PS : CAPITOL NECORECTAT! Deci scuze pentru greseli.

frumos
imi place si astept next-ul

Scuze pentru întârziere, dar au fost sărbătorile, plus că am avut o problemă în familie. :( Am revenit cu next-ul, dar vă avertizez, nu am inspiraţie.

Capitolul 5 ♥
Sakura :

El se apropia din ce în ce mai tare de mine. Ştiam că eram roşie la faţă, dar, îmi plăcea. Şi... ce? A început să sune telefonul fix. Măi Doamne, chiar acum? Sasuke îmi dă drumul şi se duce grăgit spre telefon. În timp ce el vorbea la telefon, eu încercam să mai pun nişte beteală pe brad. După câteva minute Sasuke închise telefonul foarte supărat. Hă? Ce s-a mai întâmplat acum? El mă luă de braţ şi am urcat scările împreună. M-a dus în camera mea şi după aceea mi-a spus să mă îmbrac gros pentru că vom pleca.

El vroia să plece din camera mea, dar eu l-am oprit şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. A lăsat capul în pământ şi zise "Familia ma era în maşina tatei, iar a ta în altă maşină. Faza e că maşina tatei a alunecat pe gheaţă şi s-a buşit de altă maşină. Tata este în comă la spital." Când am auzit, aveam senzaţia că leşin. Nu pot să mai trec prin încă o înmormântare. Nu a fost de ajuns că mi-a murit fratele? Acum şi tatăl lui Sasuke? Of, săracul. Îi ştiu foarte bine durerea. El a lăsat capul în jos şi s-a dus în camera lui să se îmbrace, iar eu am făcut la fel.

După 10 minute, amândoi eram gata. Trebuia să mergem pe jos până la spital deoarece niciun microbuz nu circula pe acea zăpadă. Sasuke m-a luat de mână şi am început să alergăm, pentru că era o distanţă destul de mare până la spital. Simţeam cum mâinile îmi îngheaţă, dar puteam să fac orice pentru Sasuke. Abia maiputeam să alergăm pentru că zăpada ne aajungea până la genunchi.

În maxim 30 de minute am ajuns. Spitalul era foarte mare, dar nu am fost prea atentă. Chiar nu aveam chef. Am intrat în el împreună cu Sasuke, şi am dat nas în nas cu părinţii mei şi cu mama lui Sasuke. Mama lui plângea aşa de tare. Îmi era foarte mare milă. Chiar ştiam prin ce trece. Eu şi Sasuke am încercat să o consolăm, dar în zadar.

Toată noaptea am stat în spital, aşteptând să se trezească. Dar, tot în comă era. Eu sincer eram foarte slăbită. Plus că piciorul meu era încă bandajat, şi am alergat atât prin zăpadă. Acum era ora 7:30 a.m., iar p asistentă foarte drăguţă veni la noi. Ca să vezi, această ne spuse "Îmi pare rău, dar nu l-am putut salva." Ce zici? Nu se poate.. o văd pe mama lui Sasuke cum a leşinat, iar pe el, dăndu-i o lacrimă pe obraz.

Chiar de Crăciun? De ce Doamne? Cred că o veste mai proastă ca aceasta nu mai se putea. Doctorii au luat-o pe mama lui Sasuke într-o sală, s-o calmeze. Părinţii mei s-au dus cu medicii. Eu am rămas singură cu Sasuke. Chiar nu ştiam ce să-i zic ca să-ş consolez. Ştiu că era foarte greu pentru el. M-am dus la el, şi l-am luat în braţe. Doar atât simţeam că trebuia să fac. Mi-a răspuns la îmbrăţişare..

După vreo două ore, s-a aranjat totul. Practic, tatăl lui Sasuke a fost înmormântat. Mă rog, într-un cavou d-ăla, ca nu doar afară. Ajunsi acasă, chiar nu ştiam ce să facem. Ăsta mai era Crăciun? Dar, noroc cu părinţii mei cărora le-au venit o idee perfectă. În România, lângă casa noastră, mai era una părăsiă practic. Defapt, era de nzare, şi nu costa nici prea mult. Mama le-a propus lui Sasuke şi mamei lui, să se mute acolo. ca de, aici erau prea singuri. Din fericire, cei doi au acceptat.

Într-o oră ne-am făcut toţi bagajele şi u primul avion, am plecat spre România. O să fie o zi lungă, mda...

TO BE CONTINUED .