Trebuie sa ai grija de fetita mea

Prima

Pai imi place acest next in love

si ma bucur ca Aname isi va deschide sufletul in fata Sakurei in love

asa trebuie lough

Sasuke, un fel de ratacitor al lumii, demonul din noapte care te priveste atunci cand nu esti atent/a..
Sunt curioasa sa aflu de unde stie Aname ca plange rozalia... OoO ce dragut in love

Ana nu vrea sa o intristeze si mai mult pe Saku si de aceea nu ii spune ce e in inima ei de copil in love

Gata termin ca incep sa plang, si cand eu plang se unfla Dunarea iar Jiu face inundati lough

Mersi de anunt si daca vrei sa ma mai anunti sa stii ca nu ma supar ....
Teo kiss

PRIMA FOREVER , dar a doua in cazuul asta din cauza a ceva , nu dau nume(pc asta debil..)
Edit:
Pai venind acuma nam ce sa povestesc despre capitol dar zic ca in generak
a fost marfa cool ,tare wow , Sasuke sper ca o iubeste pe Saku daca nu biciuitor

:)) si pentru Sakura la fel.. defapot nici eu n u ma pot indragosti la comanda , dar sa incerce macar..
Happy Family
Adu nextul:D

Am ajuns si eu cu un com .
Foarte dragut capitolul chiar daca a avut o urma de tristete . O familie ? Pai asta speram si noi . Sa vi repejor cu nextul si multumesc de anunt . Bafta la tastat si pupici .

Bunăăă. Pai.. Multumesc de anunt.
Acest capitol a fost foarte frumos, ma bucur enorm ca relatia ditre ei doi se... Imbunatateste.. Ca sa zic asa. Hmm... Chiar imi doresc ca cei trei sa devina o familie... Ar fi atat de frumooos. Si as vrea, deasemenea ca cei trei sa mearga in Australia. Ei bine... Astept nextul si sa ma anuunti! See ya:D

ne place silly numa sa pui nextul ca atfel no sa ne mai placa:))

Capitolul 11-Povestea lui
Corpul de un metru nouazeci al lui Sasuke care imbratisa corpul meu de un metru saptezeci era ceva cu care incepusem sa ma obisnuiesc. Mi se parea normal sa ii simt pielea rece si umeda lipita de a mea, membrele lui lungi, frumos sculptate cuprinzandu-ma. Cu o mana ma mangaia usor pe brat in timp ce ma saruta pe gat. In acea noapte a fost si mai lipicios, imi tot dezmierda gatul. M-a privit de sus tot timpul si ochii ii erau mari si cumva mahniti, parca pe punctul de a plange. Dupa aceea m-a cuprins strans in brate, de parca aveam sa dispar daca nu ma tinea bine. Dupa care a spus ca ii pare rau pentru cum m-a tratat. Era ultimul lucru pe care ma asteptam sa il aud. M a pregateam pentru o boala in stardiul terminat sau pentru un transfer in strainatate sau chiar ma intrebam daca nu cumva o sa fiu concediata. Nu pentru un ,,imi pare rau''. Cu timpul mi-am ingrosat obrazul si nu mai credeam tot ce zice lumea. Desigur , se aplica si in cazul lucrurilor bune. M-am gandit la asta. La cum mi-au trebuit secole sa accept orice zicea Naruto- si spunea intoteaduna lucrurile cele mai dragute. Zicea ca putea sa simta caldura din zambetul meu. Imi tot spunea ca sunt femeia visurilor sale. Dar au trecut ani intregi pana sa il cred, pana cand am acceptat ca el vorbea serios. Si cand am acceptat ca ma iubea cu adevarat, am inceput sa ma obisnuiesc sa ii aud complimentele, ceea ce a facut totul si mai dureros cand s-a terminat. S-a uitat fix in ochii mei si mi-a zis ca el a fost crescut la orfelinat. Gata, motivul pentru care Aname si Sasuke se intelegeau atat de bine- aveau talentul de a schimba din senin subiectul. Cand o culcam, trancaneala lui Aname de dinainte si dupa povestea adesea oscila de la ce a facut in parc la ingredientele pe care ar trebui sa le pun intr-o placinta pentru zane, daca m-as hotari intr-o zi sa o fac, la cum ar trebui sa ma spal pe dinti de doua ori pe zi. Aceasta a continuat povestea, vorbele erau pline de tristete iar el vorbea rar si calm, ca si cand i-ar fi greu:
-Stii,ambii mei parinti sunt in viata. Doar ca m-au dus la un orfelinat. Vezi tu, mama mea e englezoaica si provine dintr-o familie bogata. L-a cunoscut pe tatal meu, care e japonez, cand ea avea saisprezece ani. Acum treizeci si sase de ani asa ceva nu se facea. Asa ca atunci cand a ramas insarcinata, familia ei a alungat-o . Tatal meu avea doar optsprezece ani, dau au incercat totusi sa se descurce impreuna. Era prea greu insa si cand eu aveam cam doi ani, mama mea a plecat si s-a intors la parintii ei. Tatal meu se descurca si mai greu decat ea. A icnercat, dar era prea tanar. A rezistat ceva ani si am avut si momente bune. Radeam mult cand eram cu el si ne distram impreuna. Imi amintesc ca ma ducea la gradina zoologica. Si mergeam in vizita la niste rude de-ale lui care locuiau langa noi , care gateau niste mancaruri japoneze fabuloase. Era minunat, stii, limba, rastele, mirosul de mancare Simteam ca aveam si eu un loc al meu. Intotdeauna se prefacea fata de familia lui ca se descurca bine , dar de multe ori de-abia o duceam de pe o zi pe alta. Uneori mergeam la scoala, alteori stateam acasa si asteptam sa se ridice tata din pat. Nu se ridica cu zilele din pat, nu se spala si nu se imbraca. Bineinteles, acum stiu ca era deprimat , dar la varsta aceea nu stiam. Incercam sa merg mai departe. Cand aveam sapte ani, asistentii sociali m-au luat de acasa pentru ca nu mai mersesem la scoala de saptamani intregi. Niciodata n-o sa uit acea zi. Plangeam si il strigam pe tata, dar nu a facut nimic. Statea acolo si privea cum ma luau. Cand m-au dus la casa de copii , eram ingrozit. Ma oprisem din plans, dar nu puteam vorbi. Mi-au gasit multe familii. Unele erau bune, altele oribile-nu stiu cum de-i lasa pe copii sa stea in asemenea locuri. Dar nu prea conta oricum , pentru ca eu ma comportam intotdeauna rau ca sa ma trimita inapoi la camin. E o prostie dar credeam ca, daca eram la camin, o sa vina tata sa ma ia. Ca o sa stie unde sunt. Nu m-a vizitat nici macar o data cand am stat acolo, dar eu tot credeam ca o sa vina. Cand am implinit zece ani , nimeni nu mai voia sa se ingrijeasca de mine. Nimeni nu voia un baiat corcit de zece ani care facea numai necazuri. Atunci am realizat ca tata n-o sa vina sa ma ia. Asa ca m-am linistit, m-am facut baiat cuminte. Nu pentru ca voiam sa ma adopte cineva, ci pentru ca stiam ca numai asa aveam o sansa in viata. Am decis sa nu ma bazez pe nimeni, doar sa incerc sa ma comport frumos. Si cand am parasit caminul la saisprezece ani , eram ep drumul cel bun: imi luasem examenele generale. Am plecat de acolo, mi-am gasit un adapost, o slujba cu jumatate de norma , am reusit sa-mi iau examenele la nivel superior si am intrat la colegiu. Intre timp am mai inteles unele lucruri. Am aflat cine era si ca se mutase cu cativa ani in urma in Rusia. I-am scris si i-am povestit despre mine si ea mi-a raspuns ca isi refacuse toata viata. Lasase chestia asta- chiar asa spus ,,chestie'0 in urma si mi-a spus sa nu o mai caut niciodata. Am primit vestea destul de rau. Nu imi dadeam seama ce era in neregula cu mine. De ce nu ma voia. Mi-au trebuit alti doi ani ca sa imi fac curaj sa il sun pe tata. A fost de acord sa ma vada si am luat-o ca pe un semn bun. Dar nici el nu era interesat de mine. Se recasatorise, avea doi copii mici si nu ma mai voia in viata lui. Asta era si mai rau, stii, Saku. Petrecusem atat de mult timp cu el , imi aminteam toate clipele placute pe care le-am trait impreuna. Si el de-abia daca a ridicat o spranceana cand a auzit ca merg la colegiu.
Asta explica atat de multe despre Sasuke. Aroganta lui, lupta lui constanta pentru perfectiune, de ce s-a mutat atat de mult. Sasuke nu s-a simtit niciodata dorit. Acum am inteles de ce era atat de nervos pe mine cand a crezut ca am adoptat-o pe Aname cu jumatate de inima- stia cum e sa ai pe cineva care face treaba de mantuiala cand creste un copil. Sasuke era un barbat cu sechele , mi-am dat eu seama. Nu a avut niciodata un camin , nu a crezut niciodata ca este dorit de cineva. S-a simtit al nimanui, asa ca muna si dorinta de a avea succes au fost ratiunea lui de a trait. Am depus un sarut incurajator pe buzele lui Sasuke. Disperarea si tristetea lui ieseau la lumina prin acel sarut si apoi in felul in care m-a intors delicat pe spate. Dupa aceea am fost tentata sa il rog sa ramana. Nu ar trebui sa fie singur cand dezvaluie atat de multe despre el si imi aratase o fata a lui pe care putini oameni au vazut-o. Dar Aname...nu puteam sa risc sa ne gaseasca impreuna. Sasuke lua decizia de pe umerii mei ridicandu-se si imbracandu-se. De la fereastra dormitorului meu il priveam iesind din bloc. A deschis portiera masinii lui negre si a urcat. Dar in loc sa bage cheia in contact isi puse mainile pe volam , isi rezema capul de ele si incepu sa planga. In timp ce priveam cum ii tremura umerii lati, am simtit cum ma intorc in timp, cu cateva luni in urma. Cand o tineam pe Aname in brate in timp ce plangea de nu mai putea ca mama ei o parasise si era dintr-odata confruntata cu realitatea dura ca nu mai avea pe nimeni altcineva pe lume. Atunci am fost coplesita de a o proteja. Asta voiam si acum, sa il protejez si pe el. Voiam sa stie ca cineva chiar il dorea. Si eu si Aname am fi pierdute fara el. Am luat mobilul si am format numarul lui, a raspuns dupa ce a sunat a patra oata.
-Intoarce-te , am spus
S-a intors si am stat pe pat cand acesta mi-a zis:
-Stiu ca asistenta sociala te-a ingrozit dar cred ca ar trebui sa te concentrezi din nou asupra adoptiei. Du-o pe A. la un consilier , obtine actele necesare, fa orice e nevoie ca sa devina o Haruno.
Am ofatat in gand. Lui ii era usor sa spuna ,,fa orice e nevoie'' pentru ca el nu stia. Chiar si Sasuke, care copilarise prin case de copii, nu stia ce presupune,, orice e nevoie''. Nu realiza ca pentru a o adopta pe Aname, trebuia sa iau legatura cu Naruto.
Scuzati ca a venit asa greu si ca este cam scurt, am fost super ocupata dupa care nu mi-a mers calculatorul. In orice caz, sper sa va placa kiss

prima , sorry TEo dar me forever! Edit dupa:*
Sasuke a avut o copilarie chiar trista , desigur ca eu nu am putut plange , nu is asa de sensibila dar m-a atins la suflet(eventual eu nam chestia aia) iar pe parinti lui imi vine sa ii omor nu alta x.x X_X biciuitor

.
CUm asa? Sa se recasatoreasca taicasu , sa aiba doi copii si sa uite de primu? Dar chiar vrea batut pana ii iese borsu din cazane?
Doamne nu stiu ce ii fac , intru in fic , ma duc in trecut si daca nu aceepta sa il ia ainpoi pe Sas'ke e mort.
hm... jos palaria in fata

pt ficu

*
A fost super , si iara timpu , pc off:-< , Adu next cat poti uh de repede :*

Sa linistita Max, eu nu ma zbat atat de mult sa ajung prima happy

In legatura cu acest capitol, wow :O : nu credeam ca Sasuke a avut o copilarie asa de trista sad

Asta explica multe think

Imi e asa de ... nu pot sa zic mila pentru ca a reusit baiatu in viata happy2

Imi pare rau de bietu de el sad

De parintii lui nu mai zic numic hmm...?!

ca daca ma vad pe strada, trebuie sa se mute din oras dap !

Deci daca i-a marturisit toate astea lui Saku inseamna ca vrea ceva mai serios cu ea in love

Spui tu Sasuke sa faca tot ce e nevoie, insa tu nu stii ca trebuie sa dea fata in figura cu trecutul ei...
Mai lasat in suspans total happy2

Oare cum va reactiona Naruto cand o va revedea ? Ea ? El oare si-a refacut viata ? Intrebari intrebari si iar intrebari ...
Astept nextu sa vad ce se intampla si mie nu mi sa parut scurt dap !

Teo

Las` ca eu sunt a treia. Si e cu noroc:>.
Im primul rand, multzam de anunt. A fost un capitol cu adevarat superb, desi nu unul prea vesel.
Mi-a placut nu ca mult, mai mult ca niciodata cum ai transpus sentimentele brunetului, dar si a Sakurei, totodata.
Desigur, povestea lui Sasuke a fost una trista si plina de urcusuri si coborasuri, insa ceea ce mi-a ajuns cu adevarat la corason a fost momentul in care acesta a inceput sa planga pe volanul de la masina. Mi-a placut gestul Sakurei, acela ca l-a sunat sa se intoarca. A fost cu adevarat frumos.
Ei bine... Se pare ca acum aceasta are de-a face cu doi copii ,,adoptati''. Ma intreb cum se va descurca cu amandoi, deci grabeste-te cu urmatorul capitol. See ya:D

Bună , iată că am ajuns şi eu cu un com .
Deci , săracul Sasuke .... a trecut prin atâtea . Chiar îmi pare rău de el , să te simţi al nimănui este groaznic .
Sakura , de ce n¤ibi să iei legătura cu Naruto , îl ai pe Sasuke ! În orice caz , capitolul a fost chiar interesant . Să vi repejor cu nextul şi să mă anunţi şi în continuare , baftă la tastat .

Ca sa fie mai clar, Sakura trebuie sa ia legatura cu Naruto pentru ca este tatal lui Aname iar ea nu o poate adopta fara acordul lui happy2

Sper ca v-am lamurit si next-ul incerc sa il pun cat de repede pot kiss

sooper....ar fi fain daca naruto ar lasa-o fara sa ceara cv in schimb

Capitolul 12-Intalnire
A cui a fost ideea sa mergem sambata in oras? Chiar si cand eram singura si fara copil, evitam centrul orasului Tokyo in weekend, in afara de situatia in care nu aveam alta solutie. Faptul ca lucram intr-un magazin mare insemna ca aveam acces la orice, de la haine la accesorii pentru casa , de la carti la accesorii pentru calculatoare. Orice altceva era lasat in grija celor care se ocupau cu magazinele mai mici si chiar si atunci incercam sa nu ma duc acolo in orele cele mai aglomerate. Astazi insa, incercam sa ne croim drum prin multimea din centru dupa ce fusesem aduse in oras de catre altetea sa Uchiha Sasuke. El a venit cu ideea iar printesa Haruno Aname a fost de acord deoarece stia ca de indata ce o sa se alieze cu el , nu voi putea refuza. Si nici macar nu o sa protestez. Eram in cea mai proasta stare posibila cunoscuta vreodata femeilor, dar nu spuneam nimic si incercam sa nu imi arat iritarea, cand o pitipoanca in fusta mini-in ciuda faptului ca era aproape NOIEMBRIE, nu a spus ,,pardon'' ca sa ii dau voie sa treaca, ci pur si simplu m-a impins la o parte din calea ei, am incercat chiar sa zambesc iar un barbat cu o peruca blonda a intrat in mine fara sa ma observe.
Afara aerul era geros. Rotocoale albe de aer expirat se ridicau de la oamenii infofoliti, cu mainile indesate in buzunare , cu captele lasate in jos, in fata vantului care ingheta orice parte a corpului lasata neacoperita. Din mai putin de douazeci de pasi, am traversat trotuarul din piatra cubica si am deschis usa din sticla al celui mai mare rival din nord al lui Angels. Am tinut usa pentru Aname si Sasuke, care erau fix in spatele meu, apoi am traversat holul de la intrare spre urmatorul rand de usi. Am impins-o si pe aceea si am tinut-o deschisa pentru ei, apoi am mers mai departe. Eram din nou asediata de oameni. Frigul care se lipise de hainele si de pielea mea se evaporase si imi era instantaneu prea cald. Mergeam cu pasi hotarati spre lift, cand o alta femeie, care parea sa nu stie ca afara era iarna, pentru ca purta o fusta mini si un pulover larg de lana, se izbi de umarul meu, iar sacosa ei din plastic de la Cora, continand ceva greu din sticla, lua contact cu glezna mea. Izbitura imi rasuna in urechi, iar durerea ma facu sa vad stele verzi. In loc sa isi ceara scuze, asa cum ar face majoritatea oamenilor, se uita urat la mine apoi continua sa mearga tantosa mai departe''Vrei sa imi rupi naibii si celalalt picior?'' m-am intors eu sa strig dupa ea, cand i-am zarit pe Aname si Sasuke zambindu-le cumparatorilor pe langa care treceau. Insulta imi ramase doar in mintee. Nu mai puteam sa fac genul asta de lucruri, eram un parinte responsabil . Mi-am intors atentia asupra piciorului meu si mi-am permis sa ma stramb sugestiv in timp ce ma aplecam sa imi masez piciorul ranit. S-ar putea sa nu mai merg niciodata, am descis eu, cand degetele au atins zona afectata si durerea m-a sagetat. Ar fi trebuit sa ii trag una, m-am gandit eu si m-am ridicat, reusind sa ma lovesc de o alta fiinta umana. Cine mai are chef sa ma loveasca?! am tipat in gand , intorcandu-mi repede privirea spre urmatoarea persoana, ca sa o adaug pe lista neagra. Parca am mai incasat o lovitura, atat de uimita eram. Inima imi zvacni si rasuflarea mi se opri in piept cand am dat cu ochii de barbatul din fata mea. Naruto. Numele meu flutura o clipa in ochii lui la fel de uluiti. Si el il spuse, printre buzele lui carnoase si roz:
-Sakura
Trecusera saptamani de cand Sasuke ma convinsese sa imi indrept din nou atentia asupra adoptiei lui Aname si tot nu facusem nici un pas ca sa iau legatura cu Naruto. Nu am putut. De fiecare data cand ma gandeam la el, la chipul lui, la gasirea unor cuvinte care sa i le adresez , mintea mea se golea si ma retrageam in refuz. Nu puteam sa o fac. Naruto era exact asa cum mi-l aminteam: par blond deschis, usor ciufulit deasupra fruntii, pielea fina. Ochii lui albastrii , care puteau dezvalui cu cea mai mare usurinta cel mai ascuns secret al meu. Nasul lui drept si buzele. Partea mea favorita din chipul lui ca niste bezele tari,m ca modelate dupa frumusetea unui zeu. Privirea mea trecu din nou peste chipul lui.
-Nu te-ai schimbat deloc, spuse el.
Mi-am umezit buzele, pregatindu-ma sa incerc un raspuns, cand Sasuke- cu Aname pe umerii lui, cu mainile ei inmanusate care il tineau de varfurile degetelor- aparu langa mine. Se uita la mine, vazu unda de soc de pe chipul meu si se intoarse spre persoana la care ma uitam fix. Sasuke a cuprins cu privirea fruntea lata a lui Naruto, ochii lui mari, gura moale si versiunea marita a nasului lui Aname iar bataile inimii i se triplara vizibil. A murmurat ca o sa ma astepte intr-un colt si a plecat.
-Ce cauti aici? am intrebat eu.
-Aici locuiesc.
-Ce?! In Tokyo?!
M-am tras inapoi speriata , nu putea, nu se putea . Intotdeauna a fost destul de linistitor faptul ca aveam patru sute de kilometri intre noi, atunci cand ne-am despartit.
-Da. Am primit un post de director aici. Cum o duci de cand...? vocea i se stinse.
Naruto ca toti ceilalti , chiar si eu, evita acel cuvant, ocolindu-l ca pe o gaura in asfalt. Ne prefaceam ca nu era acolo, de parca moartea nu era atat de rea, atat de ravasitoare, daca nu rosteai cuvantul. Am ridicat din umeri. Ne fixaseram irezistibil privirile unul in ochii celuilalt, ca o cheie intr-un lacat, ma simteam in cadere libera, ma pravaleam inapoi in timp. Nu mai stiam in ce vremuri ma aflam, daca eram in urma cu patru ani, uitandu-ma in ochii albastri, intrebandu-ma de ce ma iubeste, de ce este atat de bun cu mine. Apoi cadeam mai mult- cand ne-am intalnit prima data si am vazut cum ochii ii straluceau la vederea mea. Aproape ca ma lasasem prada sentimentului. Aproape ca am facut un pas in fata, asteptandu-ma ca bratele lui sa ma cuprinda in timp ce eu ma bucuram de atingerea trupului sau cald. Ar fi atat de usor. Tot ce-ar fi trebuit sa fac era sa dau drumul balustradei realitatii de care ma agatasem atat de strans si sa plonjez in istorie ca Alice care cadea prin vizuina iepurelui. Las-o sa se intample. Simte totul din nou. CONTROLEAZA-TE! m-am mustrat enervata, revenind la sentimentele din prezent. Hai sa nu discutam despre Hinata, m-am hotarat eu, aplecandu-mi capul si privindu-mi cizmele din piele mare. Am ridicat varful piciorul stang si l-am sters de blugi, distantandu-ma cu succes de el. Naruto nu intelegea cat de chinuita eram in fiecare zi, poate doar Aname. Ca ziua in care nu ma opream impietrita in durere era o zi grozava. Rezistam doar negand, ignorand durerea. Daca imi recunosteam sentimentele, durerea mi-ar fi sapat parca in creier brazde de vina si regret. Si daca ma gandeam la asta prea mult, daca imi perimteam sa arunc o privire in profunzimea imensa si de nepatruns a sentimentelor mele, as fi ramas ingrozita. Daca imi permiteam sa simt chiar si o bucatica infima din ceea ce credeam ca simt, nu as mai fi fost capabila sa merg mai departe. Asa ca mereu imi inchideam sentimentele in alt coltisor, in alt timp , o datoriepe care aveam sa o platesc mai tarziu. Dobanda crestea, dar nu aveam suficiente resurse ca sa platesc chiar acum. Naruto, prin simplul fapt de a fi aici, punea sarea vinovatiei pe rana mea si imi cerea prin amenintari sa platesc ceva din ce datoram. Sa vorbesc despre asta ar fi dus la o cadere nervoasa. Intelegand aproape imediat ca nu voiam sa vorbesc, schimba subiectul.
-E prietenul tau? isi inclina capul in directia lui Sasuke
-Da, am spus eu mandra
-Si aceea e fiica lui?
Mi-am dezlipit privirea de la ei ca sa ma incrunt la Naruto, cautand un indiciu pe chipul lui ca o recunoscuse. Nimic. O expresie nestiutoare ii insotea intrebarea in timp ce astepta raspunsul. Nu eram surprinsa ca nu o recunostea pe fiica lui Hinata. Aproape ca locuisem cu ele , dar el nu a fost niciodata interesat de copil. Obisnuia sa o privesc pe Aname executand unul din dansurile ei doar daca il obligam noi, dar intotdeauna se uita cu un ochi la televizor sau la ziar sau pur si simplu se uita in gol. Cand i-am spus ca a rostit primul ei cuvant, a reusit sa spuna,,Serios?'' in asa fel incat aproape ca ma convinsese ca il interesa.
-Nu, am raspuns la intrebarea lui. Are grija de ea
-O, facu el zambind usor. Dragut copil
Mi-am umezit buzele , gata sa rostesc COPILUL TAU, apoi mi-am dat seama ca nu era locul potrivit: un mall, intr-o sambata dupa masa, cu sute de oameni roind in jur, nu era locul ideal sa descoperfi ca esti tata. Foarte putine locuri ar fi fost potrivite dar acesta era cel mai nepotrivit dintre toate. Ar trebui sa ii spun oricum. Daca Naruto si-ar fi dorit sa se implice ? Putin probabil avand in vedere apatia lui fata de copii, dar tot ma ingrijora. Instinctele mele imi spuneau sa nu ii zic deloc, sa il las in starea placuta de ignoranta in care a trait patru ani. Dar era tatal ei si Aname avea dreptul sa il cunoasca, sa il aiba in viata ei, mai ales dupa ce a ramas fara mama. In anii cat am fost impreuna i-am tot tinut morala lui Hinata despre nevoia lui Aname de a-si cunoaste tatal. Acum stiu cat de simplist gandeam. Nu aveam nici o idee, nici un pic de intelegere fata de pericolul ca Aname sa traiasca in preajma unui tata. Chiar daca,,tati'' nu voia sa o vrajeasca , putea sa o respinga, ceea ce ar rani-o ireparabil. Nu exista tradare mai mare decat respingerea unui parinte. In plus, aname in acest moment avea setul complet de rude . Parintii mei erau bunicii ei - le spunea buni Hibi si buni Azuma , fratii mei si sora mea erau unchii si matusa ei, copii lor verisorii ei. Cand mergea pe la copii surorii mele se intorcea cu tolba plina de povesti despre cum se distrasera impreuna. Nu ducea lipsa de rude si de persoane care sa o iubeasca. Dar Naruto ii era totusi ruda de sange, sangele si genele, legatura ei cu imensa viata biologica.
-Uite,i-am spus. ar trebui sa vorbim calumea.Ai un numar la care te pot gasi?
Dupa ce mi-a dat numarul , am plecat spre Sasuke si Aname, fara sa ma uit in urma.
Sper sa va placa, stiu ca l-am adus cam greu dar... puppy eyes

prima , fix la fix am nimerit in love

Nu vreau ca Naruto sa nu o vree , dar vrau ca Aname sa stea cu Saku si Sasu
Dar poate Aname nu il vrea , da doamne ,
Si vreai ca Saku indragosteasca Sasu crying

stii uh , happy tree family , ending , next :*

Indiferent Naruto .. fata de dulceata aia de copil ?? Cum poate un om sa nu aiba inima? hmm...?!

Imi iau un bilet dus la Tokyo .... si ne intalnim noi Naruto dap !

Sper ca blondul sa ii dea incuviintarea lui Saku sa o adopte pe Aname, insa nu vreau ca el sa dispara de tot. Un telefon, o vizita pe saptamana si un mic cadou mie mi se par indeajuns dap !

Uchiha, tu nu sti prin ce trece o femeie intr-o anumita perioada a lunii. hmm...?!

O idee asa de neinspirata nu putueai gasi nici daca te straduiai sa gasesti asa ceva. hmm...?!

Ai o descriere .... huh?

Chiar m-ai facut sa ma simt cum era Saku in acele momente. Chiar m-ai convins ca sunt in acea perioada .... , insa asa ceva nu se spune deci SHHH! Secret !
Astept next kiss

Teo

Iteresant capitol . Ai avut parti haioase , dar si triste . Multumesc mult pentru anunt , sper sa ma si in viitor , bafta la tastat si pupici .

As vrea sa va anunt ca , voi mai intarzia cu next-ul cam pana vineri sau sambata. Sunt extrem de ocupata, saptamana asta sunt plina de teste, sper sa ma intelegeti sad

Buna,
In primul rand iti sunt recunoscatoare ca ai pus link-ul ficului la semnatura ta. Nici nu iti inchipui cata placere mi-a facut sa il citesc. Descrii Dumnezeieste! ( Nu stiu daca este cel mai bun cuvant. Minunat ar fi putin spus.)
Te pricepi atat de bine la ficuri, stii cum sa ne transmiti si noua sentimentele :X Parca a fost atat de real.. nici daca ma uitam la un film sau vedeam in realitate toate acestea si nu avea acelasi efect, aceeasi magie.
Ai conturat atat de bine personajele, ai tinut cont de fiecare amanunt, totul a fost perfect. Ai avut acel suspans, acel mister, multe surprize...prea perfect. Nu o zic in nume de rau dar chiar te invidiez, pe tine si talentul tau Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 962758

Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 962758

Ideea este putin spus originala. Imi place atat de mult de Sasuke. Nu doar ca arata super in anime, dar i-ai contruit o personalitate perfecta, chiar pare barbatul ideal Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 268890

Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 268890

Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 947835

Si Sakura, cu caracterul ei puternic, protector si in acelasi timp amuzant.. Chiar se potrivesc.
Pe langa acesta poveste trista si in acelasi timp romantica ai si replici amuzante care "destind" atmosfera.
Ce pot sa mai zic.. m-ai lasat fara cuvinte. Anunta-ma cand aduci nextul, daca vrei. Spor la scris si la idei!^^
Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 273918

Trebuie sa ai grija de fetita mea - Pagina 4 273918

Hai salut!
Scumă-mi lunga întârziere, însă ştii şi tu... Lenea...alea, alea = )).
Dar oricum... Foarte frumos capitolul.
Naruto e un idiot.
Nici nu vreau sa-i văd mutra.
Deci cum să facă asta? Pffai Doame!
Sa nu stie de copil? Ei bine...
Poate nu este in intregime vina lui dar totuşi...interesează-te omule!
Nu el ar trebui să-i fie tată ANamei în continuare.
Cu siguraţă Sasuke ar fi mult mai potrivit.
Este grijuliu, amabil si o iubeste mult, asa cum se vede ca o face si fetita.
Dar depinde de ce vrei tu sa scrii... De ce idei ai... De ci... Adu urmatorul capitol.
See ya:D

Capitolul 13- Scrisoare

Eu si Sakura am facut o groaza de nebunii fara iubire sau macar vreo emotie adevarata pe vreme cand eram mai tinere. Bineinteles, asta nu era tocmai regula, cum eram femei si tot restul, insa aveam amandoua motivele noastre.
Motivul meu: sila. Mie, Hyuuga Hinata , mi-era sila. Ma saturasem sa tot intalnesc alti si alti barbati , sa-mi pun sperentele ca el era Ala, sa astept sa se infiripe intre noi fiorii dragostei ca apoi sa aflu ca nu era Ala iar dragostea nu avea de gand sa ne onoreze cu prezenta nici macar in trecere.
Era seara si mi-am adus aminte de ceva. Am scos o cutie pe care Hinata lipise o eticheta cu ,,haine'' si am dus-o pe canapeaua din sufragerie. Ar trebui sa ma uit prin toate cutiile mai ales cand nici nu sunt atat de multe. Am deschis aceasta cutie de carton maro si m-am uitat inauntru. Dintr-odata ceva m-a durut cand m-am gandit cat de frumoasa fusese. Mi-am ingropat fata in materialul jacheta din catifea neagra, asteptandu-ma sa miroasa a Hin. Sa miroasa cum a mirosit si ea in acea noapte. Bineinteles ca nu mirosea, petrecerea se sfarsise acum patru ani asa ca , jacheta mirosea a detergent, asa cum trebuia. Cand miscam jacheta, fosnea. Am miscat-o din nou si din nou a scos un sunet uscat, ca de hartie. Am bagat mainile in buzunarele jachetei si in cel din stanga era un plic indoit. Am desfasurat plicul alb si am scos scrisoarea din el , dupa care am inceput sa citesc.

Buna frumoaso,
Permite-mi sa incep prin a-ti spune ca te iubesc. Sunt sigura ca nu am avut ocazia sa iti spun asta inainte sa mor. Da, e ciudat. Stau aici , in casa tatalui meu, si iti scriu asta stiind ca eu nu voi mai fi cand tu vei citi aceste randuri. Stiu ca sunt moarta pentru ca nu ai citi scrisoarea asta daca nu as fi murit, nu? Te iubesc Saku. In viata mea am fost iubita doar de doua persoane, tu si Aname si va iubesc pe amandoua mai mult decat orice. Dar stiu cum esti Haruno Sakura- o scorpie incapatanata care se inchide in ea de fiecare data cand da de greu. Asa ca stiu ca nu m-ai lasat sa iti explic ce s-a intamplat cu Naruto. Trebuie sa stii, nu a fost cum crezi tu, nu a fost o relatie, nu ne-am gandit asa unul la celalalt...

Nu tanjeam dupa Naruto intr-un mod romantic, era asa un scump, un prieten drag , aproape la fel de apropiat ca mine ca si Sakura, doar ca atunci cand s-a intamplat, era o vreme cand totul era confuz. Se intamplau atat de multe lucruri, a fost un dezastru cand a inceput si sfarsitul a fost, care e cuvantul pentru si mai dezastruos? Nu stiu, dar asa era. Sakura nu a inteles niciodata cat de mult o iubea Naruto. Si ea il iubea , bineinteles, dar el ar fi facut orice pentru ea, dragostea lui pentru ea era fara limite, cred. Neconditionata. Ar fi putut sa ii faca orice si el ar fi iertat-o. Nu sunt sigura ca asta era foarte sanatos, dar asa era. Eu eram intotdeauna uimita de cat de mult o iubea acest barbat. Si trebuie sa fi fost dragoste de la inceput, pentru ca ea se puta oribil cu el. Chiar si cand erau impreuna. Chestiile prin care a trebuit sa trec eu ca sa fiu prietena cu ea era nimic in comparatie cu felul in care il trata pe el. Cat de rea era, rece, cat de repede sarea tandara, fara pic de tact. Dar el nu baga nimic in seama.Trecea peste rautatile ei si ii demonstra in fiecare zi cat de mult tinea la ea. Adesea spunea ca nu il cunosc, ca nu stiu cum putea sa fie, ca adesea avea nevoie de ea ca sa il sustina dar nu spunea asta cu repros, cred ca era felul ei de a arata ca relatie era ceva reciproc. Ca, daca o iubea neconditionat , ea il iubea pe el intr-un fel care nu era evident imediat. Credeam ca o sa mor de fericire in ziua in care mi-a spus ca au decis sa se casatoreasca. Chiar si atunci, Sakura nu prea credea ca el avea intentii serioase. Uneori puteam sa vad asta, cand chipul i se acoperea de neliniste atunci cand el o sa-si gaseasca pe altcineva. Incepea concersatii intreband daca dragostea chiar dura o vesinicie.

Cand s-a intamplat, Naruto era atat de ravasit. Tocmai se intorsese dupa ce o dusese pe Saku la munca. Adesea facea asta, o ducea acolo, apoi se intorcea in aceasi zi pentru ca putea sa petreaca mai mult timp cu ea. Sakura nu il rugase niciodata, voia el sa o faca. Oricum, a dus-o acolo cu masina, apoi a trecut in drum spre casa pe la mine pentru ca asa ii spusese ea. Isi facea griji, vezi tu, ca eu ma simteam singura cand ea nu era in preajma asa ca i-a spus sa treaca sa ma vada. Era frant, epuizarea se vedea in fiecare rid de pe chipul lui, hainele ii erau sifonate , pielea ii era palida, dar mai era ceva. Era ingrijorat, suferea. Mi-am dat seama in secunda in care am deschis usa. S-a trantit pe una din canapelele mele si a refuzat paharul pe care i l-am oferit, zicea ca nu o sa stea mult, voia sa se asigure daca sunt bine. Insa acesta s-a dus sa se intinda putin in fosta camera a lui Sakura, in timp ce eu am ramas sa ma uit la televizor. Imi era mila de el, era convins ca ea avea pe altcineva. Cateva ore mai tarziu, m-am dus sa vad ce face. Dormea dus cand m-am aplecat langa pat si l-am privit. Dormea atat de linistit . Ca un inger. Am tresarit un pic cand si-a deschis ochii si s-a trezit, apoi s-a uitat fix la mine. Nu stiu daca s-a intamplat pentru ca arata atat de frumos adormit, daca am uitat cine era sau daca pur si simplu imi pierdusem mintile , dar eu am facut-o. L-am sarutat. Naruto paru surprins, apoi isi trase capul. Asta m-a trezit la realitate si mi-am adus aminte cine era, ca nu imi placea, ca am facut un lucru oribil. M-am intors ca sa o iau la goana, oripilata ca il saurtasem pe logodnicul celei mai bune prietene ale mele , dar m-a prins de mana si m-a oprit. Eram speriata in timp ce ma rasuceam, pentru ca stiam ca avea sa tipe la mine, stiam ce avea sa se intample. Ne-am sarutat din nou si apoi s-a intamplat. Imi pare rau, dar vreau sa fie clar ca nu s-a intamplat pentru ca ne placeam, pentru ca s-au legat cu timpul niste sentimente pe care nu am putut sa le mai ignoram. A fost vorba despre doi oameni care aveau motive diferite ca sa faca ceea ce au facut. Nici un barbat nu mai fusese atat de dragut cu mine de mult timp. Si pentru acel scurt timp, am putut sa ma prefac ca persoana cu care eram tinea la mine. Nu era real, dar parea asa pentru putin timp. Cand m-am trezit, Naruto era imbracat si statea pe marginea patului. A vrut sa se mute, sa ii zica ce a facut insa nu cu mine, sa inventeze o fata de la bar sa o lase pe Sakura si sa se duca. Nu puteam sa il las sa isi asume toata responsabilitatea pentru asta. Amandoi o facuseram . Si el era atat de bun, ca in durerea lui, singurul lucru la care se gandea era sa imi fie mie bine. Am vorbit si am tot vorbit pana am fost amandoi de acord sa lasam asta in urma. Apoi am aflat ca eram insarcinata. Am stiut imediat ca el era tatal si stiam ca nu puteam spune nimanui. Stiu, e egoism dar nu am putut suporta acest gand - sa ma paraseasca Sakura. Nu planificasem sa raman inscarcinata dar nu am regretat nici macar odata ce s-a intamplat.

Imi doresc sa fi avut timp sa ecpliv. Imi doresc sa fi avut suficient timp sa incerc, macar putin, sa indrept lucrurile.
Cand am terminat de citit, am ramas pe canapea uitandu-ma in gol. De ce? De ce o facuse Naruto? Acum stiu ca pentru ea a fost un impuls, asa era era, impulsiva si spontana. Actionea apoi se gandea insa Naruto se gandea foarte bine inainte sa faca un lucru. Trebuia sa stiu. Nu puteam sa il sun, nu cu Aname si Sasuke in casa. Am inchis usa fara zgomot am luat-o incet spre scari si am iesit in noaptea neagra de mijloc de iarna. Afara, in fata aprtamentului meu, am format numarul lui si dupa ce a sunat de cinci ori, se auzi vocea lui somnoroasa:
-Alo?
-De ce-ai facut-o? am intrebat mai nervoasa decat intentionasem.
Sper ca va placut, a hug

este un capitol necorectat deci scuzati greselile sad

Prima, si mersi de anunt dap !

Wow

scrisoarea aia chiar a rasturnat situatia... O chestie din impuls ? Te culci cu logodnicul prietenei tale cele mai bune din impuls ? Eeee daca asa e ea, nu ai ce sa ii face ...
Deci, sincer, m-a bufnit rasul cand l-a sunat Sakura pe Naruto, dupa ani si ani de la intamplare si ca sa fie mult mai amuzant cihar in mijlocul noptii rolling on the floor

Deci un capitol care a scos adevarul la iveala dap !

Sunt tare curioasa sa vad cum va reactiona Naruto, ce ii va spune, cum va reactiona cand va afla adevarul despre Aname ?
Citesc nextul si voi afla happy

Si

pentru ficul tau in love

Teo

¤Bună scumpo!
Tare frumos capitolul!
Mi-a plăcut într-atât de mult încât să îţi spun că îl iubesc.
Este minunat!
Mă bucur totuşi că Sakura a aflat ce sa întâmplat cu adevărat.. Că măcar ştie ce a fost în capul Hinatei în acel moment.
Acum.. Cu siguranţă mor de curiozitate în legătură cu ce va spune Naruto, aşa că aştept urmatorul capitol, scumpo!
See ya:D

buna! multumesc de anunt...
capitolul a fost bestial! ma bucur atat de mult ca sakura a aflat adevarul.
ma omori... nu stiu cum va reactiona naruto... prea mult suspans...
deci nu am decat sa astept nextu' si sa vad...
hai ca te-am pupacit si spor la tastat!

Deci , eu Ria vreau sa iti spun doar o sumedenie de cuvinte , dar sa incepem cu raul:
Tu vrei omorata pentru ca nu ma anunti never >.< e chiar enervant sa caut eu mereu sa vad daca ai mai pus sau nu next >.<.
Deci , hau cata scrisoare , credeam ca mor citind-o , da glumind vorbind normal , dar carefusese motivul lui NAruto? asta ma dispera , sa zica ca o iubea pe Hinata si uit totul , absolut totul.
Si cam atat , Sakura iti urez spor la omorat pe naruto , suna la 5221 si iti va raspunde Senna care te va ajuta :)
Next si sa ma anunti please......

Multumesc pentru incurajari fetelor^^ Chiar vroiam sa nu mai scriu datorita unor mesaje care m-au deranjat enorm despre fic-ul acesta happy

Imi cer scuze pentru greseli si sper sa inteleaga toata lumea ca nu sunt o scriitoare profesionista , ca nu sunt J. K. Rowling sau Stephanie Meyer happy