Blood Temptation [+16]

~Capitolul unu~

Pic,pic,pic….

Picăturile de apă cădeau cu repeziciune din cerul înnorat, umplând gropile de pe strada principală. Ştergătoarele se mişcau necontenit pe parbrizele care se umpleau la fiecare secundă cu sute de picături de apă, iar maşinile abia se mişcau în traficul ce devenea din ce în ce mai zgomotos. Pe trotuarul ud mergeau grăbiţi pietonii, îndreptându-se, unii uzi până la piele, înspre case sau servici.

Printre aceştia, un tânăr, îmbrăcat într-o bluză de trening neagră şi o pereche de blugi, ud leoarcă, alerga fără să privească în jurul lui, înspre o destinaţie necunoscută, nic măcar de el. Dacă te uitai mai atent, puteai observa groaza pe chipul său. Gluga îi căzuse de pe cap, iar părul lung până la umeri, brunet era şi el ud, acum. O umbră sinistră, ce nu putea fi văzută cu ochiul liber, părea să îi idea târcoale, aşteptând momentul oportun pentru a-i sfâşâia gâtul subţire. Ploaia îi inundase chipul, iar picioarele parcă fugeau singure, fără să mai asculte comenzile date de băiat.

Când îşi dădu seama că intrase exact în gura lupului, adică pe o străduţă închisă, era însă prea târziu. Cei doi ochi roşii îl priveau, îl sorbeau, iar colţii monstrului abia aşteptau să guste din sângele pradei. Această fiinţă se apropia acum de el, privindu-l în ochi, părând că i se face milă de băiatul care ştia că îşi găsise sfârşitul. Dar nu va da înapoi, nu acum, când tânărul ştia ce îl urmărise şi putea să spună tuturor despre acest eveniment. Deşi nimeni nu l-ar fi crezut. Oricum, vampirul era prea înfometat pentru a se răzgândi. În următoarea clipă se afla lângă pradă şi îl împingea pe băiat înspre zidul din spatele acestuia. Îşi lipise buzele de gâtul acestuia, savurând elixirul de care avea nevoie ca să supravieţuiască, apoi îşi înfipse adânc colţii în pielea albă, fină. Nici vânătorul, dar nici vânatul nu mai auzeau nimic, decât zgomotul făcut de sângele supt. Ca un foşnet al frunzelor uscate de toamnă, călcate de o balerină, în toată splendoarea ei. Pic…pic…pic… Ultimele picături de sânge scurse, ultimele picături de ploaie. Vampirul aruncă peste umăr cadavrul golit de lichidul dulce, roşu, şi porni în goană înspre râul din afara oraşului. Nimeni nu îl vedea. Doar ceilalţi vampiri.

Ajunsă la marginea oraşului, aruncase cadavrul acum rece, în groapa special săpată pentru pradă şi o acoperise cu pământul care se afla lângă aceasta. Simţurile ei bine ascuţite, desluşiră în spatele ei paşii care se apropiau. Se întoarse înspre vampirul care se afla acum la doar jumătate de metru de ea.

-Jacqueline.. De câte ori va mai trebui să îţi mai spun? Nu e deloc bine ceea ce faci.. De ce nu vrei să înţelegi, să nu mai omori oamenii. Bea şi tu sânge de animal, ca noi. Te rog, Jacqueline.

Însă fata nu îi răspune. Se întoarse cu spatele şi porni, fără să spună nimic, înapoi spre casă. Asta dacă o putea numi aşa. O durea faptul că nu se poate abţine din a se hrăni cu oameni, dar asta era firea ei, şi oricât ar fi încercat, tentaţia era prea mare, sângele de om, pe care îl simţea zilnic în nări, îi activa mereu simţurile vampirului, care nu o lăsa să trăiască o viaţă normală.

Tentaţia sângelui, ceva ce nu putea opri, cu sau fără voie.

Vai, vai, vai. Sa stii ca imi place foarte foarte mult. Ideea este destul de des intalnita, dar la cum te stiu sunt sigura ca o vei dezvolta in felul tau unic si original. Asa, ma intreb pester cine va da Fata si cine va reusi sa o schimbe. Momentan cred ca ii asteptam perechea, nu? :> Asa, pai spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.

choco^^

SUper fic,deci imi plac vampirii:)),asteptam continuarea plizz sad

cand o bagi? dance2

Aah.. Mersi Gy.. Sincer, nu stiu DUpa ce il voi scrie?!

Suuuuper,e cam de groasa ~> deci imi place nr1

bravo bravo si maine nextu!!! lough

Hei puf!

Doamnee! Atat de sadic, te felicit. Imi place foarte mult descrierea ta, e atat de profunda. A fost ciudat ca ai intrat direct in actiune, si mi-a placut, eu obisnuita cu: Buna sunt Sakura am 187 de ani si etc.:)) parca am picat de pe luna:))
Nu, tu ai luat totul pe fragmente si ai pastrat un mister sigur:X
Imi place foarte mult cum descrierea se imbina cu actiunea perfect. Sti imi aduci aminte de un joc de sah. Fiecare piesa e pusa la locul ei, fiecare miscare bine gandita, exact asa ai facut si tu, astept sa ma anunti de next

Finetti te iubeste Blood Temptation [+16] 273918

O.o Vampirii.
Imi place felul in care ai descris sentimentele. Te face sa crezi ca esti acolo.
Un nou fel de 3D lough

Imi cam pare rau de fata care nu se poate stapani de la sange.. Dar nu vreau sa fiu o victina =]] [glm, glm]
In concluzie --> Super fic! Astept nextul pentru a imi dezvolta o idee mai completa despre el. a hug

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Vin 03 Feb 2012, 08:46

~Capitolul doi~

"Dragă jurnalule,

Astăzi a fost o zi ploioasă. Încă de dimineaţă, setea îmi cotropea trupul. Pulsul îmi bătea cu fiecare secundă din ce în ce mai repede, iar gingiile îmi zvâcneau de durere, de foame. Colţii mei de vampir abia aşteptau să pipăie pielea fină a gâtului următoarei victime, apoi să o străpungă, până ce trupul rămânea inert în braţele mele reci. După câteva minute de la răsăritul soarelui ieşisem la vânătoare. Cum am păşit pe trotoarul din faţa casei, am simţit acea mireasmă dulce, o sursă de sânge cum rar găseşti. Colţii se zbăteau să iasă la iveală, în timp ce maxilarul încordat încerca să stopeze orice mişcare nechibzuită. Mi-aş fi muşcat şi limba pentru a nu face vreo greşeală. Păşeam încet, pe urmele mirosului. Picăturile de ploaie începeau să cadă uşor pe betonul gri, iar cerul devenea mai înnorat, făcând ca dimineaţa aceasta să fie una mohorâtă. Îmi plăcea să simt cum apa îmi curge pe obraz, inundându-mi pleoapele încercănate. Nu mă mai hrănisem de mult, eram slăbită şi eram sigură că sângele dulceag pe care îl simţeam avea să îmi fie deajuns... deocamdată. Fără să îmi dau seama, începusem să alerg după pradă. Prea însetată pentru a-mi mai controla mişcările. Atunci am zărit sursa mirosului. Franz Lieb. Fost coleg de liceu, din Paris. Trecuseră şase ani de atunci, însă îl recunoscusem imediat. Nu s-a schimbat prea mult. Era acelaşi tânăr rebel, cu părul până la umeri, drept. Întotdeauna mă tentase sângele lui, dar acum chiar va fi al meu. Foamea îmi provoca o durere pe care cu greu o puteam suporta. Continuam să îmi urmăresc victima, şi exact când vroiam să îl înşfac, Franz o luase la stânga, exact unde speram să meargă. O străduţă închisă, de unde nu mai putea scăpa de colţii mei „inofensivi”. Mă apropiasem de el, un vag sentiment de milă cotropindu-mi trupul. Dar nu îl puteam lăsa să scape. Chiar îmi era prea foame pentru a căuta altă victimă. L-am cuprins cu mâinile şi mi-am apropiat buzele de gâtul său. Simţeam acum, mai intens ca niciodată, acea mireasmă dulce care mă hipnotizase mereu. Am început să zgârii cu colţii pielea fină, apoi străpungând-o şi începând să mă hrănesc lacom. Rămăsesem aşa timp de câteva minute, cu trupul inert în braţele mele. Fără să mai ezit, mă îndreptasem apoi înspre râul de la marginea oraşului. Am îngropat cadavrul, vrând apoi să mă întorc „acasă”. Sinceră să fiu, locul ăsta îmi displace din ce în ce mai mult. Devine tot mai întunecat şi mai sinistru. Parcă nişte forţe malefice îl stăpânesc. Cum ziceam, înainte să ma întorc acasă, în spatele meu am auzit paşi. Îi recunoscusem imediat. Mathis Dupont. Tipul ăsta chiar nu se satură să mă critice. Nu îl suport. Mereu după ce ies la vânat încearcă să îmi spună că nu mai trebuie să beau sânge de om. Mereu încearcă să mă schimbe. Este adevărat, nici eu nu suport fiinţa care am devenit, dar asta sunt, şi nu vreau să schimb ceea ce părinţii mei au hotărât.. Uuf.. nici nu mă pot gândi la aşa ceva acum. Îl ignorasem total pe Mathis şi mă întorsesem acasă. Nu mai suportam să îl văd, să îl aud. Sunt obosită. Am nevoie de aer curat....”

Scrisese ultimele cuvinte cu mâna tremurîndă. Lăsă stiloul jos şi închisese caietul. Chiar avea nevoie de aer curat. Încăperea sumbră în care locuia o făcea să se simtă ca într-o celulă. Nu avea decât o piesă de mobilier, şi anume un dulap în care Jackie îşi pusese puţinele haine pe care le avea, un pat, foarte vechi de altfel, cu salteaua ruptă, prin care ieşeau arcurile. Pereţii, cândva albi, erau acum înnegriţi de fum, şi făceau ca încăperea să fie mai sinistră decât ar fi părut, în mod normal. Îşi puse pe ea paltonul negru şi părăsi locuinţa fără a se sinchisi să încuie uşa. Era seară, târziu, iar pe strada principală, rar mai găseai vreun pieton la ora aceasta. Doar din când în când mai trecea căte o maşină. În timp ce inspira şi expira aerul proaspăt al serii, Jackie se gândea la tot ce scrisese în jurnal. Mathis.. Nu îl putea suporta. De când devenise vampir, cu mult timp în urmă, el o dădăcea ca pe un nou-născut. Ce ironie. La început exact asta fusese, un vampir nou-născut care nu ştia nimic despre vânat sau altele. Dar între timp crescuse. Se întâmplaseră multe, trecuse prin multe, reuşi să se schimbe. Ei nu îi displăcea viaţa pe care o ducea acum. I se părea perfectă. Dar să revenim.. Mathis o învăţase la începutul vieţii sale ca fiinţă nocturnă, să se hrănească doar cu animale, dar într-o zi...

~~~~~~

Era o seară cumplită de iarnă. Vântul bătea cu putere, împrăştiind împrejur zăpada aşternută în mai multe straturi pe pământul umed. Doi tineri păşeau liniştiţi pe trotuarul îngheţat. Băiatul, un tip zvelt, înalt, brunet, având ochii negri ca tăciunele, o ţinea de mână pe fata de lângă el. Aceasta era mai mică de statură, cu părul castaniu, tuns drept, până la umeri, iar ochii verzi sclipindu-i în întunericul sumbru precum două smaralde. Atunci însă ceva se întâmplă. O altă fată trecuse în fugă pe lângă ei, ţinânduţi strâns bandajul pe o rană de la mână, încercând să oprească hemoragia. Amândoi simţiseră mirosul insuportabil al sângelui proaspăt, iar acum ceea ce urma să se întâmple era inevitabil.

-Jackie, nu! Strigă tânărul, dar nici nu apucase să o prindă... Jackie sări imediat la gâtul fetei şi începu să soarbă lacomă din lichidul roşu. Rămase cu trupul secat de viaţă în braţe. Băiatul se apropie de ea şi îi trase o palmă. Jackie se ridică şi fugi cât mai departe de el....

~~~~~~

Dar el o găsise. După foarte mult timp în care fugise de el, timp în care se ascunsese. Dar nu ma putea. Fuga continuă o obosea, era sătulă să trăiască în umbră. Avea de gând să îl facă să o accepte aşa cum este, sau să nu o mai caute. Fără să îşi dea seama, începuse să alerge cu viteză înspre pădure. Ştia că acolo îl va găsi pe Mathis. El se hrănea doar noaptea, doar în pădure. Nu durase mult. Trecură doar câteva minute şi deja ajunse în inima pădurii. Nu ştia cum se întâmplase, dar se afla faţă în faţă cu Mathis. Inima îi bătea puternic şi încercă să rostească un cuvînt, probabil un “bună”, însă nimic nu se întâmplă. Parcă nu ar mai fi avut puterea să spună nimic. Stăteau amândoi privindu-se în ochi, încercând să priceapă ce se întâmpla de fapt cu ei. Deodată, Jackie nu reuşi să îşi amintească de cesa afla acolo şi fără să spună nimic vru din nou să plece. Dar de data asta nu plecă. Nu aşteptă să o oprească el, se opri singură, un lucru pe care nu îl mai făcuse niciodată. Se întoarse înspre Mathis, se apropie de el, în aşa fel ăncât acum mai era distanţă de doar zece centimetri între piepturile lor. Îi luase o mâna într-a ei şi îşi ridică privirea înspre chipul său. Se uită la buzele sale parcă sculptate, apoi îşi trecu discret limba peste ale ei şi se apropie de gura lui Mathis. Acesta o cuprine în braţe, iar buzele lor se lipiseră, fără ca vre-unul din ei să se împotrivească. Sărutul devenea mai apăsat cu fiecare secundă care trecea pe lângă ei, apoi Jackie îşi între-deschise gura, muşcându-l uşor de buza superioară pe Mathis, îndemnându-l să facă la fel. Limbile lor intrară într-un dans, probabil tango, iar trupurile lor păreau unite. Pe măsură ce sărutul se adâncea, cei doi se lăsau purtaţi de val, de gânduri, de sentimente… Nu mai ştiau unde se aflau, sau de ce făceau asta, dar erau absolut siguri că le plăcea. La nebunie…

--Off.. S-a terminat şi capitolul ăsta. Mai am descries încă unul, încă unul, încă unul…etc. Sper că v-a plăcut bre!!!

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Vin 03 Feb 2012, 09:01

Hei, hei!

Surioaraa, e superb <3. M-ai uimit foarte mult si placut, evident ^^ Sincer, e fic-ul meu preferat din toate pe care le ai :x

Nu stiu, are ceva special Imi place felul in care te joci cu acele cuvinte, comparatiile, descrierea 8->.

Foarte frumos, felicitari!

Abia astept continuarea, sper sa ma anunti ;o3. <3 Love yaa`

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Vin 03 Feb 2012, 19:32

hei ai adus nextul:x imi place foarte mult acest capitol si mai ales descriere ta e superba.cum a zis si Elly te joci atat de frumos cu cuvintele,nu stiu cum sa iti explic dar capitolul asta are ceva aparte si mi'a placut foarte mul. astept next. please

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Vin 03 Feb 2012, 20:57

Iuboirooi. Scuze ca am intarziata asa de mult, dar e de la zapada. Ma bruiaza. -.-" In orice caz, capitolul este foarte frumos si ma bucur mult ca este mai lung decat cel anterior. Actunea evolueaza incet si nu o grabesti deloc. Descrierea este foarte frumoasa si imbini extrem de bine cele doua moduri de expunere. Ahh, si povestea este cu vampiri. Chiar daca nu ma dau eu in vant dupa asa ceva, pot spune ca aceasta poveste chiar imi place. :X Soo, spor la scris in continuare si multe idei pe viitor. Te-am pupacit dulce.

choco^^

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Sam 04 Feb 2012, 09:17

Poveste cu vampiri.. E interesant.. Parca as citi o carte, nu doar un fic scris de tine.. Ar trebui sa faci capitole mai lungi si sa o publici..

Sa ma anunti cand pui next-ul.

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Lun 05 Mar 2012, 10:01

~Capitolul trei~

Inimaginabil. Acum i se părea o nebunie. Îl sărutase pe Mathis după ce îşi spusese de mii de ori că îl urăşte. Nu mai înţelegea ce se întâmplă cu ea, dar ştia că nu se îndrăgostise de el. Pur şi simplu asta simţise că trebuia să facă în acel moment de cumpănă. Şi mai era un lucru pe care nu îl ştia. Cum devenise vampire, sau cine o transformase. Dacă stătea bine să se gândească, nu îşi mai amintea să fi fost vreodată om.

Stătea acum lângă Mathis pe stânca din inimaa pădurii, chipurile lor fiind slab luminate de luna palidă. Erau afundaţi într-o linişte pătrunzătoare. Privirea lui Jackie îl ţintea pe Mathis ca o săgeata şi îi transmitea o rugăminte, ca şi cum nu şi-ar fi găsit cuvintele potrivite să rostească întrebarea ce îi ocuopase atât de mult timp un locşor în cutiuţa ce stătea simetric aşezată pe umeri. Inspiră aerul adânc şi rece, în cele din urmă reuşind să rostească acele cuvinte blestemate de timp.
-Cum s-a întâmplat? Când şi cum am devenit vampir? Vreau să ştiu totul.
Mathis aşteptă câteva clipe până să îi răspundă. Trase adânc aer în piept, ca şi cum nu ar fi aut să mai facă asta pentru o perioadă destul de lungă, apoi, cu voce scăzută, gravă, începu să povestească.

-Era în iarna anului 1452, o zi simplă, nimic interesant. Dacă îmi amintesc eu bine, era 14 ianuarie. Mergeam în vizită la familia Capelle, eram bun prieten cu tatăl tău. Îi făcusem cunoscut faptul că nu eram o fiinţă omenească, căci pe vremea adolescenţei luam lecţii împreună. Cu timpul el îmbătrânea, dare u rămâneam la fel de tânăr. Într-o zi veni la mine şi mă întrebă cum se face că eu rămân la fel de chips ca în tinereţe. Aveam încredere în el şi i-am dezvăluit secretul meu. Astfel că, după ceva timp, pe când tu aveai şaptesprezece ani, venisem în vizită la voi. Tatăl tău m-a luat deoparte, în salon, spunându-mi că trebuie să vorbim urgent. Co vocea tremurândă şi cu lacrimi în ochi, într-o postură în care nu îl mai văzusem până atunci, a început să îmi vorbească: “Jacqueline este pe moarte. Vreau cat u să o vindeci, căci de boala de care suferă, nu mai are scăpare. Singura soluţie este ca ea să evină o fiinţă nocturnă, la fel ca tine, dragul meu prieten. Katherina nu ştie nimic despre existenţa ta, doar că eşti fiul unui coleg, şi că ţi-am făgăduit mâna lui Jacqueline. Probabil îi voi spune că o vei duce pe Jackie în Spania, la tatăl tău, care este doctor. Aceasta e problema mea. Pe noi nu ne va mai şti, cu siguranţă, iar cu timpul va înţelege de ce a luat această decizie. Doar, Matheas, te rog, nu o lăsa să moară în chinuri groaznice.”

Nici nu avea de unde să ştie că era mai bine să mori decât să trăiesşti pe veci cu viaţa asta mizerabilă de prădător. Dar, fiindu-mi un prieten bun, nu am vut puterea să îl refuz. Înspre seară, toate pregătirile pentru drum erau gata. Nu ştiam exact încotro aveam să ne îndreptăm, dar cu siguranţă, destinaţia era undeva în afara ţării. Trăsura ne aştepta în faţa casei, iar servitorii încărcaseră cufărul cu hainele tale. Te îmbrăcaseră într-o rochie din catifea roşie, ce contrasta perfect cu zăpada albă, şi îţi puseseră deasupra un palton scurt, de aceeaşi culoare. Te-am luat în braţe, ăci erai pe jumătate adormită, dar oricum nu cred că ai fi avut puterea să mergi pe picioarele tale. Am urcat în trăsură apoi te-am învelit într-o pătură groasă de lână, să nu îţi fie frig. În timp ce mă uitam pe geamul murder al trăsurii, o vedeam pe mama ta, gata să vină să te ducă înapoi acasă, să nu te lase să pleci. Dar nu avea cum să fugă, deoarece tatăl tău o ţinea strâns în braţe, încercând să o liniştească. Erau îndureraţi, dar nu aveau de ales. Nu vroiau să te vadă moartă.

Trecuseră multe ore, iar noi ne aflam la marginea Nisei. Erai palidă, transpirată, iar convulsiile aveau loc din ce în ce mai des. Nu credeam că era necesar să te transform atât de repede, dar dacă nu aş fi făcut-o, cu siguranţă ai fi murit. Mi-am apropriat încet buzele de gâtul tău rece, şi ţi-am străpuns încet pielea fină. Am lăsat veninul să pătrundă în sângele tău, apoi ţi-am acoperit rana cu gulerul rochiei. Nu după mult timp a văzut cum înfloreşti, cum revii la viaţă. Sau mă rog, având în vedere că eşti moartă, nu ştiu cum aş putea să mă exprim. Apoi ai descis speriată ochii, care îşi recăpătaseră strălucirea de smarald pe care o aveau când erai mică. Te-am luat strâns la piept şi am încercat să te liniştesc, apoi ai adormit din nou.

-Mai departe îmi amintesc, oarecum. Deci asta s-a întâmplat. Dar de ce nu m-au lăsat să mor?! Decât să trăiesc viaţa asta cumplită..
-Nu înţelegi Jackie? Le era mult mai uşor să nu te mai vadă niciodată decât să te vadă moartă. Asta era problema. De eceea au vrut să trăieşti veşnic. Mă rog, tatăl tău.
-Dar oare nu s-a gândit că nu voi vrea asta? Că aş prefera să mor, decât să trăiesc aşa? vroia să mai adauge şi “dădăcită de tine”, dar termină întrebarea după “aşa”.
-Deja începi să ai mustrări de conştiinţă. La câte vieţi ai distrus.. îi spuse Mathis, mai mult în glumă.
-Nu vreau să vorbesc despre asta, spunând acesteqa sari de pe stânca înaltă, vrâns, ca de obicei, să fugă de discuţiile importante.
-Jackie.. Mereu faci aşa. Eviţi subiectele care trebuie discutate. Chiar trebuie să vorbim despre asta. Este important..
-NU! Despre asta nu. Este problema mea.

Razele lunii picurau pe părul castaniu a lui Jaqueline, făcându-l să pară suflt cu aur. Îşi întoarse privirea înspre lumina pală şi îşi lăsă chipul inundat de ea. Chipul fetei era alb ca al unui înger şi era la fel de frumoasă precum luna ce stătea agăţată printre miile de stele. O fiinţă nocturnă cu pielea de marmură, ochii de smarald strălucindu-i parcă mai vii decât oricând, acum părând dintr-o altă lume. Pe de altă parte, exact aşa se simţea. Nu părea să aparţină celor vii, oricum..era moartă. Moartă..un cuvânt cu multe înţelesuri care o făceau pe Jackie să îşi pună nenumărate ăntrebări, care, pentru moment, erau suspendate în aer, neavând vreun răspuns.

- Ba da Jackie! Trebuie să vorbim. Şi este şi problema mea, pentru că te iubesc. Nu o să te las să îmi mai întorci spatele.

Auzind acestea, îşi ieşi din fire. Îi spuse apoi lui Mathis, pe un ton războinic, gata să sară la luptă, că e liberă să facă ce vrea şi că nu îi pasă câtuşi de puţin de sentimentele lui. Mathis rămase cu vorbele în aer, neavând vreo replică coerentă pentru cea a lui Jackie. Nu mai ştia ce să creadă despre cea pe care o iubea, dar într-un fel ştia că sentimentele ei nu sunt reciproce. Jackie plecase de mult înapoi înspre oraş, lăsându-l pe Mathis singur, în bătaia răcoroasă a vântului.

-Iarăşi ai dat greş Matheas. Ţi-am încredinţat-o pe Jacqueline pentru că am crezut că poţi avea grijă de ea, în fond, e doar un copil. În ritmul acesta o vei pierde, iar eu nu pot permite aşa ceva.
-Ştiu, dar.. Mathis încercă să se scuze, dar vocea groasă a vampirului îl întrerupse.
-Nici un dar! De acum eşti liber să faci ce vrei. Misiunea ta se sfârşeşte aici. Voi rezolva eu însumi problema.

~~~~~

Jackie ajunse în sfârşit acasă. Merse în bucătărie şi îşi încălzi o cană de ceai. Se aşeză lângă fereastra între-deschisă şi privi din nou înspre măreaţa lună. Mereu o liniştea priveliştea aceasta şi îi dădea răgazul să se relaxeze, să îşi pună ordine în gânduri. Încercă să îşi amintescă măcar o zi, un minut din vremea în care fusese o fiinţă muritoare,cu suflet. Parcă îi fuseseră şterse toate amintirile copilăriei, căci nici măcar o întâmplare nu îi venea în minte. O bătaie uşoară în uşa de la intrare o trezi la realitate. Se duse înspre locul de unde veneau bătăile, iar apoi deschise larg uşa. Mână începu să îi tremure pe clanţa rece din metal. Genunchii i se înmuiară, căci persoana care se afla în faţa ei impunea respect şi severitate. Jackie se uita mirată la bărbat, apoi şopti, ca pentru ea, cuvântul pe care nu îl mai rostise de foarte mult timp:

-Tată....

* Ok, dragilor, cam atât din capitolul ăsta, care după părerea mea, e foarte super-naşpa. Aştept comentarii şi păreri. Ce credeţi, merită continuat? *

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Joi 08 Mar 2012, 12:07

Mamii
Cât de splendit ;;) Vai vai deci ăsta este ficul
meu preferat din toate pe care le ai !
Îl iubesc , ador Vai vai
Când te gândeşti că îmi era frică să intru aici şi să citesc :))
Deci eu aştept cu nerăbdare nextul
Să mă anunţi şi pe mine când îl pui :x
Spor la scris şi la idei !
Te iubeşte fiicăta !

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Sam 10 Mar 2012, 15:23

Scumpa mea surioara, ce sa spun..

Daca nu il continui te omor! Este superb :x Ti-am zis, fic-ul meu preferat dintre toate pe care le ai. Cum poti sa nu continui ?! Pai ma supar, ce-i asta ? [-(.

Capitolul este extraordinar Imi place foarte mult felul tau cum povestesti si vocabularul, desi am asa o banuiala ca in realitate vorbesti la altfel :-" :))))

Pai, sa vad urmatorul capitol cat mai repede, da? <3

Spor la scris si idei!

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Vin 13 Apr 2012, 02:43

Ok, deci ador vampirii. in love

Mi se pare foarte interesant ficul pana acum si e minunat felul in care descrii. Hm... Nu prea stiu ce sa zic... Dar cum sa nu-l continui?? E prea frumos! heh

Te astept cu capitolul urmator si de-abia astept sa vad ce se va mai intampla. Spor la scris si sper sa ai multe, multe idei! happy2

Subiect: Re: Blood Temptation [+16] Sam 21 Apr 2012, 11:52

HEI

am trecut si eu pe aici si am ramas ceva de genul Blood Temptation [+16] 385627

e minunat, si ai capitole asa frumoase, pline de descriere ce se imbina cu dialogul intr-un mod armonios si frumos, Blood Temptation [+16] 962758

si fata e asa frumoasa, si ma bucur ca si-a gasit tatal Blood Temptation [+16] 301723

daca ala chiar e tatal ei Blood Temptation [+16] 208323

sper sa ii impartaseasca sentimentele lui Mathis cat mai repede Blood Temptation [+16] 962758

si sunt tare curioasa sa vad ce ii va face tatal ei.... Blood Temptation [+16] 23826

mi-e teama putin Blood Temptation [+16] 138742

astept nextul, si sper sa ma anunti si pe mine cand il pui Blood Temptation [+16] 78717

te-am pupat. spor la scris si la idei Blood Temptation [+16] 78717

Fic inchis pentru inactivitate.