Hmm ...am decis sa-mi fac primul fic. Va fi unul cu mult SF....
*Pentru inceput vreau sa va spun ca o sa fie ceva de genul asta:
Sakura- din anii 1700 ( ma rog sa zicem ca pe-atunci traia Naruto si restu....)
Sasuke-2011



Lectura placuta!



CAP I-Partea I

Sakura POV:


Batrana luna imi spunea ca este tarziu, asa ca m-am trantit in "patul" meu. Aveam o perna sub forma unui cilindru din matase argintie si o plapuma de aceeasi culoare, cu cateva fire roz. Patul meu era pe podea, ca orice pat din Konoha. Cel putin, asa credeam eu. Ma gandeam la Sasuke. La unicul si incomparabilul Sasuke. Parul lui asemeni noptii si ochii lui ca si onixul putea fermeca pe oricine. Dar, era doar al meu. Eu si Sasuke eram iubiti de la o vreme si ne intelegeam foarte bine. Era perfect asa cum stateau lucrurile, doar ca eu nu le stiam aprecia la fel de mult cum trebuia.
Deodata, un praf de un albastru deschis imi zbura deasupra ochilor. Inainte sa reactionez, pleoapele mi s-au inchis si am adormit.
Mi-am deschis incet ochii, dar nu mai eram in camera mea. Eram pe dealul ce ducea la prapastia de la marginea satului. Eram sigura de asta, simteam vantul rece cum imi adie prin par si imi ingheata simturile. Am inchis ochii un moment, dupa care am privit imprejurimile. Ochii mi s-au inundat de lacrimi. Am inceput sa tremur ca niciodata. Era...Sasuke! *Nu, nu poate fi adevarat!*
Era acolo, zacand intr-o balta de sange. Pe obraz ii curgea sange din ochiul lui, iar pe abdomen ii sangera o rana cum nu am mai vazut vreodata. Nu se misca. Parca cerul a cazut pe umerii mei. Am cazut langa el, strigand:
-Saaasukeee! Cel mai mare strigat care a venit din inima mea sfasiata. I-am spus cat de mult il iubesc si ca nu pot trai fara el. Dar tot nu se misca. Statea acolo, zacand fara sa faca nimic.
Dar nu se terminase. Am auzit niste tropote de cai venind de aproape. Ii puteam vedea. Urmareau o fata, care fugea cat o tineau picioarele. Avea zgarieturi prin tot corpul, sangera. Se apropia de prapastie. Inima mi-a inceput sa bata tare. Vroiam s-o ajut, dar eram neputincioasa. Exprima atata mila, imi sfasia inima, pentru ca presimteam ca o sa se intample. O sa cada in prapastie sau o vor prinde oamenii de pe cai. Parul ii flutura in vant. Un par roz de culoarea florilor de cires. In urma ei lasa lacrimi cristaline care erau calcate de copitele cailor. A ajuns la marginea prapastiei, era departe de mine. Imi parea cunoascuta, dar nu o vedeam foarte bine. Un om a descalecat si i-a sfasiat abdomenul fetei cu o sabie lunga. Am coborat o fractiune de secunda capul, nu mai puteam privi. Cand mi-am ridicat incet capul, fata si-a intors privirea spre Sasuke. Am putut-o vedea mai bine. Eram...eu! Atunci chiar m-am speriat asa de tare, incat eram gata sa strig. Imi era foarte frica, o frica de moarte. Asistam la propria-mi "moarte". Parca simteam sabia care i-a atins fetei corpul, racoare ei imi strapungea corpul. Fata nu-si mai muta privirea de pe Sasuke, plangand. Atunci celelalte sabii i-au patruns corpul. Atunci fata a cazut pe jos. Parul ei cadea incet in adierea vantului, dar intr-un final, au atins pamantul. Un om a luat-o pe fata de par si l-a legat de cal. S-a uitat imprejur, iar atunci m-am speriat, am crezut ca ma vede. Dar nu m-a observat. Eram...invizibila.....sau doar un spirit, ceea ce a ramas din fata? L-am recunoscut. Era Orochimaru. *Oare s-a razbunat pe Sasuke ca l-a parasit? Dar cu mine cum ramane? Eu cum am ajuns moarta?*. Am incercat sa fac ceva, dar am simtit si restul sabiilor ce imi patrundeau in corp. Am cazut in genunchi, plangand. *Oare la asta se va ajunge, intr-un final?*.
M-am trezit speriata, plangand. Am rasuflat usurata, dandu-mi seama ca a fost doar un vis. M-am ridicat vroind sa iau o gura de aer dupa toata "aventura" din somn. Mi-am luat repede costumatia favorita. Dupa ce am terminat, privirea mi-a fost atintita pe o pata de sange. Nu una mare, dar totusi o pata de sange. Mi-am amintit ca acesta era tricoul pe care l-a purtat acea fata, mai precis eu. M-am speriat umpic, dar am crezut ca este doar o pata de sange de la antrenamente. Nu aveam de ce sa ma ingrijorez.
Am iesit din micuta mea casa, plimbandu-ma pe strada. Ma simteam urmarita, dar nu vroiam sa intorc capul. Mi-era frica sa nu mi se adevereasca visul. *Linisteste-te, Sakura, in vis, oamenii erau calare.* Fara sa vreau, am intors putin capul si am vazut sabii in lumina lunii. Oamenii au inceput sa fuga spre mine. Atunci m-am speriat rau. Am inceput sa fug din rasputeri, in timp ce lacrimi amare imi curgeau pe obraz. Ma indreptam spre prapastie. Nu aveam cum sa mai ocolesc acum. Vedeam tot ce s-a intamplat in vis in fata ochilor. Cum sarmana fata a fost omorata atat de crud, dupa care trasa de acel cal. Mi se facea frica de realitate. Speram sa nu fie Sasuke acolo, mort. ma rugam in gandul meu cat de adanc puteam. Am ajuns langa prapastie. Sasuke era acolo. Inima mi s-a sfasiat in mici bucatele. Nu puteam sa-l vad asa jos, fara nicio aparare. *De ce? De ce????*.
-Nuuuuuuuuu! Sasuke te rog!!!!!!!!!!!
Auzeam pasi venind spre mine. Simteam cum piciorele mi se inmoaie, nu ami speram nimic, vroiam sa se termine. Dar am continuat sa fug. Am ajuns in fata prapastiei. Pe partea cealalta era o padure. Intr-o fractiune de secunda mi-am zis sa sar.* Ce de poate intampla mai rau de-atat?*
Simteam cum picioarele mele s-au dezlipit de pamant. Ma gandeam la familia, la prietenii mei, dar la Sasuke. Cum puteam sa-l las asa? Nu am stiut aprecia ceea ce am avut. Prieteni , familie, dragoste adevarata. Acum nu mai puteam face nimic, speram doar sa se termine cu bine.


N-a fost prea mult SF, dar na.... O sa fie in urmatoarea parte, o sa vedeti.
A ...si, cum vi s-a parut?

Am venit shi cu nextu`
Aici apar "reincarnarile". Vreau sa spun ca Hana( reincarnarea lui Sakura) va arata la fel ca Sakura, Shin la fel ca Sasuke, Amaye la fel ca si Karin, etc.....


CAP I -partea a II-a

~Flasback~ (Anul 2011, august)

POV "Hana" sau Sakura ( este vorba despre o reincarnare sau cv de genu`)
Era o zi calda de vara. Mingea aurie de foc trimitea raze calde pe pamant. Stateam pe banca, intr-un parc din New York. Copacii si florile se imbinau perfect in acea dupa-amiaza de vara. Eu desenam peisajul minunat, aprofundata in ganduri. Doi baieti s-au asezat pe banca din fata mea. Privirea unuia dintre ei mi-a atras atentia, parul lui ca si o noapte senina, ochii asemenea onixului, fata alba ca zapada, parca era un inger trimis pe pamant. Am stat la el, imaginandu-mi ca sunt intr-o alta lume, doar cu el. Am simtit cum se aprinde o flacara in inima mea. Creionul meu a inceput sa-i deseneze chipul angelic. Nu trebuia sa ma uit la el de mai multe ori, undeva adanc in mine stiam cine este el. Cand am terminat desenul, baiatul era plecat de mult. M-am uitat in jur si am vazut-o pe verisoara mea, Amaya . Alerga spre mine.
- De ce nu m-ai asteptat in locul? intreba Amaya deabea respirand.
- M-a fascinat parcul asta....Nimic mai mult.


Amaya POV

Eu si Hana eram pe un mic vapor, vaporul nostru, in drum spre Japonia. Bunica ne astepta. Ea era patroana unei mari firme si urma sa-i lase tot lui Hana.
-Verisoara, nu vreau sa merg in Japonia. Spune-i bunicii ca mai stau aici, spuse Hana.
-Nu fi prostuta! Stii ca toata compania se bazeaza pe tine!
-Nu poti lua tu tot ? Stii ca eu nu ma pricep la afaceri....
-Tu esti mostenitoarea de drept, stii!
Intr-o fractiune de secunda m-am enervat si am impins-o pe Hana. Ea a zburat peste vapor, drept in apa. Atunci m-am panicat si am cautat colacul de salvare. L-am luat in mana dar mi-am reamintit ca daca Hana pateste ceva, eu voi prelua compania. Asa ca am lasat-o sa se inece.
Am sarit din vapor si am inotat pana la mal, dupa care l-am sunat pe tata sa trimita un avion sa ma ia. Planul meu era stabilit. Urma sa spun ca nu m-am intalnit deloc cu Hana, totul era perfect........

~FlashEnd~( 2012, Septembrie)


Autor POV:

Bunica a suferit mult dupa pierderea Hanei, nu se impaca cu ideea. Fata nu avea parinti, doar pe bunica ei o avea, iar bunica doar pe ea. Intr-un final, i-a lasat compania Ayamei, dar pana aceasta facea varsta majoratului, a angajat un tanar promitator, pe Shin ( reincarnarea lui Sasuke).
Inapoi la Sakura. Ea s-a trezit intr-un mic apartament, casa unei fete dragute pe nume Maya.

Sakura POV

Tot ce-mi amintesc era ca zburam, dupa care m-am trezit intr-o camera. M-am uitat imprejur, ca o teama ce se putea distinge dupa orice miscare pe acre o faceam. Ochii mi s-au marit cand am intalnit ceva mare, cu carti in el. Pe o masuta veche era o cutie care parea sa-mi urmareasca orice miscare. M-am simtit inconjurata de nerealism. *Oare acesta este raiul?*. Am vazut o fata imbracata cu un tricou si ceva stramt. Avea niste fire ce duceau la ureche si un fel de caramida care palpaia. Ea avea ochii inchisi si se blansa.
-Esti bine??? De ce te balansezi?
Fata a deschis brusc ochii si s-a dat un pas in spate, speriata.
-Si tu erai sa mori si ai fost adusa aici?
Adolescenta a luat o chestie rotunda cu un maner si am ameninta cu ea. Am vrut sa iau kunaiul in timp ce ma dadeam in spate, dar nu am reusit, pentru ca nu era acolo. Ea s-a uitat la mine ciudat si a spus sa astept acolo, dupa care a luat-o la fuga.
Eu m-am impiedicat si am cazut pe o chestie cu butoane. Atunci cutia aceea s-a aprins( TV-ul) si a aparut un om care indrepta o sageata spre mine. M-am speriat si am impins cutia pana s-a lovit de podea, scotand fum. M-am dat in spate si am cazut peste un fel de lampa care a aprins un fel de panza ce atatrna pe geam. M-am speriat si ami tare si am inceput sa suflu. Atunci a aparut Maya care a scos un tipat ascutit, dupa care a luat un fel de cilindru rosu cu care a tras in foc, stingandu-l.
A plecat capul in timp ce imi ceream de nenumarate ori scuze.

Ei bine, asta a fost! Zbye!

Imi place, te rog sa pui nextu ca de nu!!!!!!!!!!!!!