10 minciuni pe care să nu ți le mai spui singur!

Cele mai rele minciuni sunt cele pe care ni le spunem în subconștient nouă. Ne-au fost introduse în minte de influențe externe și gândirea negativă. Așa că data viitoare când decizi să faci curat în viața ta și să faci puțin loc pentru mai bine, începe cu spațiul intelectual din capul tău: scapă de toate minciunile și tot acel discurs negativ pe care ți-l reciți adesea!

Nu am încă îndeajuns pentru a fi fericit. – Să fii supărat pentru ceea ce nu ai este întotdeauna o pierdere a ceea ce ai. Cei mai fericiți oameni nu sunt cei norocoși, iar de obicei nici ei nu au tot ce e mai bun din toate; de obicei ei profită de toate oportunitățile ce se ivesc. Motivul pentru care atât de mulți renunță să încerce este faptul că tind să „vadă” doar ce lipsește și cât mai au de străbătut pentru a obține ce vor, în loc să vadă ce au în prezent, ce au reușit să facă și cât de mult au progresat.

Visurile mele sunt imposibile. – Nu-i lăsa pe cei care au renunțat să mai creadă în visurile lor să te oprească și pe tine. Cel mai bun lucru pe care-l poți face în viață e să îți urmezi inima…sau instinctul. Asumă-ți riscuri. Nu lua doar decizii ușoare și sigure pentru că îți e frică de ce s-ar putea întâmpla. Dacă faci asta, nu se va întâmpla nimic. Dacă vei continua să faci ceea ce faci, vei continua să primești ceea ce primești. Lasă-ți visurile să fie mai mari decât frica și faptele să vorbească mai presus de cuvinte. Fă ceva în fiecare zi pentru care un TU din viitor îți va mulțumi într-o zi.

Sunt prins cu oameni care mă rănesc. – Viața e prea scurtă. Ai grijă de tine. Dacă cineva continuă să te trateze urât, fă-ți curajul să te respecți îndeajuns ca să îi părăsești. Poate că va fi greu un timp, dar va fi bine și în final TU vei fi bine. Uneori să te îndepărtezi de oameni nu are nimic de-a face cu slăbiciunea, dar are cu totul de-a face cu puterea. Ne îndepărtăm nu pentru ca ceilalți să realizeze cât de importanți suntem, ci pentru că în sfârșit realizăm noi cât de importanți suntem.

Relațiile mele eșuate au fost o pierdere de timp. – Există oameni care nu sunt potriviți să fie în viețile noastre. Dar nicio relație nu e o pierdere de timp. Dacă îți aduce ceea ce vrei, te învață de asemenea și ceea ce NU vrei. Rareori pierdem prieteni, adesea doar realizăm în timp cine sunt cu adevărat prietenii noștri. Adu-ți aminte că atunci când ești OK, „prietenii” știu cine ești, iar când nu ești OK, tu știi cine îți sunt „adevărații prieteni”. Doar că e nevoie de ceva timp ca să îți dai seama de asta.

Nu va fi mai bine. – Nu există nicio persoană pe pământ care să poată îndura fără suferință toate probleme care o izbesc. Nu suntem făcuți să fim așa. De fapt, suntem făcuți să fim supărați, triști, răniți, opriți și să cădem. Pentru că face parte din „a trăi” – să ne izbim de probleme, să învățăm, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Asta e ceea ce ne modelează în ceea ce suntem. Când te afli într-un cocon izolat și nu găsești drumul către lumină, adu-ți aminte că există un astfel de loc unde omizile se duc să le crească aripile. Doar pentru că azi e o zi groaznică nu înseamnă că zilele ce urmează nu pot fi cele mai frumoase zile din viața ta.

Să eșuezi e rău. – Uneori îți trebuie mii de încercări ca să reușești. Nu contează de câte ori greșești sau cât de încet e progresul, te afli cu mult înaintea celor care nici măcar nu încearcă! Toate ideile care nu merg sunt doar pietre pe care pășești în drumul tău spre o idee care va avea succes.

Lucrurile bune vor veni la mine fără niciun efort. – Suntem ceea ce decidem să fim. Nimeni nu va veni să te salveze, trebuie să te salvezi singur. Nimeni nu-ți va da nimic pe gratis, trebuie să-l obții singur. Nimeni nu știe ceea ce vrei mai bine ca tine. Și nimănui nu-i va părea mai rău decât ție, dacă nu îți atingi scopurile. Nu lăsa cheia succesului în buzunarul altcuiva și nu aștepta ca altcineva să îți construiască viața. Fii arhitectul și deținătorul propriei fericiri. Cu cât îți asumi mai bine responsabilitatea pentru prezent și trecut, cu atât vei fi mai pregătit să îți creezi viitorul pe care-l dorești.

Nu pot trăi fără cei care nu mai sunt. – Dacă cineva apare în viața ta și aduc un impact pozitiv acesteia, dar pentru nu știu ce motiv nu pot rămâne, nu plânge prea mult. Apreciază că drumurile voastre s-au intersectat și că aceste persoane te-au făcut fericit, chiar și pentru puțin timp. Viața înseamnă schimbare. Oamenii vin și pleacă. Unii se întorc, unii nu. Și doar pentru că cineva pleacă nu înseamnă că ar trebui să uiți de toți ceilalți care îți sunt aproape. Continuă să apreciezi ceea ce ai și să zâmbești gândindu-te la amintiri.

Nu sunt pregătit pentru că nu sunt încă destul de bun. – Nimeni nu se simte în totalitate pregătit atunci când o oportunitate apare, pentu că cele mai importante oportunități din viața noastră ne forțează să trecem dincolo de zona noastră „de comfort”, lucru ce nu va fi destul de drăguț la început. Nu te mai mustra pentru că ești „în construcție” pentru că asta nu înseamnă că nu ești îndeajuns de bun; înseamnă că vrei o zi de mâine mai bună și îți dorești să te apreciezi complet, ca să poți trăi la potențialul tău maxim. Înseamnă că ești determinat să îți vindeci rănile, să-ți extinzi gândirea și să cultivi ceea ce știi că ai de împărtășit. Ești pregătit și e nevoie doar să începi.

Am prea mult de pierdut. – La final nu vei regreta lucrurile pe care le-ai pierdut nici pe de parte la fel de mult ca pe cele pe care le-ai lăsat nefăcute. E mai bine să privești în trecut și să zici „Nu-mi vine să cred că am făcut asta” în loc de „Mi-aș dori să fi făcut asta…”. Și e mai bine să gândești că „asta e” decât „ce-ar fi fost dacă”. E mai bine să ai o viață plină de greșeli din care ai învățat ceva decât o conștiință plină de regrete și oportunități neîncercate.

♥ Nekko ♥ a scris:: Nu pot trăi fără cei care nu mai sunt. – Dacă cineva apare în viața ta și aduc un impact pozitiv acesteia, dar pentru nu știu ce motiv nu pot rămâne, nu plânge prea mult. Apreciază că drumurile voastre s-au intersectat și că aceste persoane te-au făcut fericit, chiar și pentru puțin timp. Viața înseamnă schimbare. Oamenii vin și pleacă. Unii se întorc, unii nu. Și doar pentru că cineva pleacă nu înseamnă că ar trebui să uiți de toți ceilalți care îți sunt aproape. Continuă să apreciezi ceea ce ai și să zâmbești gândindu-te la amintiri.

O perioada buna de timp eram foarte afectata atunci cand cineva drag iesea din viata mea, chiar daca asta se intampla intr-o maniera placuta sau nu. Aveam senzatia ca nimic nu va mai fi la fel, ca nu voi mai gasi pe cineva asemanator sau tot felul de lucruri de genul asta, pana cand mi-am dat seama ca timpul nu se opreste in loc si ca trebuie sa trec peste toate si sa astept ca alti oameni importanti sa intre in viata mea.

♥ Nekko ♥ a scris:: Nu am încă îndeajuns pentru a fi fericit. – Să fii supărat pentru ceea ce nu ai este întotdeauna o pierdere a ceea ce ai. Cei mai fericiți oameni nu sunt cei norocoși, iar de obicei nici ei nu au tot ce e mai bun din toate; de obicei ei profită de toate oportunitățile ce se ivesc. Motivul pentru care atât de mulți renunță să încerce este faptul că tind să „vadă” doar ce lipsește și cât mai au de străbătut pentru a obține ce vor, în loc să vadă ce au în prezent, ce au reușit să facă și cât de mult au progresat.

Aceasta este singura "problema" pe care inca o am cu adevarat dintre toate cele de mai sus. De fapt, eu nu as numi-o problema deocamdata, pentru ca mai am multe de facut pana sa fiu pe deplin fericita. Consider ca asta ma ambitioneaza sa duc la bun sfarsit ce mi-am propus si ma face mai puternica.

Este interesant acest topic, mai ales ca a te minti e tine insuti, ori insati este cu adevarat grav. Adica ma gandesc ca daca nu putem sa fin sinceri nici macar cu propria persoana, cum ne-am putea astepta sa fin sinceri cu ceilalti? Mi s-a intamplat de cateva ori ca in minte sa aud o voce interioara care spunea ceva, dar eu sa vreau exact opusul. Totusi acea voce a continuat si pana la urma m-a determinat sa fac ceea ce nu imi doream. Nu am suferit mult de pe urma acestor intamplari, dar sunt alte cazuri in care se intampla ceva marcant. Am decis ca ori de cate ori va trebui sa imi infrunt propria persoana imi voi recunoaste defectele, atuurile si calitatile si voi incerca sa corectez ce-i de corectat si sa profit de restul. Am reusit sa fiu sincera cu mine in situatiile mai importante ce s-au vit si sunt mandra de asta. Sper sa ramana asa si sa nu ma indoiesc de mine, sa pot avea incredere in mine. :)

Chiar ca este un topic interesant. Cum am reusit sa sar peste el? Oricum, este adevarat tot ce ai scris tu pe acolo. Mi se potriveste perfect, din pacate.

O sa scriu asta pe o foaie, o lipesc de o caramida si mi-o arunc in fata cand ma simt ca o tampita pentru ca PUR SI SIMPLU NU INTELEG T_T.

Nu sunt pregătit pentru că nu sunt încă destul de bun. – Nimeni nu se simte în totalitate pregătit atunci când o oportunitate apare, pentu că cele mai importante oportunități din viața noastră ne forțează să trecem dincolo de zona noastră „de comfort”, lucru ce nu va fi destul de drăguț la început. Nu te mai mustra pentru că ești „în construcție” pentru că asta nu înseamnă că nu ești îndeajuns de bun; înseamnă că vrei o zi de mâine mai bună și îți dorești să te apreciezi complet, ca să poți trăi la potențialul tău maxim. Înseamnă că ești determinat să îți vindeci rănile, să-ți extinzi gândirea și să cultivi ceea ce știi că ai de împărtășit. Ești pregătit și e nevoie doar să încep

♥ Nekko ♥ a scris:: Nu pot trăi fără cei care nu mai sunt. – Dacă cineva apare în viața ta și aduc un impact pozitiv acesteia, dar pentru nu știu ce motiv nu pot rămâne, nu plânge prea mult. Apreciază că drumurile voastre s-au intersectat și că aceste persoane te-au făcut fericit, chiar și pentru puțin timp. Viața înseamnă schimbare. Oamenii vin și pleacă. Unii se întorc, unii nu. Și doar pentru că cineva pleacă nu înseamnă că ar trebui să uiți de toți ceilalți care îți sunt aproape. Continuă să apreciezi ceea ce ai și să zâmbești gândindu-te la amintiri.

Asta asa este. trebuie sa ne bucuram de fiecare moment si de fiecare persoane ce reuseste sa ne faca sa zambim, fie si pentru putin timp. Cu ajutorul lor evoluam ca oameni.

Ma regasesc p-acolo, dar as mai adauga ceva. Majoritatea suntem complexati de felul in care aratam. Cunosc fete care au 40 de kg si totusi se cred grase (da, ma numar si eu printre ele), sau persoane care arata foarte bine, dar sunt criticate de catre invidiosi / invidioase. Ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa ne acceptam corpul exact asa cum e. Asta nu inseamna ca trebuie sa devenim narcisisti, dar nici sa ne uram corpul. Fiecare e frumos / frumoasa in felul lui, nu trebuie sa avem o parere proasta despre noi. Poate ca unii sunt mai grasi, altii mai slabi, dar ce e in interior conteaza. Defectele morale conteaza mai mult decat cele fizice, parerea mea. Degeaba arati bine daca capul tau e gol.

Andreea Yummynoms a scris:: Ma regasesc p-acolo, dar as mai adauga ceva. Majoritatea suntem complexati de felul in care aratam. Cunosc fete care au 40 de kg si totusi se cred grase (da, ma numar si eu printre ele), sau persoane care arata foarte bine, dar sunt criticate de catre invidiosi / invidioase. Ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa ne acceptam corpul exact asa cum e. Asta nu inseamna ca trebuie sa devenim narcisisti, dar nici sa ne uram corpul. Fiecare e frumos / frumoasa in felul lui, nu trebuie sa avem o parere proasta despre noi. Poate ca unii sunt mai grasi, altii mai slabi, dar ce e in interior conteaza. Defectele morale conteaza mai mult decat cele fizice, parerea mea. Degeaba arati bine, daca capul tau e gol.

Cam mulți ne regăsim pe aici, draga mea Andreea...
Un topic foarte interesant, m-a ajutat sincer sa trec peste o situatie. Chiar nu știu de ce fix acum comentez, lenea e prea mare. Oricum, ideea topicului e super și poate ajuta!