Capitolul 14

Ce este pacatul trupesc? In iubire, acel lucru inseamna tradare. Cand corpul ei, apartine persoanei iubite, dupa care acel trup sa fie atins de altcineva. Sa nu poti fi fidela celui iubit, sa nu iti poti stapani sentimentele de pasiune. Iubire si pasiune. Pentru multi cuvintele acestea inseamna aceelasi lucru, insa in realitaate sunt total diferite. Iubirea este atunci cand in inima ta infloreste un sentiment puternic. O flacara se aprinde incet inauntrul tau, o flacara eterna, care nu se stinge orice ai face.
In miezul nopti, pe cand luna era singura regina, a boltei intunecate, pe balconul din cristal, statea trupul unei frumoase printese. Camasa de noapte, alba precum prima zapada, ii era larga, lasandu-i trupul sa respire. Parul ei asemenea petalelor de trandafir, ii cadea angelic pe spate, asemenea valurilor marii, care se izbeau de tarmul plajei. Ochii ei de smarald, se uitau in cerul intunecat la astrul mare si stralucitor. In timp ce isi mangaia burta.
Pov by Sakura.
Da Doamne, sa nu port un copil in pantece. Sa nu port rodul unei pasiuni trecatoare, sau a unei iubiri aprinse, precum un foc care mistuie orice in cale. Nu vreau sa am un copil, acest copil, va starni intrigi si controverse, insa va starnii un sentiment specific, gelozie. Imi apas burta, vrand sa elimin aceea fiinta. Nu eram sigura daca eram sau nu insarcinata, insa daca eram acest copil trebuia sa moara.
-Te temi de o eventuala sarcina?
Aceea voce, acel glas, Sasuke. Ma intorc spre brunet, ai carui ochii erau rosi. Se duse la vanatoare de sange. Pasii lui se apropiau de mine, pe cand mainile lui se inconjurau in jurul bazinului meu. Buzele lui, se apropiau de urechea mea, de unde imi spune, ca nu ii pasa cine este tatal. El considera aceea fiinta, ca fiind a lui, ca el fiind cel care o concepuse. Buzele lui erau pe gatul meu sarutandu-l, mici muscaturi, simtindu-se din cand in cand. Mainile lui ma lipeau cu totul de el, eu simtiindu-i tot corpul, cum vibreaza.
Ma intorc cu fata la el, lipindu-mi pieptul de trupul lui. Din spatele sau, scoate o cutiuta pe care mi-o inmaneaza, zicandu-mi sa merg la baie, urmand ca apoi sa ma indeparteze de el. Ma duc la baie de unde deschid cutia, si spre teama mea, inauntru era un test de sarcina. Gandurile mele erau prinse intr-un lant nebun de evenimente. Mana mea, incepuse sa tremure cu acel mic obiect in mana.
Dupa 10 minute ies din baie, chipul meu fiind alb. Ochii mei erau atintiti asupra acelui obiect micut, pe cand mana mea tremura. Rezultatul era pozitiv. Cad in genunchi, pe cand Sasuke se repede sa ma ridice in picoare. Mici picuri cristaini mi se preling pe obrazul alb, scurgandu-se incet in jos. Mana brunetului, incearca sa opreasca acei picuri, linistindu-ma cu vorbe dulci si mierloase. Bratele lui imi cuprind talia, sprijinindu-mi trupul de al sau. Mana sa ma mangaia tandru pe spate, pe cand ma ridica in bratele sale, ducandu-ma inspre pat. Razele jucause ale lunii, se reflectau pe patul meu, punandu-l intr-o lumina aparte. Mainile lui, ma lasara incet pe suprafata moale, pe cand el se uita cu privirea lui calda inspre mine. Intr-un final am adormit cu lacrimile uscate pe chipul meu.
~Next Morning~
Pov by Sakura
Sunt trezita de razele jucause ale soarelui. Ochii mei se uita prin toata camera, dar, nici urma de Sasuke. Incerc sa ma ridic din pat, dar o durere insuportabila pune stapanire pe mine. Din cauza copilului pe care il port. Ma ridic de pe pat, sprijinindu-ma de blatul din lemn. Era un chin acest copil, un chin suprem. Insa, brusc simt cum aceea apasare dispare, iar, eu ma simt din nou libera. Reusesc sa merg normal, pe cand ma sprijin de orice blat de mobila, la care reusesc sa ajung. Pasii mei ies din camera, indreptandu-se spre scari. In hol, nu era nimeni, era gol. Cobor pe scari, cu grija, insa in urmatorul moment ma apuca o ameteala, dupa care cad la pamant, rostogolindu-ma pe scari. Simt cum corpul meu faca contact cu suprafata bruta a gresiei, pe cand eu imi pierd cunostinta.

***

Sakura’s Dream
O pajiste plina de lumina, o zi innsorita cu un soare arzator. Razelele lui jucause, se prelingeau pe chipul meu alb. Eram diferita, pielea mea usor rumentia de la soare, era acum de un alb sclipitor, precum zapada pura. Parul meu rozaliu, avea mici suvite negre, care se inmulteau pe zice trece. Eram imbracata intr-o rochie neagra pana in pamant, sotandu-mi la iveala, trasaturile perfecte ale corpului. In brate tineam o patura, in care puteam simtii o fiinta. Era copilul meu. Ochii lui erau negri precum doua smaralde, pe cand firele mici de par cafeniu abia ii iesisera in evidenta. Mana mea se duce spre fata lui, cu gandul sa ii mangaie usor chipul de print, insa in acel moment copilul dispare, in bratele mele ramanand doar o patura goala.

***
Pov by Sasuke.
Nenorocirile parca ne urmaresc pe zice trece. Astazi, Sakura a cazut pe scari. Nimeni nu stie cum, sau de ce, insa stiam un lucru. Copilul era in pericol. Suntem in sala de astptare a unui spital. Gresia era alba si sclipitoare, precum si pereti. Scaunele din lemn, erau negre, si formate in stil frantuzesc. Ma uit in celalat colt al incaperei, unde il puteam observa pe el. Razele soarelui care patrudeau printre micile crapaturi ale jaluzelelor, se reflectau pe pielea lui alba, dandu-i o nuanta sclipitoare. Ochii lui verzi, precum smaraldele, se uitau in gol. Parea ca privese totul, dar, defapt nimic. Il vad pe doctor, cum vine spre noi, intrebandu-ne cine este tatal copilului. Eu si cu Stefan sarim ca arsii langa silueta medicala, care ne analiza din picoare.
-Eu am nevoie doar de Sasuke Uchiha.
Il vad pe Stefan, cum isi inclesteaza mana intr-un pumn, pe cand se retrage silentios in spate. Nu ii dau prea mare atentie. Ma uitam insistent la doctor, care nu avea cea m-ai frumoasa expresie pe fata.
-Imi pare rau sa va zic asta, dar, sotia dumneavoastra a pierdut copilul.

Capitolul 15


Cuvintele pot durea mai mult de cat se poate imagia. Sa pierzi o fiinta care crestea in interiorul tau, este cea mai mare durere care se pote percepe pe pamant. Cand lacrimile incep sa cada nimic nu le mai poate oprii. Sunt pline de durere, care mistuie sufletul incet cu incet.
Pov by Sasuke
Tragediile se tin in lant. Ce am facut sa meritam atat de multa durere, atat de multe lacrimi cazute. Oare vom putea vreodata sa fim fericiti? Sa zambim, un zambet radiant si luminos, din inima. Sa stim ca ne potrivim. Stau cu spatele lipit de suprafata rece a peretelui, pe cand firele de abanos imi cad pe chip. Pierduse copilul, copilul nostru. Ochii mei de onix, vad o silueta intrand in sala de asteptare. Nervii mi se intind la maxim. Acel par blond precum spicele de grau, aceei ochii maritime, aceea pielea alba si stralucitoare, si acel caracter indestructibil, Stefan. Naruto, Sai si Itachi vin langa mine, pe cand se uita la el. Cu o gratie desavarsita si o eleganta aparte, trupul lui, ,,dansa,, inspre noi. Ochii mei ii trimit fulgere din priviri, vrand sa il ucid doar cu un gand, doar cu o privire.
-Cum se simte copilul meu?
Credeam ca il omor, si nu mai aveam mult, daca p****ii de frati ai mei nu m-ar fi tinut puternic, de brate si umeri. Furia mi se putea citi in privire si gesturi. Din coridor, apare o infirmiera de unde imi spune sa ma duc, ca sotia mea vrea sa ma vada. La cuvintele ei, fulgere intense ii apareau blondului in privirile, gesturile lui il tradau. Mana si-o tinea inclestata in strans pumn, pe cand dintii in scrasneau. Ma uit la el nepasator, dupa care ma duc spre camera 404, unde era rozalia. Intru in camera, de unde un miros de trandafiri, ma intampina. O vad pe ea stand in pat, parul asemenea florilor de cires fiind ravasit pe chipul ei angelic, si ochii ei asemenea smaraldelor fiind tristi. Ei nu ii pasa cine era tatal, daca eram eu sau Stefan. Ii pasa doar ca o sa fie mama, cel mai frumos lucru care i se putea intampla. Sau putea sa se intample. Trag un scaun alb, langa patul ei de unde ma asez jos. Ii cuprind mainile intre ale mele, pe cand ma uitam in ochii sai verzi.
-Sakura o sa putem faci si alti copiii, care sa fie ai mei.
La cuvintele mele, rozalia isi schimba privirea intr-una rece si plina de ura, urmand ca apoi sa-mi dea o palma peste fata. Ochii ei erau plini de durere si ura, pe cand ma masurau din cap pana in picoare. Chipul ei exprima dezgust fata de cuvintele pe care le spusesem.
-Pleaca, sa nu te mai vad niciodata, daca tu zici ca acel copil pe care il asteptam era a lui Stefan, atunci bine, era al lui. Pleaca Sasuke Uchiha, tu cu mine nu mai ai ce vorbii!
Incercam sa imi cer scuze, insa rozalia dadea cu ce apuca in mana inspre mine, facandu-ma sa ies rapid din camera.
Pov by Sakura.
Il urasc, cum a putut zice asa ceva? Se indoia ca acel copil, aceea fiinta nu era a lui. Chiar daca eu am fost a lui Stefan dupa el, putea sa fie copilul lui. Ochii mei sunt plini de suferinta, pe cand strang cearceaful care imi invelea corpul. O ciocanitura se aude in usa camerei mele. Spun un ,,intra,, cu raceala in voce, pe cand in incapere, intra Stefan. Ochii lui verzi, precum o furtuna de frunze, ma priveau cu iubire si caldura. Trupul lui inainta spre pat, de unde se aseza incet pe salteaua din puf.
-Imi pare rau de copilul tau. Chiar daca era al meu sau al lui Sasuke, il iubeam oricum, si nu faceam nici o diferenta. Il consideram deja al meu, chiar daca probele genetice ziceau altceva.
Era diferit, nu ma condamna cum a facut Sasuke. Nu imi spunea acele cuvinte dureroase, care mi-au spart inima in mii de ciobulete dureroase. Nu mai resist, si ma arunc in bratele sale, pe cand lacrimi pline de durere se scurgeau pe chipul meu, cazand pe camasa lui. Mana sa imi mangaia incet spatele cu intentia de a ma linistii, de a imi seca aceasta durere interioara. Ma uitam in ochii sai verzi, privirea lor fiind atintita pe chipul meu. Simteam cum inima incepe sa imi bata neregulat, si aceelerat. Buzele noastre era la distanta de 3 cm, pe cand ne priveam unul, in ochii celuilalt. In urmatorul moment buzele noastre se unira, creeand un sarut dulce, si plin de pasiune. Limbile noastre formau un dans incendiar, pe atat de dulce, cat si atat de pasional. Bratele lui imi inconjurau talia, pe cand mainile mele se incolaceau in jurul gatului sau. Vroiam mai mult decat atat, vroiam sa uit de Sasuke, vroiam doar sa am un nume in mintea si inima mea, Stefan. Sarutul dintre noi devenea aprins trupurile si inimile noastre doriind mai mult. Mana sa imi mangaia usor spatele, provocandu-mi fiori, pe intreg trupul. Ne ridicam de pe pat, mergand inainte. Bratele lui ma lipesc de usa din lemn data cu lac, pe cand buzele lui ma saruta pe gat, mici muscaturi simtindu-se din cand in cand. El nu ma judeca, pe copilul acela, care acum nu exista, el il iubea oricum indifferent daca era al lui. Ne oprim din ,,joaca,, avand in vedere ca eram intr-un spital. Ma ridica in bratele sale, ducandu-ma spre pat, unde ma lasa incet pe suprafata moale. Imi prinse mana, de unde imi saruta tandru degetele, pe cand eu il priveam cu fericire in ochii. Mai statam asa 5 minute dupa care blondul se ridica de pe pat, si pleca nu inainte de a imi da un sarut scut pe buze, zicandu-mi ca maine vine sa ma ia, fiindca ma externeaza. Ma simteam iubita si protejata, alaturi de el, ca si cum nimic rau nu mi s-ar fi putut intampla.
~Next Day~
Eram pregatita pentru externare, imbracata intr-o rochita alba, pana la genunchi, cu niste balerini de aceeasi culoare. Il asteptam pe Stefan, care trebuia sa vina dupa mine. Aveam sa parasesc acest oras, in care am avut parte de fericiri si tristeti. Deodata usa din lemn se deschide si pe ea isi face aparitia blondul, cu ochii de smaralde. Se apropie de mine, de unde imi lipeste trupul de al sau, dandu-mi un sarut in semn de ,,buna,, . Ii raspund, transformandu-l intr-unul tandru, pe cand parasim camera de spital. El, ma prinde de mana, de unde parasim incinta medicala, in fata ei, mai exact in parcare fiind masina galbena si decapotabila a blondului. Imi deschide usa din fata, poftindu-ma sa intru, pe cand el se urca la volan. Ultimile clipe in Mystic Falls, un oras plin de amintiri dureroase.
Pov by Sasuke.
Sunt in camera mea, imbracandu-ma pentru spital. Azi o externeaza pe Sakura, si trebuie sa fiu cat mai elegant. Trebuie sa imi cer scuze pentru ce am zis ziua precedenta. Naruto s-a ocupat sa ia un buchet mare de trandafiri sangeri, al caror miros te imbata.
Cobor scarile unde la parter ma asteptau Margaret, Alisia, Hinta, Itachi, Naruto si Sai.
Iesim toti afara unde ne urcam in doua masinii, urmand ca dupa ce o luam pe Sakura din spital sa mergem la un restaurant elegant la care blondul a facut rezervare.
Dupa aproximativ 20 de minute, ajungem in parcarea spitalului, urmand sa intram impreuna inauntru. Ne indreptam spre salonul 404, unde era rozalia. Deschid incet usa, dar, nimic nici o urma de ea. Salonul era gol, hainele ei de schimb nici macar fiind acolo. Ies val-vartej din camera, indreptandu-ma spre doctoral Gil, cel care s-a ocupat de ea.
-Am externat-o deja Sasuke, fratele tau Stefan, a venit dupa ea.
Simt cum nervi se acumuleaza. Plecase cu Stefan, fiind suparata de aceele cuvinte. Strang din pumn, cu greu abtinandu-ma sa nu lovesc pe cineva. Parasise Mystic Falls, de acest lucru eram sigur. Ma uit spre ceilalti, care aveau o expresie de tristete pe chip. O iubeam, desii i-am zis acele cuvinte oribile, in inauntrul meu ea era totul pentru mine. O sa o gasesc si o sa o aduc inapoi, chiar daca va trebui sa o caut incontinu, fara incetare.