Yaaay a venit si ora de postare ~ evil laugh ~ , aceasta idee mi-a venit in ora de mate, deci >:) , Lectura placuta !
" - Sakura.."
Ma trezesc buimaica din somn si ma uit in camera ca la masini straine. Ciudat, parca am auzit o voce sau ceva. Doamne! Dusul cu apa rece m-a afectat complet. Cred ca am devenit nebuna si am inceput sa am halucinatii. Se pare ca tot uda am ramas.
Imi indrept privirea spre ceas si observ ca este 6:45. Camera mea nu-i chiar atat de speciala. Doar un pat cu asternuturi albastre ca oceanul, un dulap nu prea mare, o oglinda in care ma pot vedea din cap pana-n picioare, desigur biroul cu cartile si caietele mele, iar in cele din urma, tobele va rog, o biblioteca in care am scris propriile mele carti. Banal nu-i asa? In fine, ma dau jos din pat alene si ma indrept spre baie. Contactul dintre gresia rece si piciorul meu cald m-a facut sa tresar. Baia, are gresie lila cu mici modele florale si cateva puncte pe ici pe colo. Desigur am un dus in care pot sa beneficiez de cel mai mare rasfat, dar nu inseamna ca-s vre-o idioata sau asa ceva, un wc si o chiuveta cu oglinda. Imi dau jos hainele ude si intru in dus. Iar fac dus cu apa rece. Desi suntem in luna octombrie afara e cat de cat cald. Ciudat, nu? Dupa zece minute imi aud telefonul sunand. Cum sunt eu asa disperata de telefon, fug repede dezbracata prin toata casa, nepasandu-mi ca nu sunt jaluzelele trase. Putin imi pasa. Cand am vazut telefonul, bag cea mai mare viteza si cad in cap. Mda, trebuia sa-mi pun un covor in sufragerie, ca parchetu asta e alunecos rau. Pana la urma ridic telefonul dupa masuta, si vad ca era chiar Sasuke.
- Neata, Sakura! Te deranjez?
- Nu, ba chiar deloc, tocmai ce am iesit de la baie. Deci..Vroiai sa ma intrebi daca vin cu tine la facultate, asa-i? spun pe un ton amuzat.
- Eu? Nicidecum! Bine, recunosc, asta vroiam sa te intreb, deci, ce zici? se aude vocea de la celalalt capat al telefonului.
Ii raspund afirmativ, apoi ma duc sa ma imbrac. Urasc ca m-am mutat la vila. Numai scari imi trebuiau mie acum. Urc incet si cu lene toate cele doisprezece scari, da le-am numarat, apoi ultima oprire, dulapul. Imi scot un prosop si imi usuc tot corpul, apoi imi aleg lenjeria intima , o bluza cu umar pe care scrie " Coco, who? ", o pereche de blugi taiati mai peste tot si baschetii mei negri. Dupa ce am luat hainele pe mine, imi indrept parul cu placa, si-mi pun ochelarii de vedere fara lentile. Pai, am purtat ochelari la un timp, dar m-am enervat si am scos lentilele. Ma uit pentru ultima data in oglinda sa vad daca am uitat ceva, apoi imi iau ghiozdanul acoperit de insigne mari, mici si medii, telefonul, cheile si cati va bani de buzunar. Apoi ies pe usa si incui cu cheia. Cred ca acum era sa fac stop cardiac. M-am speriat cand l-am vazut pe Sasuke in spatele meu. Ca tot vorbim de el. Dupa cum stiti, il cheama Sasuke Uchiha, are fane in toata facultatea ceea ce ma include cat de cat si pe mine, dar nu o arat. Are parul negru ca taciunile, ochii fiind de aceeasi nuanta, iar pielea de un alb ca de matasea. De asemenea are aceeasi varsta ca si a mea.
- Mergem? intreb cu o oarecare fericire in glas.
- De acord !
Nu au trecut nici doua secunde cum apare Karin cu gasca ei de papusi barbie. Mda v-am spus cine e Karin. Ea are parul roscat, ochii de aceeasi culoare din cauza lentilelor de contact, si daca te uiti mai atent la ea e c***a inraita. Cred ca si-a pus-o cu toti inafara de Sasuke. Si ca de obicei incepe cu dialogul ei de catea sa-l linguseasca pe Sasuke.
- Sasukeeeee, ingeras, ti-a fost dor de mine? Dar ce mai intreb. Normal ca am dreptate.
- Asculta aici catea a********a, nu mi-a fost dor de tine, nu imi este dor de tine, si nu imi va fii dor de tine! Asa ca lasa-ma d***u odata in pace! zbiara Sasuke la obsedata de Karin, dupa care ma ia de mana si incepem sa fugim.
Eu, rosesc imediat la gestul lui, dar nu ii dau drumul. Ma simteam ca in al noua-lea cer. Simteam fluturasi in stomac, si palmele au inceput sa-mi transpire. Iar Sasuke, transpira ca o curca beata. Acest lucru ma amuza cat de cat, dar nu il subestimez. Nici eu nu-s mai prejos.
Dintr-o data imi da drumul la mana si se opreste, parca vazand o mumie in fata lui. Nu se poate era chiar...Hinata si parintii mei. Dar ce cautau aici? Ei nici pe strada nu ma bagau in seama, si dintr-o data se opresc in fata noastra cu lacrimi in ochi? Ceva e putred la mijloc. Si intr-un fel sau altul voi afla.
- Voi ce cautati aici? V-ati decis insfarsit sa va interesati de Karin-putenstein sau ce? spun cu ura in glas.
- Sakura..Noi am venit pentru tine! spun parintii mei incepand sa vina la...Staaaai umpic. Au venit pentru mine si nu pentru Karin-putenstein? Asta da miracol! Dar, nu va schimba nimic. Eu tot ii voi ura, si voi face asta pana isi vor da seama de ce au facut.
Simt cum doua brate puternice ma iau in brate si incepe sa-si descarce lacrimile pe mine. Era chiar tata, Josh Haruno. Cel mai renumit om de afaceri. El conducea impreuna cu " mama " firma Haruno. Tatal meu e un om in varsta de patruzeci de ani, cu ochii verzi si parul castaniu. Iar mama mea avea parul roz si ochii albastrii. Ei imi spuneau mereu lucruri pe care nici azi nu le-am uitat. Cum ar fii " Cand iubesti o persoana, nu ascunde acest lucru ". Ei bine, mereu am incalcat aceasta vorba spusa de mama. Dar acum, mi-am dat seama ca am gresit.
Ii strang si eu in brate la randul meu si incep sa plang ca un copil ce isi vrea jucaria inapoi. Simteam cum vechia Sakura a revenit, cum ca nu mai sunt persoana aceea rece, care se ascundea de toti. Acum sunt chiar eu. Si nimeni nu va schimba asta. Dupa ce m-am descarcat pe mama si tata, ma indrept spre Hinata si o strang in brate pana imi spune sa-i dau drumul.
- Si de mine ai uitat?...
Cam atat D:. Ca trebuie sa merg la scoala . Daca am gresit cu ceva va rog sa-mi spuneti!
~ Btw, am ore de la 1 la 4 cu diriga si nu vine azi, deci , v-am anuntat sa nu fiti confuzi . Si cand s-a terminat ora de mate adica la 1, am venit acasa . Soo don`t ask o.O