Nobody's Home

Pentru inceput, pot spune ca nu aveam nici un gand sa incep un alt fic pentru ca s-ar putea sa nu fac fata. (Si daca da, va rog anuntati-ma). voi incerca sa postez cate un capitol la fiecare din ele, la rand. Acum, legat de acest fic, simteam nevoia sa mai compun cevq si m-am inspirat din mai multe carti citite pe parcurs. A iesit o invalmaseala totala. Eh, sper sa fie bunicel...

▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀ |̿ \͇|obody's Home▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀

Chapter 1

Cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
Cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
Cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
Atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
As vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
Sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
Sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
Sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
Caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
Etern in natura, in campul inverzit
Am sa plutesc in aer precum o porumbita,
Atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
Dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
Nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
Cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
Nimeni nu va veni la al meu mormant,
Dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
Nezambind nicicand fiind mohorat,
As vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce...

Poezie de Boros Otto

Isi pierdea timpul privind absent pe fereastra casei. Era nerabdator, lucru destul de penibil pentru un barbat de aroape treizeci de ani. Simtise inca de la inceput o simpatie sincera pentru familia pe care fratele sau o considera "hazlie", iar acum gandul ca va avea sa ii cunoasca il inviora nespus. Stia de la fratele sau, Itachi, ca familia Uzumaki nu era una tocmai normala, ba chiar destul de ciudata daca se putea spune asa, dar amanuntul acesta il intriga si mai tare. Ii cunostea pe toti; Pe batranul Jiraya, un batran aproape senil si pervers, tipul clasic al baratului intre doua varste, pe "bunica" Tusnade, aparent foarte tanara dar destul de sarita. De asemenea,era curios sa il vada pe tanarul Naruto. "Ciudat fel de a spune, tanarul, e doar cu doi ani mai tanar decat mine" gandi el. Din cate stia acolo locuia si o tanara, si, auzind vorbindu-se despre ea banuia ca este logodnica lui Naruto. Oare uitase pe cineva? Da; Fratele sau ii povestise despre o batrana micuta si senina, al carei nume si-l aducea aminte foarte vag, ce locuia in acea casa alaturi de nepoata ei. Nepoata ei era un copil straniu. Itachi ii povestea multe despre ea de fiecare data cand se intorcea acasa, si, din cate cunostea de la el, Sakura, caci asa o chema pe copila, era de o frumusete ispaimantatoare. Chipul sau avea o paloare nefireasca si stinsa, ca a unui strigoi. Suvitele rozalii ii incetoseau privirea, stralucitoare si mirosind puternic a scortisoara, dar pana si acelea ii dadeau un aer mortuar.Si totusi cel mai inspaimantator lucru la ea erau ochii; aveau o stralucire nefireasca, ce infricosa, verzi si mri, ironici si inexpresivi si cu toate astea arzatori ca taciunele. Nu era privirea unui copil de zece ani.

Nu o vazuse niciodata, dar il fascinase inca de la inceput purtarea ciudata a tinerei domnisoare. Auzea mereu ca nu putea fi vazuta niciodata zambind. Fata ii era prea alba, buzele prea rosii, iar rochia de doliu pe care o purta de cand a murit bunica ei ii dadea un aer foarte matur si solemn. Iar comportarea ei era cu atat mai ciudata cu cat iti aduceai aminte de varsta ei. Mereu avea o carte pe poale, dar probabil ca asta nu era un lucru straniu daca acele carti nu ar fi fost Antony, in franceza originala sau Rene. Iar de cele mai multe ori, desi parea ca nu te asculta, ea intelegea foarte bine ce spui, uneori chiar mai bine decat o faceai tu insuti. Era un copil foarte ciudat, oricat te-ai fi straduit sa o intelegi. De fiecare data cand incercai sa te apropii, te lovea din plin cu un sarcasm usturator. Nu, Sakura Haruno nu era un copil normal, nici pe departe. si cu toate astea era doar un copil si, acum ca va locui acolo trebuia sa se obisnuiasca cu prezenta ei solemna. Ba chiar era destul de straniu sentimentul pe are il simtea fata de ea; admiratie? Nu. Probabil fascinatie. "Nu intalnesti peste tot un astfel de copil" gandi el.

Se ridica amortit de la geam si isi turna un deget de coniac pe care, fara sa vrea il daduse pe gat ca pe posirca. Avea mainile reci. Isi trase haina de zi peste umeri dupa care se aseza e valiza scotandu-si ceasornicul din buzunar. " Trebuie sa ajunga" isi spuse dupa care baga ceasornicul iapoi in buzunarul paltonului, caci era Noiembrie. Mii de ganduri ii incetoseau memoria. Tamplele il dureau, de nerabdare, de senom sau cel mai probabil de...betie. o betie poetica, euforica, o beatitudine nemarginita si molipsitoare. Zambi usor aprinzandu-si tigara si privind in gol. Ar fi strans in brate prima persoana ce s-ar fi ivit pe acea usa, doar asa, pentru a se linisti. Isi mai turnase un pahar pe care, de data aceasta, se opri o clipa asupra lui si trase in piept mirosul tare si barbatesc al acestuia. Cu miscari sigure sorbea lichidul ce ii aluneca pe gat, arzandu-l dar oferindui in acelasi timp o senzatie placuta si un gust parfumat ce ramanea in urma.

prima
la intrebarea ta, iti spun eu ca o sa te descurci... asa fac si eu!
deci ce pot spune: e foarte frumos!
imi place la nebunie descrierea, iar Sakura mi se pare atat de scumpa!
hei scuze ca te intreb, dar cati ani are Sasuke? ca nu am observat prin text... dar nu conteaza!
cum am spus e foarte frumos si sper sa ne aduci nextul repejor...
P.S.: daca nu te deranjeaza, te rog sa ma anunti, cand ai adus next'
te-am pupacit dulce si succes in continuare cu ficurile tale frumoase!

Buuunaaaa:>
Se pare ca ai inceput un nou fic...
Cat de taaare e...:o
Deci ideea imi place la nebunie!!:o
Tu stii ca eu ador cartile, ficurile petrecute intr-o alta vreme?
Sunt cartile mele preferate
Cred ca am citit 100=]]
sa lasam iurelile...
Acum... Ficul este minunat din toate punctele de vedere.
Descrierea ta nu este una plictisitoare ci e una care te tine in priza din prima...
Cel putin asta este parerea mea.
Si cel mai mult imi place cum o imbini pe aceasta cu naratiune.
In fine.. Mie imi place tot si tu stii asta.
Astept nextul si cu siguranta te vei descurca, am incredere in tine : )). See ya:D

Wow ...... Scuze , am uitat şi de oficialul bună .
Deşii rstr doar primul capitol , îmi place extrem de mult . Totul este atât de bine descris şi cu toate acestea tot are o umbră puternică de mister . Deşii am citi tot şi am înţeles , parcă tot în ceaţă sunt . Este foarte frumos , ai un adevărat talent . De azi înainte eu mă abonez la toate ficurile tale . Stai calmă , te vei descurca . Aşa că să începi cât mai multe , însă să şi le termini . Anunţă-mă de next şi baftă la tastat .

Hey. >:D<

Pai am vazut ca ai inceput un nou fic. Titlul m-a atras ca un magnet. E interesant, ciudat, straniu, infricosator, horror.. Mie cel putin asta imi inspira si imi place la nebunie. :X

Actiunea decurge lent si descrierea e la locul ei si pot spune ca e foarte frumoasa si reusita. :) Chiar imi place cum descrii, nu ma plictiseste deloc ci ma face sa vreau mai mult.. Imi place ca actiunea se petrece mai demult.. dar ceea ce ma lasa cu semne de intrebare e.. Sakura. Ai reusit s-o descrii foarte frumos si patrunzator. As putea spune ca in timp ce citeam mi-am facut un portret al ei in mine care mi-a dat fiori. Sasuke e.. omul de 30 de ani nu? Si Sakura are 10 ani. o.o Aici m-ai bagat in ceata. :))

Si o parere despre idee.. S.U.P.E.R.B.A. ! :x Ai cele mai frumoase idei de fic-uri.. Ma rog am citit doar doua fic-uri dintre ale tale, insa sunt .. altfel. Ca o gura de aer de la lumea imbacsita de aceleasi idei a fic-urilor. Vreau sa te felicit pentru asta. >:D< Astept cu nerabdare next-ul si te rog sa ma anunti.

Pa-Pa!

Bună, scumpo ! Tu ştii cât de mult m`ai impresionat cu descrierea ta ? M`ai captivat complet. Totuşi m`ai lăsat în ceaţă cu ceva : Din câte am citit Sasuke are 30 de ani, Sakura are 10 sau are expresia feţei ca a unei copile de 10 ani ? Îmi place acest tablou sumbru al Sakurei. M`ai atras cu fiecare cuvânt scris. Sper ca next`ul să apară cât de repede posibil. Ador absolut totul . Te sfătuiesc să`l faci mai lung şi cu toate capitolele la fel de interesante şi ai putea participa cu el la "Ficul lunii" . Te pup şi spor la tastat ! P.S : Dacă poţi să mă anunţi . :x

▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀ |̿ \͇|obody's Home▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀

Chapter 2

In casa era o atmosfera calda si amuzanta. Asta cel putin in salonul pricipal, in care predominant era un sentiment comun de exaltare usor prosteasca, exceptand unele persoane. Erau cu toii adunati in jurul mesei rotunde, de lemn, vorbind tare si razand zgomotos cu paharele goale alaturi. Erau uniit intru-totul intr-un joc captivnt de carti, al caror partasi erau doar barbatiii spre marea indignare a "bunicii" Tusnade ce era o adevarata impatimita a jocurilor de noroc. In ziua aceea, mai exact pe 28 Noiembrie 1907, era o atmosfera de sarbatoare. Tanarul Itachi, impropiu spus deoarece se apropia vertiginos de varsta de patruzeci de ani, ajunsese in dimineata aceea chiar din Georgia pentru a lua parte la comuna sarbatoare a familiei. Si, cu acest prilej cu totul deosebit se adunasera cu totii in salonul mare. Toti; batranul Jiraya ce intretinea o conversatie aprinsa cu elevul sau, Naruto, si cu presupusa sa logodnica, Itachi ce era un adevarat as intr-ale jocurilor de noroc, "bunica" Tusnade ce se revarsa pe mai tanara sa ucenica Shizune. Ba chiar si Sakura intr-un colt luminos si rece al camerei, aproape de geam. In rochia ei de matase neagra, nu lua parte la euforia comuna ce ii cuprinsese pe toti ci doar statea tinand pe picioare un volum din Antony, ascultand covesatiile celorlalti cu ochii atintiti pe scrisul marunt.

Statea dreapta si teapana ca o statuie, ascultand atent tot ce se petrecea in jurul sau. Din cand in cand numai recitea unul din versuri ce ii placuse extrem de mult "Je pourrai ton sang t'abandonner ma vie...".
- Domnisoara Sakura, de ce nu ne cantati ceva? Se auzi brutal glasul lui Itachi.
Pe tot parcursul serii o urmarise cu un vadit interes. Crescuse mult. Fata se ridica de pe sofa indreptandu-se spre pian cu o gratie neobisnuita. Juponul negru de tafta fosnea usor, diafan, raspandind imprejur un miros tineresc si proaspat, dar in acelasi timp un aer morbid si rece. Se aseza pe scaunul jos netezindu-si pliurile rochiei. Apasa pe clape cu o brutalitate aszata, urmarind in tocmai partitura melodiei Abendbilder. Se asternuse tacerea. Clapele pianului rasunau grav umpland salonul. Avea un glas cald si lin ce alunca usor pe versurile germane ale melodiei

Si se opri. Isi ridica solemn ochii de jad spre usa gotica de la intrare. "Intra" porunci aceasta inainte chiar ca barbatul sa apuce sa bata. Toti isi indreptara privirea spre el. Apasa nerabdaor pe clanta rece si intra; ramase privind imprejur. Palaria scumpa era cazuta usor pe o ureche dezvaluind parul negru si probabil lung. Statea stingher in fata usii cu valiza si umbrela in mana, pentru ca, pe vremea aceea, un barbat cu umbrela era socotit ca fiind un adevartat gentelman. Paltonul maroniu de ultima moda il facea sa para un barbat destul de chic. Toti ramasesera inmarmuriti. "Dominica, vino aici si i-ai valiza domnului!" se auzi intai glasul doamnei Tusnade. Batrana il ajuta sa isi scoata palaria si paltonul dupa care il introduse gazdelor in salonul mare. Brunetul privea mprejur inmarmurit. Era impresionat. Salonul era o incapere inalta cu podea de marmura. Dar parca mai tare il impresionase altceva; ea. In fata sa vedea o domnisoara tanara, in jur de optisprezece ani si in nici un caz o copila de zece ani cum s-ar fi asteptat.

Il socase inaite chiar de a fi putut vorbi cu adevarat cu ea. Te inspaimanta. Era atat de frumoasa, de rece in rochia ei neagra incat iti ingheta sangele in vene de fiecare data cand o priveai. Si cand nu, ii puteai simti privirea verde cercetandu-te din cap pana in picioare cu ironie. Aproape ca iti era frica sa stai in aceeasi camera cu ea, ba chiar si in aceeasi casa era inspaimantator. Sasuke se aproie incet si isi scoase palaria in fata "bunicii" Tusnade dupa care ii saruta delicat mana. Trecuse mai apoi la tanara chiriasa, ce parea o femeie intre douazeci si douazeci si cinci de ani. Avea un ar lung si blond prins intr-un coc facut dupa ultima moda a vremurilor acelea, purtand de asemenea o rochie albastra cu crinolina de matase. Isi pleca usor capul in fata ei. Apoi se prezenta in fata Sakurei. Aceasta il privea ironica, dar fara sa zambeasca. Ii intinse mana. I-o apucase usor si i-o saruta. Pana si mainile ii erau reci.

Dupa ce saluta doamnele asa cum se cuvine, Sasuke dadu mana cu barbatii si se aseza langa Naruto la masa de joc. Dominica, femeia in casa, adusese vinul proasat scos din crama si, dupa cum il descria batranul Jiraya, data de prin anul 1721.
- Nimic nu e mai bun decat bautura sau femeile, credeti-ma pe mine. Spuse acesta batandu-se in piept mandu.
- Iertati-ma Domnule, dar in privinta asta cred ca va inselati. Exista si alte lucruri mult mai importante in viata, ca de exemplu fericirea. Protesta Sasuke usor contrariat.
- Fericirea? Intreba mirat interlocutorul sau. Dar in ce consta fericirea? Bautura, femei si bani.
Toti barbatii izbucnira intr-un ras zgomotos amestecat cu un miros taios de alcool. Femeile nu luau parte la discutie, bineinteles in afara de "bunica" Tusnade ce se alatura indata veseliei comune. Restul crosetau la ora aceea, iar domnisoara Sakura citea.
- Fericirea? Pufni aceasta dispretuitor. Nu exista fericirea...
"Netotilor" ar fi vrut sa continue, dar se opri. Isi inchise cartea cu un zgomot surd si se ridica in picioare.

Sasuke ramasese privind-o. Desi era mica de statura, parea atat de matura si impunatoare incat cu greu iti puteai lua privirea de la ea. Era mai mult decat isi inchipuise, din toate povestirile lui Itachi despre ea, era infricosatoare.
-Il est fatigué. Dominica, le conduire a sa chambre.
- Ma scuzati, domnisoara Sakura, dar camera domnului nu a fost pregatita. Spuse aceast supusa.
- Foarte rau. Condu-l atunci te rog in camera mea si pregateste-mi o cafea. Eu nu voi dormi asta-noapte.

Sunt prima:>
si chiar daca imi pica ochii in gura de somn nu m-am stapanit sa nu citesc.
Oficial, ador acest fic. Este preferatul meu fara da si poate. Daca nu aduci cat mai repede urmatorl capitol cred ca voi innebuni. Deci te rog, grabeste-te.
Sunt atat de fericita ca o ochit-o. Oh.. Sper sa o faca si in continare.
Nu, nu. Nu sunt perversa. Sa nu crezi asta : )).
Bine, bine. Poate doar putin : )):>.
Mooor aici si nu mai pot pana la urmatorul capitol.
Fieti mila de un biet purandel ( adica eu ) si grabeste-te cu nextl ala ca daca nu voi muri, fac infarc, iti zic.
Deci in concluzie. Ficul este genial. Descrierea ta ma uimeste. Actiunea nu este grabita si dialogul nu este sec si nu in ultimul rand. Nextuuuuul!
See ya:D

Ca să ştii după ce ţi`am citit primul capitol din acest fic, şi le`am căutat pe toate timp de 2 ore pentru că ai menţionat că nu e primul şi din mari păcate l`am găsit doar pe Memories. Le ador pe amandouă, sunt absolut mirifice. Ideile sunt originale şi îmi place ca se petrec in trecut. Sunt mult mai captivante. Sakura deci nu e o copila de 10 ani, mă bucur altfel nu ar fi putut avea o relaţie, zic eu. Oricum aştept cu nerăbdare next`ul la ambele ficuri, crede`mă m`ai cucerit total, absolut totalmente . :x Spor la tastat !

Hey. <33

Si eu care credeam ca primul capitol e captivant. =p~
Dintre toate fic-urile pe care le-am citit al tau e cel mai.. matur. Ai un vocabular foarte bine dezvoltat si sincer, daca nu stiam cati ani ai as fi spus ca e scris de un om de cel putin 25 de ani.
Stiu ca te re-felicit a nu stiu cata oara, insa chiar o meriti pe deplin. Felicitari! :)
Oh, si actiunea incepe sa prinda viata. :x Nu conteaza francezaa. Eu oricum iubesc acea limba, din pacate la scoala noi facem germana. :-< Btw. Sakura e.. foarte ciudatica. :)) Ti-am spus ca reusesti s-o descrii perfect ca si acum de altfel.
Abia astept urmatorul capitol si sa ma anunti in continuare. kiss

Hey mersi de anunţ .
Acest capitol este foarte frumos şi nu am ce comenta în privinţa sa . Este atât de minunat şi prezinţi totul atât de bine şi cu toate astea parcă tot mai rămână o urmă de mister pe care nu o pot dezlega . În privinţa francezei nu îţi face griji , contează ficul nu limba . Oricum , foarte frumos acest capitol să mă anunţi şi la următorul , baftă la tastat .

▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀ |̿ \͇|obody's Home▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀

Chapter 3

Era liniste. Intr-o noapte ca aceea, in care nici macar fosnetul sterp al frunzelor nu rasuna, se auzea o liniste deplina. Casa era goala, si pe cat de cald fusese in seara respectiva, pe atat de racoare era acum. Isi trase rapid haina de zi peste cea de noapte si se indrepta grabit spre usa gotica. Nu ii era teama sa calce e toata talpa, entru ca, in definitiv, nimeni nu il putea auzi in corpul acela al casei. Nu stia unde merge; cert e ca ii era teama sa stea in continuare in odaia domnisoarei Haruno. Se opri. "Oare camerele astea sunt cu toate goale?" se intreba privind intreg peretele. Incepu sa bata cu putere la una din usi. Trebuia sa ii raspunda cineva. I se lua aerul daca se mai afla acolo. Aceea casa calda si primitoare de mai devreme, acum era de-a dreptul inspaimantatoare.
- Da? Se auzi glasul grav al lui Naruto din spatele usii inalte.
Rasufla usurat.
- Pot intra?
Ii deschise usor usa, cu miscari lente, pentru a nu se auzi. Era nerabdator. Se repezi cu o oarecare ferocitate in odai spatioasa a tanarului, sorbind in piept mireasma barbateasca si libera a acesteia. Era cu totul altceva decat sinistra camera a Sakurei.

Se aseza obosit pe unul din fotoliile camerei, lasandu-si capul pe spate. Nu isi putea da seama cat este ceasul, dar in momentul acela, chiar de lar fi izgonit, Sasuke nu putea pleca. Nu; nu se putea intoarce in camera aceea.
- E infricosator acolo, am dreptate? Intreba Naruto, fara sa il priveasca.
Ramase nemiscat. " Atat de sumbra, atat de perfect asezata si rece, rece intr-un mod straniu, nepamantesc, sufocant...". Isi relua gandurile. simtea ca nu se putea pierde acum, in fata lui Naruto. Chiar daca avea un sentiment placut de familiaritate prieteneasca, iar tanarul parea sa fi trecut prin aceeasi situae, nu o putea face. Avea prea mult orgoliu.
- Da. Reusi sa spuna, dupa lunga tacere.
- Am fost si eu acolo. Ba chiar pe timp de zi. E o camera...mortuara. Drept sa itit spun, nu am putut rezista mai mult de un ceas, cum, de asemenea, nu poti rezista nici unei conversatii cu Domnisoara Sakura. Intodeauna am crezut ca e o persoana inspaimantatoare. Atunci mi s-a confirmat pe deplin.
- Ai perfecta dreptate. Din primele clipe simti un tremur slab ce te cuprinde. Dupa un ceas, totul ingheata si impietresti, acolo, pe loc. Nu, nu. Camera e una neagra. Crede-ma. Asta si prezenta, mereu fantomatica, a Domnisarei Haruno...
- Da, à propos, unde poate fi Domnisoara Sakura?

Sakura isi netezi pliurile rochiei redeschizand Apocalipsa. " Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul". Era versetul sau preferat din Apocalipsa. Cafeaua aburinda isi imprastia mirosul viu prin biblioteca, dar zacea pe masuta asa cum fusese adusa, neatinsa. "Domnul Sasuke nu este in odaia mea, asa cum i-am permis sa stea. Nu este altul; decat toti ceilalti.". Pufni dispretuitor. Nu era altul, ci decat unul din toti ceilalti. Si tousi gandul asta o contraria.
Se aseza cu grija la pian, incepand sa apese clapele nebuneste, cu salbaticie. Apoi, brusc, palira.
"Les vieilles de notre pays
Ne sont pas des vieilles moroses,
Elles portent des bonnets roses..."

Din camera lor, baietii auzeau slab clapele pianului. Numai vocea ei se auzea ceva mai puternic.
- Imi poti spune te rog povestea sa? Intreba Sasuke, crispat, tremurand.
- Povestea cui? A, Domnisoarei Sakura. Stii, uneori cred ca e indreptatita cu adevarat sa se comporte asa. S-a nascut acum optisprezece ani, ba pardon, saptisprezece, mai exact in 1890. In anul acela, o mica rascoala a sclavilor ce mai lucrau aici a pus capat vietii parintilor ei. Parintii ei erau mari boieri ai vremurilor acelea. Si, nu stiu daca stii, dar acest conac, da...vezi bine...acest conac unde stai tu acum ar trebui sa fie tot al ei. Si, dupa cum stii, nu este. Neavand varsta mostenirii parintilor sai, conacul s-a cuvenit sclavilor si unor boieri ai vremurilor acelea. Aceia erau parintii mei, sau ma exact parintele meu adoptiv, batranul Jiraya. Cand m-am mutat aici, in 1900, Domnisoara Sakura avea doar zece ani. Atunci a aparut si fratele tau, avocatul familiei Uzumaki. Stii, dragul meu prieten, pentru ca eu chiar simt nevoia sa iti spun asa, imi era tare draga aceea copila. Cand bunica sa a murit, nu a varsat nici o lacrima. Fratele tau, domnul Itachi Uchiha, a vrut initial o dea afara, pentru ca "Nu are nici un drept legitim sa se afle in aceasta casa, iar baza sa materiala este nula, astfel ea neputandu-si plati macar chiria" cum spunea el. Intr-un cuvant, era saraca.Tutorele meu s-a impotrivit, a spus ca asa ceva nu este cu putinta, dar el, fratele dumitale, ca avocat legitim, a contestat aceasta hotarare si a evacuat-o. Da, domnul meu, auzi bine. Nu stiu unde, sau cum a trait in toti acesti ani, dar am auzit ca si-a purtat veacul la o batrana, ce a murit in cele dn urma. Crezi su nu, dar ea s-a intors acum un an. Era slaba, palida si trista. Dar era mult mai matura, solemna si...frumoasa, dac imi este permis sa o spun. Crezi sau nu, dar Fratele tau a primit-o, cu un pret foarte scump; traia cu ea. Nadajzuiesc ca stii la ce ma refer. Treceam uneori prin fata camerei sale si ii auzeam tipetele, apoi glasul lui salatic, dupa care ea incepea sa planga incet, incet. Si, ca sa stii, intr-o seara m-am ascuns si am vrut sa vad ce se intampla acolo. Aproape de miezul noptii, fratele dumitale iesea din camera si isi aranja hainele, dupa care incuia usa cu cheia si nu o lasa sa iasa. Calvarul acesta a durat doua luni intregi, plus una pentu a se vindeca, dupa care i s-a permis sa iasa, si de atunci, Domnul Itachi nu s-a mai atins de ea. Dar, cu toate astea, o poaate face oricand. Acesta este cosmarul pe care ea il traieste zi da zi, noapte de noapte. Crede-ma, intodeauna am incercat sa o protejez de el, dar nu am ce face.

Dar Itachi ăsta e chiar aşa de..de...idiot! Ce Dumnezeu?
Cum poate fi un om aşa de rău?
Si eu care credeam că e de gaşcă.
Hm... Ce sa zic... Capitol minunat, ca de obicei. Mi-a plăcut foarte mult.
Da ce e asa de sinihistra Sakura asta?
Abstraaaact: ))
ei bine.. Aştept următoarele capitole pentru a vedea asta.
Merci de anunţ.
See ya honey!:D

Acest capitol este ... minunat precum şi cele din naintea sa .
Descrierea a fost superbă , cu toate că , ai avut câteva greşeli de tastare dealungul capitolului .
Nu mi-aş fi putut imagina că Itachi este aşa un om fără scrupule . Sper ca Sasuke să o ajute pe Sakura să scape din acel infern .
Mulţumesc de anuţ , te rog să mă anunţi şi în continuare . Baftă la tastat şi să vi cât mai curând cu nextul .

Hey. >:D<

Itachi?! O.O Copileee, te omor.! '--
Ce-i faci lui Saku'? Te crezi la maicata in padure? >.>

Revenind in lumea celor normali. :))

Saraca Sakuraa. :(( Itachi e un bou. Bouu'!
Pfoaii abia astept s-o salveze Sasuke din ghearele tampului de Itachi si sa fie impreuna si.. Ah! Sakura e asa.. ciudata. o.o Ma sperie. xD
Da' Sasuke e.. :x Dragut. Si Itachi e... Nashpa. >:P

Ca de obicei a fost un capitol superb. :x Foarte frumos si interesant. :x Sa aduci repejor nextul. kiss

Pa-pa.

P.S. Sa ai mai multa grija data viitoare la greselile de tastare. :)

mama , in viata mea n-am vazut asa multa descriere ,

sti linistita ca e de bine ,

superba descriere , nici nu ai nevoie de dialog cu o asa descriere

tu nu meriti sa fi incepatoare ,

zici ca esti o adevarata artista ,

itachi asta , Doamne

astept nextul ,

pupici de la cris

▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀ |̿ \͇|obody's Home▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀▄▀

Chapter 4

Masa de dimineata parea aproape la fel de vesela ca cina. Erau cu totii adunati acolo. Sau, cel putin, aproape toti. Domnisoara Sakura era singura ce lipsea. Sasuke o cauta absent cu privirea, vigilent, privind cand in salonul mare cand spre usa, cand spre scaunul ei asezat strategic in celalalt capat al mesei. Cum putea o fiinta atat de pura si solemna sa fie pangarita de mainile unui nenorocit in asemenea hal? De fiecare data cand se afla acolo, il ingradea cu prezenta ei fantomatica, frumoasa, atat de frumoasa incat nu te puteai uita decat la ea; iar cand nu era acolo, lipsa ei se simtea atat de apasator incat te ingheta. Pana si aceea masa purta in ea ceva rece, tineresc in acelasi timp. O tinerete inghetata in timp, neatinsa. Era a ei; a Domnisoarei Sakura. Era prezenta pretutindeni, chiar daca absenta trupeste.
Mai privi o clipa imprejuru-i. Domnisoara Yamanaka, imbracata de aceasta data intr-o rochie de un rosu rubiniu, aflat in dreapta sa ii urmarea cu atentie si vadit interes fiecare miscare. Doamna sau Domnisoara Shizune se afla in stanga maestrei sare, "Bunica" Tusnade, blanda si supusa, fiind atenta la fiecare miscare a tutorelui sau cu respect. Tanarul Naruto, aflat in fata Tutorelui sau, citea dezinteresat gazeta primita in dimineata aceea.

Nici macar cand Domnisoara Sakura deschise usa nimeni in afara lui Naruto nu parea interesat. "E ciudat" isi spuse Sasuke. "De ce i se mai spune inca Domnisoara daca Itachi a facut-o a lui? Nu. Hotarat lucru. De acum in colo ii voi spune Doamna. Si totusi, sa lasam lucrurile asa. Ar fi o impolitete din partea mea.".
- Ma scuzati, Domnisoara Haruno, as vrea sa va vorbesc.
Itachi ii zambi viclean. Cu privirea inca indreptata in pamant, Sakura incepu sa stranga in pumnii voalurile rochieie de onyx.
- Ierati-mi impolitetea, Domnule Uchiha, dar domnisoara va iesi astazi cu mine si cu Fratele dumitale.
- Nu cre...
- Chiar acum. Spuse clar si raspicat Naruto.
Domnisoara Sakura se apropie de Naruto, si, fara sa dea nici un semn de slabiciune, dadu din cap. Sasuke o privi destul de incurcat. Ce putea spune in acel moment? Se ridica la randu-i intinzandu-i mana Domnisoarei Yamanaka. " Un Randez vous in patru? Va fi interesant." isi spuse acesta schitand un zambet ironic.

Isi lua singur paltonul si palaria, fara sa o ma astepte pe Dominica sa le aduca. Domnisoara Ino imbraca peste rochia destul de stridenta, o haina alba, de blana si isi acoperii buclele blondine cu una din palariile sale din dantela.
- Jhon, pregateste te rog trasura.
Sakura isi trase peste umeri salul gros, negru, de matase, dupa care, ajutata de Naruto urca treptele trasurii. Domnisoara Ino, cu mirosul sau puternic de viollete, se aseza strategic langa Sasuke fluturand de doua ori din gene si apucandu-i bratul. Domnisoara Haruno, trista si solemna, se aseza langa fereastra cupeului, lipindu-si fruntea de geam. Tot drumul nu o slabi din ochi. Il fascina intru totul chipul ei atat de alb, de rece, de inexpresiv. "Cum poate fi o femeie atat de frumoasa?" gandi el facand abstractie de femeia aflata in dreapta sa. Nu mai simtea pe nimeni si nimic in jurul sau. Doar ea; in momentul acela, ea era tot universul lui. Dar, vai, nu! Ea era deja femeia altuia.

Isi petrecuse bratul in jurul taliei usor pline a Domnisoarei Ino, strangand-o aproape de el. Trup cald, tanar, de femeie, dar atat de rece si strain trupului sau. Carnea sa era una atat de putreda; incat, nu simtea nici o pofta trupeasca de a o face doar a lui.
- Jhon, opreste aici te rog!
Isi pleca nedumerit ochii spre ea. Deja plecase. Cu o urma de tristete in privire, ii intrezari poalele negre ele rochieiin fata trasurii. Facu un sen cu capul, dupa care trasura pleca din loc. Ramasesera doar trei; Naruto, ce privea tinta pe geam, cu acelasi aer visator si romantic, si tanara de langa el ce se lipea si mai tare de trupl sau, aproape sufocant. Era o taina a lor pe care nu o utea patrunde, gandirea sa era mult prea ingusta pentru as ceva. Cum putea el, un simplu student la dreptul constitutional, sa inteleaga asa ceva? Nu; hotarat lucru. Era mult prea mult pentru mintea sa.

wow , scumpilici , ce ai facut aici ?

sunt asa de incantata incat am inceput sa fac rime ,

ce sa mai spun scumpo , ai un fic de milioane ,

cum am mai spus si descrierea e la fel ca ficul ,

fara suparare, dar sasuke asta e cam greu de cap ,

fratelo , astept nextul si sper sa ma anunti ,

bafta si pupici dulci de la crisu

Ah , ce cap sec sunt ! Am citit capitolul , insa am uitat sa las com , imi pare nespus de rau pentru asta .
Imi place atat de mult cum ai descris absenta Sakurei , am putut sa simt si eu niste fiori .
Am sa iti repet acelasi lucru pe care il fac la fiecare capitol , capitolul etse minunat ca de fiecare data .
Sa ma anunti si in continuare de next , bafta la tatstat si pupici .

Bună scumpa mea. Scuză-mi te rog întârzierea. A fost un capitol tare frumos. Mi-a plăcut descrierea ta complexă, dar și felul cum ai conturat lucrurile. Sunt curioasă cum o vei face și pe viitor, deci aștept nextul. See ya.:)

Bunaa. >:D<

Am cam intarziat pe aici dar.. mna se mai intampla. :))

Uhhu. Ce captiol. Il ador. Iubesc acest fic. E atat de infricosator si interesant, iar mie sincer mi se pare ca are niste tente vag erotice. <3 Nu ma pot abtine. Sunt dependenta.

Imi place limbajul asta gen ''s-o faca a lui'' . :)) Ma amuza intr-un fel obraznic si ma duce cu gandul la muulte. :)) Asa ca mai bine ma abtin.

Te rog sa ma anunti cand aduci nextul si ai face bine sa te grabesti. :))

Te kiss

.

Paa. :)

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Nobody's Home Mar 21 Aug 2012, 10:19

Buna

Uite-ma ca intr-un final ajung si aici si intr-un fel ma bucur.
Toata povestea asta mi-a lasat un gust amar si chiar am inceput sa tremur de furie cand am auzit ce i-a putut face Itachi Sakurei. :)
Scri foarte frumos, pacat ca ai greseli de tastare, daca ti-ai corecta capitolele ar fi minunat sa sti. ~Este mult mai placut pentru cititor sa nu intalneasca greseli de tastare, o spun din propria exeprienta.~

Esti foarte talentata si am impresia ca am mai citit ceva de tine, sau ma-nsel? : think

In fine, se vede ca pui suflet in ceea ce faci, cand citesc am impresia ca vad un film, iar asta imi place cel mai mult, plus atitudinea pe care le-ai oferit-o personajelor, mai ales Sakurei. Imi aminteste de "Doamna in negru." ~ Un personaj aparut in Cavalerii Pardaillan de M. Zevaco. ~ Doar ca este si mai si, si mai speciala, mai fascinanta.

Astept urmatorul capitol, spor la scris :*

Subiect: Re: Nobody's Home Mar 21 Aug 2012, 18:44

edit:
Bonjurica Nobody's Home 208323

sa intram si noi putin in aceste minunate vremuri ale capitolelor tale....iarta-mi greseala ca nu am venit pe aici mai devreme, chiar imi pare rau...ai un titlu atat de interesant incet cu gandul la un film de groaza..

Descrii impecabil, sublim, pot spune ca autorul ce credeam ca nu-l putea ajunge nimeni este Teodoreanu, dar tu mi-ai demonstrat contrariul! Prima data, am avut impresia ca stau fata in fata cu autorul mentionat mai sus, dar apoi am realizat ca nu este asa. Daca ai citit cumva cartile lui, iti vei da seama repede cat de asemanatoare si sublime sunt felurile vostre de a scrie...sunt mirifice si te tradeaza cu sulite si cuvinte armonioase Nobody's Home 962758

mi-a taiat respiratia, si mi-au dat lacrimile cand am citit absolut fiecare cuvant, absolut orice, si ma face fiecare clipa pe care o petrec citindu-ti ficul, ca nu exista ceva mai frumos, oficial acest fic al tau devenind, inedit, preferatul meu, parte din sufletul meu de zi cu zi Nobody's Home 962758

Mi-ai luminat ultima luna pustie din vara Nobody's Home 301723

e minunat, si ma face sa ma gandesc ca eu mai am mult pana ce sa ajung sa scriu calumea cartea aia cu vampiri Nobody's Home 2843714615

si ma face sa vreau s-o iau de la inceput....

Revenind la ficul tau, nu-mi vine sa cred ce i-a putut face Itachi Sakurei....e dizgratios si urat, nu-mi vine sa cred! Mai bine ar muri!Of.....tare mult vreau sa vad nextul aici, si de abia astept sa vad cum descrii in continuare, fara sa pierzi frumusetea descrierii de pana acum Nobody's Home 208323

Te sarut, spor la scris! Nobody's Home 208323

Subiect: Re: Nobody's Home Joi 23 Aug 2012, 18:19

Hey hey
Am ajuns si eu,cam tarziu dar am ajuns...
Imi place multtt fic'ul tau...este atat de misterios si interesant ,incat nu m-am putut opri din citit...
Se vede ca ai citit multe carti cu aceleasi calitati ca ale capodoperei tale deoarece felul tau de a descrie este total diferit fata de cel al celorlalti!!!
te rog mult sa ma anunti cand pui urmatorul capitol!

Fic închis pentru inactivitate. (23 Aug- 23 Oct)