Hmm
...am decis sa-mi fac primul fic. Va fi unul cu mult SF....
*Pentru inceput vreau sa va spun ca o sa fie ceva de genul asta:
Sakura- din anii 1700 ( ma rog sa zicem ca pe-atunci traia Naruto si restu....)
Sasuke-2011
Lectura placuta!
CAP I-Partea I
Sakura POV:
Batrana luna imi spunea ca este tarziu, asa ca m-am trantit in "patul" meu. Aveam o perna sub forma unui cilindru din matase argintie si o plapuma de aceeasi culoare, cu cateva fire roz. Patul meu era pe podea, ca orice pat din Konoha. Cel putin, asa credeam eu. Ma gandeam la Sasuke. La unicul si incomparabilul Sasuke. Parul lui asemeni noptii si ochii lui ca si onixul putea fermeca pe oricine. Dar, era doar al meu. Eu si Sasuke eram iubiti de la o vreme si ne intelegeam foarte bine. Era perfect asa cum stateau lucrurile, doar ca eu nu le stiam aprecia la fel de mult cum trebuia.
Deodata, un praf de un albastru deschis imi zbura deasupra ochilor. Inainte sa reactionez, pleoapele mi s-au inchis si am adormit.
Mi-am deschis incet ochii, dar nu mai eram in camera mea. Eram pe dealul ce ducea la prapastia de la marginea satului. Eram sigura de asta, simteam vantul rece cum imi adie prin par si imi ingheata simturile. Am inchis ochii un moment, dupa care am privit imprejurimile. Ochii mi s-au inundat de lacrimi. Am inceput sa tremur ca niciodata. Era...Sasuke! *Nu, nu poate fi adevarat!*
Era acolo, zacand intr-o balta de sange. Pe obraz ii curgea sange din ochiul lui, iar pe abdomen ii sangera o rana cum nu am mai vazut vreodata. Nu se misca. Parca cerul a cazut pe umerii mei. Am cazut langa el, strigand:
-Saaasukeee! Cel mai mare strigat care a venit din inima mea sfasiata. I-am spus cat de mult il iubesc si ca nu pot trai fara el. Dar tot nu se misca. Statea acolo, zacand fara sa faca nimic.
Dar nu se terminase. Am auzit niste tropote de cai venind de aproape. Ii puteam vedea. Urmareau o fata, care fugea cat o tineau picioarele. Avea zgarieturi prin tot corpul, sangera. Se apropia de prapastie. Inima mi-a inceput sa bata tare. Vroiam s-o ajut, dar eram neputincioasa. Exprima atata mila, imi sfasia inima, pentru ca presimteam ca o sa se intample. O sa cada in prapastie sau o vor prinde oamenii de pe cai. Parul ii flutura in vant. Un par roz de culoarea florilor de cires. In urma ei lasa lacrimi cristaline care erau calcate de copitele cailor. A ajuns la marginea prapastiei, era departe de mine. Imi parea cunoascuta, dar nu o vedeam foarte bine. Un om a descalecat si i-a sfasiat abdomenul fetei cu o sabie lunga. Am coborat o fractiune de secunda capul, nu mai puteam privi. Cand mi-am ridicat incet capul, fata si-a intors privirea spre Sasuke. Am putut-o vedea mai bine. Eram...eu! Atunci chiar m-am speriat asa de tare, incat eram gata sa strig. Imi era foarte frica, o frica de moarte. Asistam la propria-mi "moarte". Parca simteam sabia care i-a atins fetei corpul, racoare ei imi strapungea corpul. Fata nu-si mai muta privirea de pe Sasuke, plangand. Atunci celelalte sabii i-au patruns corpul. Atunci fata a cazut pe jos. Parul ei cadea incet in adierea vantului, dar intr-un final, au atins pamantul. Un om a luat-o pe fata de par si l-a legat de cal. S-a uitat imprejur, iar atunci m-am speriat, am crezut ca ma vede. Dar nu m-a observat. Eram...invizibila.....sau doar un spirit, ceea ce a ramas din fata? L-am recunoscut. Era Orochimaru. *Oare s-a razbunat pe Sasuke ca l-a parasit? Dar cu mine cum ramane? Eu cum am ajuns moarta?*. Am incercat sa fac ceva, dar am simtit si restul sabiilor ce imi patrundeau in corp. Am cazut in genunchi, plangand. *Oare la asta se va ajunge, intr-un final?*.
M-am trezit speriata, plangand. Am rasuflat usurata, dandu-mi seama ca a fost doar un vis. M-am ridicat vroind sa iau o gura de aer dupa toata "aventura" din somn. Mi-am luat repede costumatia favorita. Dupa ce am terminat, privirea mi-a fost atintita pe o pata de sange. Nu una mare, dar totusi o pata de sange. Mi-am amintit ca acesta era tricoul pe care l-a purtat acea fata, mai precis eu. M-am speriat umpic, dar am crezut ca este doar o pata de sange de la antrenamente. Nu aveam de ce sa ma ingrijorez.
Am iesit din micuta mea casa, plimbandu-ma pe strada. Ma simteam urmarita, dar nu vroiam sa intorc capul. Mi-era frica sa nu mi se adevereasca visul. *Linisteste-te, Sakura, in vis, oamenii erau calare.* Fara sa vreau, am intors putin capul si am vazut sabii in lumina lunii. Oamenii au inceput sa fuga spre mine. Atunci m-am speriat rau. Am inceput sa fug din rasputeri, in timp ce lacrimi amare imi curgeau pe obraz. Ma indreptam spre prapastie. Nu aveam cum sa mai ocolesc acum. Vedeam tot ce s-a intamplat in vis in fata ochilor. Cum sarmana fata a fost omorata atat de crud, dupa care trasa de acel cal. Mi se facea frica de realitate. Speram sa nu fie Sasuke acolo, mort. ma rugam in gandul meu cat de adanc puteam. Am ajuns langa prapastie. Sasuke era acolo. Inima mi s-a sfasiat in mici bucatele. Nu puteam sa-l vad asa jos, fara nicio aparare. *De ce? De ce????*.
-Nuuuuuuuuu! Sasuke te rog!!!!!!!!!!!
Auzeam pasi venind spre mine. Simteam cum piciorele mi se inmoaie, nu ami speram nimic, vroiam sa se termine. Dar am continuat sa fug. Am ajuns in fata prapastiei. Pe partea cealalta era o padure. Intr-o fractiune de secunda mi-am zis sa sar.* Ce de poate intampla mai rau de-atat?*
Simteam cum picioarele mele s-au dezlipit de pamant. Ma gandeam la familia, la prietenii mei, dar la Sasuke. Cum puteam sa-l las asa? Nu am stiut aprecia ceea ce am avut. Prieteni , familie, dragoste adevarata. Acum nu mai puteam face nimic, speram doar sa se termine cu bine.
N-a fost prea mult SF, dar na.... O sa fie in urmatoarea parte, o sa vedeti.
A ...si, cum vi s-a parut?