ms pt incurajare si critici
Cap 2
Nici nu intru bine in casa ca sunt luat cu asalt cu intrebari si imbratisari. Nu cred ca am primit atat de multe strangeri in brate in viata mea cat in astea ultime 5 luni cat am stat in spital!! Itachi si Hinata, fratele si sora mea, fusesera plecati intr-o ,,mica,, excursie cu clasa de jumatate de an.Banuiesc ca si-au facut nenumarate griji in privinta mea si nu prea le tihnit vacanta, insa ar fi trebuit sa se astepte la asta.Doar eu sunt fratele lor.
Merg pe hol spre camera mea.Deodata mi se pare ca holul e tot mai lung, nu se mai termina.Imediat ce i-au contact cu patul ma trantesc in el usurat.Simt o mica durere ce imi strabate muschii spatelui.E clar!Inca nu pot face chiar orice imi doresc.Oftez!Saptamana viitoare va trebui sa ma intorc la scoala.Ma bucur in schimb ca o parte dintre colegi nu m-au uitat inca si m-au mai vizitat cat timp am fost internat.E deja sase fara un sfert si banuiesc ca mama s-a apucat sa pregateasca cina.Ma ridic greoi si ies in gradinita cu flori a Hinatei.I-a placut intodeauna mireasma florilor si de aceea parintii i-au dat un locusor in gradina din spatele casei sa si-l aranjeze asa cum ii pofteste inima.E un loc foarte frumos.Inainte de accident veneam aici toti trei si jucam carti sau ascunsa.De cele mai multe ori Itachi pierdea, desi e cel mai mare.
Amintirile imi aduc pentru moment zambetul pe buze.Aud glasul mamei care ne cheama la masa.
-Ia zi,fratioare, nici o asistenta mai dulce si mai tinerica nu te-a bandajat macar o data?
-Itachi! se rasteste mama zambind.
-Daca imi aduc bine aminte era una care tot venea seara si curata salonul cu mopul.Putin cocosata,pistruiata si cam fara par.A da! A intrebat de tine!
-Foarte amuzant,piciule! zice furios.
Toti radem in hohote de el.Deodata simt dureri acute in stomac si incep sa tusesc.Mama se ridica repede si vine langa mine.Totul era din ce in ce mai in ceata.Simt mainile tatei si fratelui meu cum ma ridica.Apoi pauza!ALB!Ma inteb daca de fiecare deta cand voi lesina voi ajunge tot aici.Lumina devenea tot mai puternica.Vine EA.Ma imbratiseaza.Ma indepartez un pas sa o privesc si ma inec in ochii ei verzi.
-Cine esti TU totusi?
EA zambeste cald.
-Ingerul tau pazitor!
Cineva imi arunca un castron cu apa rece pe fata.Deschid ochii si ma ridic in capul oarelor.Cine altcineva decat Itachii!
-V-am zis eu ca asa se va trezi,zise el plin de sine.Ma ridic din pat ud,ii arunc o privire din care el intelesese ca a facut o greseala colosala si incepe sa fuga iar eu din urma lui.
-Sasuke!Stai locului sa nu cazi iar! se aude in departare vocea ingrijorata a mamei.
EU, nici o treaba.Fug in continuare dupa el pe scarile spre etajul unu.In alergatura mea dau peste tava Hinatei pe care avea un pahar cu apa si o ud toata.Saraca Hina! Probabil mi-l aducea mie.
Itachi se impiedica.Acum e sansa mea!Cea mai mare tortura pe care i-o poti aplica lui e gadilitul.Face crize de ras cand cineva il gadila.Si,bineinteles, asta si am de gand sa fac.
-Doar n-o sa ataci pe cineva care este la pamant nu, piciule?!Ai si tu un pic de demnitate, cred!spune el printre gafaieli.
-Lasa-ma pe mine cu cavalerismul tau! Si eu eram intins cand m-ai udat, asa ca sah mat!
Si incepe razboiul!
scuzati-mi gerselile de ortografie, neatentie si exprimare
.Sper sa va placa