Este o ideea originala, cel putin eu una n-am dat de ea. Sper sa va placa.




Capitol I-Amintirile-s crude.

Imi aduc aminte vag despre viata mea, in trecut eram o simpla fetita care nu avea habar de lumea vulgara si rea din exteriorul bratelor mamei ei. Mereu imi venau intrebari in minte care de care mai ciudate, cum ar fii: De ce eu? De ce nu am murit cand m-am nascut? De ce nu sunt iubita? Mereu eram obsedata de toate aceste intrebari. Am fost educata sa tratez acele subiecte cu dezinteres, nu faceam asa. Eram fascinata de toate cunostintele "prietenelor mele". Mereu eram in cautarea unui grup de copii in care sa ma pot integra mai bine, insa cu totii erau sub conducerea "ei". Sa vezi ca nu esti bagata in seama de nimeni de parca ai fii invizibil este dureros. Daca as lesina acum, ar veni cineva sa ma ajute? Desigur ca nu, eu nu pot fii iubita. Am stat in umbra, in umbra ei, atata vreme. Ea era cunoscuta de toti, cea mai populara. Din clasa mea eu eram cea mai urata, eram si inca sunt complexata de asta. Cand micuta floare a incercat sa infloreasca a fost smulsa din pamantul cald si primitor. Aruncata pe asfaltul rece si calcata in picioare, de ei, de ea, de el. Baiatul indragit de mine era un idiot. De ce?
Nu aveam propria viata, traiam in povesti, de dragoste, de aventura.Aveam o locuinta modesta, destul de mare, incapatoare, curata si ordonata. Mama mea, o femeie inalta, se vera cu o privire crunta. Mereu se ducea si lucra peste noapte ca se ne putem intretine. Bunica o sfatuise sa-si refaca viata alaturi de alt barbat, nu a acceptat, a ales sa-si sacrifice viata pentru mine, fiica ei. Prima data am crezut ca a facut-o din dragoste fata de mine, insa se comporta de parca ar fii fost obligata.
Bunica, o necioplita, nu m-a iubit, sunt sigura de asta nu a aratat-o niciodata. Nu eram apreciata deloc.
Cand se intampla sa i-au o nota mare la profesoara Monique veneam entuziasmata la mama si-i spuneam de isprava mea. M-a privea indiferent apoi isi intorcea privirea insprea alta parte spunandu-mi vorbe cum ar fii: Du-te in camera ta!, Nu-i mare lucru, cand vei avea studi superioare, cand o vei intrece pe verisoara ta, atunci, dar numai atunci sa vi sa-mi spui de "marea ta isprava", dar dupa drumul pe care l-ai ales in viata sunt sigura ca n-o sa ajungi acolo. Mereu aceleasi vorbe ca arcurile de fier ascutite si dureroasa. Stiam ca ea nu a fost iubita de familia ei care nici nu se poate numi familie, dar nu trebuie sa se razbune pe mine. Mereu cu ganduri supreme, ea era doar Doamna Nasta. Sa plang, nu puteam, mi-ar fii atras atentia ca nu am de ce, ca sunt o fetita nesimtita fara cei sapte ani de acasa si rasfatata. Casatoria parintilor mei nu a fost acceptata de toata familia, bunica si matusa s-au impotrivit, totusi decizia Domnului Nasta era de neclintit. S-au casatorit, ura lor pentru mine si pentru mama crestea pe zi ce trece ascunzandu-se dupa o masca a inselaciunilor, insa asta nu le impidica sa ma loveasca cand era lumea mai draga. Am inchis aceste ganduri si sentimente intr-un coltisor din mica mea inimioara si mi-am continuat viata asa cum trebuie , fara griji ocupandu-ma numai de teme.
Dupa acele intamplari din familia mea am inceput sa-mi caut o prietena cu care sa ma inteleg. Marea intrebare era pe cine? Cine ar vrea sa fie prietena mea, fetita care nu trecuse niciodata de acel gard rosu sangeriu. Nu vazusem pe nimeni de dupa aceste porti inalte si infioratoare, rareori mai auzeam glasuri de copii si rasuri melodioasa. Stateam asezata pe pamantul caldut ore intregi si ascultam susotelile lor, chiar daca nu intelegeam nimic era ca o muzica clasica pentru mine. Dupa cateva zile mama a vezit la mine cu hainele mele noi si frumoasa, m-a ajutat sa ma imbrac cu o rochita pana la glezne de culoare neagra, cu un dres alb si calduros si cu pantofiorii negri da-ti cadou de matusa Marna. Glasul meu suav se auzi in camera micuta, camera mea.

- Mami, unde vom merge?
Se uita putin uimita la mine apoi masca acel sentiment ignorandu-ma. Ma duc cu ea la masina neagra si urcam. In scurt timp eram in drum inspre o destinatie necunoscuta. Sa o intreb unde mergem? Mai bine nu. Ochisorii mei se inchisera incet incet, nu trebuie sa ma opun vreau sa raman treaza.

Povestit de catre narator:

Dorinta fetitei nu fu insa implinita. Deodata masina se opri in fata unei gradinite, femeia cobori din masina si se duce la micuta faptura adormita de pe bancheta din spate. Deschise portiera si se apleca usor, oi lua in brate pe micuta cu grija sa n-o trezeasca, o duse pana mai aproape de gura si ii saruta crestetul capului. Se duse impreuna cu fata la masina alaturata din care iesi o femeie blond, slaba si inalta, aceasta intinse bratele spre fata. Mama i-o dadu, se cutremura putin stiind ca o sa o vada peste mult timp, dar stia ca e spre binele ei, ascunse acel sentiment rapid si plexca in pas alergator spre masina sa. Femeia blonda puse copila pe bancheta din spate si placa la drum. Acolo pe bancheta din spate se mai afla o fetita micuta si dragalasa, frumoasa foc.






Stiu ca nu prea sunt citite ficurile astea, dar imi incerc norocul.

Hi!! Dupa cum m-ai rugat am ajuns pe aici.. Mi se pare interesanta ideea doar ca e cam folosita hestia cu copilaria dureroasa. Dar binenteles ca tu o poti dezvolta altfel. Descrierea ta imi place. Imi place totodata ca te-ai axat pe cea sentimentala. Si ti-a iesit foarte bine. Ma intreb cine e fetita suferinda? Cum o cheama? Off.. Imi vine sa plang.. Scuze, dar sunt cam sensibila la astfel de povesti. Adica cum pot unele mame sa se comporte asa? Astept next si sper sa ma anunti. Te-am huguit si pupacit!! ByE, my darling!!

foarte interesanta povesyea ta. Imi place cum ai descris totul, mai ales partea sentimentala. Ai talent si te pricepi foarte bine. Am impresia ca e vorba pana la urma de Sakura si Ino, dar nimic nu e sigur. Sper sa ai succes.

Buna, dragele mele!. Ma bucur tare mult ca va placut, a fost facut la miezul noptii si postat a doua zi, de momentele de inspiratie. Am adus si capitolul doi, sincer nu e prea reusit, dar sper sa va placa. Craciun fericit!


Capitolul II - Prima mea prietena





Masina o lua pe autostrada, destinatia finala fiind un orfelinat. Micutele plapande dormea linistite nestind ce viata cruda urmau sa aibe. Masina se opri in fata orfelinatului, doua dintre ingrijitoare venisera si le luara pe fete. O femei imbracata sobru iesi in calea doamnei care le adusese pe fetite. Intinse mana si primi un plic mare cu bani pentru ingrijirea fetelor. Ingrijitoarele le dusera intr-un salon plin de paturi de copii. La asezara cu grija si plecara. Prima micuta isi deschhise ochi si privi patul de langa ea. In patul acela se afla copila femeii blonde.

Povestit de catre Bella

Priveam inspre patutul alaturat si ma intrebam unde sunt. Ma ridic in sezut si ma uit dupa mama, nu e in camera. Toate paturile din sala sunt ocupate de cate un copil. Ce este lucul asta? Gradinita? E ora de somn? Imi tintuiesc privirea inspre usa dubla sperand sa-si faca aparitia mama. Un cascat ma opreste din visare si ma uit la micuta de langa mine. Se ridica in sezut si lasa sa se vada doi ochi caprui. Zambeste si ma intreaba unde suntem. Ii spun ca nu stiu si ma uit in continuare la usa.
- Mama a spus ca va veni diseara sa ne ia si ca ma voi intalni cu o fetita, cred ca tu esti aceea.
Avea unul dintre cele mai gingase glasuri pe care le auzisem. Pielea sa alba ca si laptele, parul sau saten inchis lung pana la jumatatea spatelui. Ma intreba de ce nu am parul scurt. Mama niciodata nu a vrut sa am parul lung. Spunea ca am parul des si constituie o munca nefolositoare ingrijirea lui. Ii raspund si schitez un mic zambet gingas.
- Ce pacat! Sa nu ti-l mai tunda nimeni! Parul este una dintre podoabele unei fete, in felul acesta putem arata ca suntem speciale si putem atrage atentia.
Scoate limba si incepu sa zambeasca cu gura pana la urechi. Imi spuse ca sunt foarte frumoasa.
Se dadu jos din pat si veni in al meu. Imi intinde mana si ma intreaba daca vreau sa fim prietene.
-De ce ai intins mana?
- Nu prea ai socializat cu copiii, nu? Nu-i nimic. Cand cineva iti intinde mana lui inseamna ca vrea sa va salutati sau sa spuneti un pact apoi sa cadeti ambi de acord.
Am spus ca sunt de acord sa fim prietene si am adormit amandoua in patul meu.
Seara a venit si noi odata cu ea ne-am trezit. Ne uitam in camera dupa mamele noatre si vedem ca nu este prezenta niciuna. Ma ridic in capul oaselor si merg in fuga la una dintre ingrijitoare si o intreb unde suntem si unde e mama.
- Draga mea aici este un orfelinat. In orfelinate copii sunt adusi si luati de parinti in vacante.
Plec inspre patul meu dezamagita de raspunsul primit. Ma urc in pat si ma asez imbufnata, ii spun Danei ce am aflat iar aceasta lasa capul in jos unflandu-si obrajori. Incep sa plang silentios, aceasta la auzul unui suspin de al meu isi ridica capul si ma priveste.O intreb de ce plange si ea imi spune ca si-a facut promisiunea sa nu mai planga niciodata apoi imi arata doua tavi cu mancare. Incepem sa mancam amandoua. O femeie batrana intra in camera si ne intreaba ce poveste vrem sa ne fie povestita. Au ales " Ratusca cea urata". Ascultam cu dezinteres povestea, nu-i nevoie sa-mi aminteasca cineva ca aceea poveste seamana foarte mult cu a mea. Dana se uita la babuta aceea cu lipsa de interes. Batrana o vede si o intreaba de ce se uita asa. Dana foarte calma raspunde ca mama ei i-a mai citit-o de zeci de ori si ca acum nu mai are niciun farmec. Femeia o cheama la ea si o pune sa povesteasca totul.
- De la sfarsit la inceput sau de la inceput la sarsit?
Femeia ramane muta de uimire si spune ca nu a mai vazut o asa fata tupeista de varsta ei in viata sa.
Dana se aseaza pe un scaun inalt si incepe sa povesteasca calma. Dupa ce termina se auzira un ropot de aplauze.
Dana coboara de pe scaun si se apleca in jos in semn de multumire pentru aprecierile primite. Toate ingrijitoarele se stranse in jurul ei si incepusera sa susoteasca nervos. Suntem anuntati ca de maine va incepe gradinita si ca toti copii de sase ani, printre care si noi doua, vor merge la gradinita. Suntem duse la baie si incepem sa ne spalam, ne imbracam in pijamale cu ursuleti si cand orologiul a batut de ora noua seara luminile sau stins.
Am adormit cu toti si ne-am indreptat inspre lumea viselor unde totul este perfect si eu o am pe mama alaturi.


Craciun fericit! Sper ca va placut!
Scuza-ti marimea capitolului! Niciodata nu-mi ies mari.