primul meu FIC
sper sa va placa...asa ca...
SPOR LA LECTURA!!!!!!
Intalnire cu iubirea
Cap.I:Intalnire cu o intrebare
-De ce? Atatea intrebari, nici un raspuns.
Deodata suna telefonul.
-Alo? A...nu...tata...mama. Din capatul celalalt al firului se auzi vocea trista a unei asistente.
-Ne pare rau domnisoara Haruno, dar...parinti dumneavoastra sunt grav raniti.Ar trebui sa veniti.
-Sigur...
Telefonul pica din mana fetei cu parul roz bonbon si ochii verzi ca iarba cruda, cu pielea ca laptele... si cu inima franta.
-Nu se poate...suspina Sakura.Nu,nu se poate.
Isi arunca pe ea nuste blugi negri si o bluza roz, isi prinse parul intr-o coada de cal, lua cheile de pe masa si pleca spre spital.Odata ajunsa acolo, se aseza pe un scaun si astepta...si astepta...si astepta.Langa ea se aseza un tanar cam de 17 ani,parul brunet si ochii de un negru abisal.Parul parca era aranjat sa stea ciufulit.Doua lacrimi mari se prelinsera pe obraji ei.Era asa frumos...cu un an mai mare decat ea.Gandurile ii fura spulberate de vocea trista a asistentei.
-Domnisoara Haruno?Intreba asistenta.
Sakura isi sterse lacrimile.
-Da. Eu sunt. raspunse rozalia.
-Parinti dumneavoastra sunt in stare stabila.
- As putea sa-i vad ?intreba rozalia trista.
-Da, desigur. Pe aici.raspunse asistenta.
Cand se departara suficient de mult incat brunetul sa nu o auda intreba:
-El cine este?spuse rozalia aratand spre baiatul care acun 10 secunde statea langa ea.
-El? El este cel care a salvat viata parintilor tai.Ar trebui sa-i multumesti.
-Le-a...le-a salvat viata?
Baiatul,auzind discutia, se ridica si se apropie de Sakura.
-Buna, sunt Sasuke Uchiha.Imi pare rau pentru parinti tai.
-Multumesc. Sunt Sakura ...nu apuca sa termine fraza ca tanarul o completa:
-...Haruno, Sakura Haruno. Asa ii cheama pe parinti tai, asa am aflat.
-Dar de unde stii ca nu sunt maritata?glumi Sakura desi numai de glume nu-i ardea.
-Pai...eu...Sasuke rosi.
-Stai linistit, glumeam.Alte 2 lacrimi se prelinsera pe fata ei.Intre timp, asistenta pleca, probabil sa vada de pacienti.Dupa ce mai vorbira,Sakura ince pu sa planga si practic ar fi cazut daca nu erau bratele puternice ale lui Sasuke care o prinse.
-Gata, gata, linisteste-te,sopti Sasuke.Dupa 5 minute de plans, Sakura se opri, dar nu pentru ca isi revenise, ci pentru ca nu mai avea lacrimi.
-Imi pare rau...,suspina Sakura,este...este asa greu...
-Te inteleg, si parinti mei au murit acum 3 ani intr-un accident de avion, eu am fost singurul supravietuitor.
-Oh...cred ca-ti este greu.Zambetul lui Sasuke o dezarma, era cald, plin de afectiune.Un zambet binefacator.Cand asistenta, pe care se parea ca o cheama Hinata, se intoarse, Sakura deja se linisti, ba chiar mai mult, radea cu gura pana la urechi.
-Domnisoara Haruno...puteti veni sa va vedeti parinti.
Cand ajunse in camera in care erau spitalizati parinti ei o apuca un fior.Parinti ei inca dormeau.
-Mama...tata...oh.sopti rozalia.Mama ei intre deschise ochi.
-Sakura...fata mea...femeia inchide ochi.
-Mama!
Ok...asta a fost tot.Scuze ca este asa scurt, dar promit ca data viitoare va fi mai lung.
Astept sfaturi si sper ca v-a placut.
Vreau multe multe Comment-uri!!!!!! :*;);)