Cap 30

Autor:
Zilele trecura destul de repede pentru toti mai ales ca Itachi asa cum i se si promise de doctor fusese externat a doua zi si dus acasa, dar nu la el ci la Sakura. Era evident chiar ca ea regreta ca se suparase dintr-un motiv atat de absurd si copilaresc, dar nu il ajuta si ingrijea din cauza acestui lucru, ca si cum s-ar simtit vinovata. Facea toate astea pentru ca isi dorea cu adevarat si casa ei era singurul loc in care il putea ingrijea.
Lucrurile nu au mers chiar asa de rau cu organizatia in timpul in care a fost Neji la conducere, dar acesta odata cu plecarea din postul de director interimar a lasat un mic sau mai bine zis mare cadou. Nu stiu cat de pe placul brunetului va fi aceasta surpiza, dar vom vedea pe parcurs. Si pentru ca pana si pe mine ma roade curiozitate o sa vedem si daca mai sus numitul, Neji Hyuga si-a luat bataie de la Sakura.

Neji:
In aceste cateva zile de cand Itachi este acasa la Sakura am avut si eu parte de liniste din partea rozaliei care inca nu a reusit sa ma bata din cauza timpului cam putin si sper eu ca a uitat deja.
Cu toata aceasta tevatura cu Orochimaru si cu prinderea sa plus ca mai este si situatia cu Itachi care nu poate reveni inca la munca, eu unul nu am avut timp absolut deloc sa ma ocup asa cum trebuie de toate hartiile ce trebuie citite cu atentie si semnate mai intervenind din cand in cand o noua misiune care trebuia sa o repartizeze cuiva. Nu am crezut niciodata ca o sa duc dorul zilelor mele de simplu angajat, dar acum chiar inteleg de ce Itachi nu era prea dragut cu noi uneori.
Mi-am permis totusi sa imi i-au o mica pauza de la atata stres si munca si am plecat pentru cateva minute din biroul lui Itachi, pentru un timp si al meu. Daca pana acum nu am profitat de faptul ca sunt seful si pot face tot ce vreau, acum ca stiu ca Itachi trebuie sa se intoarca in curand la munca am hotarat sa las pentru cateva minute sau chiar ore plamanii mei sa inspire aer proaspat si curat.

Kira:
Toata viata mea am incercat sa ma feresc de iubire si intr-un mod inevitabil cand aveam doar 13 ani m-am indragostit, dar cum nimic frumos nu tine mult timp, chiar daca relatia noastra era una foarte frumoasa construita numai din iubire pura ghinionul facu ca scumpul meu iubit sa moara intr-un accident de masina. Am suferit cateva luni bune, dar dupa asta mi-am dat seama ca dragostea nu te ajuta cu absolut nimic si te face la final sa suferi cumplit. Datorita acelui eveniment neplacut din viata mea am reusit acum sa devin femeia de succes care sunt si sa fiu in acelasi timp genul acela de persoana rece si indiferenta.
Viata mea intunecata si lipsita de orice fel de sentiment a fost foarte linistita si frumoasa pana ce am dat peste Sasuke in aceea noapte blestemata si in acel bar in care nu ar fi trebuit sa ma duc niciodata. In aceea seara imi aratasem putin din persoana prietenoasa care am fost si pe care am incercat in toti acesti ani sa o ascund si datorita acestui fapt acum dupa presupunerile mele el este indragostit.

Nu ar fi fost nici un fel de problema daca nu ne-am fi reintalnit afland ca el este fratele lui Itachi Uchiha, seful F.B.I-ului. Partea proasta in asta e ca Sasuke a aflat unde se afla sediul meu si acum in fiecare zi nu stiu cum sa fac sa scap de el si de buna sa dispozitie care ma enerveaza la culme. Nu stiu cum poate o persoana sa fie atat de fericita orice s-ar intampla in aceea zi si chiar si la sfarsitul zilei inca sa aiba un mic zambet pe chip avand un optimism iesit din comun.
In aceste zile de cand brunetul se afla pe capul meu nici nu mai pot gandi la rece sau sa am in permanenta aceea atitudine fata de angajatii mei. M-am purtat in toate felurile posibile cu Sasuke sperand sa il fac sa se sature de comportametul meu foarte urat, dar el tot nu pleaca ci se intoarce in fiecare zi parca mai fericit si optimist decat in ziua precedenta.

Orochimaru:
In mod normal nu pun suflet si nici nu am incredere in nici unul dintre oamenii mei pe care stiu sigur ca intr-o buna zi o sa ii pierd, dar fara ca macar sa imi dau seama incepusem sa tin la acel tradator pe nume Sam, daca asta era numele sau real. Nu stiu de ce, dar imi inspirase o incredere asa cum nimeni nu a facut-o pana acum si mi-a parut rau ca a trebuit sa il omor chiar daca nu am aratat asta.
Ma trantesc obosit in scaunul meu rotativ si imi mut privirea spre geamul mare ce infatiseaza orasul la apus. Sunt momente ca acestea in care ma intreb cum este sa fi un om obisnuit, fara nici un fel de grija sau strez. Candva am fost si eu un simplu om ce nu avea decat grija zilei de maine si a scolii pe care o urma cu speranta ca dupa terminarea acesteia isi va gasi un loc de munca ce il va ajuta sa isi intretina un trai decent. Toate visele si sperantele mele de atunci au fost spulberate cand mama si tata au murit in timp ce zburau inapoi din Italia unde munceau. Ramas singur am inceput sa devin un dealer de droguri reusind cu greu sa nu devin si eu ca unul dintre dependentii care imi erau clienti. De aici nu a mai fost mult pana ce am devenit mafiotul de azi.

O bataie in usa sparse linistea ca de mormant si in incapere isi facu aparitia unul dintre cei ce fac parte din oamenii mei de incredere.
-Sefu am fost informat ca acel transport din Singapore va ajunge in seara aceasta la ora 22:00
-Bine! Pregateste tot si ai grija ca nu cumva sa ne trezim cu politia peste noi, ii raspund rece
Josh pentru ca acesta ii era numele dadu din cap in semn ca a inteles si pleca tacut din birou lasandu-ma in linistea deplina ce se reinstalase in camera. Nu era nimic neobinsuit in asta si nu pot spune ca aveam un fel de teama sau emotie in legatura cu seara aceasta. Este doar una din miile de seri in care primesc un important transport de "bunatati" pe care le voi vinde cu un pret de trei ori mai mare concurentilor mei.

Soarele incepu sa se retraga usor de pe bolta cereasca lasand totul prada intunericului ce astepta sa puna stapanire pe tot. Odata cu lasarea noptii voi porni spre un drum ce este posibil sa fie spre moartea mea daca politia se gandeste sa ne faca vreo surpiza, dar nu am nici un fel de teama pentru ca in meseria asta cand ajungi atat de sus ca mine incepi sa nu iti mai fie frica de moarte ci sa o controlezi. Nu mai am de mult timp aceea teama de moarte caracterisitica tuturor oamenilor ce aflandu-se in fata mortii incep sa se infricoseze. Eu unul si daca as fi pe cale sa mor in acest moment nu mi-ar fi frica si nu as regreta nimic din ceea ce am facut pana acum.

Itachi:
A trecut ceva timp de la acel incident in care era sa imi pierd viata si spre bucuria mea cu ajutorul ingrijirilor lui Sakura doctorii mi-au zis ca maine voi putea sa ma reintorc la munca atat timp cat nu plec in nici o misiune. Imi si imaginez cum arata biroul meu si pot spune ca este la fel sau chiar mai rau decat inainte. Il stiu destul de bine pe Neji incat sa imi dau seama ca el cu siguranta nu s-a prea ocupat de toate actele si documentele ce trebuiau citite cu atentie si semnate, poate nici macar de un sfert dintre ele ca sa nu mai zic de jumate, dar sper doar sa nu am prea mult de munca. Chiar daca mi s-a spus ca ma pot intoarce la munca ceea ce pentru mine este o usurare foarte mare mi s-a mai spus si ca nu trebuie sa muncesc foarte mult, lucru de care sunt sigur ca va avea grija Sakura.

Daca atunci cand am plecat in misiune eu si rozalia eram intr-un fel certati, ea mai mult suparata pe mine acum as putea zice ca e mai rea si stricta cu mine si decat una dintre acele asistente angajate special. Stiu ca ma iubeste si ca face asta doar pentru a-mi fi mie bine, dar uneori chiar am impresia ca exagereaza. As vrea sa ii spun asta, dar tin prea mult la viata mea pentru a o face.
Nu pot spune insa ca aceste saptamani petrecute aici nu mi-au placut pentru ca as minti cu nerusinare, dar chiar am o dorinta arzatoare sa ma intorc inapoi la munca chiar daca stiu ce ma asteapta. Oricum este vina mea pentru ca eu l-am pus pe Neji in locul meu, dar sincer vorbind era ori el ori Sasuke si intre noi fie vorba fratele meu nu e inca pregatit sa faca asta. Nici acum si cred ca nici peste inca 10 ani, dar asta depinde de cat de repede se maturizeaza el.

De cand sunt iar acasa nu prea am tinut notiunea timpului, dar sunt sigur ca a trecut foarte mult timp de cand stau in pat fara sa fac mare lucru si vazand ca Sakura nu este prin preajma am incercat cu mici greutati din cauza durerii slabe care inca mai venea din dreptul ranii acum aproape vindecate si a muschilor ca nu au mai fost asa de folositi. Fiind totusi obisnuit cu situatii in genul acesta decat ca mai putin grave am reusit sa ma ridic cu brio ignorand durerile acelea si reusind intr-un final sa merg aproximativ normal. Stiam mult prea bine ca intr-o zi tot va trebui sa merg si sa imi dezmortesc muschii ce pana acum nu i-am folosit si acum chiar nu mai suportam sa stau si sa ma uit pe pereti.

In cateva minute ajung si eu ceva mai greu la geamul ce infatisa un superb apus si ma rezem de pervaz pentru a nu cumva sa ma dezechilibrez si sa cad. Mi se parea o priveliste minunata cum nu mereu vezi si hotarat sa nu perd nici macar o secunda m-am rezemat de perete fiind totusi si putin atent la usa pentru a putea sa vad cand va veni Sakura ce sigur se va enerva vazand ca m-am ridicat singur din pat si ca mai stau si in picioare.
Cu timpul am inceput sa nu mai fiu atat de atent asupra usii si sa ma concentrez in totalitate asupra peisajului riscand ca Sakura sa intre vazandu-ma, iar eu sa nu am timp sa fac nimic. Si cum era si normal inevitabilul se intampla si usa se deschise incet fara ca eu sa imi dau seama sau macar sa observ fiind foarte prins in contemplarea peisajului de care mi-a fost foarte dor.
-Itachi Uchiha de cate ori ti-am zis sa nu te dai jos din pat si mai ales fara ca eu sa fiu prin preajma? ii aud vocea furioasa a Sakurei
Deci oficial sunt mort! Daca prima data am scapat de moarte acum nu sunt sigur daca voi mai scapa. Norocul meu ar fi ca rozalia sa nu fi fost deja nervoasa dinainte, dar la ce noroc am eu cred ca voi zace in pat mai mult decat era nevoie si programat.

Cum spuneam, imi place ficul tau! Ador capitolul acesta! Mersi ca m-ai anuntat ca ai pus acest capitol si te rog sa ma anunti cand il pui si pe urmatorul! Succes in continuare! Te pup Papa

Ce capitol frumos.
Ma bucur ca Itachi se va intoarce inapoi la sediu si mai ales ca se simte bine. Faza de la scfarsitul capitolului a fost foarte amuzanta si chiar sunt curioasa daca Sakura ii va face ceva brunetului.
Astept nextul! Spor la scris si la idei!

Cap 31

Sakura:
Cred ca i-am zi de o mie de ori pana acum lui Itachi sa nu se ridice din pat daca nu sunt si eu pe acolo si exact cum ma si asteptam nu m-a ascultat. Totusi ma mira faptul ca in aceste cateva zile nu m-a batut atat de mult cat m-am asteptat la cap ca este plictisitor sa stea degeaba si ca ar vrea sa mai iasa din casa.
-Ai noroc ca esti in starea asta pentru ca daca nu aveam sa te omor eu cu mana mea, ii raspund intrand in camera si ajungand imediat langa el
-Dar ma plictisisem de moarte in pat si cum am vazut cat de frumos este afara nu am putut rezista sa nu privesc mai de aproape, incerca acesta sa se scuze ca un copil mic ce tocmai a fost prins dupa ce a facut o prostie

Nu am mai zis nimic ci doar mi-am indreptat si eu privirea spre geamul transparent privind cum maiastrul soare cobora incet, dar sigur de pe bolta cereasca mai vazandu-se doar o mica parte din el. Deja incepea sa se faca seara, iar maine avea sa fie o zi lunga si obositoare. Il stiu destul de bine pe Itachi si deja banuiesc, defapt sunt chiar sigura ca nu va rata ocazia aceasta de a se intoarce la munca.
Timpul trecu rapid si in curand se facu seara. L-am ajutat pe Itachi sa ajunga inapoi in pat si dupa ce m-am asigurat ca totul este inregula am vrut sa plec, dar inainte de a ma indeparta prea mult de pat o mana puternica ma prinse de brat nelasandu-ma sa plec. Ma intorc catre autor intrebandu-l din priviri de ce m-a oprit.
-Daca te rog frumos ramai cu mine in seara asta? ma intreba acesta avand o fata de catelus plouat
Deschid gura pentru a spune un hotarat nu, dar ma razgandesc si ii raspund ca sunt de accord punandu-ma si eu in pat langa el. Ziua aceasta a fost si ea foarte obositoare asa ca, cum ma pusesem in pat un somn ma cuprinse imediat urmand sa adorm in doar cateva minute.

Neji:
Petrecusem cateva ore departe de sediu plimbandu-ma singur pe strazile orasului reusind sa ma eliberez de tot si sa imi relaxez putin mintea. Timp de cateva ore am mers asa fara o locatie anume, iar dupa aceea plictisit fiind de plimbarea mea m-am intors la sediu incepand sa citesc din acele documente ce trebuiau semnate. Nu imi placea sa fac asta eu fiind o fire mai comoda preferand sa ma relaxez decat sa stau ore in sir sa citesc, dar deja se stransesera mult prea multe acte si dosare si sincer constiinta imi tot tipa ca nu e bine sa le las pe toate pe capul lui Itachi.
Intr-un mod ciudat chiar si pentru mine am ajuns sa fiu atat de absorbit de munca incat nu am mai tinut notiunea timpului. Am fost atat de concentrat pe cititul si semnatul acelor hartii incat nu am observat cand sediul incepuse treptat sa se goleasca ramanand numai eu. Intr-un moment de mica somnolenta mi-am indreptat privirea spre micul ceas de la mana si am observat ca limbile sale indicau fix ora 22:30, o ora destul de tarzie chiar si pentru mine. Am mai semnat fugar niste hartii si mi-am strans toata lucrurile urmand sa plec si sa termin restul maine.

Autor:
Odata cu venirea serii fiecare locuitor din frumosul oras Tokio s-a dus la casa sa urmand sa se odihneasca dupa o lunga zi obositoare. Noaptea se prevazu a fi una foarte linistita, dar oare asa sa fie?
Mafiotii din intreaga lume nu au parte prea des de seri linistite in care sa nu se gandeasca la "munca" sa si poate sa nu fie la un pas de moarte. Orochimaru are parte de una dintre acele nopti destul de periculoase, dar de asemenea si fructuoase.
Intr-un depozit vechi de la marginea orasului era o forfota mare, oamenii umbland pe acolo dintr-un colt in altul pregatind totul pentru venirea transportului. Asa cum era "traditia" transportul era dus intr-un loc izolat si sigur si inspectat de sef urmand ca imediat sa fie transferat la diferiti clienti si parteneri in afaceri.

Orochimaru sau "sarpele" asa cum ii ziceau multi din angajatii si colegii sai de breasla s-a pregatit destul de repede pentru aceasta noapte ce se anunta a fi una destul de incarcat de evenimente, iar acum se afla deja in masina alaturi de soferul si inca un om de incredere al sau, destinatia fiind depozitul. Emotiile si sentimentele il parasisera de mult timp asa ca nu avea nici un fel de teama sau neliniste specifica oricarui om.
Drumul nu fu atat de lung si barbatului i se paru cu mult mai scurt decat este! Arunca o privire fugara pe geamul fumuriu dupa care iesi semet din masina fiind urma de matahala ce era pe post de bodyguard al sau. Nimic nu parea sa il sperie catusi de putin si era si normal la cat de multe crime a savarsit si de cate ori a fost in fata mortii. Nici nu le mai stia numarul, dar stia mult prea bine ca era un numar probabil greu de retinut pentru oricine.

Orochimaru:
O alta seara, o alta afacere si probabil si o alta data cand o sa fiu fata in fata cu vestita moarte. Pentru mine nu ar fi nici un fel de noutate. Cobor din masina tacut si merg cu pasi mari spre intrarea in depozit simtind in urma mea prezenta lui Harry, omul meu de incredere ca este aici sa ma ajute in cazul in care ceva nu iese bine. Niciodata nu am avut mare nevoie de el sau de oricine altcineva, dar un mic ajutor nu strica.
Deschid usa ce lasa in urma sa un scartait mai mult decat enervant si intru degajat in incaperea spatioasa si plina ochii de oameni care isi faceau destul de repede treaba. Vazandu-ma intrand acestia au lasat tot ce faceau si s-au aliniat in fata mea.
-Baieti stiti ca nu am prea mult timp la dispozitie asa ca as vrea sa vad imediat cate o mica monstra din fiecare sortiment, le spun imediat cum ajung in dreptul lor

Acestia nu mai asteptara sa ne le mai zic ceva si incepura sa plece fiecare in directii diferite urmand ca in cateva minute sa am in fata ochilor mei monstre din toate tipurile de bunatati pe care le aveam aici. Cum totul dupa cum observasem era pregatit in amanunt am terminat destul de repede cu examinatul marfii fiind vizibil multumit. Imi arunc ochii spre micul ceas ce sta strans legat de mana mea si care indica ca sunt aici de 15 minute. 15 minute in care intr-un mod ciudat si inexplicabil nu s-a intamplat nimic ciudat sau mai bine zis absolut nimic.
Alung acest gand razleţ ce si-a facut simtita prezenta prin mintea mea deja obosita din cauza acestei zile care a trecut si ma indrept cu pasi mici si calculati spre iesire. Deplasarea mea pana la iesire fu insa intrerupta brutal de o ploaie de gloante ce a facut ca geamurile si asa destul de fragile sa se transforme in mii si mii de cioburi. Reflexele mele destul de bune m-au salvat din aceasta situatie reusind sa ma feresc la timp, dar nu destul de repede incat acum aveam o rana nu prea draguta la bratul stang. Nu era cine stie ce, dar netratată la timp si corespunzator ar putea sa se infecteze, iar eu sa mor ori sa imi pierd bratul.

O mica panica se instala in mica si vechea fabrica, dar cu ajutorul catorva din oamenii mei am reusit sa ies de acolo pe o usa ceva mai ascunsa ce dadea spre o strada veche si ingusta la capatul careia ma astepta o masina. Stiam mult prea bine ca pierdusem deja o mare cantitate de droguri care mi-au produs o mare pierdere, dar important acum era sa scap eu si oamenii mei in siguranta. Cu siguranta aceea era politia, dar ma intreb cum de au stiut ora si locul in care suntem? Singurul gand care imi trece acum prin minte este ca am iar un tradator pe care va trebui sa il descopar si sa il lichidez.

Autor:
Cu mai multe sau mai putine evenimente notabile noaptea trecu destul de repede pentru cei ce au dormit fara nici o grija in patul lor si singur, iar pentru cei ce au fost iar in fata mortii noaptea a trecut ceva mai greu. Dupa cateva ore in care mandra luna a tronat pe cer soarele si-a dezmortit corpul facandu-si maiestuos intrarea pe bolta cereasca. Umila luna i-a cedat locul meritat pe deplin si a lasat astfel sa inceapa o noua zi insorita de vara care nu va fi nici pe departe mai relaxanta decat oricare alta.
Lasand la o parte toate pregatirile necesare si obligatorii ale diminetii savarsite de prietenii nostri si aruncand o mica privire spre casa marelui mafiot il putem vedea stand in fotoliul sau privind absent fereastra mare ce arata orasul in toata splendoarea sa. Bratul stand era bandat, pe materialul de o culoare de un alb imaculat vazandu-se o micuta pata rosiatica. Era atat de liniste incat ai fi zis ca nu te afli in camera cuiva ci intr-o sala de clasa in timp ce se da un examen.

Acum aruncand o privire si asupra sediului putem vedea cum angajatii sunt intr-o frenezie continua. Sediul este parca mai ceva ca un musuroi plin de furnici harnice ce isi fac provizii pentru iarna ceea ce te face sa se gandesti ca un om important va veni aici. Nici de data asta nu vedem biroul lui Itachi gol si fara nici un fel de act sau dosar, dar spre fericirea tuturor numarul acestora se micsorase considerabil datorita muncii asidue a lui Neji care ar merita dupa parerea sa o marire de salariu dupa ce probabil a depasit un record mondial sau cel putin personal.
Forfota si agitati crestea pe minut ce trecea, iar daca cineva avea sa intre acolo ar fi putut jura ca urmeaza sa apara din orice clipa presedintele tarii. Peste tot vedeai cate o persoana grabita ce aproape ca da peste alta la fel de grabita sa ajunga intr-un loc numai de el stiu sau sa faca ceva important. Daca va veni sau nu presedintele in vizita nu putem sti, dar putem totusi presupune ca ceva important se va intampla cat de curand.

Naruto:
Intotdeauna m-am intrebat cum este sa ai o viata linistita fara sa ai parte de bataile zilnice din partea Sakurei dupa ce eu ziceam cate ceva si in acest zile am avut parte de asta. Cu munca nu pot spune ca m-am cam omorit pentru ca Neji s-a ocupat in mare parte de acele acte si dosare care parca nu se mai termina si mi-a dat o singura misiune si aceea de a supraveghea sediul pentru a nu avea vreun intrus sau tradator. Stiu mult prea bine ca mi-a dat aceasta misiune banala si plictisitoare, dar in acelasi timp relaxanta pentru a scapa de mine cat mai repede, dar chiar nu ma deranjeaza.

Dimineata aceasta m-am trezit mult prea devreme din cauza prietenului meu dobitoc si anume Sasuke. Dormeam atat de bine in patul meu cald si pufos cand un sunet asurzitor ma facu sa deschid ochii somnoros. Sunetul provenea de la telefonul meu ce vibra pe noptiera ce se afla periculos de aproape de pat anuntand ca cineva ma suna si ca este foarte aproape de a saluta iar podeaua. Imi intind mana si i-au telefonul inainte ca acesta sa cada raspunzand somnoros celui ce ma sunase abtinandu-ma sa nu scot ceva de dulce pe gura. In scurt timp am aflat ca apelantul era chiar Sasuke ce nu avea somn si s-a hotarat sa ma sune ca sa imi zica ca azi Neji a spus sa ne ducem devreme la sediu. Am reusit sa scap destul de repede de el incercand fara nici un sort de izbanda sa adorm inapoi.

Nereusind sa mai adorm ma ridic inca somnoros din pat si ma duc cu pasi lenti spre baie. Chiar daca nu mai puteam sa adorm la loc eram insa inca foarte somnoros si ajuns in fata oglinzii din baie am luat periuta de dinti si peria de par ce erau asezate una langa alta cu gandul de a face doua lucruri in acelasi timp. Planul meu era unul bun si parea sa mearga bine pana ce mi-am mai revenit din aceea somnolenta si mi-am dat seama ca eu defapt ma spalam pe dinti sau incercam asta cu peria de par si ma pieptanam cu periuta de dinti. Am ras usor la gandul ca uneori chiar pot fi putin p***t si mi-am continuat activitatile de data aceasta in mod normal, bucurandu-ma ca nu a fost nimeni prin preajma care sa ma vada.
Am reusit dupa cateva minute bune sa ma trezesc deabinelea si sa ma imbrac aratand prezentabil dupa care mi-am luat cheile si telefonul si am zburat direct spre scumpa mea masinuta. Stabilisem cu Sasuke ca aveam sa ne intalnim la sediu asa ca nu am mai asteptat ci am urcat rapid in masina si am pornit in tromba spre sediu. Pe drumul meu spre destinatie am primit cateva injuraturi din partea unor soferi nervosi din cauza vitezei mele si pentru faptul ca am trecut pe rosu la fiecare semafor ei asteptand acolo. Faceam parte din justitie si uneori mai profitam de asta, dar doar cand chiar aveam nevoie ca si acum.

Sakura:
De cum m-am trezit am avut presimtirea ca aceasta zi va fi una foarte incarcata din toate punctele de vedere si odata cu primirea apelului de la doctor care m-a anuntat ca vine azi pentru a-l examina pe Itachi si a vedea daca mai trebuie sa stea la pat sau poate parasi casa pentru a se duce la munca o neliniste ma cuprinse. Stiam ca nu aveam ce sa fac asa ca i-am zis lui Itachi de acest lucru acesta devenind vizibil usor trist la gandul ca este posibil sa se amane iesirea lui din camera si din casa. Eram emotionata si speram din tot sufletul ca doctorul sa ii dea aprobarea sa pentru ca am vazut cat de nerabdator si entuziasmat a fost Itachi de cand a aflat ca azi e posibil sa poata duca o viata normala in afara acestei camere si pana acum.
Din fericire nu am avut atat de mult pe cat probabil ne-am fi asteptat si doctorul veni destul de repede. Emotiile mele incepusera sa creasca pe minut ce trecea fiind foarte nerabdatoare sa aflu rezultatul final. Imi doream si inca imi doresc din tot sufletul ca domnul doctor sa dea raspunsul asteptat pentru ca nu as putea sa il mai vad pe Itachi suferind. Chiar daca nu imi spune nimic eu vad ca pana acum a suferit destul de mult pentru ca nu a putut iesi din casa sa faca lucruri facute de oameni obisnuiti. Timpul trecu destul de repede si in doar cateva minute doctorul ne anunta ca dupa ce l-a examinta pe Itachi ne poate da un raspuns.

Foarte frumos capitolul ^^
Ma bucur ca ai adus astazi nextul, caci eu deja nu mai puteam... Cred ca mai aveam putin si explodam aici de nerabdare
Mi-a placut foarte mult capitolul si vreau sa aflu ce se va intampla in continuare, asa ca, spor la scris si la idei si o vacanta placuta!

Mi-a placut mult capitolul! Multumesc pentru ca m-ai anuntat! Te rog sa ma anunti cand pui si urmatorul capitol! Succes in continuare! Te pup papa

Hei lume m-am intors! Deci Alexandra esti o super scriitoare. Actiunea e extrem de interesanta si unica. Am citit sute de ficuri si parca cele de acum nu sunt ca acelea din 2012. Bineinteles ca nu generalizez, dar multe persoane parca nu-si mai dau interesul, nu mai pun suflet in creatiile lor. Sunt extrem de multumita de tine si chiar daca a trecut un an de cand nu am mai intrat pe forum, ma bucur foarte mult ca ficul tau a rezistat, deoarece unele ficuri extraordinare au fost blocate. Esti un model demn de urmat pentru pasiunea ta si de aseamenea nu iti dezamagesti fanii, chiar daca mai ai momente in care te lasi putin de scris. Te admir si iti voi urmari ficul de acum incolo cu aceeasi emotie ca acum un an.  

Capitolul 32

Hinata's point of view

  Aceasta saptamana ce tocmai a trecut a fost parca desprinsa din Iad, iar Naruto a fost parca ajutorul de incredere al Diavolului venit special pentru a ma chinui pe mine in cel mai profesional mod. Nu ma refer insa la sensul evident al acestei remarci ci la faptul ca am fost mult prea bine ingrijita si exagerat de cocolosita de acel blond atat de simpatic si aiurit. In tot timpul in care a stat la mine nu a facut altceva decat sa ma enerveze cu vesnica la predica ca eu nu trebuie sa fac nici un fel de efort pentru a ma recupera si ca se ocupa el pana si de cea mai mica chichita ca si mancatul. Acum pe bune, chiar m-am simtit ca un copil mic si neajutorat careia trebuie pana si sa ii dea sa manance mama sa.
  Multumesc insa lui Dumnezeu, Cerului si tuturor sfintilor ca am reusit sa trec de aceea saptamana de calvar. Parca as fi avut toate oasele din corp fracturate nu doar unul singur de la picior. Spre bucuria mea doctorul m-a anuntat acum cateva ore ca piciorul meu s-a vindecat complet si ca de acum in colo imi voi putea duce viata exact ca si inainte.

  Am coborat elegant din masina de un negru metal pasind gratios spre intrarea in sediu. Tocurile de zece cm pe care le pot acum purta, rasunau tare pe asfaltul incins de soare. Cu toate ca exista pericolul sa ma impiedic si sa cad datorita acestor tocuri si sa revin la situatia initiala, dar maresc pasul si in cateva minute ajung in fata marilor usi. Intru in cladire ca o vijelie descoperind cu stupoare ca in camera plina de angajati era o forfota total ireala pentru ora aceasta imposibila pentru multi somnorosi.
 -Capul la cutie, aud brusc o voce venind din departare si mai mult instinctiv ma feresc
  La doar cativa centimetri de capul meu trecu in viteza un sac menajez foarte mare ce ateriza intr-un colt ceva mai ferit de lumina al incaperii. Imi intorc privirea nervoasa pregatita sa-l bat pe cel care a avut curajul ca aproape sa ma loveasca cu ceva in cap. In fata mea se afla Naruto zambind tamp ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau cel putin nu inca.
 -Naruto tu esti idiot sau ce? Puteai sa ma lovesti in cap din cauza lenei tale acute, aproape ca tip eu la el
 -Hinata oricat de mult mi-ar face placere sa vorbesc cu tine trebuie sa ma grabesc pentru ca mai am si alte lucruri de facut si chiar nu as vrea sa ii cada nervi lui Neji pe mine, imi raspunde ciudat de grabit blondul dupa care pleaca

Naruto's point of view

  Cu toate ca nu stiu prea bine de ce, dar azi de cand am ajuns aici si pana acum nu am facut altceva decat sa indeplinesc niste sarcini ci au ca scop curatenia date precis de Neji. Parca incepe sa imi fie dor de Itachi si de toanele luni ocazionale cand ceva nu iesea bine sau pur si simplu se enerva pe noi, dar macar el nu ne punea sa facem curajenie. Chiar daca as fi vrut sa vorbesc cu Hinata atunci cand intr-un mod total absurd aproape am lovit-o in cap fara sa vreau, nestiind ca este ea, nu am putut sta pentru ca inca mai am si alte lucruri de facut.
  Termin de indeplinit si ultimele sarcini date de tiranul de Neji si ma asez obosit si plictisit pe scaunul lui Ino. Stiu ca nu ii va placea deloc sa ma vada ca stau pe pretiosul sau scaun, dar cum este singurul liber pe o raza de cativa metri si ciudat cel mai confortabil din toata cladirea asta imi voi asuma acest risc. Luxul de a sta pe un astfel de scaun si in acelasi timp relaxarea la care tanjesc de ore bune fura intrerupte de tipatul alarmat al blondei al carui scaun ii apartine.
 -Naruto ce cauti pe scaunul meu? Date jos in acest moment, o aud tipand la mine si indreptandu-se cu pasi mai aproape alergand de biroul pe care il ocupam

 -Nu te mai criza asa ca faci riduri, raspund eu acid continuand sa ma relaxez fara nici un fel de grija
 -Eu nu ma crizez si asta e ultima data cand te avertizez inainte de a te da personaj jos de pe scaun
 -Nu e nevoie sa recurgi la asta. Ma voi da jos de pe pretiosul tau scaun, dar inainte de asta as vrea sa stiu de ce Neji ne-a pus sa facem ordinea asta generala prin sediu. Eu m-am tinut de el sa imi spuna si am primit doar un ordin de a disparea.
 -Si de ce crezi ca eu ar trebui sa stiu? intreba aceasta sceptica ridicand o spranceana
 -Pentru ca te vad in fiecare zi stand la un pahar de vorba cu cel mai barfitoare fete din organizatie si cred ca e imposibil sa nu se barfeasca cumva de asta
 -Se prea poate sa stiu ceva, dar dupa asta va trebui sa dispari de la biroul meu, raspunde aceasta, iar eu aprob facandu-i semn sa continue
 -Se zvoneste cum ca ar veni Itachi in inspectie pe aici ca sa vada cum mai sta treaba si cat de responsabil a fost Neji. Nu e nimic sigur, dar asta spun cele mai multe zvonuri

  Raman pentru cateva secunde paralizat de uimire, dar sunt readus la realitate de tipetele blondei de langa mine. M-am ridicat automat si m-am departat de birou cu gandul de al gasit urgent pe Sasuke. Nu imi vine sa cred ca nu mi-a spus absolut nimic si mai ales ca probabil a ales sa se duca iarasi la Kira chiar daca aceasta il respinge continuu. Baiatul asta ori este indragostit lulea ori este obsedat de fata asta si nu stiu care dintre acestea este varianta mai putin buna.
 -Naruto ai terminat tot ce ti-am dat de facut? aud vocea relativ calma a lui Neji
 -Da si nu vreau si alte indatoriri, raspun continuand sa merg in directia opusa lui

 Sakura's point of view

  Secundele se transformau in minute, minutele in ore si orele in zile asteptand raspunsul doctorului. Vestea aceasta era importanta atat pentru mine cat si pentru Itachi ceea ce facea timpul parca sa stea in loc.
 -Dupa ce m-am uitat pe ultimele analize am constatat ca rana s-a vindecat chiar mai repede decat m-as fi gandit si de acum Itachi poti duce o viata normala ca si inainte, dar nu uita ca nu trebuie sa te fortezi mai deloc
  Bucuria care ma cuprinse era de nedescris si cu toate astea mi-am manifestat-o doar printr-un zambet sincer. Mi-am intors privirea spre Itachi si am vazut ca acesta se ridica grabit din pat rezemandu-se de pervazul geamului parca abtinandu-se sa nu sara in sus de bucurie. Cum doctorul anunta ca si-a terminat treaba si ca va pleca am decis sa il conduc pana la iesire sperand ca brunetul sa nu faca ceva nesabuit pana ma intorc eu.

  L-am condus pana la iesire intr-o liniste parca de mormant pe doctor si mi-am luat la revedere de la acesta multumindu-i pentru tot. Am inchis usa de la intrare in graba si am pornit spre camera in care se afla Itachi. Chiar daca acum este mult mai bine nu imi permit sa il las singur si sa faca ceva.
  Ajung destul de repede in camera unde il gasesc pe Itachi deja pregatit pentru a pleca, unde inca nu stiu. Ii pun evindenta intrebare, iar acesta imi raspunde ca vrea sa plece la sediu imediat. Stiind ca nu am nici o sansa si ca degeaba ma voi lupta sa il conving sa ne ducem maine sau in alta zi am luat cheile de la masina si am pornit impreuna spre iesire. Am iesit amandou rapid din casa din cauza nerabdarii lui Itachi si am intrat imediat in masina reusind ca in doar cateva minute sa ajungem la sediu. Evident drumul nu a fost lipsit de remarcile referitoare la faptul ca eu conduc cu o viteza mult prea mica si ca vom ajunge la Craciun la sediu, remarci ce m-au enervat la culme. Imi venea sa ii dau una, dar are mare noroc ca inca nu pot face asta.
 -Sper ca esti bucuros ca am ajuns si ca din cauza ta aproape sa ma fac cu o amenda, spun eu iritata iesind din masina

  Acesta imi raspunse cu un da vesel si pleca inaintea mea spre intrarea fiind parca mai rapid si decat mine care nu am nici un fel de rana. Asta este chiar ciudat si uimitor, dar probabil este din cauza faptului ca mai are putin si da pe afara de nerabdare. Am marit pasul reusind sa il ajung din urma si am intrat amandoi in acelasi timp in sediu unde spre marea mea surprindere totul era luna de curat si fiecare isi facea linistit treaba fara nici un fel de abatere sau pauza neplanificata de cafea sau o mica barfa. Imi intorc privirea spre Itachi si observ ca si el este la fel de uimit ca si mine.
 -Itachi nici nu iti poti imagina cat de dor mi-a fost de tine, aud eu o voce mult prea familiara
  Neji veni si il imbratisa strans pe brunet aproape sufocandu-l ceea ce facu sa iasa din gura sa un mic "au" semn ca acesta il strange mult prea tare. Ma mira foarte tare ca Neji este atat de afectuos fata de Itachi, dar cel mai mult ma mira ordinea din prejur. Imi rotesc privirea prin camera si o zaresc pe buna mea prietena Hinata ce imi face cu mana bucuroasa. Nu ma sinchisesc sa il anunt pe Itachi unde ma duc pentru ca si asa nu cred ca ar auzi ceva din tot ceea ce ii zic la cat de prins in discutii este cu Neji si ma duc direct la Hinata ce ma privea bucuroasa avand insa un strop de furie in privire, dar voi afla eu motivul.

Kira's point of view
 
  Privesc cu atentie lichidul maroniu si cald din paharul de plastic gandindu-ma la ei bine, nimic. Cu toate ca este probabil imposibil, dar da ma gandeam la absolut nimic. Am mai luat o gura din cafeaua inca fierbinte si am lasat paharul sa se odihneasca pe biroul din lemn de mahon asa cum faceau si picioarele mele. Imi intorc privirea spre Sasuke si observ ca acesta priveste ganditor fereastra de langa el. O usa se tranti brusc provocand un zgomot enervant care sparsese linistea parca asemanatoare cu cea dintr-un cimitir.
 -Sefa am vesti nu tocmai bune, imi spune putin agitat unul dintre baietii mei
  Il invit sa intre si sa imi povesteasca despre ce este vorba in timp ce eu adopt o pozitie ceva mai normala la birou avand insa grija sa nu vars paharul cu cafea. Il urmaresc cu privirea si vad cum inchide ceva mai bland usa si vine spre birou parand destul de agitat. Se facu confortabil pe scaunul din fata mea si se fastaci pentru cateva secunde dintr-o parte in alta parca negasindu-si locul. Trase adanc aer in piept, parca pregatindu-se sa imi povesteasca tot si isi puse usor mainile pe birou.

 -Tocmai ce au fost gasite trupurile a trei barbati intr-o fabrica abandonata de cherestea de la marginea orasului. Se pare ca cei trei au fost gasiti atarnati de tavan, dar cu totul altul a fost cauza mortii lor
 -Si care se presupune ca ar fi cauza mortii? intreb eu foarte curioasa
 -Ei bine din cate am vazut baietii aveau urme de maltratare pe corp, avand pe aproape tot corpul urme destul de mari ca si cum ar fi fost insemnati cu fier incins. S-a mai descoperit si ca fiecare a fost impuscat in pantece, lucru care se presupune ca le-a cauzat moartea. Acum sefa sincer eu de cand sunt in meseria asta am invatat un lucru si anume ca acesta este cel mai oribil mod de a muri. Este o moarte lenta si dureroasa.

 Toata situatia asta este extrem de ciudata. Acesti tipi sunt sigura ca au facut parte din mafie sau au avut o legatura cat de mica cu aceasta pentru ca altfel nu imi explic cum cineva ar vrea sa ii omoare asa din senin, doar daca nu ar fi vorba de un nebun, dar pista asta cade automat. Dupa modul in care au fost omoriti este clar ca cel care a facut asta este profesionist si cum sa omoare, dar inainte de asta a vrut sa afle ceva de la ei ramanand acum doar urmele torturii destul de barbare la care au fost supusi. Nu stiu de ce, dar ma gandesc intens la faptul ca este posibil ca in acest caz sa fie implicat Orochimaru cel de care se ocupa Itachi. Termin si ultima gura de cafea ce era deja rece si ii spun baiatului ca poate pleca. Pun mana pe pahar si ma indrept cu el spre cosul de gunoi cu gandul de al arunca.
 -Sasuke trebuie sa vorbesc urgent cu fratele tau, spun eu serioasa
 -Eu te duc cu mare placere la el pentru ca acum cred ca este acasa, dar sa stii ca are iubita, raspunde acesta pe un ton amuzat
 -Sasuke nu ma face sa iti dau una! Eu vreau sa vorbesc cu el despre o chestiune serioasa ce are legatura cu aceasta tripla crima in nici un caz despre situatia lui amoroasa, ii spun eu iritat si dupa ce arunc paharul acum inutil imi reiau locul la birou

 -Bine, lasand gluma deoparte o sa incerc sa il sun si sa vad unde este chiar daca nu cred ca medicul ia dat inca voie sa iasa din casa
  Incuviintez tacuta amintindu-mi brusc de faptul ca Itachi fusese ranit foarte grav fiind aproape de moarte de catre Orochimaru. Omul asta a avut mult curaj sa se aventureze de unul singur intr-o astfel de misiune si mare noroc ca a scapat cu viata. Il privesc pe brunetul cum vorbeste destul de calm la telefonul si dupa doar cateva minute inchide apropiindu-se de mine.
 -Am vorbit cu fratele meu si mi-a zis ca acum se afla la sediu. Se pare ca doctorul i-a dat vestea buna ca rana s-a vindecat chiar mai bine decat s-ar fi asteptat si poate iesi linistit din casa
  Ma bucura mult sa aud asta, dar din mai mult motive am preferat sa nu o arat. Unul dintre motive si probabil cel mai puternic este acela ca nu imi place sa imi arat sentimentele si tot ceea ce simt in fata nimanui. Putin imi pasa ca toti ma cred de piatra si fara pic de sentimente pentru ca pentru mine parerea lor este egala cu zero. Ma uit pentru cateva secunde la fereastra ce intruchipa un peisaj mirific de primavara si ies hotarata din birou impreuna cu Sasuke.

 
  Va multumesc enorm pentru comurile date si imi cer scuze ca am adus atat de tarziu nextul. Si Rebee sunt sigur ca vom deveni prietene bune pentru ca imi pari chiar de treaba.

Este awesome acest capitol si te felicit inca o data pentru modul in care povestesti si descrii parca introducandu-ne in poveste :* .
Astept next cu nerabdare :* ;;) .
PRimaaaa !    Kisses

Si Alexandra cu siguranta vom deveni prietene foarte bune pentru ca si tu esti super de treaba si scuze ca am comentat atat de tarziu dupa ce mi-ai spus ca ai pus next`ul , dar m`am dat facebook`ul , mess`ul stii tu :)) . Oricum Rebee te si multa inspiratie in continuare !

Ieii, a venit nextul!  
Cat ma bucur ca Itachi s-a vindecat si ca se va putea intoarce la munca.  Cu Neji acolo cred ca totul ar fi iesit un dezastru daca mai ramanea mult sef  
Oricum, sunt tare curioasa in legatura cu acei trei barbati morti si vreau sa aflu cat mai repede ce s-a intamplat cu ei si cine i-a omorat.
Astept nextul!  Spor la scris si la idei!

O yeah baby. Nextul e super tare si luuuuuuuuuuuuuuung. Exact asa cum imi place.. Daca doctorul ala ii zicea lui itachi ca inca nu i s-a refacut piciorul dupa cat la cocolosit sakura cred ca ma dadeam cu capul de pereti. La fel si in cazul Hinatei :)). Itachi cred ca a ramas masca cand a vazut curatenia. Se astepta probabil sa vada si vreun OZN pe acolo la cum il considera pe neji.:)) Sasuke a fost tare la faza cu kira. Abia astept continuarea :*

Capitolul 3


Orochimaru's point of view

  Usa mare din lemn fu trantita cu brutalitate de Gregor. Se vedea foarte usor furia din privirea sa albastruie ce semana acum cu o mare agitata. Intodeauna a avut un temperament mai vulcanic decat ar trebui sa aiba in aceasta lume atat de periculoasa. Desfac usor bandajul ce imi inconjoara bratul stang lasand la iveala o mica rana inca sangeranda. Durerea inca persista chiar daca este intr-o masura mai mica aratand ca rana inca nu se vindecase absolut deloc. Pregatesc un nou bandaj curat si il rog pe bunul meu prieten sa ma ajute.
 -Orochimaru sti ca nu imi place absolut deloc asta, imi spune el apropiindu-se de mine si incepand sa puna rivanol pe bandaj
 -Ce? Sa bantajezi pe cineva? intreb eu amuzat incepand sa rad
 -Nu fi idiot! Eu vorbesc despre toate astea. Adica chiar iti place atat de tare sa omori si sa faci bani pe spinarea unor oameni ce nu au nici o vina? me intreba serios incepand sa imi banajeze bratul
 -Nu pot sa te mint tocmai pe tine si sa spun ca da, dar tu stii cel mai bine ca odata intrat in asta nu mai am scapare
 -Fi serios Orochimaru! Pe vremea cand eram doar niste simple muste in mafia asta am inteles pentru ca era clar ca nu mai puteam iesi din asta decat cu picioarele inainte, dar acum? Ce te opreste?
  Nu ii raspund arucandu-mi privirea spre geamul ce acopera intreg peretele din fata mea. Nu e vorba ca nu vreau ci mai mult faptul ca nu stiu ce sa ii zic. Este adevarat ca de multe ori dupa ce am venit la conducerea acestei organizatii mafiote mi-am dorit cu ardoare sa ma retrag, dar de multe ori mi s-a confirmat ca este imposibil.
 -Gata! Eu oricum nu inteleg de a trebuit sa omori acei trei indivizi si mai ales de ce m-ai tarat si pe mine dupa tine. Stii bine ca nu mai vreau sa vad asa ceva si ca inca ma bantuie aceea crima infioratoare la care a trebuit sa asist.
 -In primul rand i-am omorit pe acei nenorociti pentru ca s-au dovedit a fi niste tradatori si te-am tarat si pe tine cu mine pentru ca voiam sa discutam ceva foate important, raspund calm inca uitandu-ma pe fereastra
 -Stii bine ca nu ma mai implic in treburile organizatiei tale asa ca daca despre asta vrei sa vorbim eu am sa plec, raspunde acesta dand sa iasa pe usa
 -E vorba de fata a carui parinti i-am omorit, spun rapid facandu-l sa se opreasca in loc ca o statuie
 -Fata aceea inca mai traieste? Credeam ca a murit dupa ce a ramas orfana, ii aud vocea ce semana acum parca cu cea a unei stafii
 -Se pare ca mai avea o bunica care insa a murit dupa cativa ani. Acum lucreaza in F.B.I. si se pare ca este cel mai bun agent al lor. Este impreuna cu seful ei cu care se pare ca a facut liceul impreuna si se pare ca sunt foarte fericiti impreuna
 -Si tu cum de stii toate astea? Ce te-a facut sa te interesezi de ea? ma intreba Gregor pozitionandu-se in fata mea
  Inghit nodul ce parca mi se formase in gat si incer sa privesc in alta directie, nu il ochii sai albastri ce ma fac mereu sa cedez si sa spun totul. Intotdeauna am urat ca Gregor sau mai bine zis ochii sai au acest impact asupra mea. Am oftat usor incercand sa imi aleg cu grija cuvintele pe care urma sa le rostesc.
 -Am primit recent o informatie cum ca fata pe care noi nu am putut sa o omorim este inca in viata si ca numele ei este Sakura Haruno. Am facut toate aceste cercetari curios fiind sa aflu care a fost soarta ei si se pare ca a avut ceva noroc in viata.
  Gregor nu mai zise nimic ci doar se dadu din fata mea vrand sa paraseasca biroul. Imi spuse un simplu si sec "pa" dupa care iesi lasand in urma o usoara adiere a parfumului sau scump, avand grija ca si de data asta sa tranteasca puternic usa in urma sa. Asta era un alt lucru care il uram la el pentru ca in decurs de cativa ani am schimbat atat de multe usi incat nici un mai tin minte si totul datorita faptului ca lui Gregor ii place sa tranteasca mereu usa.

Kira's point of view

  M-am lasat condusa de Sasuke pana la sediul fratelui sau fiind mult prea obosita si stresata pentru a putea conduce. Avusesem in ultimul timp parte de multe cazuri destul de complicate si misterioase, iar acesta din urma imi puse capac. Stresul ma acaparase total si simt presiunea din jurul meu cum parca trece prin tot corpul meu.
  Din fericire drumul nu fu atat de lung pe cat am crezut eu si am ajuns destul de repede in fata maretei cladiri. Intru grabita pe usile mari cu Sasuke in urma mea si observ ca angajatii lui Itachi isi fac treaba impecabil, poate mai impecabil decat ai mei. Trebuie neaparat sa rezolv problema asta.
 -Ino stii cumva unde este fratele meu? intreba brusc Sasuke
 -Este in biroul lui cu Neji, raspunde o blonda ce tasta ceva la calculator
  Auzind asta pornesc pe obisnuitul drum spre biroul lui Itachi. Cu toate ca tocurile pe care nu stiu prea bine de ce le-am luat ma cam incetinesc, merg destul de repede pe holurile pustii si intunecate. Cu toate ca mie nu imi este frica de orice aceste holuri mi-au dat mereu fiori reci pe sira spinarii.
  Ajung destul de repede in fata biroului brunetului si fara sa bat la usa sau sa ma asigur ca Sasuke mai se afla langa mine intru grabita pe usa. In interiorul biroului era Itachi impreuna cu Neji cu care am avut neplacerea sa fac cunostinta si o fata a carui nume nu il stiu inca.
 -Kira cu ce ocazie pe aici? ma intreba Itachi zambind cald
 -Am venit aici pentru ca tocmai ce am primit vestea ca trei barbati au fost torturati si in final omorati. Am banuiala ca Orochimaru are mare legatura cu asta si as vrea sa stiu toate informatiile pe care le ai tu despre el, spun eu asezandu-ma pe scaunul din fata biroului sau
  In doar cateva secunde isi facu aparitia in camera si Sasuke care veni si el langa mine parca ceva mai distrat decat de obicei.
 -Sasuke nu stiam ca mai nou ai devenit animalutul de companie al Kirei, spune Itachi razand
 -Ha ha, foarte amuzant fratioare. Vad ca acel glont nu te-a scapat de simtul umorului
 -Baieti daca ati terminat cu acest chestii copilaresti putem discuta despre ceva serios? Sau voi inca aveti creierele unor copii de gradinita, se auzi in incapere vocea rozaliei care pana acum nu zise nimic
  Cei doi tac brusc din gura lucru ce mi se pare foarte ciudat si observ cum aceasta inchide un dosar destul de plin de hartii si il pune pe birou fix in fata mea. Imi ridic privirea confuza spre ea parca cerand explicatii pe care sper sa si le primesc.
 -Dosarul acesta cuprinde toate informatiile pe care le-am putut strange despre Orochimaru. Sunt aici cateva detalii care sunt sigura ca te vor interesa, imi raspunde zambind larg
  Pun mana usor neincrezatoare pe suprafata usor aspra a dosarului si il ridic de pe birou uitandu-ma cu atentie la exteriorul acestuia. Acum ca niciodata parca o agitatie ma cuprinse si curiozitatea imi strabatea tot corpul parca impingandu-ma de la spate sa deschid mai repede copertile cartonate pentru a putea vedea continutul sau. Cu o usoara teama deschid coperta ce avea inscriptionata sigla institutiei si incep sa rasfoiesc prin multitudinea de foi ce se afla acolo. Erau foarte multe foii si parca nu stiam cu care sa incep. Am ales una la intamplare si destinul poate a facut ca pe aceea foaie sa fie un raport facut in urma unei crime destul de recente al lui Orochimaru. Se pare ca acel sarpe omorise un barbat intr-un fel asemanator crimei comise de curand. Aici mai scrie si ca barbatul respectiv era un agent de-al lui Itachi ce reusise sa se infiltreze pentru cateva saptamani fara sa fie detectat si ca pana sa fie descoperit adusese cateva informatii destul de pretioase. Am mai rasfoit pentru cateva minute documentele si dupa am inchis violent dosarul.
 -Daca imi permiti o sa i-au cu mine. Nu am timp acum si as vrea sa citesc totul cand sunt mult mai relaxata. Au intervenit mult prea multe in ultimul timp si tu Itachi sti cel mai bine cum e cu stresul asta, spun eu zambind slab
 -Stiu foarte bine la ce te referi si poti pastra dosarul cat timp doresti. Te cunosc de mult timp si stiu ca pot avea incredere in tine
  Zambet la afirmatia facuta de brunet si ma ridic de pe scaun luand dosarul in mana si pregatindu-ma sa plec. Telefonul insa incepu sa sune brusc ceea ce ma facut sa il scot din buzunarul pantalonilor crem ce ii purtam. Imi indrept toata atentia spre ecranul lucitor si observ ca am primit un mesaj. Ignor pentru moment acest lucru si pun telefonul la locul lui starnind probabil curiozitatea tuturor.
 -Sakura, draga ai putea te rog sa o conduci pe Kira? Eu am ceva de discutat cu scumpul meu frate
 -Desigur, raspunde dulce Sakura si se apropie de mine
  Ies putin grabita pe usa scotand telefonul din buzunar si deschid fara pic de curiozitate mesajul. O privesc cu coada ochiului pe rozalia a carui nume am aflat ca este Sakura observand o mica curiozitate in privirea sa verzuie. Citesc in graba mesajul deloc surprinzator si pun telefonul inapoi in buzunar.
 -Deci Kira de ce nu ai citit mesajul de fata cu baietii? Cumva era un mesaj important? intreba aceasta vizibil curioasa
 -In nici un caz! Nu il consider atat de important cat sa ma feresc de baieti, dar am preferat sa il citesc aici unde nu dau de privirile curioase ale lui Sasuke
  Aceasta imi zimbi complice si ma privi cu sub inteles. Am ignorat aceea privire si m-am indreptat spre holul ce ducea spre iesire. Tocurile mele si ale Sakurei rasunau formand parca un cantec melodios acompaniat de picaturile ce cadeau din tavan. Serios acum Itachi chiar nu se ocupa de repararea acestei cladiri.

Sasuke's point of view

  Curiozitatea puse stapanire pe mine si ma agitam fara sa imi dau seama in timp ce asteptam ca Itachi sa spuna ceva. Ma oprise aici spunandu-mi ca are ceva important de discutat cu mine si chiar daca cele doua fete au plecat de cateva minute bune linistea inca domneste intre noi.
 -Deci despre ce voiai sa vorbim? intreb eu nerabdator peste masura
 -Despre nimic sincer sa fiu, imi raspunde zambind satisfacut
 -Poftim? aproape ca tip eu la aflarea raspunsului sau
  Furia puse stapanire pe mine si in momentul de fata imi vine sa ii rup capul fratelui meu. Nu imi vine sa cred ca pentru un nimic mi-am pierdut cateva minute din viata mea atat de pretioasa si plus de asta m-a facut sa raman aici in timp ce Kira sigur a plecat de mult. Are mare norocul ca inca nu i s-a vindecat rana aia ca sigur ii dadeam eu vreo doi trei pumni pentru faza asta.
 -Frate esti prea obsedat de Kira. O urmezi peste tot ca un catelus supus ce esti. Cred ca baia e singurul loc in care nu o urmaresti. Deja semeni cu unul dintre obsedatii aia de la spitalul 9, imi spune acesta serios
 -Dar eu nu sunt obsedat, spun eu de data asta ceva mai calm
 -Negarea, asta e primul simtom care apare. Sper sa mai putem vorbi ca niste oameni cu toate facultatile mintale peste doua trei zile, imi spune Itachi aparent serios, dar in realitate abtinandu-se sa nu rada
 -Esti un mare idiot fratioare, constat eu trantindu-ma pe canapeaua din piele ce se afla lipita de peretele drept al camerei

Primaaaa   !
Ieiii , in sfarsit ai venit cu next`ul .
Imi place la nebunie postura de obsedat de la Spitalul 9 in care il pui pe Sasuke >:). Chiar pare un catelus de-al lui Kira
Mi-a placut foarte mult totulll . Te pupiii mult si spor la scriiisss
P.s. Mersii ca m-ai anuntat . .

A venit nextul!  
Ce capitol excelent. Mi-a placut mult finalul si mai ales faza cand Itachi i-a spus lui Sasuke ca nu voia sa vorbeasca cu el nimic  
Eu astept nextul! Spor la scris si la idei!

Iubesc ficul tau! Esti foarte talentata in ceea ce scrii Pe bune chiar ar trebui sa scrii o carte

Capitolul 34


Sakura's point of view

Am mers timp de cateva minute pe holurile intunecate si acum observ umede, fara sa am nici un fel de idee prin care sa pot incepe o conversatie. S-au mai scurs cateva secunde pana ce ma fulgera o idee.
-Kira, ma gandeam ca azi sa merg cu Hinata la cumparaturi si am mai avea nevoie de inca o persoana cu noi. In mod normal mergem cu Ino, dar in ultimul timp nu am mai fost chiar asa de apropiate. Ai vrea tu sa vii cu noi? intreb cu un zambet dulce pe chip
-Mi-ar face placere sa vin cu voi si chiar cred ca asta ar fi prilejul potrivit pentru a scapa de acest stres. Ii voi lasa un mesaj lui Sasuke in care ii voi spune ca las dosarul la una dintre colegele tale si ca il rog sa il duca el in biroul meu si sa incuie in urma sa.
Am parcurs rapid holurile intunecate si am iesit din cladire asteptand sa vina si Kira. Ma anuntase ca se duce sa lase dosarul la una dintre colegele mele asa ca ma rezem cu umarul de peretele tare al cladirii. Usa mare se deschide si pe ea iese Hinata urmata de Kira ce parea parca mai serioasa ca inainte. Ma intreb de ce este asa, dar parca nu indraznesc sa ii pun aceasta intrebare cu voce tare.
-Mergem? intreba Hinata mai mult decat bucuroasa
-Normal, raspund revenindu-mi din amorteala de moment
Kira facu cativa pasi in fata si ne arata masina sa ce era parcata la doar cativa metri de noi. Cu toate ca nu ma prea pricep eu la masini atat de tare incat sa stiu fiecare marca in parte pot spune ca masina Kirei pare foarte scumpa. Am urcat in masina ei si am pornit in tromba spre mall-ul din oras.

Am privit impunatoarea cladire ce avea pe fatada scris mare si evidentiat "mall". Am pasit impreuna cu prietenele mele spre intrarea spatioasa, dar parca ceva imi spunea ca sunt urmarita de niste ochii insistenti. Mi-am intors privirea vigilenta in stanga si in dreapta, dar in jur nu se simtea prezenta nimanui. Imi este greu sa cred ca doar mi s-a parut mie si ca poate am inceput sa o iau razna.
Oftez silnetios sperand ca cele doua sa nu ma auda si imi continui drumul incercand sa uit de acest mic incident. Spre uimirea si fericirea mea, fetele nu au bagat se seama oftatul meu si ne-am continuat drumul prin mall-ul ce din interior pare mult mai mare. Asta nu este prima data cand intri in acest imens mall, dar parca de data asta pare mult mai mare decat pana acum.
Imi scutur usor capul si privesc in jur, observand ca Hinata si Kira deja pornisera catre un magazin de rochite. Am grabit pasul si in cateva minute am reusit sa le ajung de la urma sperand ca nu mi-au simtit lipsa. Spre norocul meu nu au spus absolut nimic de faptul ca am ramas in urma, semn ca nici nu au bagat de seama acest mic detaliu. Imi indrept privirea catre vitrina impunatoare in care era expusa in toata frumusetea ei o rochita usoara de vara, inflorata si cu un decolteu nici prea mare, dar nici prea mic. Ca marime nu parea sa fie mai lunga cu un deget de genunchii ceea ce o face perfecta. Intru ca o tornada pe usa si ma duc imediat la vanzatoare cerandu-i sa imi dea o rochie exact ca aceea sa o probez. Fata de aproximativ douazeci si trei de ani se conformeaza si scoate de pe undeva de pe un raft o rochie identica cu cea de pe manchin.
Nu mai astept sa vina si cele doua intarziate ci intru direct intr-o cabina de proba libera. Am imbracat rochia ce era chiar mai lejera decat am crezut si m-am privit in uriasa oglinda din fata mea. Uimirea puse stapanire pe chipul meu la vederea imaginii din oglinda. Aceasta rochie imi vine atat de bine incat as putea crede a fost facuta special pentru mine. Incerc sa ies din aceasta stare de uimire profunda si imi dau jos rochia imbracandu-ma cu hainele mele si o strang frumos ducandu-ma la casa si platind-o, fara sa imi pese de presul sau.

-Sakura, vad ca deja ai pus ochii pe ceva si l-ai si cumparat, rasuna vocea vesela a Hinatei prin tot magazinul
-Eu nu sunt atat de inceata ca voi doua fetelor, raspund zambind si pun rochia intr-o sacosa din plastic
Dupa mica noastra discutie, daca poate fi numita asa, am plecat la multe alte magazine cumparand multe haine fara sa tinem cont de preturile, unele destul de piperate. Cu toate ca in acest cateva minute in care ne-am plimbat de la un magazin la altul proband si cumparand diverse haine gandul meu a stat departe de acel incident, nu am putut sa scap de acel sentiment si de aceea voce ce imi rasuna incontinuu in cap si care imi spune ca sunt urmarita. Am incercat sa ignor instinctul de agent ce ma indemna sa investighez totul si am pornit cu fetele catre un magazin de lenjerie intima.
-Ce facem aici? intreb indata ce intram pe usa mare din sticla
-Cumparaturi, imi raspunde simplu evitand sa imi dea mai multe detalii Hinata
-Stiu, dar de ce am venit? Tu si Kira nu aveti iubiti.
-Dar tu da, imi raspunde incepand sa se plimbe printre rafturi
-Itachi nu s-a vindecat complet, deci nu ma pot gandi inca la asta
-Atunci vom cumpara pentru eventuale dati
Am oftat si am inceput sa o urmaresc printre rafturi in timp ce imi arunca tot felul de modele de lenjerie in brate. Dupa ce mi-a umplut bratele de lenjerie de toate modelele si culorile m-a trimis catre o cabina de proba goala pentru a le proba in timp ce ea continua de data asta cu Kira. Intru resemnata si trantesc teancul de lenjerie pe un scaun gandindu-ma ca asta va dura destul de mult.



Dupa minute bune de probat, poate ore inca nu stiu sigur, am reusit sa termin de probat absolut tot. Din gramada aceea am ales cred ca mai putin de jumatate si le-am platit, avand grija ca pe restul sa le duc inapoi pe rafturi. Mi-am luat toate sacosele cu haine si am pornit in cautarea celor doua disparute. Am reusit sa le gasesc destul de repede din fericire, langa o oglinda uriasa. Asa cum ma si asteptam Hinata se uita de zor in aceea oglinda fiind imbracata doar intr-o lenjerie intima din doua piese, rosie si cu dantela. Ma intreb pentru cine vrea sa o cumpere.
-Cine e norocosul? intreb facandu-mi simtita prezenta
Tresare usor avand instinctul de a se acoperi, dar zambi indata ce isi da seama ca sunt doar eu.
-Nimeni! Am luat-o asa pur si simplu
-Si de aia te uiti tu atat de critic in aceea oglinda. Hai spune pe cine ai pus ochii. Suntem ca intre prietene aici si nu ne poate auzi nimeni
-Nu stiu daca e chiar corect spus ca am pus ochii pe el, dar imi cam place de Naruto, raspunde aceasta rusinata
-Insfarsit! Cred ca blondul ar sari in sus de bucurie daca ar afla. De foarte mult timp e vizibil indragostit lulea de tine, dar se pare ca tu nu prea observi
-Serios? Eu mereu am crezut ca ma vede doar ca pe o simpla amica si am evitat sa ma comport diferit cu el
Zambesc in loc de raspuns, iar aceasta ma prinde strans in brate multumindu-mi pentru tot. Profit pe deplin de imbratisarea ei atat de plina de caldura si afectiune. Dupa cateva secunde ma desprind usor de aceasta si ma apropii de Kira ce statea nepasatoare intr-un colt.

-Si pe tine te-a obligat sa probezi nu stiu cate lenjerii intime? intreb zambind
-Da si am crezut ca nu se mai termina. Nu stiam ca poate fi atat de convigatoare
-Asta e Hinata! Apropo, intre tine si Sasuke ce se intampla? intreb curioasa
-Nimic! Nici daca as vrea nu s-ar putea intampla ceva, raspunde cu o urma de tristete in glas
-Dar de ce?
-E o poveste mai lunga, raspunde inabusindu-si o lacrima razleata
-Bine, atunci cand vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva eu voi fi aici mereu, ii spun zambind incurajator


Sasuke's point of view

Cheia scoase un sunet infundat in momentul in care am incuiat usa. Am pus micuta bucata de metal in buzunar avand grija ca nu o sa cada de acolo si am pornit grabit catre iesire. Nu imi face placere sa stau prea mult pe aici cand nu sunt cu scumpa de Kira pentru ca simt cum toti isi indreapta privirile veninoase spre mine. Nu stiu daca este totul in imaginatia mea sau pur si simplu asta este realitatea, dar prefer sa plec cat mai repede de aici pana nu am sa fac cine stie ce prostie.
Am marit considerabil pasul si chiar cand mai aveam putin pana la iesire telefonul meu incepu sa sune oprindu-ma in drum. Il scot rapid din buzunarul blugilor si raspund fara a ma uita la apelant si fara pic de chef.
-Sasuke, ai terminat cu dosarul ce ti l-a dat stapana ta sa il duci? intreba Itachi putandu-se simti un usor chicotit
-Da si de cand e Kira stapana mea? intreb total debusolat
-Fratioare dragostea astea te-a prostit rau de tot. Kira este stapana ta pentru ca tu esti catelusul ei de incredere, imi raspunde acesta, de data asta un raset in toata regula auzindu-se
-Foarte frumos fratioare! Eu nu am ras de tine cand te-am vazut asa de indragostit de Sakura. Apropo de ce m-ai intrebat daca am dus acel dosar?
-Am nevoie de ajutorul tau in legatura cu ceva
-Vin imediat cu cea mai mare placere, spun eu inchizand si iesind mai mult fugind spre masina mea
Ajuns la masina am rasuflat usurat si am urcat pornind in viteza. Conduc cu 120 km/h, cu riscul de a fi oricand oprit de un politist si amendat, dar sincer nu imi pasa catusi de putin. Cu cat ma indepartez mai mult de acel loc cu atat mai bine.

Parchez masina cu grija pentru a nu o lovi si cobor grabit incuind in urma mea. Trag aer adanc in piept si intru pe usile mari salutand-o din mers pe Shizune ce apare ca de nicaieri in fata mea. Am strabatut in graba holurile lungi si intunecoase si am reusit intr-un final sa ajung in fata usii ce ma desparte de biroul fratelui meu. Intru grabit fara a bate macar si ma asez obosit pe canapeaua de piele de langa perete. Tot drumul pana aici am mers in pas alergator si datorita drumului destul de lung am obosit.
-Si de ce m-ai chemat aici? intreb incercand sa imi recapat suflul
-Am foarte multe acte de semnat dupa ce Neji nu a facut mai nimic cat am lipsit eu si vreau ca tu sa ma ajuti cu asta. Vreau sa semnezi o parte din aceste acte, raspunde aratand spre un mare morman de hartii
-Dar nu trebuia sa fie semnatura ta neaparat? intreb nedumerit
-Nu neaparat. Neji a avut drept de semnatura pana ce am revenit, iar tu ai acest drept de doua luni deci nu e nici o problema si ma poti ajuta
Oftez sonor si ma ridic de pe canapea. Iau cateva foi din morman si le pun pe birou, luand un pix si asezandu-ma pe scaun pregatit sa semnez. Ma intreb in sinea mea de ce fac asta, dar nici un raspund nu vrea sa ajunga pe la mine.
-Nici nu stiu de ce te ajut dupa ce ai facut atat de mult misto pe seama mea
-Ma ajuti pentru ca esti fratele meu si ma iubesti prea mult ca sa ma lasi de izbeliste. Stii bine ca nu ai vrea ca mie sa imi vina rau si sa raman pe aici incostient minute, poate chiar ore pana ce se va gandi cineva sa vina.
Am oftat infrant stiind ca acesta este un raspuns mai mult decat potrivit pentru intrebarea mea si am continuat sa semnez. Stiam de mult timp ca Itachi ma cunoaste mai bine decat oricine, dar nu credeam ca ar putea raspunde la o intrebare la care eu nu am gasit nici un raspuns. Eh, banuiesc ca in urmatoarele ore nu o sa fac altceva decat sa semnez diferite acte si sa aud glumele lui Itachi facute pe seama mea.

Nextul!  
Mi-a placut foarte mult acest capitol  Sper doar ca Sakurei i s-a parut ca este urmarita si ca nu-i va face nenorocitul de Orochimaru ceva  
Deci... Eu astept nextul, draga mea ^^ Spor la scris si la idei!

Ai puss next!
Ce pot spune, inca un capitol care mi-a placut la nebunie!
Am si eu o micuta intrebare-intrebatoare: Cat timp il vei mai tine asa pe Sasuke? Nu ca nu mi-ar placea, insa pe de alta parte imi este mila de el .
Sa aduci repedeee urmatorul capitol pentru ca sunt foarte, dar foartee nerabdatoare sa vad ce se intampla cu acea peersoana misterioasa care o urmarea pe Sakura.  
Rebee te !