Deci cum am mai spus, este primul meu one shot insa astept cat mai multe pareri si critici.

Ca sa cunosti sfarsitul trebuie sa afli inceputul


Draga Jurnalule !
A venit in sfarsit si ziua cea mare, mai bine zis noaptea cea mare deoarece in noaptea asta mergem la casa Smarandei, stii tu, casa aceea care cica este bantuita de insasi Smaranda, asa zisa printesa nemtoaica exilata care a fost gasita moarta spanzurata. Stiu, spanzurata, probabil nu io fi placut traiul in Romania (defapt ma intreb cui ii place) si na....nu stiu ce a fost in capul ei insa se pare ca in seara asta o sa o intreb. De ce eu? Pentru ca ei au zis ca seaman destul de mult cu ea plus ca mie nu imi este prea frica si pentru a vorbi cu o ,,fantoma'' trebuie sa fi calm pentru ca ele se hranesc din energia ta (noroc sa imi gaseasca mie energie, eu si pana la baie obosesc si sunt epuizata). Nu stiu ce se va intampla insa cu siguranta o sa am de ce ma rade, vine si Amalia, ti-am zis despre ea, fata cea fricoasa, sunt destul de suprinsa cum au convins-o pe ea sa vina, mai vine si Camelia, Florin (fratele Cameliei, destul de dragutz baiatul) si Marius, cred ca o sa fie....pfff plictisitor, adica Florin cu Marius o sa o sperie toata noaptea pe Amalia, Camelia o sa incerce sa ii convinga sa o lase in pace insa o sa sfarseasca speriind-o si ea si eu probabil o sa adorm pe acolo.
Ok eu trebuie sa merg sa fac dus, sa vad cu ce ma imbrac ca cica trebuie sa fiu imbracata in negru.
O sa iti scriu ce se intampla.
Sakura incheiat.

Dupa ce termin de scris, pun capacul pe pix, inchid jurnalul cu lacatelul (diminutivul cuvantului lacat) si ma ridic usor de pe scaun fara sa fac vreun zgomot. Incep sa ma intind ca si o pisicuta care a dormin o noapte intreaga. Ma uit la ceas si constat ca este deja ora 22:57 si la 23:30 trebuia sa fiu in fata casei. Imi ridic lenes mainile si imi frec usor ochi obositi de la scrisul la lumina unei lanterne agatate cu o ata deasupra biroului. Privesc din nou ceasul sperand ca de data asta sa fie mai putin insa supriza deloc surpriza, era si mai mult acum. Ies usor de camera si pasesc fin pana la baie, inchizand usa dupa mine.
Cada se umple destul de repede cu apa fierbinte care imprastie usor aburi prin toata baia, usor incalzind-o. Imi intind mana dupa spumant si il torn mai bine de jumate, in cateva secunda cada fiind plina de spuma. Las hainele sa imi alunece pe corp in jos pana se lovesc de gresie putin uda de la aburi. Imi scunfund incep fiecare parte din corp in apa, lasand la suprafata doar capul. Dupa cateva minute in care am stat cu ochi inchisi in apa inhaland dulcele miros de trandafir al spumantului, cand aud o voce tremurata de femeie care parca imi sopteste la ureche : grabeste-te!
Tresar, deschizand larg ochi si privind in jurul meu, insa nu vad pe nimeni. Putin speriata ma ridic pe sezut si mai privesc in jurul meu o data insa nimic, Intind mana din care ieseau aburi si iau buretele scufundandu-l in apa si lipindu-l de gatul meu, apa curgand usor pe spate in jos, unindu-se din nou cu apa din cada. Imi ridic pe rand picioarele si le frec usor cu duretele, apoi mainile din dupa mai cateva minute in care am stat in vana, ma ridic, pornesc dusul clatindu-mi tot corpul. Pasesc usor afara din vana si scot dopul astfel toata apa din vana disparand pana cand m-am imbracat. Aveam o pereche de colanti negri cu bocanci nebri mai masculini si un maieu albastru inchis putin mai vaporos cu o geaca gen de piele care nu este deloc piele. Mi-am pieptanat parul lung roz si l-am prins intr-un coc, punanadu-mi o caciula maro, lasand bretonul gros sa stea putin prea lipit de frunte insa hei, cine o sa ma vada noaptea?
Deschid incet geamul de la baie, pun piciorul pe suportul de la prosoape si fac un salt, ma chinui putin si reusesc sa ies afara pe geamul de la baie. Ma uit la telefon si era ora 23:15 tocmai bine, aveam timp sa merg incet pana acolo. Becurile de pe strazi erau stinse cea ce era destul de ciudat insa luna plina lumina destul. Toata strada era adormita cea ce era ciudat, nu este atat de tarziu, sau poate pentru ei este. La intersectie merg pe o alta straduta, pe aceasta strada era casa bantuita, stau destul de aproape de ea stiu. Casa era exact in celalalt colt al strazi avand becul de pe strada aprins, Era ciudat, cum de pe celelalte strazi nu erau becurile aprinse insa in fata casei Esmeraldei era aprins. Fara sa imi dau seama sunt deja in fata casei. O adiere extrem de rece imi loveste trupul facandu-ma sa tremur si dintr-odata totul in fata ochilor mi se inpaienjaneste. Ca sa nu cad intind mana si ma prind strans de stalp insa parc as fi pus mana pe fire, simt cum curentul imi traversa trupul, Vroiam sa iau mana de pe stalp insa parca aceasta era lipita si o frica cumplita parca imi intra in corp odata cu curentul. In tot acest timp aveam ochi deschisi si priveam pe unul din geamurile casei, geamul cel mai intact, cel care nimeni nu a reusit sa il sparga. Deodata draperia se misca si in fata geamului apare o silueta subtire alba care ma privea cum eu eram curentata. Tot trupul incepea sa ma doara si ma inmuiam toata. Simteam cum toata pielea de pe corp imi este jupuita. Nu stiu de ce insa simteam ca acea fantoma era bucuroasa pentru cea ce mi se intampla.

-Saku! se auzi deoadata o voce de baiat. Fantoma a intors capul privindu-l apoi in urmatoarea clipa am fost aruncata tocmai pe partea cealalta a drumului lovindu-ma de un pom. Imi simteam trupul greu si eram foarte speriata, mai ca imi venea sa plang. Florin vine repede langa mine si ma ridica luandu-ma in brate. In timp ce el ma imbratisa, deschid ochi si vad cum perdeaua revine la cum era inainte, acea umbra alba indepartandu-se de geam si disparand.
-Saku esti bine? Ce s-a intamplat? ma tot intreba Florin in timp ce incep ma indeparta de trupul sau cald. Respiratia lui imi atingea incet fata insa timp ce eu il priveam fara macar sa clipesc. Imi simteam ochi cum ma usturau, simteam ca eram pe cale sa plang asa ca desprind din mainile sale si fac doi pasi in spate intocandu-ma pentru a nu imi vedea lacrimile. Eram atat de speriata si debea ma abtineam sa nu plang. Prind cu o mana maieul de pe mine si il strang cu putere de parca as fi vrut sa imi strang inima in pumn. Mai putin si muream, mi-am vazut viata trecandu-mi prin fata ochilor si eu nu puteam sa spun stop. Acum mai mult ca niciodata imi era frica sa intru in casa. In timp ce eu incercam sa ma calmez, fetele impreuna cu Marius deschisesera usa de la casa si intrasera.
-Bai! Aveti de gand sa stati asa sau sa intrati? intreba Marius incepand ca rada.
-Venim imediat! striga Florin, in glas simtindu-se nervi. Isi pune usor o mainile pe umeri mei si ma intoarce cu fata la el. Vi si tu? Daca vrei te duc eu acasa, spuse acesta privindu-ma.
-Nu, vin cu voi, nu imi este frica, spun eu desi imi tremurau picioarele groaznic si inima imi batea puternic, o simteam ca si cum ar vrea sa imi iasa din piept. Acesta imi da drumul si eu pornesc inaintea lui. Ajunsa in pragul usi simt un vant puternic, doar eu l-am simtit, era atat de rece insa m-am prefacut ca nimic nu se intampla. In tot acest timp Florin ma privit, probabil dandu-si seama ca ceva nu este in regula.

Imi bag primul picior in casa, era foarte intuneric insa imi iau inima in dinti si intru.

Sper sa va placa, astept cat mai multe pareri

Nu sunt eu Camelia, vei vedea ce se va intampla cu ea si sincer nu as vrea sa mi se intample nici macar in imaginatia mea

Vis sau realitate?

Imi bag primul picior in casa, era foarte intuneric insa imi iau inima in dinti si intru. Simteam cum tremuram din fiecare incheietura si parca de frica imi venea sa plang insa ma abtineam. Nu stiam ce se intampla cu mine, de obicei nu eram atat de speriata de ceva ce nici nu exista. Pierduta in gandurile mele nu imi dau seama ca incepusem sa inaintez destul de mult inaintea celorlalti care ma priveau putin speriati. Era ca si cum ma plimbam in propria mea casa doar ca aceasta este mai plina de praf si panza de paianjeni. Simt cum o mana grea se aseaza pe umarul meu si tresar putin speriata. Era Camelia care ma privea ciudat.

-S-a intamplat ceva Saku? Daca nu te simti bine plecam si ne intoarcem maine noapte, spune fata privindu-ma, tinand in mana o lantern. Lumina care o emana era lipita de perete observandu-se usor ca fetei ii tremura mana de frica si era de inteles si de ce.

Casa era una mare cu doua etaje. Jos avea un hol foarte lung si intunecat, tablourile putin rupte si ciudate, cu chipuri de oameni chinuiti de viata sau de boli, copii plini de bube sau care plangeau langa vreun mort, era de-a dreptul infiorator si trist in acelasi timp. Cum putea o printesa sa ii placa astfel de orori, probabil nu era prea intreaga la cap. Pereti albi sau mai bine zis ce a mai ramas din acel alb, erau mucegaiti, tavanul destul de crapat si plin de panze de paianjeni si jos gauri de soareci si bucati din tavan cazut. Casa era destul de ciudat construita, la incheierea acelui hol se vedea cum era o usa. Ajunsi in fata ei, asezam usor lumina lanternei pe ea si o privim mai indeaproape insa nu prea putem intelege prea multe deoarece era imbracata complet in panza. Ne uitam uni la ceilalalti apoi din nou la usa. Observand ca nimeni nu face nimic, ma apropii eu de usa si intind mana, strecurand-o printre panzele de paianjen. Se simtea destul de scarbos deoarece erau incredibil de umede si lipicioase. Imi strecor si cealalta mana si rup toata panza care imbraca usa. Nu ii vedeam insa simteam cum toti ma prinveau cu putin desgust insa nu prea imi pasa de parerea lor. Imi asez mana pe clanta. Inainte sa deschid usa privesc putin usa. Avea culoarea maro deschis si vopseaua in unele locuri se desprinsese, termitele mancasera deja o parte buna din ea. Fara sa mai stau mult sa ma holbez deschid usa, un scartait groaznic rasunand prin toata casa. Nu apuc sa deschid bine usa ca ceva o blocheaza. Mai impinge u de cateva ori apoi incearca si baieti si tot nu reusesc nimic.

-Acum ce facem? Intreba Marius, trecandu-si o mana prin parul sau blond ciufulit si rasufland, intorcandu-se cu spatele la noi. Dupa cateva minute in care am stat in fata usi nemiscati si fara sa scoatem nici un sunet, Marius se intoarce si o ia pe Amalia in brate si o saruta pe obraz. Toti ramanem socati prinvindu-i.
-Stiu ce trebuie sa facem, spuse acesta dupa ce ii dadu drumu lui Amalia care rosise toata. O strecuram pe Amalia in camera, ea este cea mai subtire dintre noi toti. Amalia auzind idea ,,stralucita’’ a lui Marius incepe sa tremure si fuge in spatele meu prinzandu-ma strans cu mainile de brate si prinvind speriata peste umarul meu. Ii simteam respiratia tremurata pe gatul meu, simteam cum este de-a dreptul speriata si ingrozita de aceasta casa, nu o puteam oblige sa intre in acea camera.
-Ma duc eu! spun dupa ce o privesc pe Amalia in ochi. Florin auzind asta ma prinde de brat si ma priveste insa eu evit sa il privesc.
-Esti sigura Saku? ma intreaba Camelia. Fara sa mai spun nimic imi fixez mai bine caciula pe cap, imi asez bretonul si ma pun langa partea deschisa a usi. Deoarece era ceva in usa nu o putusem deschide destul de mult si locul deschis era destul de mic.

Baieti prind de usa si o mai imping putin in timp ce eu debea ma strecuram inauntru. Tineam ochi inchisi deoarece imi era foarte frica, eram ingrozita insa nu vroiam sa le spun nimic. Ajunsa in acea camera, ma intorc spre deschizatura usi si intend mana pentru a-mi da o lantern. Cineva imi pune o lanterna rece in mana, nu stiu cine deoarece de la atata frica parca ramasesem oarba. Trag o gura buna de aer in piept si deschid ochi inainte sa aprind lantern. Raman stupefiata sa vad ca la vreo 3 pasi in fata mea statea acea sulieta prinvindu-ma. Acum ca era mai aproape de mine mi-am putut da seama ce este cu adevarat. Era o femeie destul de inalta cu parul lung. Avea pe ea o rochie lunga alba cu tot cu maneci care ii erau cam mari. Tinea capul putin intr-o parte si desi era destul de intuneric in camera puteam sa imi dau seama ca ma privea furioasa. Imi simteam si auzeam cum imi batea inima ca nebuna. Ma dau un pas mai in spate si ma lovesc de usa, inchizand-o. Incerc ca aprind lanterna insa imi tremurau mainile si am reusit sa o scap jos. Ma uit in jos apoi din nou la ea si ii zambesc usor desi imi cam venea sa plang. Aceasta se apropie usor de mine cu acea privire nebuna.si trece prin mine. O presiune groaznica imi apasa pe corp. Aud tipete si plansete de dupa usa. Vreau sa ma ridic insa tot aerul din acea camera disparuse si eu ma sufocam. Ii auzeam lovindu-se si batand in usa in timp ce plangeau, ce pateau? De ce fac asa?
Ma ridic cu greu si tremurandu-mi picioarele ma lovesc de usa. Lacrimile imi alunecau una dupa cealalta ca intr-o cursa si nu le puteam opri. Toata puterea pe care o avusesem in mine disparuse, eram neputincioasa in timp ce prieteni mei sufereau pe partea cealalta a usi. Incerc sa inspire insa nu aveam ce. Prind cu amandoua maini de clanta si trag cu toata puterea mea, incepand sa tip. Un scartait puternic se aude si in clipa urmatoare usa se desprinde din toc si cade peste mine, lasandu-ma lipita de podeaua rupta si murdara. Nu dureaza mult caci podeaua incepe sa scartaie si se rupe, cazand undeva jos. Imi simteam spatele ud si greutatea care statea peste mine era mult prea grea ca sa o pot suporta. Cazusem prin podea tocmai in beci. O lumina puternica apare de nicaieri si dintr-odata femeia pe care o vazusem in camera apare. Aceasta statea langa gaura pe care o facusem cand am cazut. Era plina de sange si ma privea zambind, Doream sa o injur insa ochi mi se inchideau, eram golita de toata forta pe care o avusesem. Incet totul in fata ochilor se face negru si fara sa imi dau seama adorm.

-Sakura! Sakura, trezeste-te! Te rog deschide ochi Sakura! Se auzea o voce de baiat strigandu-ma. O lumina puternica imi lovea ochi, facandu-ma sa ii strang cu putere. Simteam cum toata greutatea de pe mine se ridica insa in locul ei o durere groaznica imi invada trupul. Ma durea fiecare particica de imi venea sa urlu. Simt cum doua maini ma ridica usor si ma iau in brate, atingandu-mi usor chipul. Incet deschid ochi si incerc sa imi dau seama ce se intampla insa vedeam in ceata. Inchid ochi pentru cateva secunde apoi ii deschid, acum vazand mult mai bine.
-Sakura esti bine? Se auzi o voce tremurata de fata care statea la capul meu. Incerc sa ma ridic insa o durere groaznica de spate ma face sa tresar insa tot nu m-am lasat si m-am ridicat pe picioare privind in jurul meu. Eram intr-o camera ciudat desenata. Pe toti pereti, chiar si pe tavanul pe care il distrusesem in mare parte eu, era plin de desene, stele incadrate intr-un cerc, tot felul de cuvinde scrise cu rosu, era destul de inspaimantator,
Privesc din nou in jurul meu si nu o vad pe Camelia. Ma uit mai bine in jurul meu si tot nu o gasesc. Florin dandu-si seama, se apropie usor de mine si imi sopteste:
-Nu iti face griji, imediat ce vom iesi de aici ne vom duce sa o cautam. Ea a intrat aici imediat dupa ce tu ai rupt usa si cand noi am intrat tu erai aici jos insa nici urma de ea, imi spuse acesta inca privind in jurul ei.

Sper sa va placa cel de-al doilea capitol si astept cat mai multe pareri

Ma bucur ca il cititi si ca va place, o sa aduc si ultimul capitol saptamana viitoare miercuri sau joi.

Asa cum am zis, ultimul capitol, astept pareri.

Visul exista si in realitate

-Cum adica Camelia a intrat dupa mine? Voi tipati parca cineva va chinuia, ce a-ti patit? Sunteti bine? Intreba fata prinzandu-l pe Florin de tricou si strangandu-l are, apropiindu-l de ea si privindu-l furioasa in ochi in timp ce mainile ii tremurau de frica si durere. Acesta lasa capul in jos pentru cateva secunde apoi il ridica si o privi din nou.
-Noi te-am strigat pe tine, am strigat mult, am lovit usa ca sa o deschidem insa auzeam doar un ras de femeie si apoi tu ai rupt usa. Noua nu ni s-a intamplat nimic, uita-te si tu, suntem neatinsi.
-In caz ca ai uitat, sora ta a disparut. Cum Doamne a disparut? Nu era in fata voastra? Il intreba din nou strangandu-l mai tare. Amalia privea toata scena dintre cei doi cu ochi in lacrimi in timp ce Marius statea jos tinandu-si ambele maini in par, ascunzandu-si chipul. Ii privesc si o furie uriasa imi acapareaza tot corpul. Imi venea sa ii lovesc pe toti pentru ca nu au avut grija insa intr-un fel nu era vina lor.
-Jur Saku ca ea a intrat imediat dupa ce tu ai rupt usa si ai cazut prin podea, ea a intrat si cat ai clipi nu a mai fost. Si Amalia era exact langa ea, Camelia a disparut pur si simplu, am crezut ca poate a cazut si ea insa aici te-am gasit numai pe tine. Trebuie sa o gasim si sa plecam din casa asta! Spuse aceste asezandu-si mainile peste mainile mele. Il privesc furioasa pentru cateva moment dupa care il imping.

Incaperea era destul de joasa deci ca sa iesim era destul de usor. Marius a urcat si a ajutat fetele dupa care l-au ridicat impreuna pe Florin. Pentru cateva momente nimeni nu a spus nimic si nici nu s-a miscat, parca erau inghetati si respirau din ce in ce mai greu. Temperatura parca scadea pe fiecare secunda tot mai mult, aerul cald pe care il expirau ingheta si arata ca si fumul de tigara.
Dintr-odata un tipat foarte puternic de fata se auzi de sus de la etaj. Acel tipat se oprea si reincepea sau continua intr-una. Parea a fi in mari dureri.

-Camelia! sopti Marius si il privi pe Florin care se uita spre scarile care duceau la etajul de unde credeam ca se afla fata. Desi se vedea pe chipurile lor ca vor toti sa o ajute pe fata, nici unul nu indraznea sa urce, ci doar se priveau si taceau parca asteptand ca unul sa fie mai curajos si sa o ia inainte. Tipetele ei incepeau sa se auda din ce in ce mai pline de durere pana cand incetara si rasunara inca o data insa foarte putin. Parca incepeam a le aud inimile cum bateau si respiratia greoaie. Le era frica si mie imi era si mai tare. Ma dureau toate insa cel mai tare ma durea inima, imi venea sa ma omor singura, ma uram pentru ca devenisem o asemea lasa.
-Ce fel de frate esti tu ticalos las ce esti? Ii spun uitandu-ma urat la el apoi incep sa alerg spre scari si urc, insa oprindu-ma pe la jumate si ii privesc din nou cu sila. Nu aveti de gand sa veniti? Voi chiar sunteti prieteni ei ticalosilor? si fara sa mai continui urc la etaj. Desi nu priveam inapoi ii auzeam cum urcau si ei incet scarile pana cand se aude un scartait de usa si privesc inaintea mea. Usa din capatul holului era jumate deschisa si acea fantoma statea si ma privea, tinand capul intr-o parte si zambind ca o nebuna care nu si-a mai luat de mult medicamentele. Aceasta se uita inapoi in camera si reintra, trantind cu putere usa.

Pentru un moment simtisem ca timpul se oprise insa imediat imi revin si incep sa pasesc sper usa, doar pasi mei auzindu-se. Ma intrebam oare unde sunt ceilalti? Ajunsa in fata usei, stau cateva clipe si inghit in sec, o picatura sarata de transpiratie imi aluneca pe mijlocul spatelui, facandu-ma sa ma indoi de durere si usturime. Nici nu stiam ce patisem exact insa acum parca toata ma dureau mai rau ca prima data. Simteam cum siroaie de apa imi aluneau din cap, pe frunte si in jos pe fata, unele continuand pe gat si altele cazand pe haine. Expira tot aerul pe care il avea in ea si apara pe clanta deschizand usa cu un scartait groaznic care a rasunat prin toata casa. O adiere puternica de vand veni din acea camera si ma lovi, facdn doi pasi in spate si inchizand ochi pentru un moment, dupa care, tinand ochi inchisi inaintez in camera, usa trantindu-se in spatele meu. Mai inghit odata in sec si deschid ochi insa cea ce vad ma lasa fara grai si ochi mi se umplu de lacrimi reci. In fata mea stateau spanzurate patru trupuri aproape dezbracate si murdare. Erau ei, prieteni mei erau spanzurati de tavan, taiati din cap pana in picioare, erau pur si simplu scrisi chiar si pe degete. Cuvinte, sute fara de nici un inteles erau imprimate pe trupurile lor din unele inca curgand sange. Eram inghetata. Nu puteam nici sa plang, nici sa tip sau sa ma misc, pur si simplu ii priveam. Simt cum picioarele mi se inmoaie si cad intr-o baltuta. Mainile mele se miscau incet in acel lichid rece pe care parca imi era frica sa il privesc. Imi las incet capul in jos si imi ridic mana pentru a o privi. De pe mana mea si de prin haine curgea doar sange. Simt cum acea transpiratie tot imi aluneca din ce in ce mai multa si incep sa mi-o sterg cu dosul maini, si acesta era sange. Lipsita de puteri si cu ochi in lacrimi cad intinsa pe podeaua rupta cu ochi la prieteni mei insa privirea imi aluneca spre fereasta si o vad din nou. Acea fantoma statea si privea pe geam, tinand perdeaua in mana. Cu ultimele mele puteri ma ridic inca tremurand si ma indrept spre geam taraindu-mi picioarele si plangand de durere. Ajunsa langa geam, in partea stanga a fantomei, privesc si eu pe geam si……eram eu, eram langa stalp si priveam spre acest geam.Vad cum o masina se apropie de mine cu viteza si ma loveste aruncandu-ma la cativa metri departare, murind intr-o balta de sange inca privind spre geam. Nu imi venea sa cred. Cum puteam eu sa fiu acolo cand eram si aici . Fantoma intoarce capul spre mine si zambeste oarecum malefic. O privesc si simt cum ma prabusesc. Totul in fata ochilor se intuneca.
Simt miros de trandafir, mirosea atat de frumos incat parca imi venea sa zambesc insa nu puteam. Dintr-odata se auzi o voce tremurata de femeia care imi sopti incet la ureche: grabeste-te! Auzind acea voce tresar si deschid ochi larg privind in jurul meu insa ce vad ma lasa fara cuvinte, eram in dus, in cada, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Intind mana si i-au telefonul privind ora: 00:01.Ora 00? Inseamna ca eu am adormit in cada, am intarziat. Inghit in sec si sar din apa imbracandu-ma fara macar sa ma sterg. Sar pe geam si incep sa alerg pe strazile lumina doar de luna. Ajunsa in fata casei raman inmarmurita in mijlocul soselei privind la geamul la care statea fantoma si privea. Trebuia sa fie si copii acolo, incercam sa ii vad insa nu puteam. Dintr-odata langa fantoma apar….eu. Uimita, trag o gura mare de aer insa o lumina puternica apare din stanga mea. Intorc privirea si vad o masina care se apropie cu viteza spre mine. Petru a secunda timpul se opreste si privesc inapoi pe geam, inca eram acolo, eu, eu visasem asta, oare inca visam? Cum se poate asa ceva? Insa in clipa urmatoare simt cum sunt lovita de masina si aruncata. Ma lovesc cu putere de asfalt, simtind racoare la cap. Priveam cerul, era destul de frumos, erau doua patru stele mari si mai una mica care insa stralucea cea mai tare. Intorc capul spre geam si cu ochi in ceata insa mai vad fantoma stand in fata geamului si eu langa ea. Totul se face negru iar eu nu mai simt nimic.
[u]

Multumesc si ma bucur nespus de mult pentru ca ti-a placut :P

Ma bucur foarte mult ca l-ati citit si ca vi-a placut

Am trecut si eu pe aici si sa sti ca nu mi-asi fi dorit sa fiu in locul Sakurei! Dar pana la urma a murit nu?

Da, a murit lovita de masina stiu,ciudat sfarsit dar na.....celalalt va fi cu un final mai fericit

Buna...am trecut si eu pe aici...cam tarziu,stiu!
Sa sti ca imi place mult si as vrea sa faci si un fic cu o poveste de groaza! Pt ca sa sti ca ai talent