Hello! Says the Devil

Capitolul 1

Imi placea viata pe care mi-o alesesem pana intr-un anumit punct critic. Adoram faptul ca puteam face totul durandu-ma undeva de reguli. Stiam ca totul avea sa dureze putin, dar aveam suficient timp incat sa ma bucur de adevarata viata. Nu imi placea sa ma uit in urma,in trecut, pentru ca sincer uram ceea ce se intamplase sau poate nu o faceam, dar nu stiam daca simteam regret sau resemnare ori bucuria de libertate si obsesia aia bolnava de perfectiune.

Puteam citi iubire si blandete in ochii lui negri asemenea unui abis. Observam cum buzele lui de o nuanta foarte pala se arcuiau intr-un zambet dulce si incurajator. Probabil avea emotii, eu nu aveam, ma simteam ca un norisor pufos pe un cer senin, era o obisnuinta pentru mine si nu aveau sa ma sperie evenimente de astea atat de stupide si patetice.

M-am uitat in spate. O multime de lume privea toata scena 'romantica'. Mi-am dat ochii peste cap din reflex. Pur si simplu ma saturasem tot sa se repete aceiasi chestie, devenise atat de plictisitor pentru mine. Nu puteam percepe viziunea unei femei care se presupunea a fi normala, in legatura cu ziua nuntii si cu miile de emotii, sa nu uit rochia care trebuia sa fie perfecta si florile si multe altele. Frate, mi se parea jalnic si obositor nicidecum cel mai important moment din viata mea. Dar am trecut peste si mi-am continuat numarul de actorie. Am incercat sa ma prefac ca sunt entuziasmata si fericita la auzul cuvintelor preotului.

- Haruno Sakura, de buna voie si nesilita de nimeni il iei in casatorita pe Uchiha Sasuke?
- Normal ca da.
- Uchiha Sasuke, de buna voie si nesilit de nimeni o iei in casatorie pe Haruno Sakura?
- Da.
- Poti saruta mireasa, sfarseste preotul zambind.

Oh si s-a sfarsit cu un sarut romantic in slow motion, dragut as putea spune.
Am iesit din biserica calcand pe petale de trandafir rosii si privind cum doi porumbei albi zboara spre cerul senin. L-am sarutat pe brunet si i-am soptit usor la ureche ca sunt foarte foarte nerabdatoare in legatura cu noaptea nuntii, el zambindu-mi si pupandu-mi crestetul capului in semn de protectie.
Imi placea sa ma joc cu sentimentele celor din jur si nu ma interesa daca raneam pe cineva. In mintea mea era fixat ceva de zece ani, de cand aveam doisprezece ani. Nu agreeam faptul ca trebuia sa imi amintesec mereu de trecut. Il uram !

Uneori simteam nevoia de afectiune parentala sau orice tip de dragoste, insa aveam niste reguli pe care nu le puteam incalca. Reguli impuse de propria persoana. Puteam foarte usor sa renunt si sa ma bucur altfel de viata care imi ramasese, doar ca... nu puteam, ceva ma oprea. Eram rea si fara gram de mila. Uneori ma speriam de propria persoana, dar ma gandeam ca am suferit destul si imi repetam la infinit ca nu doar eu merit, si eu pot cauza durere si mahnire.

****

Petrecerea se incheiase, eu cu Sasuke fiind condusi acasa de o limuzina alba. Un pahar de sampanie si cateva saruturi dulci il inebunisera pe noul meu sot. Era mort dupa mine, ca orice tip instarit si atragator.

- Doamna Uchiha sunteti atat de nerabdatoare sa ajungeti acasa, ma intreaba brunetul arcuindu-si buzele intr-un zambet pervers.
- Ohh, nici nu-ti inchipui, continui eu tragandu-l puternic spre mine si sarutandu-l violent cu o dorinta incredibila de mare. Incercam sa ii arat ca il iubesc si imi iesea, Sasuke credea ca e iubirea vietii mele, dar nu simteam nimic pentru nimeni si imi impuneam sa nu iubesc vreodata o persoana anume care avea sa sfarseasca o data cu mine...

Ajunsem acasa, brunetul luandu-ma in brate si spunandu-mi ca ma iubeste, se indrepta catre dormitor. Ma lasa in camera iluminata doar de lumanarile micute pe patul plin de petale de trandafir rosii. Mi-a soptit ca se duce sa faca un dus scurt. Am dat din cap si am parasit camera. Ma indreptam catre biblioteca. O data ajunsa acolo am luat o carte ascunsa foarte bine, nefiind la vedere si am rasfoit-o. Lacrimile nu incetau sa apara, o data cu ele si senzatia de reconstituire a evenimentelor din acea vreme.

"4 august 1990

M-am saturat sa plang, m-am saturat ca cele mai importanete persoane din viata mea sa isi bata joc de mine, m-am saturat sa fiu batuta si injurata,m-am saturat sa fiu tratata ca pe un nimic, m-am saturat sa fiu considerata o carpa. Si toate aceste pentru ce? "

Continui in a resfoi paginile, lacrimile udand foiile vechi de hartie scrise in momente de disperare.