Trebuie sa ai grija de fetita mea

Multumesc mult de tot de comentarii, next-ul il aduc diseara pe la 10-11 nu ma loviti in love

Capitolul 7- Iar munca
Cand m-am intors la serviciu am constatat ca biroul pe care il imparteam cu Temari devenise loc de intalnire pentru toate femeile care lucrau in celelalte departamente. Cred ca incepuse cat am fost eu plecata, oamenii veneau sa ii tina companie lui Temari si de-atunci o tineau tot asa. Mai ales cand si-au dat seama ca zilele cand fusesem obsedata de munca trecusera si ca nu aveam sa ma uit dezaprobator la ele daca petreceau timp in biroul nostru discutand lucruri care nu erau legate de serviciu. Nu mai eram apropiata de sef, asa cum fusesem cu Jiraya , deci eram o intruchipare a lui la acest etaj. Si chiar ca ma schimbasem. Nu mai eram atat de afectata de munca. Nu ca mi-as fi facut treaba de mantuiala , pentru ca faceam totul bine - altfel as fi zburat de acolo si Sasuke de-abia astepta sa ma concedieze- , pur si simplu nu ma mai implicam. Nu asa cum o faceam inainte. Faptul ca postul de director de vanzari ii revenise lui Sasuke nu era singurul motiv. In proportie de nouazeci la suta era vorba de un sentiment al inutilitatii. Stiam ca avea legatura cu Hinata , dar nu am vrut sa analizez situatia mai indeaproape- chiar deloc. Mergeam mai departe , ma descurcam fara sa mai am asa mari satisfactii la serviciu, cum aveam inainte. Fusese viata mea atata vreme , acum era ceva ce trebuia sa fac ca sa-mi platesc facturile si sa am ce sa-i pun pe masa lui Aname. Ceea ce insemna ca orice distragere, oricat de mica , era bine-venita.
-Ma bucur sa vad ca te folosesti de timpul rezervat companiei pentru a discuta probleme de vanzari foarte importante, Sakura , se auzi vocea grava a lui Sasuke.
Nici una dintre noi nu il auzise apropiindu-se de birou , nici intrand, pentru ca nu se obosise sa bata la usa. Pur si simplu aparuse din senin, aproape ca un nor negru si rau prevestitor , care asteapta pana plecat din casa fara haina sau fara umbrela si apoi te uda pana la piele. Inima mi s-a strans si stomacul mi-a inghetat cand am zarit silueta gri care statea in usa biroului nostru. Prima oara de ani de zile cand spuneam ceva de genul asta la birou , prima data cand uitam de identitatea mea de la serviciu si el , bineinteles era prin preajma tocmai atunci. Asta nista, ca nu sunt potrivita pentru post si ca, in concluzie, trebuia sa scape de mine. Temari isi lua picioarele de pe birou si se aseza dreapta pe scaun. Imi arunca priviri pline de compasiune, stiau ce avea sa urmeze din partea lui Sasuke : in cel mai bun caz, cateva intepaturi , in cel mai rau caz , un avertisment verbal despre pastrarea standardelor profesionale.
-Temari , ai vrea sa ne lasi pe mine si pe Sakura putin singuri? spuse Sasuke, aruncandu-i un zambet sarmant.
Cu greu si parand gata sa izbucneasca in lacrimi , Temari se ridica si iesi din biroul nostru , lasand usa deschisa in urma ei. Sasuke pasi in incaperea spatioasa cu pereti din sticla si se pozitiona langa biroul meu, privindu-ma de sus. Sa ma ridic ar fi insemnat sa ii pun la indoiala in mod direct pozitia de ticalos suprem in acest birou si ar fi transformat totul intr-o cearta mai crunta decat era nevoie. Sa ra,am pe scaun insemna sa il las sa ma domine. Am ales a treia varianta, sa ma ridic sa ma duc la usa ca sa o inchid. Cand m-am intors inspre el , parea sa ocupe tot spatiul de langa biroul meu, prin postura lui: cu picioarele bine proptite in podea si cu mainile incrucisate pe piept. Ca de obicei, ma cerceta dezgustat si eu m-am simtit imediat groaznic de neingrijita : parul meu roz era ciufulit si roz, pantaloni negri si camasa erau fara nici o forma si simteam ca nu ma avantajau deloc; intregul meu corp parea diform si neatragator. Sasuke avea acest efect asupra mea , sa ma faca sa ma simt sleampata si neatragatoare ; cand eram cu el imi aminteam de scoala di auzeam din nou toata lucrurile rautacioasa pe care obisnuiau colegi sa le spuna despre mine. Acesta era biroul meu, a fost castelul meu timp de doi ani , pana sa vina el , nimeni nu avea voie sa ma faca sa ma simt in acest fel.
-Uite Sakura , incepu el, am inceput cu stangul. Am inceput sa lucram impreuna , dar sa ne vedem si in afara programului , pentru ca lui Aname ii place sa ma aiba prin preajma. Dupa invitatia la picnic...am fost foarte emotionat. Si am inceput sa ma gandesc la acestea si la cat de lipsite de sens sunt. Si sper ca o sa reusim sa ne rezolvam dilemele si sa ne intelegem cumva. Bine, nu sa ne intelegem dar macar sa nu ne mai calcam pe nervi.
-Bine, am raspuns.
-Bine atunci, se opri si trase aer in piept si expira adanc. Deci stergem totul cu buretele si o luam de la capat? spuse el intorcandu-se spre usa.
-Da, cred ca asta am decis.
Cand m-am intors dintr-o intrunire cu seful raionului de articole pentru copii , mai tarzsiu in aceasi zi , am gasit un baton Kinder Bueno pe birou si un biletel.
Aname a spus ca iti place ciocolate, Sasuke.

Lumina imi inunda simturile cand am deschis ochii pentru o fractiune de secunda. A trebuit sa-i inchid imediat la loc. Era prea dureros. Chiar si cu ochii inchisi, tone de lumina pareau sa-mi navaleasca in ochi si imi chinuiau creierul ca intr-o roata a mortii. Am intins mana dupa o perna ca sa imi acopar fata, dar degetele mele nu am putut sa o localizeze. Ciudat, de obicei am multe perne in pat. Incet-incet mi-am dat seama ca nu imi miscasem deloc mana si ca imi amortise. Gura, capul si ochii , toate imi erau umflate si moi. Si durerea imi dadea o senzatie de greata, era inceputul unei migrene-inca puteam sa gandesc rational, deci nu eram inca in ghiarele ei. Nu aveam timp de migrene, Aname trebuia sa serveasca micul dejun si i-am promis ca o duc la joaca in parc. Trebuia sa ma lupt cu durerea, sa ma straduiesc sa ignor migrena un timp. Am scrasnit din dinti cand clestele de durere se stranse si mai tare. Sau poate...Sasuke? Ar veni sa o ia pe Aname si sa o duca la joaca- ar face orice pentru ea. Se tinuse de cuvant cand a zis ca o sa o luam de la capat cu dreptul, si in cele doua saptamani care au trecut , pline de picnicuri nu s-a mai ratoit la mine si nici n-a mai refuzat din start orice idee de-a mea. De asemenea sugerase sa avem intruniri zilnice in biroul lui ca sa discutam noua strategie de vanzari. Incepusem sa astept cu placere aceste intruniri, pentru ca era la fel de bine ca atunci cand lucram cu Jiraya. Simteam ca faceam parte din echipa ca sunt din nou implicata. Eram Sakura cea veche, concentrata asupra muncii timp de o jumatate de ora. Sasuke si cu mine nu eram prietenisau ceva de genul acesta , doar colegi. Cu timpul, relatia noastra putea sa se transforme intr-o adevarata prietenie. Eram sigura ca daca dadeam un telefon, urma sa fie aici in urmatoarele cinci, maxim zece minute. Tot ce trebuia sa fac era sa ma intind si sa apuc receptorul. Timpul trecea si eu tot nu ma puteam misca. Nici in pat si nici macar ca sa ridic receptorul. Alarma porni si corpul mi se contracta. Nu aveam energie nici sa o opresc , asa ca a trebuit sa astept sa se opreasca singura. Trebuie sa fi adormit la noi pentru ca atunci cand m-am trezit, primul lucru pe care l-am vazut a fost Aname, asezata langa patul meu.
-Mami Sauke, spuse ea lundu-ma de brat si tragandu-ma tare.Trezirea,canta ea.
-Dar nu pot, am raspuns
-Dar trebuie sa merg la joaca. Si imi este si foame.
Se uita la mine cu un aer de dezaprobare si un pic de iritare.
-Nu ma simt prea bine, am reusit sa balmajesc eu umflata si cu limba grea
-Esti bolnava?intreba ea
-Da Aname, imi pare rau , sunt bolnava.
Aname a facut ochii mari, s-a intors pe calcaie si a fugit. A fugit din dormitorul meu inainte sa ii spun ,, asteapta''. Desi de-abia puteam sa-mi ridic pleoapele. trebuia sa ma duc dupa ea sa o linistesc. Adunandu-mi toate puterile, am reusit sa-mi ridic mana, sa apuc marginea cersafului si sa o trag spre mine. Miscarea aceasta usoara parca mi-a infipt ace in ochi. A trebuit sa ma odihnesc putin inainte sa imi misc picioarele si sa ma ridic. Am atins podeaua si plusul moale, parca era o perna de ace sub talpile mele. M-am leganat cand m-am ridicat si a trebuit sa ma apuc de noptiera ca sa ma tin pe picioare. M-am sprijinit de perete si m-am miscat prin dormitor, mentinandu-mi echilibrul, sprijinindu-ma de perete cu varfurile degetelor si tarandu-ma. Cand am ajuns in dreptul ferestrei, a treubit sa ma tin de calorifer ca sa pot merge pana la peretele alb si rece. Hai, hai , mi-am facut curaj. In cele din urma am ajuns la usa si m-am apucat de toc, aventurandu-ma afara din dormitor , pe coridor. Am pornit-o pe coridor, care, dupa coltul spre camera mea era din fericire drept. M-am tinut de dulap, iar tinta mea, dormitorul lui Aname se ivi in departare. Inca un pas , inca un pas. M-am impins in perete si am ajuns-eram in sfarsit in camera lui Aname. Statea turceste pe patul ei si isi tinea strans papusica in brate, de parca era viata ei in joc, leganandu-se usor , cu chipul contorsionat de lacrimile inca nevarsate.
-Aname, ce s-a intamplat?
-Esti bolnava, spuse ea, inca leganandu-se si fixand un punct de pe podea. Esti bolnava si o sa mergi in ceruri ca sa stai cu Iisus si ingeri si cu mami.
-Poftim?! Aname, eu nu ma duc e doar o migrena...Cuvintele imi fura intrerupte de un bazair ce declansa o adevarata agonie in capul meu. Nu puteam s il ignor, daca s-ar mai fi auzit odata m-ar fi terminat. Asteapta aici,i-am zis lui Aname.
-Da?am raspuns in interfonul alb.
-Sunt Sasuke, se auzi o voce de la celalalt capat.
Ce cauta aici cu noaptea in cap? Nu il sunasem , in ciuda gandurilor mele de mai devreme. Am apasat pe buton ca sa il las inauntru si i-am deschis usa de la intrare. A aparut cateva secunde mai tarziu , cu un zambet larg si ochii ii sclipeau.
-Buna , am trecut pe la un cleint din zona si ma gandeam ca poate vrei sa te duc pana in parc sau...Doamne,arati groaznic spuse el cand am facut un pas in spate ca sa il las sa intre.
Aname veni din dormitorul ei , pentru ca auzise probabil vocea lui Sasuke.
-Sakura?spuse Sasuke
Vocea ii suna de parca imi soptea ceva de la celalalt capat al unui tunel lung. O sa... Durerea imi exploda in creier si lumea deveni dintr-odata un talmes-balmes de pete roz, albastre, verzi si galbene, care straluceau si pulsau. Apoi totul deveni alb

ma bucur ca in sfarsit sasuke si sakura se pot intelege dar..
ficul tau este ca un drog
nu glumesc , am devenit dependenta
nu ma pot lasa de el oricat asi dori
si nush ce iti fac daca o lasi si pe rozaliuta mea sa moara
nu imi inchipui asta:(
vreau next
Ne..x...t...
N....E....X....T
SI merci merci ca m-ai anunat:* kiss

*

Offf...
De ce tu prima? Bine hai ca sunt eu a doua hmm...?!

A fost un capitol extraordinar in love

Biata Aname, daca o pierdea pe Sakura nu cred ca mai avea unde se duce... poate la Sasuke. think

Sasuke,nesimtitu-le.. Cum sa ii spuni unei fete, careia nu ii spui nici trei cuvinte ca incepi "doamne arati groaznic"
Ma rog.. abia astept nextul si mersi ca ma anunti, sper ca o sa o mai faci happy2

Teo

Of, draga mea, ca de obicei ma uimesti cu fiecare capitol pe care-l postezi, iar acesta ma ingrijoreaza Sper ca Sakurei nu i se va intampla nimic grav, sper sa nu se duca in ceruri la ingerii ei si la Hinata Vreau sa ramana langa Aname si de ce nu, sa formneze un cuplu cu Sasuke :">
Si n-am ce sa mai spun. Imi stii prea bine parerea despre ficul tau, daca ti-as spune inca o data ca este minunat, m-as repeta de prea multe ori =]]

Te astept cu nextul ^.^
Ja`

Bună , păi sinceră să fiu ţi-am citit ficul încă de la primul capitol însă nu ţi-am lăsat com . Aş putea găsii o scuză însă nu am să o fac . În orice caz , m-am gândit să îţi prezint şi părerea mea . Ficul este chiar frumos după părerea mea . Îmi place mult şi te descurci foarte bine , însă se poate şi mai bine . Săraca Hinata , cânt am citit capitolul în care a murit îmi venea să plâng . Iar Sakura , păi mă bucur că acum se înţelege cu Sasuke , însă sper să se vindece , iar cei doi să fie împreună .
Baftă cu acest fic micuţo şi anunţămă de next . Kiss and hung .

Capitolul 8- Nu plec de langa tine
Incet, mi-am miscat ochii, dar nu i-am deschis imediat. Lumina nu-mi mai chinuia creierul cu flacari de agonie ca mai devreme. Inca mai simteam un manunchi de ace in spatele ochiului drept, dar ameteala disparuse. Ceva rece si umed imi apasa fruntea , atenuand durerea migrenei. Am intins mana si mi-am dat seama ca era o carpa.
-A, te-ai trezit. Langa patul meu, Sasuke statea pe unul din scaunele de la bucatarie, cu o carte in mana si un picior pe cadrul de lemn al patului meu. Aseza cartea pe noptiera si ma cerceta din priviri. L-am intrebat unde e Aname si a indicat spre partea cealalta a patului. Mi-am intors capul, era in pijamale, ghemuita ca o pisica langa mine , tinand papusa ei strans, chiar si in somn. Sasuke mi-a zis ca aceasta nu a vrut sa plece de langa mine.
-Am lesinat?
Sasuke a dat din cap afirmativ.
-Cand ti-ai pierdut echilibrul, am tras o sperietura buna , dar Aname era isterica. A inceput sa tipe ca o sa ajungi in ceruri ca mama ei. Nu a vrut sa se duca la joaca, zicea ca daca pleaca de langa tine, o sa te duci in ceruri fara ea.
M-am uitat la ea si i-am privit fata mica si chinuita, cufundata in somn. Deodata ochii ei se deschisera, facandu-ma sa tresar un pic.
-Esti bine?intreba ea , asteptandu-mi incordata raspunsul.
-Un pic , am zis eu incercand sa imi fac vocea sa sune ca de obicei , nereusind.
Sasuke a rugat-o sa aduca un pahar cu apa. Aname se muta cu greu spre marginea patului, apoi se rasuci ca sa coboare, punand un picior pe cadrul de lemn si altul pe podea. Picioarele ii lipaiau pe podea in timp ce alerga spre bucatarie. Cand Sasuke m-a intrebat daca mama lui Aname a murit de curand, am dat afirmativ din cap iar un gol si-a facut loc in stomacul meu.
-Sakura,poti sa vorbesti cu mine.
Pusesem capat ostilitatilor, eram in stare sa purtam conversatii placute si la un moment dat aveam sanse sa devenim buni prieteni, dar in acel moment n-ar fi reusit sa scoata nimic de la mine. Aname se intoarse in camera, tinand cu amandoua mainile un pahar cu apa, pe care il ducea incet, cu limba itindu-se in coltul gurii. Mergea cu grija, ca sa nu verse nici un pic din continutul paharului. M-am straduit sa ma ridic si carpa imi cazu de pe frunte. Sasuke ridica de pe jos carpa si pleca. Cateva clipe mai tarziu se auzi apa in baie. Am luat paharul de la Aname , mi-am inclinat capul si am baut. Apa ma alina si ma racorea , prelingandu-mi-se in gura si pe gat. Am mai luat cateva guri. Nu am crezut niciodata ca o sa faca legatura intre boala mea si moarte. Ca se va gandi ca voi avea acesi soarta ca mama ei. Dar de ce n-ar face-o? In mai fiecare noapte ma trezeam intr-un acces de panica ce ma facea sa dau fuga in camera ei sa ma asigur ca era bine. Teama irationala imediat dupa moartea cuiva nu mai era atat de irationala si sigur nu era rezervata doar adultilor. Am asigurat-o pe Aname ca voi fi bine iar aceasta isi musca buzele si ma privi cu suspiciune. Avea nevoie de cineva pe care se putea baza , mi-am dat eu seama in timp ce ii priveam reactia la raspunsul meu. Isi strecuta manuta in a mea. Imi aducea aminte de ziua cand am luat-o, in care i-am tinut mana in a mea si m-am simtit deodata speriata de aceasta noua responsabilitate. O responsabilitate pentru toata viata, trebuia sa ma asigur ca o sa ajunga adult, ca era fericita, sanatoasa si pregatita intelectual pentru aceasta calatorie. Faceam asta de cateva luni si simteam ca nu ma descurc. Oricat uram sa depind de cineva,aveam nevoie de ajutor. Aname era franta de oboseala asa ca s-a dus sa se culce iar eu, am atipit timp de o jumatate de ora. Cand m-am trezit, Sasuke inca statea langa mine. Pe chip ii aparu un suras plin de afectiune pe care de obicei i-l rezerva lui Aname. Intepaturile de durere se mai atenuasera acum, doar un tremur imi amintea de tortura de mai devreme, dar mi-am simtit corpul greu cand am incercat sa ma ridic.
-Am sunat la serviciu, o sa lucrez acasa. Tu si Aname aveti nevoie de cineva care sa va ingrijeasca. Cred ca ar trebui sa vorbim, Sakura , sunt foarte constient ca m-am purtat ca un porc cu tine , dar nici tu nu pareai mai sociabila iar acum mi-am dat seama de ce - esti in doliu. Intotdeauna am crezut ca Aname este un copil pe care l-ai adoptat fara sa te gandesti prea mult. Poti sa ai incredere in mine, uite . Eram logodit si urma sa ma casatoresc . Am cunoscut-o la facultate, eu am calatorit mult asa ca ne tot desparteam si impacam. De fiecare data cand ma intorcea in Tokyo eram iar impreuna. Ultima oara am fost impreuna trei ani.
Sasuke a bagat mana in buzunarul de la piept si isi scoase portofelul , il deschise si imi arata poza ei. Era draguta, bineinteles. Par lung si blond, piele alba ca neaua , sprancene arcuite, buze fine si roz. Era mai mult decat draguta, era uimitor de frumoasa. Si sclipirea din ochii ei , era clar indragostita de cel care facuse poza. Evident indragostita de seful meu. Inchise portofelul si il baga inapoi in buzunar. Acesta a continuat povestea, zicand ca o chema Ino iar ei stabilisera pana si data nuntii. Dar atunci i-a fost oferit postul acesta, in Konoha iar ea a sustinut ca nu este pregatita emotional sa se mute cu el aici,departe de familie. In timp ce vorbea trebuia sa imi ascund oroarea ca Sasuke, seful meu, devenise uman sub ochii mei Imi marturisese toate astea, mie. Cred ca ii trebuise mult curaj. Asa ca nu aveam nimic de peirdut , i-am spus povestea. Incepand cu seara in care am aflat despre Hinata si Naruto pana in momentul in care a aparut el in vietile noastre. Nu a spus nimic, nu a pus intrebari , a stat pur si simplu ascultandu-ma cu un chip impietrit. Cand a terminat a fluierat prelung, uimit ca m-am descurcat singura cu toate astea. Convorbirea a fost intrerupta de Aname care vroia sa vedem un film asa ca, adunandu-mi toate fortele am mers pana in sufragerie. Acolo m-am trantit pe canapea si l-am rugat pe Sasuke sa faca un ceai. S-a uitat la mine peste umar si am reusit sa zambesc. Mentinandu-mi privirea, imi zambi si el. As putea sa ajung sa il plac pe tipul asta,mi-am dat eu seama. Chiar foarte mult.
Scuzati ca este cam scurt,nu ma simt prea bine sad

Edit:
Nasaol ca te simti rau , nu reprosez ca e scurt fiindca si eu a boalie de lungi le fac:))
pai sa zic ca ... e super:D
abia astept sa se indragosteasca Sakura de el , ca el de ea mi se pare ca s-au aprins deja senimente
adu nextu cat mai repede si sper sa te simti mai bien:D

Am zis eu ceva de Sakura impreuna cu Sasuke si uite ca nu am gresit ]
Pai ma bucur tare mult ca se inteleg mai bine si ca Aname in sfarsit o iubeste pe Sakura si nu vrea sa plece de langa ea.
Mi-a placut tare mult capitolul.
Sa aduci nextul repejor ^.^

Xoxo, Zummy <3

Dumnezeule mare!
Am lipsit la doua capitole!
Can you believe that?
Gosh!
Capitolul acesta...defapt stai...acese doua minunatii de capitole m-au lasat cu gura cascata... Ca de obicei:>... Ma bucur ca relatia dintre cei doi este din ce in ce mai frumoasa. Imi place ca incep sa se ajute unul pe celalalt...hmm... Sper sa o faca si in continuare. In acelasi timp... Sunt fericita de faptul ca Aname incepe sa o iubeasca din ce in ce mai mult de Sakura. Hmm...That`s it! I`m waiting the next chapter, honey. See ya!:D

Capitolul 8-Greutate
-Ati putea astepta in cealalta camera, pana vorbesc eu cu Aname?
Asistenta sociala era de treaba. Reusi sa faca totul cat mai aproape de o rugaminte, dar amandoua stiam ca era un ordin. Am parasit sufrageria , care, ca orice alt coltisor din apartament , fusese lustruita pana la refuz. Mi-am luat toata ziua liber de la serviciu, desi vizita la domiciliu era dupa-miaza, ca sa pot termina curatenia de dimineata. Dupa curatenie, mi-am pus o rochie din matase roz pal, cel mai scump articol vestimentar din garderoba mea, oo rochie care stiam ca mi se potriveste, scoasa de la naftalina ca sa o impresionez pe asistenta sociala. Aname avea codite si purta toaleta ei favorita din acel moment, un sarafan din blugi albastru peste o bluzita alba. Avea de asemenea papuci pufosi , cu iepurasi, in picioare. In dormitorul meu , m-am asezat pe pat si mi-am dus genunchii la piept . acceptand faptul ca asistenta sociala trebuia sa afle daca o maltratam pe Aname. Voia sa afle daca lui Aname ii placea sa stea cu mine, daca ma descurcam. Si nu putea sa faca asta daca eu stateam acolo. Dar Ana ar fi putut spune ceva daca nu eram si eu in camera? Era haioasa, bine-dispusa dar incredibil de inchisa. In aceasta privinta ne asemanam. In timp ce mama ei mereu o eticheta ca fiind prea deschisa, prea vesela, Aname era de fapt rezervata. Foarte precauta sa dezvaluie ce era in sufletul ei. Nu a adus niciodata vorba despre ce s-a intamplat la bunicii ei, cat de mult suferise. Stomacul mi se stranse un pic, gandindu-ma ce o intreba femeia aceea. O sa ii puna intrebari capcana, sa incerce sa scoata de la Aname lucruri care ar putea fi percepute drept iesri normale ale unui parinte. Ca atunci cand am uitat-o? S-a intamplat o singura data , dar n-am uitat si ma indoiesc ca ea sa fi uitatl. Si atunci cand am lesinat acum cateva saptamani si am speriat-o de moarte? Nici asta nu o facusem intentionat, dar nu insemna ca nu o speriasem rau. Mi-am muscat buza. Daca lui Aname nu ii placea sa stea cu mine? Intotdeauna mi-am facut griji ca o sa ii simta lipsa mamei sale, dar daca in tot acest timp ea nu dorise de fapt sa stea cu mine? Dar daca, orice as fi facut sau spus, si-ar fi dorit sa fie oriunde altundeva? Singurul lucru pe care il alesese in viata fusese Sasuke. El devenise parte din viata ei, ma rog, a noastra , la insistentele ei, nimeni nu i-l bagase pe gat, asa cum mi-o facusera mie. Iar ea il iubea. Fiecare secunda din fiecare zi cand el era prin preajma, ea era vrajita de el. Era in vacanta de vara- el reprezenta distractia si libertatea . Dupa treizeci de minute chinuitoare mi s-a dat voie sa ma intorc. Aname zambea cand m-am asezat pe canapea. Se cetara in poala mea si m-a pupat pe obraz.

Nemernico!ma tot gandeam eu. Voiam sa stau in mijlocul sufrageriei si sa strig din toti rarunchii, pana ce scapam de tot veninul din mine. NEMERNICO! Mi-a spus, fara s ao rosteasca de fapt, ca nu sunt indeajuns de buna. Ca nu am grija cum trebuie de Aname. Ca trebuie sa aducem mai multi oameni - consilieri- in vietile noastre. Si ca o sa ma distruga daca nu o faceam. In momentele mele rationale, stiam , bineinteles ca nu se gandea decat la Aname si la cum ar putea sa ajute consilierea, dar mare partea a timpului, dupa ce a plecat acea femeie, am fost marcata de dorinta de a urla,,Nemerino!''. Stiam ca nu ma descurc grozav chiar si inainte sa apara ea, dar acum stiam ca faceam totul gresit. Nu o ajutam pe ea sa se impace cu gandul mortii mamei sale, nu o cresteam ca sa ajunga un adult sanatos si fericit, ci o tregeam inapoi si , posibil, ii faceam rau.
-Mami Saku?intreba ea
Am tras adanc aer in piept, am incetat sa ma uit in gol spre dulapul cu conserva si m-am intors spre ea. Statuse la masa si desenase de cand plecase asistenta sociala si acum se uita la mine cu o pensula intr-o mana si papusica ei in cealalta mana. Nu arata suferinda, corpul ei nu parea incordat , ochii ei nu erau plin de teama, pielea nu-i era palida din cauza nefericirii. Dar cine stia ce se ascundea dincolo de suprafata?
-Da? am sarit eu , apoi mi-am auzit tonul si m-am oprit
-La ce ora sa intoarce Sasuke?
-Cam pe la zece
Isi puse jos pensula si numara cu voce stinsa pe degete: opt, noua, zece , apoi protesta:
-Dar asta e dupa ora mea de culcare. Nu-i corect. Ii fac un desen si vreau sa il dau eu
-Atunci da-i-l maine.
Mi-am reluat cautarile prin fundul dulapului, uitandu-ma la conserve si pachete , sticle si borcane si asteptand sa imi vina o idee. Am auzit un fosnet in timp ce Aname cobora de pe scaunul ei de la masa. Am crezut ca s-ar putea sa mi se alature, ca o sa se aseze pe blat si o sa se uite in dulap, asa cum facea de obicei cand ma pregateam sa gatesc. In schimb, ma intreba:
-Daca nu vine maine?
-Probabil o sa vina . De obicei, vine sambata.
-Dar daca nu vine?
Nu stiu!imi venea sa tip. Trebuia sa ma calmez. Nu era vina ei, mi-am amintit eu. Toanele mele nu erau vina ei. M-am rasucit spre ea si am descoperit ca nu era in mijlocul bucatariei ci chiar in spatele meu si tinea strans in mana bolul cu apa murdara de vopsele. Si cand m-am intors, picioarele mele s-au atins de mainile ei si i-a zburat bolul printre degete. Continutul se varsa in jur, imprastiindu-si zoaiele in poala mea. Aname suspina usor socata inainte sa se adanceasca intr-o tacere ingrozita. M-am uitat in jos la rochia mea. Am dat atatia bani pe rochita asta, fusese prima mea achizitie cand ma mutasem in Tokyo, dupa ce i-am parasit pe Hinata si Naruto, era simbolul unui nou inceput pentru mine. Si acum era distrusa, ruinata. Nu mai puteam face nimic sa o repar.
-M-AM SATURAT DE TINE! am tipat eu. MA SCOTI DIN SARITE!DUTE IN CAMERA TA.
Fara nici un fel de protest, am auzit pasii lui Aname in timp ce se retragea in camera ei. Dar nu m-am miscat, eram paralizata de teama. Teama de ce era sa spun...sa spun ca daca nu era ea, nu aveam acum pe cap asistenti sociali care sa isi bage nasul peste tot. Daca nu era ea, as fi fost director de vanzari la Angels, eu as fi venit acum din Tokyo, nu Luke. Nu mi-as fi organizat ziua in functie de ea si nu m-as mai fi intrebat de fiecare data daca o sa cad la urmatorul obstacol. Lacrimile mi se revarsau in ochi, picurau pe gene, apoi alunecau pe podea. Chiar nu mi-am simtit genunchii izbindu-se de parchet, dar eram acolo, pe podea, rochia din matase abosorbea insemnata balta de apa murdara cu vopsea. Mi-am acoperit fata cu mainile, incercand sa imi revin si sa ma gandesc ce alte rele as mai fi putut face.
I-am deschis usa de la camera. Statea pe pat, cu genunchii la pat, strangand tare papusica ei. Am vrut sa ii zic ca imi pare rau dar am tacut cand am observat,dormitorul ei, care era de obicei foarte ordonat, se afla intr-un stadiu de oarecare dezordine: sertarele si sifonierul ei fusesera golite de haine. Teancuri de haine impachetate cu grija stateau in fata sifonierului si in fata sertarelor. Geanta ei multicolora fusese scoasa de sub pat si statea deschisa larg pe podea, cu cateva haine deja inauntru. Bataile inimii mi se intensificara si imi siteam stomacul greu ca un pietroi. Ma parasea? Am pasit peste geanta si m-am asezat in genunchi in fata ei. Imi pare rau, i-am spus, cautand pe chipul ei rotund si in ochii ei albastri o urma de intelegere. Vreun indiciu, oricat de mic, ca puteam sa o conving sa ramana. Nu am vrut sa tip la tine, eram suparata pe mine inami.
-Te rog...sopti ea
-Te rog?am repetat eu
-Te rog nu ma obliga sa ma duc sa stau cu bunica, spuse ea , apoi se ghemui si mai tare.
-De ce sa te duc acolo?
-Pentru ca nu am fost cuminte. Nu vreau sa merg la bunica. Vreau sa steau cu tine.spuse ea aproape plangand.
-De-asta ti-ai scos hainele? am intrebat-o?
Dadu din cap. Nu imi trecuse niciodata prin minte ca Aname credea ca era o optiune sa se intoarca in iadul acele. Credeam ca stie ca ramasese cu mine pe cap, la bine si la rau. De asta era mereu atat de cuminte?! Nu punea niciodata intrebari, nu te contrazicea niciodata, nu avea niciodata toane? Pentru ca se gandea ca o s-o trimit inapoi ca sa fie batuta si infometata?
-Aname, o sa stai cu mine pana o sa te faci mare. Nu trebuia s-o mai vezi niciodata pe bunica , chiar daca esti foarte rea , tot cu mine o sa stai. O sa am grija de tine intotdeauna. Eu..eu vreau sa am mereu grija de tine, intelegi?
-Chiar si cand nu sunt cuminte?intreba ea
-Chiar si atunci. Nu ca te-as incuraja sa nu fii cuminte. Daca nu esti cuminte , gasim noi o modalitate sa rezolvam dar tot o sa stai cu mine.
-Dar Sasuke nu o sa iti mai vada acum rochita frumoasa, spuse ea.
O clipa am fost confunza si i-am certat chipul ca sa imi dau seama daca stie. Daca isi daduse seama ca sentimentele mele pentru cel mai bun prieten al ei, pentru seful meu, se schimbasera. Se uita la mine nestiutoare. Nu stia ca de la migrena mea , ceva se schimbase fundamental intre mine si Sasuke . Nu doar ca devenise mai uman , devenise barbat in ochii mei. Intrunirile de la serviciu, se transformasera in palavrageala , la sfarsit de saptamana , dupa ce Aname se ducea la culcare , el mai ramanea sa bem un ceai si sa vorbim pana pe la trei, patru dimineata. Nu stia ca incepusem sa am sentimente confuze in privinta lui .
-Nu conteaza,punem la loc hainele, dulceata? Si drept rasplata , poti sa stai treaza pana vine Sasuke.
-Serios?!
-Da,am rspuns , stiind ca o sa adoarma oricum pe la opt si jumatate , cel tarziu noua.

Placerea de a-l vedea pe Sasuke era defapt cel mai puternic stimulent cunoscut de Aname-era treaza de-a binelea la zece si un sfert cand suna Sasuke. Ii trimisesem un mesaj in care ii spusesem ca Aname sta si il astepta si il intrebam daca poate trece pe la noi in drum spre casa iar imi raspunsese ca nu-i nici o problema. M-am dezlipit de pe canapea ca sa ma duc sa ii deschid, oboseala ma apasa ca o greutate imensa dar Aname, in pijamaua ei rosie , se urca cu picioarele pe canapea si incepu sa topaie. Sasuke intra incarcat de cadouri. Ca un tata care se simtea vinovat ca a trebuit sa plece intr-o calatorie de afaceri si care credea ca jucariile si alte maruntisuri pot compensa absenta sa, Sasuke mereu ii aducea ceva de fiecare data cand pleca, chiar daca era pentru o noapte . Dar aceea era cea mai mare comoara de pana atunci, era cocosat de cinci pungi de plastic, in fiecare mana.
-Doamne, cat ai cheltuit?! l-am intrebat eu cand a navalit pe langa mine.
-A, nu mult. zise el rusinat
-Hai A., sa vedem ce e in pungi, spuse el.
Aname se opri, si , tinandu-se de mana lui , cobor pe podea in fata pungilor. Bucuria i se aprinse in ochi, ca doua farfuri gemene in toiul furtunii. Toata gelozia pe care o simtisem cand aparuse el cu toata aceasta absenta abundenta a fost inlocuita de multumire. Avea nevoie de asta, avea nevoie de cineva sa faca mare caz pentru ea, sa ii faca cadouri si sa o faca sa se simta speciala. Pe rand, Sasuke goli toate pungile din fata ei de continut si majoritatea jucariile erau educative. As fi putut sa il sarut pentru asta. Daca nu educative, atunci carti- romane, care erau destul de avansate pentru varsta ei, dar care or sa ajunga sa-i placa , pentru ca deja era innebunita dupa povesti; tablite pentru desenat si creioane colorate , carioci si creioane si culori, cativa ursulet si un Scrabble pentru copii.
-Toate pentru mine?SIGUR?! intreba ea
-Pentru cine altcineva?raspunse el
-Multumesc!chitai ea si sari in bratele lui Sasuke care, luat prin surprindera ca si mien, cazu pe spate. Inceput sa topaie pe abdomenul lui , fara sa bage de seama icnetele pe care le scotea de fiecare data cand se lovea de el.
-Uite mami! Sar pe Sasuke!chicoti ea
Mami?Am zambit. Aceasta era vechea Aname , afectuasa , plina de viata , jucausa. Sasuke scosese asta din nou la iveala. Nu-i de mirare ca voia sa fie cu el tot timpul, o inveselea din nou.
Am incercat sa il lungesc, sa mai recompensez din urma in love

Melodia care mi-a dat inspiratie: https://www.youtube.com/watch?v=eGOW1mhHrow&feature=related. Sper sa va placa

Uiii ce fain a fost acest capitol ^.^
Mi-a placut tare mult.
M-am cam speriat cand Sakura a tipat la Aname x_x
Dar e bine ca a avut un happy end si acest capitol.

So... minunat iubirica, minunat <3 Te astept cunextul. Ja`

a doua
foarte frumos ca intotdeauna
e suuuuuuuuper melodia dar mai fain e ficul
multumesc ca m-ai anuntat
te pupacesc si iti urez spor la scris...

dau edit dupa , macar locul trei sa nu imi scape:))
A treia of , dar Sakura imi venea sa o omor dupa cum ii zise Anamei
Doamne saraca copila , ce bunci poate sa aiba?
Stai ca mi-am amintit , las nu imi raspunde ca m-ai intristat cu video de ieri:|
Deci Next repede si mersi ca m-ai anuntat:>

1. Mersi ca m-ai anuntat si sper ca o vei mai face
2. huh?

Mami ?? Ce bine ca Aname a acceptat=o pe rozalie ca pe mama ei. Ce imi place de Ana in love

Ce o zice Saku ?? Sasuke daca mai faci vreo boacana o pun pe Aname sa te calce in picioare, la propiu lough

3. Capitol fenomenal, excelent, fantastic, plin de dragoste si umor happy2

Nextul sper sa il aduci repede dap !

Teo

Hai salut!: ))
Paaaai... Ma bucur foarte muult ca ai pus mult asteptatul capitol.
Ca si in celelate, descrierea, care este cea mai importanta a fost din abundenta, insa de data aceasta parca a fost mai complexa, ei bine, eu una asta cred.
Oricum, te felicit.
Asa...pai ma bucur ca Aname s-a lipit atat de mult de Sasuke si ma mai bucur ca si ea a observat schimbarea de comportament dintrei cei doi presupusi porumbei, in mintea mea.
Este un copilas inteligent, ceea ce imi place.
Ei bine.. Astept urmatorul capitol cat de repede posibil.
See ya:D

Bună îmi pare rău că nu am dat co, capitolului trecut , însă chiar nu am putut , dar tot l-am citit şi ambele capitole mi-au pl.cut foarte mult , în special acesta .
Se pare că pe acest forum avem cei mai talentaţi scriitori , iar tu , scumpa mea , faci parte dintre ei .
Mă bucur că te-ai decis să începi acest fic . Însă mai ai de lucrat puţin .
Ar trebuii să fi mai atentă la ortografie şi să încerci să mai scurtezi din dialog . Descrierea este bunicică , însă poţi şi mai mult .
Aştept nextul şi sper să mă anunşi chiar dacă eu voi ajunge mai târziu . Baftă la tastat dulceaţă şi haide cu nextul deoarece fanii tăi îl aşteaptă . Pentru un scriitor nimic nu este mai important decât cititorii , iar tu draga mea , reuşeşti să îi faci fericiţi . Ţine-o tot aşa .

Capitolul 9- Iti place de Sasuke??
-Ai plans? intreba Sasuke o ora mai tarziu
Ii citise lui Aname patru povesti si ascultase iepurele ei cantator cam cinci minute bune , pana ce mecanismul s-a oprit si ea a adormit. Lua cartea de pe canapea si o puse pe podea, apoi se aseza. Eu stateam in celalalt colt al canapelei, ma uitasem cu un ochi la televizor si ma intrebam daca ar trebui sa ma duc sa ma spal in timp ce ii ascultam cu atentia pe Sasuke si Aname vorbind in camera ei. M-am intors spre Sasuke, era frant de oboseala: avea ochii rosii, camasa lui albastra era sifonata si ridurile de pe chipul lui pareau mai adanci ca niciodata. Nu am raspuns la intrebarea lui pentr ca eram socata ca o pusese. Mi-a spus ca am privirea aia, care o aveam mereu cand l-am cunoscut. Am uitat ca, in perioada aceea lacrimile mele erau varsate pentru Hinata dar el nu asa ca am hotarat sa nu il las sa stie adevaratul meu motiv de a boci. Adevarul era ca, ma simteam oribil ca aproape i-am spus lui Aname ca mi-a distrus viata. Pe chipul lui Sasuke aparu un zambet. In ultimele saptamani aflasem mai multe despre viata lui. Copilarise in Konoha dar facuse liceul in Tokyo, dupa colegiu s-a mutat in Boston ca sa studieze economia la Harvard, apoi s-a stabilit in New York ca sa lucreze in domeniul bancar. S-a intors in Tokyo, apoi s-a mutat in Soctia pentru cativa ani. Apoi a fost recrutat de Angels. Din cate se parea, toti ani din viata lui fusesera cam zbuciumati , se mutase mereu de colo-colo si incercase lucruri noi. Cumva ii admiram spiritul asta , dar pe alta parte imi venea sa-l intreb de ce fuge. Dar nu puteam sa fac asta, de-abia de curand incetaseram ostilitatile si nu-mi permiteam sa pun intrebari personale. Dar sprijinul era permis , iar el mi-l oferea. Sasuke veni mai aproape pe canapea si isi puse mana pe fata mea, ca sa imi opreasca miscarea capului. Privirea mea urmari conturul chipului sau, observa arcuirile fine care ii inconjurau ochii, liniile curbe care ii alcatuiau gura, forma solida a nasului. Imi place. Gandul ma lovi ca un ciocan in cap. Chiar asa era, il placea. Era mai mult decat atractie fizica. Mana lui pe obrazul meu imi intensifica bataile inimii, acest contact era confortabil si linistitor. Sasuke urmari si el cu privirea conturul fetei mele. Ma intrebam daca vedea altceva decat atunci cand ne-am cunoscut. Parul meu era mai lung acum, dar in rest nu m-am schimbat mai deloc, dar nu se uita la mine asa cum obisnuia sa o faca. Dezgustul disparuse. Inlocuit de ceea ce i s-ar fi parut unui privitor neavizat, un privitor care nu stia trecutul nostru, afectiune. Tacerea era plina de tensiune. Trebuia sa ne sarutam. Capului lui trebuia sa se apropie si buzele lui trebuiau sa le intalneasca pe ale mele si ziua era completa...Un dezastru complet/ Eram destul de sigura ca nu se simtea atras de mine, ma placea ca prietena, poate voia sa se culce cu mine, dar nu era atras de mine asa cum eram eu de el. Si inca o mai iubea pe Ino . Indiferent ce se intampla acum, tot o iubea pe fosta lui. I-am zis ca ma duc sa spal vasele iar el nu s-a miscat cand m-am dus in bucatarie, insa in zece minute spala vase alturi de mine si imediat am terminat. Inainte sa intreb ce o sa facem mai departe, am simtit bratele puternice ale lui Sasuke pe talia mea, rasucindu-ma spre el si dintr-odata buzele lui erau lipite de ale mele intr-un sarut apasat, care imi taia respiratia. Luata pe nepregatite , mi-au trebuit cateva secunde ca sa raspund, sa il sarut si eu, sa imi ridic bratele si sa le incolacesc in jurul gatului sau. In timp ce buzele lui le deschideau pe ale mele si limba lui imi patrundea in gura, trupul vanjos a lui Sasuke ma lipi de chiuveta si mana lui se misca usor in sus , pe bluza mea, mangaindu-mi incet spatele. Manusile de cauciu se lipira de pielea lui si clabucii de sapun mi se prelingeau pe brate, dar nu ne pasa in timp ce ne sarutam. Acesta imi desfacu bratele de dupa gatul lui, imi scoase manusile si le arunca pe uscator. Acesta ma lua iar in brate si ma saruta iar. Nu era nici o indoiala ce avea sa urmeze cand in dormitor Sasuke a inceput sa-si descheie camasa si sa-si dezvaluie muschii bine definiti ai pieptului si al bratelor. Insa un gand mi-a strafulgerat in minte''Ino''. Nu ii puteam face asta. Dar am asta nu a mai contat, am inchis ochii.

-Mami, de ce ai hainele pe tine? imi rasuna vocea lui Aname in ureche.
N-o sa mai lenevesc niciodata in pat, mi-am spus cu tristete. Nici macar o data in urmatorii zece ani . Si atunci cand o sa fie adolescenta, n-o sa mai dorm deloc pentru ca o sa-mi fac griji cand o sa iasa in oras si cand o sa se intoarca sau mai rau, daca o sa se mai intoarca acasa. Degetele ei m-au prins de brat si m-au scturat bine. Mi-am varat o mana sub patura si mi-am pipait picioarele , Eram intr-adevar in blugi. Sigur aveam sutienul pe mine pentru ca simteam cum imi strange coastele . Si aveam si tricoul pe mine. Stai asa, nu mi-a dat Sasuke tricoul jos?m-am intrebat adormita. SASUKE! M-am ridicat brusc, facand-o pe Aname sa tresara speriata. M-am uitat in dreapta , asteptandu-ma sa ii disting silueta adormita , dar in schimb, acea parte a patului era goala si uimitor de nesifonata. Arata de parca nici nu ma miscasem in timpul somnului. Tot ce imi aduc aminte era ca urma sa ma culc cu el. Si iata crudul adevar. M-am infiorat la gandul asta: am stat cu un barbat incredibil de frumos, pe jumatate dezbracat si...am adormit. Asta era oricum grav, dar si mai umilitor era ca trecusera multi ani de cand nu mai dormisem cu cineva. Ultima data cand m-am culcat cu cineva a fost cu Naruto in ziua de dinainte sa aflu de Hinata. Intamplarea avusese loc acum mai bine de doi ani. Dragostea, nu era nici macar o optiune. Aname mi-a adus o bucatia sprijinita de piciorul veiozei mele si pe ea scria numele meu. Am ridicat-o si am descoperit ca erau defapt doua bucatele de hartie, pe cea de dedesubt era numele lui Aname. Am citit prima data biletelul lui Aname cu voce tare
Draga A.,
Multumesc pentru desenul cu mine la gradina zoologica. O sa il pun la mine acasa. Sper sa te vad curand. Ai grija de Saku, este foarte obosita. Cu dragoste, Sasuke
M-am uitat la biletelul meu si l-am citit in gand.
Buna Saku,
Am decis ca ar fi mai bine sa plec, in caz ca intra Aname-am fi avut ceva explicatii de dat daca ne gasea dormind impreuna. Hai sa mai spalam si alta data vasele impreuna,da? Ne vedem,Sasuke.
Aname isi rasfranse buzele si se incrunta la mineȘ
-Iti place Sasuke? ma intreba ea in cele din urma
-Da imi place, am raspuns, luand-o in brate si strangand-o bine.
-Mai mult decat ma placi pe mine?
-BINE INTELES CA NU! am tipat eu, ingrozita ca asa ceva ii trecuse prin minte. Am tras-o si mai aproape. Aname, te iubesc. Asta era prima data cand i-o spuneam. Imi place de Sasuke , dar PE TINE TE IUBESC! Nu o sa iubesc pe nimeni asa cum te iubesc pe tine, niciodata. Tu esti primul meu copil, singurul meu copil.
-Si mie imi place de tine, confirma ea. Dar imi place mai mult Sasuke
Am luat-o in brate si am inceput sa o gadili ca un fel de razbunare. Ce tot vorbeam, este minunat sa ai un copil iar Aname intruchipeaza copilul perfect, cel putin pentru mine.
Sper sa va placa si sper ca nu e prea scurt puppy eyes

yupii prima , :X:X:Xediting dupa happy2

Scurt , e prea scurt:((
Da pentru mine toate is scurte asa ca nu te speria de com
eu mai vreau , mai mult , sa citesc:D
SI tot asa , blah blah bla... more more:D
Adu cat mai repede nextul ca ma mananca curiozitatea , rau de tot!
DEci cum am zis .. ce vroiam sa zic?
a da.. stai ca asta era o idee..
acuma mi-am aminit! Nu nu era asta.
Hmm.. N...ee.....x...t.
a da , NEXT!!!:D

Buna draga mea.
Vaaai... ce bine ca ai pus nextul.
Chiar il asteptam, serios.
Mi-a placut ataaat de mult.
Se pare ca, in sfarsit intre cei doi incepe sa se infiripe ceva mai serios.
Si Ino.... Ino este fosta lui.
Off... Sper sa o fi uitat.
A fost un capitol minunat si il astept si pe urmatorul cat de repede cu putinta.
See ya:D

App: poate iti dai o parere si la ficul meu. Se numeste ,, Sub clar de luna''

a treia nimeni nu imi ia locu heh

Edit :
Sa stii ca nu e scurt dap !

e numai bun yeah

The first kiss SasuSaku in love

Aleluiea se intampla... ce bine ca s-au pupat si ei credeam ca nu se mai intampla good job

Ma bucur ca Sasuke nu e un nesatul care abia asteapta sa .... hmm...?!

si ca s-a oprit la timp.. Mi se pare mie, sau brunetul chiar vruia sa .... cu rozalia well? awesome right?

Saku, imi pare rau sa iti spun dar esti cam mahmura rolling on the floor

Stiu ca nu ai avut parte de asa actiune de mult timp, dar chiar asa sa adormi ?? down

Nu te credeam in stare waiting

Astept next ca sa aflu ce se mai intampla in love

Mersi ca ma anunti si sper ca o vei mai face dap !

Teo

este soooper....astept urmatorul capitol:) happy

)

Iată că însfârşit am reuşit să ajung şi eu cu un com .
Aaaaa , deci Saku te omor ! Cum naibii să adormi tocmai în mometul ăla ?
Credeam că o să mă prăpădesc de râs .
Cât despre biletul lui Sasuke ... mi se pare mie sau a sunat umpic cam pervers ? Bine , nu mi se pare !
Sasuke mămică ai chef de nebunii ?
Scumpo mersii de anunţ şi sper că o să mă anunţi şi în continuare .

Hi there ^.^
So ... am avut onoarea sa citesc inca un capitol minunat <3
Mi-a placut enorm de mult. Mai ales ca Sasuke a facut in sfarsit primul pas rusinos

M-a amuzat tare mult faza cu "sa mai spalam vasele impreuna" a fost funny =]]
Pai ... ce sa zic, astept cu nerabdare nextul.

Xoxo, Zummy <3

Capitolul 10-Mama mea a murit
-Nu o sa facem nimic rau, zise Aname
Trecusera doua saptamani de cand eu si Sasuke ne-am sarutat si nu ne-am culcat impreuna pentru ca eu am adormit. A aparut a doua zi dimineata si s-a purtat de parca nu se intamplase nimic nelalocul lui intre noi. Ne-a scos la o plimbare cu masina si am palavragit ca de obicei. Eu am cumparat inghetata si am hranit niste rate deja rotunjoare din parc. Chiar si cand Aname a adomit in drum spre casa a evitat orice discutie despre noaptea precedenta. Cand am deschis usa aprtamentului deja incepusem sa ma intreb, daca chiar filtrase cu mine, daca ne-am sarutat langa farfuriile mele murdare. Singura dovada ca ceva se intamplase era bileteul ascuns sub perna mea, dar pana si asta parea o fantezie, dupa o zi plina de nonselanta lui. Paranoia mea a crescut pana cand am decis, in timp ce Aname se pregatea de baie, ca imi imaginasem totul. Dupa ce a fost imbaiata, bagata in pat, i s-a citit si a fost convinsa sa se culce, Sasuke s-a cuibarit pe canapea langa mine. M-a impins spre bratul canapelei si m-a sarutat , cu buze decise si insistente. Si asta a fost tot. Am mers in dormitor si nu am adormit decat dupa ce Sasuke a plecat- nu l-am lasat sa ramana pentru ca nu voiam ca Aname sa ne gaseasca impreuna in pat. Hinata a fost atat de precauta in ceea ce privea barbatii si Aname! Foarte putini barbati ii intalneau fiica- trebuia sa intrevada ca va fi intr-o relatie pe termen lung. Voia ca viata lui Aname sa fie cat mai putin tulburata, nu voia ca fiica ei sa se ataseze de un barbat care avea sa dispara daca relatia se sfarsea. Inca o data, o dadusem in bara, alesesem calea gresita. Barbatul ,,meu'' era in vietile noastre inainte sa fac ceva cu el. Daca nu mergea, tot trebuia sa ne vedem , pentru ca altfel Aname ar fi crezut ca se sfarsea lumea. Asa ca, pana si dupa doua saptamani, tineam lucrurile sub sontrol. Nu imi placea sa o mint, chiar daca era minciuna prin omisiune, dar era mai bine sa creada ca aveam sa ne jucam de-a familia fericita, doar ca sa aflam dupa cateva saptamani ca eu si Sasuke nu prea simteam mare lucru unul pentru celalalt. Totusi, toate semnele erau bune. Petreceam cel putin trei nopti pe saptamana la mine. Imi facea placere compania lui si ...a corpului sau cat si a saruturilor sale. Era afectuos si ma mangaia atunci cand vorbeam. Isi concentra atentia asupra mea cand eram singuri si imi trimitea adesea mesaje ca sa imi spuna ca se gandea la mine. Imi facea placere si eu ii raspundeam. Era un amestec de dorina si afectiune, asta insemna ca nu ma gandeam la el cand nu eram impreuna, dar fiecare sarut, gest, cuvant frumos atingeau suprafata inimii mele, dar nici unul nu patrundea. Mai avea sa sparga acea masca. Totusi, era grozav sa il am prin preajma. Mai ales in momente ca acestea, cand voiam sa ma spal pe cap. De obicei Aname statea pe toaleta jucandu-se sau vorbind cu miine, asa ca stiam ca nu dadea foc la casa sau nu spargea ceva in timp ce eu ma spalam pe cap. Astazi Sasuke s-a oferit sa stea cu ea. Tocmai privirile inocente si fetele linistite imi dadeau motive de ingrijorare. Nu prea aveam incredere, dar cand amandoi erau atat de dornici sa scape de mine...
Am ofatat incet si m-am strecurat in baie. Trebuia sa am incredere in ei, nu? Daca Sasuke avea de gand sa ramana, sa fie o parte mai importanta din viata mea, trebuia sa am incredere in ei. Dusul ma stropi cu apa si am stat sa privesc cum jetul subtire se arcuia in cada, umpland baia cu susurul apei. Am ingenuncheat, mi-am pus capul deasupra cazii si mi-am inmuiat parul. Am dat drumul mai tare la dus in cada si apoi mi-am samponat suvitele roz pline de apa. Gandul imi trecu prin minte in timp ce ma spalam. Eram relaxata. Linistita. Era o senzatie atat de straina de mine. Eram intotdeauna atat de agitata,grabita: incercand sa fac mai multe lucruri deodata , ma gandeam la Aname si ce ar vrea la cina, daca are nevoie de haine noi, daca era bine, daca se plictisea, daca suferea, daca sa o las sa mearga la karate sambata dimineata, asa cum isi dorea. Sa ma relaxez nu era un lucru pe care il faceam prea des. Si relaxarea de la birou nu era o optiune, mai ales ca acum, cand noul director de vanzari(Sasuke) venise cu o tona de initiative si idei care imi dublasera volumul de munca. Urma sa extindem Angel, ca sa avem reviste separate pentru articole casnice, haine si departamentul pentru copii. Plus un ghid online de cumparaturi. Si in calitate de responsabil cu vanzarile care se ocupa de publicatii, eu trebuia sa coordonez totul. De cand a inceput toata aceasta munca in plus, rar ma mai duceam in pauza de pranz , iar dupa ce Aname se culca petreceam mai multe ore la calculator. Duceam o viata frenetica. Calmul din acel moment era o stare pe care o simteam foarte rar. Am clatit strasnic samponul. Dupa ce m-am sters repede cu un prosop, am trecut la tratamentul pentru par. Trebuia sa astept zece minute pentru a-si indeplini promisiunea de a-mi da stralucire si, in concluzie, sa imi faca parul frumos. M-am uitat la ceasul din baie. Zece minute. As fi putut folosi acest timp ca sa ma cuibaresc in pat sau ca sa verific ce fac aia doi. Daca mergeam in picioarele goale pe covorul moale, nu ma auzeau venind si nici nu aveau sa observa ca m-am oprit sa ii privesc prin crapatura dintre usa si balamale. Stateau in aceasi pozitie in care erau si acum zece minute, Sasuke pe fotoliul de puf, Aname cuibarita in bratele lui. Ea tinea in poala globul meu pamantesc albastru cu verde. Degetul aratator al lui Sasuke era pe glob in timp ce ii arata ceva pe el. Sasuke ii zicea ca acolo este cald, foarte cald incat a facut insolatie. Cand Aname a intrebat daca era sa moara m-am simtit prost. Insa dupa ce Sasuke a raspuns negativ , ce a zis Aname mi-a provocat un soc fara limite.
-Mama mea a murit.
Mi-a stat inima in loc. Mie abia daca imi vorbea despre mama ei. Ma intrebam, dupa vizita asistentei sociale, daca evita sa vorbeasca despre mama ei pentru ca se temea ca o sa ma satur si o s-o trimit inapoi la bunicii ei. Nu eram nici eu sigura daca sa aduc vorba de Hinata. Din tot ce am citit despre traume si despre copii, invatasem ca trebuia sa il lasi pe copil sa vina cu intrebari la tine, dar uneori voiam sa vad cum se mai simtea Aname . Sa o intreb daca voia sa vorbeasca despre Hinata. Daca era vreo amintire sau vreun sentiment pe care voia sa mi-l impartaseasca. Lasitatea, teama de a nu supara ma impiedica. Nici nu as sti ce sa spun. Oare Sasuke stie?
-Stiu, mi-a zis Saku. Ti-e dor de ea?
-Uneori, spuse ea stins. As vrea sa ii povestesc chestii si nu pot. Am vrut sa ii arat tema mea cu felicitari pentru ca mi-a iesit atat de bine. Dar nu pot. Mama mea nu poate sa vada.
-I-ai spus lui Saku despre asta?
-Nu, spuse ea atat de incet incat a trebuit sa ma apropii si mai mult de usa. Plange pentru ca mami s-a dus in ceruri. Nu vreau s-o supar
De unde stie ca plang pentru ca a murit Hinata?! Nu am plans niciodata in fata ei. Nu am plans niciodata in public,PUNCT. Era intotdeauna in toiul noptii cand eram singura. Imi ingropam fata in perna ca sa acopar orice sunet si planset. Niciodata nu plangeam tare, poate nu eram atat de discreta cum credeam. Poate si ea, ca si Sasuke, observase ochii mei goi dupa ce plangeam.
Dupa ce Sasuke a facut-o sa promita ca imi va zice si mie asta, indiferent cat de trista as fi au inceput sa caute iar tari in care Sasuke a fost. Cand a aratat spre Australia Sasuke a zis ca nu a mers acolo, dar avea de gand. Chiar se gandea sa mergem toti trei. Am gresit cand nu am crezut in el, Aname il merita si el o merita pe ea. Cine stie...poate...vom fi o familie.
Ca de obicei...sper sa va placa puppy eyes