It's called love.

Subiect: It's called love. Vin 20 Apr 2012, 16:39

Am venit si eu cu un fic. La inceput poate prea o poveste cliseica, dar nu e. Vreau critica, sa stiu unde am gresit si unde nu.

Capitolul 1.

Stau in curtea scolii, privind bataia din fata mea. Ochii mei caprui se uitau socati la scena ce se desfasura. Brunetul, fratele meu, era inalt si bine facut. Fiind in ultimul an de liceu. Celalalt pusti, pe care n-am nicio idée cum il chema, isi lua acum o frumoasa bataie. Pentru ca a indraznit sa se dea la mine, iar cand a vazut ca il refuz a inceput sa ma pipaie. Noroc ca a aparut Mike.
- Gata ! Haide, Mike. Nu-ti mai pierde timpul cu pustiul asta. strig eu la el.
Nu am niciun chef sa mai priveasca scena aia infioratoare. Nu suport sangele, bataile de orice fel sau chiar si boxul. Ziua de azi importanta pentru fratele meu. Se intorc in oras vechii lui cei mai bunii prieteni. Alexander care se mutase in Paris impreuna cu familia sa si Eric care s-a dus sa lucreze ca model in New York. Nu era deloc genul lui. Nici macar nu dorea sa faca asa ceva in viata. Se simtea atat de incomod in fata camerei, incat zici ca il manca. Dar avea nevoie de bani, parintii lui au murit cand el era doar un copil neajutorat. Trebuie sa se descurce singur acum, asa ca accepta sa faca pe modelul pe banii frumosi. Din baiatul sarac ce era in Miami, a devenit supermodelul bogat din New York.
In cateva minute am ajuns si noi acasa. Stam singuri, deoarece ai nostri sunt mereu plecati. Mama, Olivia Whitfield, era un important medic neuroghirurg. Ce pleca in diferite tari, sa cunoaca altii medici sis a gaseasca leacul la diferite boli.Tata, Jacob Whitfield, era un important om de afacer. Dar acum s-a stabilit in L.A, pentru o afacere importanta. Mi-au promis ca duminica vin la pranz, iar pana atunci o stam cu Eric si Alex. Mike e incantat ca vin vechii lui prieteni la noi. Nu l-am mai vazut de mult asa emotionant.

Suna la usa. Cum Mike era in bucatarie, punea sticlele de bere in frigider, era datoria mea sa deschid la usa. Erau Alex si Eric. Wow. Cat se pot chimba oamenii in trei ani. Alex, este un brunet bine facut, cu un chip perfect de zici ca e sculptat. Nu degeaba am fost indragostita de el in clasa a sasea. Eric, a fost unul din cei mai buni prieteni ai mei. Da, ai mei. Era cel mai bun prieten al lui Mike, si probabil deasta se comporta asa frumos cu mine. Dar eu mereu l-am coniderat un bun prieten. Trebuie sa recunosc, s-a schimbat. Din baiatul slabut si prapadit, a devenit un tip inalt, bine facut. Ah, e superb. Nu degeaba castiga bine ca model.

- Piticanie, tu esti ? ma intreaba Eric. Da, eu sunt. Ce ? Acum ca sunt pe tocuri si am forme, numai ma recunosti ? Se pare ca Eric nu e singurul schimbat. Numai sunt copilul de treisprezece ani pe care il stia el. Arat mai bine si sunt mult mai matura decat multe tipe de varsta lui.
- Nu mai ma recunosti ? il intreb eu luandu-l in brate. Cand eram mica il imbratisam pentru ca era un bun prieten, acum o fac ca sa profit putin. Oare a inceput sa-mi placa Eric ? El nu s-ar uita niciodata la mine. Sunt sora mai mica a prietenului sau cel mai bun. Ma considera un copil, desi am saisprezene ani si diferenta dintre noi e doar de doi ani.
- Cum as putea ? Mike, fratioare ce i-ai at sa manance timp de trei ani ? Arata bine ! spuse Eric cu o voce amuzata. Serios ? Acum ti-ai dat seama. O zice de parca eu ar fi trebuit sa arat ca la treisprezece ani sis a fiu urata. E frustant, sa fiu mereu sora mai mica a lui Mike. Desi ma comport mult mai matur decat el si daca ne vezi impreuna pe strada, el pare fratele mai mic, nu eu.

- Hei, hei ! Eric. E sora mea mai mica. Poti sa zici ca e draguta, frumusica dar aptine-te de la astfel de comentari ! ii spune Mike aproape tipand. Mda. Ce frate mai am si eu. Ma considera la varsta de cinci ani iar pe Eric un pedofil.
- Calmeaza-te, fratioare. Nu voiam sa sune asa. Spencer, te-am jignit ? ma intreba Ric cu niste ochii de caine plouat. Mi-ai spus ca arat bine, cum puteai sa ma jignesti ? Ah. Ce baieti ciuati. Fac pariu ca daca Mike nu era, Eric nu m-ar fii intrebat asta. O sa-l omor intr-o zi pe fratemiu.
- Nu. Defapt mi-a sunat ca un compliment ! Mike, nu te mai agita asa. Doar a zis ca arat bine, nu m-a violat! spun eu degajata. Eric si Alex radeau. Ce li se parea amuzant, nu stiu. Mike se uita la mine urat.
- Bine, bine. Ai dreptate. E ora opt, cum de esti acasa ? ma intreaba Mike curios. Vrea sa scape de mine, deci. Ghinionul lui ca azi Emma e plecata din oras iar Ashley a iesit cu familia sa ia cina in oras. Oricum, stiid ca sunt in plus ma duc in camera mea. Am o intreaga viata sa vorbesc cu Alex si Eric. Din cate am inteles, cei doi baieti raman in Miami. Ah. Pacat doar ca sunt sora mai mica a lui Mike.

Gandindu-ma la toate prostiile, Eric, ciocolata si plaja, probabil am adormit . Sunt socata de chipul meu. Sigur oglinda asta este buna ? Aseara am uitat sa ma demachiez, chiar si sa ma schimb. Asa ca acum arat groaznic. Ma spal pe fata si pe dinti. In sfarsit, ma simt si eu curata. Imi prind parul intr-o coada, astazi nu am chef de el desprins. Ma duc la sifonier sa vad cum ma imbrac azi. Imi pun repede o pereche de pantaloni scurti si o bluza alba ce o bag in ei.

Cobor scariile, ajungand in linving si observ ca baietii nu sunt. Hm. Dubios. E deaba ora opt. Unde pot fii ei la ora asta ? Oricum, o sa intarzii la scoala daca stau sa le mai port grija. Sunt majori, se descurca. Norocul meu ca scoala e doar la doua strazi distanta si ajung repede. Nu ma prea grabesc. Mergand agale pe troutuar admirand oamenii de pe strada, unora chiar zambindule. Acum, probabil, o sa devin nebuna orasului. Dar sunt fericita, nu am motive dar ma simt atat bine. Pentru ca s-au intors Alex si Eric ? Chiar atat de dor mi-o fi fost de ei ? In primul an a fost mai greu, dupa m-am obijnuit. La fel si Mike. Probabil e e mult mai fericit decat mine, stiind ca prietenii lui s-au intors si numai pleaca nicaieri.

Nu stiu cum a trecut timpul, dar am ajuns la scoala. O vad pe Ashley, prietena mea cea mai buna si blonda mea preferata.Urasc tipele blonde, in mod normal. Au ceva ce nu-mi place, dar pe Ashley o ador. E frumoasa, inalta si destepata cand vrea.
Vine la mine agitata spunandu-mi ca are sa-mi zica ceva important. Ma uit buimaca la ea. Oare ce-o fii atat de important ? A vazut din nou un tip dragut sau a aflat de vreo reducere la pantofii ? O intreb ce s-a intamplat iar ea fericita imi spune ca e cu Eric.

Subiect: Re: It's called love. Vin 20 Apr 2012, 17:09

e primul fic?
te descurci foarte bine
deci ce sa spun:
la dialog nu prea am inteles cine si cum vorbeste, dar in rest imi place la nebunie si m-ai facut curioasa sa aflu ce reactie are fata asta...... apropo cum o cheama ca nu scrie in text?
ps daca nu cer prea mult sa ma anunti cand pui nextu' te rog.... in love

Subiect: Re: It's called love. Vin 20 Apr 2012, 21:23

Da, e primul fic :">. Sper ca acum am fost mai clara in dialog. Iar pe ea o cheama Spencer. A aparut numele ei dar probabil n-ai remarcat.

Capitolul 2.

P.O.V Spencer

Nemiscata, rece si mai alba ca o statuie am ramas la auzul acelor cuvinte. Ashely, cea mai buna prietena a mea, este cu Eric, tipul de care a inceput sa-mi placa. Stateam si o priveam socata, se uita ciudat la mine dandu-si seama ca e ceva in neregula. Nu mai puteam suporta, asa ca am plecat. Fara sa-I zic nimic. Nici macar nu s-a deranjat sa vina dupa mine. Nici nu stiu unde ma duc. As putea sa ma duc acasa dar as risca sa dau de el. Nu eram in stare sa dau ochii cu el, nu acum. Nu dupa ce am aflat ca e impreuna cu Ashley. Ajung in fata casei Emmei. Ma gandesc daca sa apas pe sonerie sau nu. Ah, ce-o fii o fi. Imi deschide usa, uimita de faptul ca la ora asta sunt aici si nu la scoala. Incep sa plang, ca un copil mic care si-a dat seama ca viata nu e atat de usoara. Ca nu mereu jcaria pe care o vrei o poti avea, o poate lua altcineva inainte. Ma simteam distrusa, desi stiam ca ma comport copilareste. Nu e ca si cum ar fii fost al meu. Durea si mai tare gandul ca el nu mi-a apartinut niciodata. A fost doar baiatul care se comporta frumos cu mine si asta pentru ca eram sora prietenului sau. Emma se uita la mine pierduta, nu stia ce am si incepuse sa fie ingrijorata.

-Spencer ! Ce ai ? Nu mai boci si explica-mi ce s-a intamplat ! se rasteste aceasta la mine ingrijorata. Voia sa para sigura pe ea, dar nu era. Isi facea mii de griji. Se gandea la fel de chestii. Cat de cruda pot fii ? Dupa ce ca eu sufar, ii fac si pe altii sa se simta mizerabil. Ce puteam sa-I spun ? Ar fii inteles cu adevarat problema ? Probabil ca nu. Dar nu puteam sa o las asa, fara nicio explaicatie. Nu puteam fii asa de rea. Nu aveam cum, nu era in firea mea. Ma uit la ea cu ochii inlacrimati. Parul ei brunet care candva fusese aranjat, acum era ravasit. Ochii ei micuti asemanatori unei asiatice, ma priveau fix, incercand sa inteleaga ce am patit.

Am inceput sa-I povestesc. De ieri cand a venit Eric si mi-am dat seama ca il plac, pana azi cand Ashley mi-a zis ca e cu el. Ziceam un cuvant apoi incepeam sa plang. Probabil nu a inteles mare lucru din povestea mea. Dar m-a luat in brate, imi mangaia parul si imi spunea ca totul va fii bine. Oare chiar va fii ?
Dupa ce am baut o ceasca de cafea si m-am mai calmat, mi-am luat la revedere de la Em si am plecat. Din nou singura. Se pare ca astazi am chiulit, daca afla Mike sunt moarta. O fi acasa ? Hm.

Ajunsa acasa, ma uit injur dar nu aud nimic. Se pare ca nu e nimeni acasa. E ora pranzului, deci probabil s-au dus sa manance iar Eric e cu Ashley. Ma duc sus, sa ma schimb in ceva mai comod. Imi pun o pereche de pantaloni de trening lungi si un maieu negru, iar in picioare niste sosetele pufoase.
Cobor scariile si dau de el, de Eric. Chiar cand aveam cea mai mare nevoie sa nu il vad, dau de el. Ma vede si imi zambeste. Ah. Se comporta ca un frate mai mare iubitor si grijiuliu. Nu e vina lui ca eu sunt indragostita de el si nici nu avea de unde sa stie ca Ashley e una dintre cele mai bune prietene ale mele. E vina mea. Nu ar fii trebuit niciodata sa fiu atat de egoista. Chiar ma asteptam sa ma placa ? Zambetul lui ma face sa ma topesc, deabea mai ma tin pe propriile picioare. Sunt asa de vulnerabila in preajma lui. Oare asta face dragostea din oamenii ? Ii transforma in niste marionete, care nu mai gandesc limpede si se lasa condusi de sentimente ? Sunt atat de slaba ?

-Hei, piticanie ! Ce faci ? ma intreaba el zambind in continuare. Il privesc, as vrea sa ii raspund si sa il iau in brate. Dar nu pot, nu mai e la fel. Acum Ashley il ia in brate, nu eu. Ma uit la el urat, incepe sa ii dispara zambetul si probabil se intreaba ce am patit.
-Piticanie ? Ma faci sa rad. Sunt mai inalta decat Ashley ! ii spun eu rece. Nu trebuia sa fac asta. Cum am putut sa zic asa ceva ? Am exagerat, am fost rautacioasa si egoista cand el doar incerca sa fie dragut. Se uita la mine mirat, apoi incepe sa rada. Ma simt prost, ma simt luata la misto. Eu pentru el tot un copil sunt, unul care se baga in viata lui. Rade de mine. De prostia mea.

-Vad urme de gelozie, piticule ? Si de unde stii tu de Ashley ? se opreste in ras si se uita ciudat la mine. El chiar nu stie ca eu sunt prietena cu Ashely. Nu avea de unde. Eu cu Ashley am vorbit de el dar probabil ea nu i-a zis ca e prietena cu mine. Nu ar fii avut motiv.
-Nu sunt geloasa. Ashley ? E prietena mea cea mai buna. am incercat sa fiu coerenta, sa nu vada ca am emotii. Nu trebuie sa stie ca il plac. M-as simti si mai prost de cat acum. Se apropie si ma ia in brate. De ce faci asta ? Vrei sa sufar si mai mult ? Ii simt parfumul, e peste tot. Ma tine strans in bratele lui, as vrea sa nu se mai termine niciodata clipa asta. Imi da drumul si imi spune ca nu stia ca Ashley e prietena mea. O place mult si crede ca relatia va dura ceva. De imi spune asta ? De ce ar crede ca imi pasa ? Oh. Poate pentru ca sunt cea maibuna prietena a ei si o foarte buna amica a lui. Probabil, el crede ca sunt fericita pentru ei. Dar sunt distrusa. Inima mea e acum esfasiata in mii de bucati. O place ? Evident. Doar e frumoasa, arata bine si stie sa se faca placuta. Dintre toate fetele, de ce ea ? De ce cea mai buna prietena a mea ? Ma pupa pe frunte si pleaca. Probabil la ea. De ce eu sunt copilul iar Ashley iubita ? Nu inteleg. Nu pot, nu vreau. Acum totul e distrus.Trebuie sa ma resemnez. E prietena mea, iar el amicul meu. Trebuie sa ma bucur pentru ei. O sa incerc sa il uit. Trebuie.

*
P.O.V. Eric.

-Hei. Ashley ! o strig eu pe frumoasa blonda. Am cunoscut-o ieri in fata mall-ului si mi-a placut de ea. Aica ce baiat i-ar rezista ? Genul de fata simpla care arata ca un fotomodel. Are un sufet mare, e foarte simpatica si amuzanta. Adorabila fiinta mai e. Se apropie de mine, parfumul ei improspateaza atmosfera. Miroase asa de mine. O iau in brate si o sarut. Limbiile noaste se joaca cu pasiune. Nu as fi vrut sa ne dezlipim niciodata unul de celallt. Dar ea rupe sarutul, nemaiavand aer. Ma fixeste cu privirea, cu acei ochii albastri frumosi.

- Ce vrei sa facem ? Putem sa mergem in parc sau la mall! Imi zice aceasta parca implorandu-ma sa mergem undeva, i-am propus ca am putea sa mergem sa ne plimbam pe malul marii. A acceptat incantata Desi era mai mica decat mine cu doi ani si ceva, ne intelegeam perfect. Ma intelegea, puteam sa vorbesc orice cu ea. Nu era ca fetele de varsta mea care se gandesc doar la (iertati-ma nu stiu ce vorbesc). Ea e un copil, ce pune prêt pe sentimente. Ah. E asa de frumoasa. Ochii ei ma inebunesc, iar corpul ei ma face sa transpir. Absolut perfecta si e iubita mea. Ma simt cel mai fericit barbat de pe planeta si asta doar datorita ei. Am pupat-o pe frunte iar ea a suras, inrosindu-se in obraji. O iubesc, desi nu suntem de mult timp impreuna si nici nu o cunosc cine stie. Dar tot ce conteaza in acest moment este faptul ca suntem impreuna si nimic nu va schimba asta.

Dupa o ora ne-am despartit, deroarece aceasta avea programare la coafor. Ma grabesc acasa la Mike, deocamdata stau cu el si sora lui pana o sa-mi gasesc o casa. O vad pe piticania de Spencer. Recunosc, numai de mult o piticanie dar m-am obijnuit cu ea mica. Acum e o femeie in toata firea, una frumoasa. Dar pentru mine e doar o amica. Niciodata nu as putea sa o vad cu aceiasi ochii cu care o vad pe Ahley. Desi sunt prietene, sunt foarte diferite la comportament. Nu stiu de ce, dar Spencer mi se pare o fire foarte calcuta. In chimb ce Ashley e mai zapacita si mai amuzanta.

Ma duc la ea si o salut, dar nici nu ma vede. Ce-o fii apucat-o ? Eh. Fite de adolescenta. Ma indrept spre bucarie, sa-mi iau ceva de mancare. Imi pun un bol de cereal cu lapte . Suna telefonul, cine ma deranjeaza la masa ? Ma uit si e un numar necunoscut, oare cine o fii si ce doreste ? Raspund si la capatul firului e chiar amicul meu Elliot. Cica vine si el in Miami. Incantator. Asa ne putem muta impreuna. Pe Elliot l-am cunoscut pe vremea cand eram model. Suntem foarte diferiti. Eu pozam pentru ca trebuia, el de placere. Eu stateam cu chirie, el in ditamai casoiu cumparat de parintii sai. Era atat de narcissist, egoist, egocentrist si asa mai eparte. Dar fetele il iubeau. Era un baiat rau, care se culca in fiecare seara cu altcineva. Nu-i pasa de fete sau de sentimente acestora, el doar isi stisfacea placerile. Nu stiu cum am devenit asa buni prieteni. Cred ca diferentele ne-au apropiat.

“Love isn’t supposed to be that hard.” – Desperate Housewives.

Subiect: Re: It's called love. Vin 20 Apr 2012, 21:42

deci ma bucu ca ai pus capitolul al 2-lea. se vade o mare imbunatatire fata de primul.
eliot sta cu spencer si eric in casa? daca se indragosteste cu adevarat de spencer? uuuuuu.....
imi place foarte mult si astept cu nerabdare nextu'.... te-ampupaci si spor la ideei in love

Fic inchis pentru inactivitate.