Chapter 2
Soarele se ridica incet pe bolta cerului senin. Razele lui calde incalzeau apa trecatoarei Mori. Aceea apa pura si cristaliana, care curgea neincetat. Pe drumurile fermelor Haruno si Uchiha, erau tropote de cai. Brunetul cu ochii de onix, era imbracat intr-un contum negru de herghelie. Statea pe calul lui, Josh asteptandu-l pe Naruto. In cateva minute, din partea opusa a drumului isi face aparitia o silueta imbracata in alb cu parul blond asemenea sipcului de grau. Naruto se indreapta spre Sasuke, si cand ajunge in dreptul lui, ii arunca brunetului un zambet fulgerator.
-Te duci dupa fata?
Blondul ii puse o intrebare neasteptata brunetului. Ochii lui mistici, il tintuiau pe blond cu privirea, dar, expresia fetei lui era nula. Brunetul se gandea la ziua de ieri, cand o vazuse pe ea. Parul ei roz asemena ciresilor care I se revarsa incet pe spate, zambetul ei alb imaculat, precum prima zapada si silueta ei gratioasa, care era ieri acolperita cu o rochie alba din matase. Formele ei naturale, desi ieri nu lasase acest lucru sa se observe, il innebunisera pe brunet. Dintr-o data pe chipul sau I se ivira un mic zambet, da din cap afirmativ, apoi alearga pe Josh pana la ferma Haruno.
Pov by Sakura
O dimineata calda, de vara as putea spune. Stau in gradina cu mii de flori parfumate, in timp ce razele de soare, imi mangaie incet pielea. Sunt imbracata intr-o rochie albastra pana la genunchi, cu un decolteu destul de generos. In pcioare am o pereche de cipici de un albastru m-ai deschis, iar, parul il am lasat pe spate. Ascult din copacul de deasupra mea, cantecul pasarelelor, care mereu ma binedispune. Brusc imi trece prin cap intamplarea de ieri cu Sasuke. Mama si tata vor sa ma casatoresc cu el, desi inima mea apartine altcuiva. Cand ma gandesc la el, mici picuri de roua, se fac iviti in ochii mei. El pleacase in urma cu 3 ani si nici pana acum nu se intoarse. Aud cum cineva ma striga. Ma introc spre aceea fiinta si vad ca este Miranda, servitoarea casei. Miranda este o tanara de aceeasi varsta cu mine. Are ochii caprui, parul blond si lasat pe spat, si e subtirica de zici ca si vantul ar putea sa o ia. Se apropie cu pasi repezi spre mine, de unde imi spune ca a venit Sasuke Uchiha. La auzul numelui sau inghit in sec, iar, un fior imi strabate, tot corpul. Ma ridic incet de pe banca si pasesc retinuta spre casa mare. Pe drum, ma gandeam numai la acel tanar care venise ieri. Forta lui era impresionata, si chipul sau era demonic. Sper ca fuse doar o intamplare nefericita, deoarece nu as vrea sa fiu cu un astfel de om niciodata. Ajungem in sala de asteptare, unde il vad pe Sasuke, mama, tata si doica Tsunade. Brunetul era imbracat intr-un costum negru de herghelie, ceea ce insemnase ca a calarit pana aici. Tatal meu ma vede,se ridica in picioare, si imi face semn sa ma asez langa ei. Pasesc incet in incapere, pe cand Sasuke se intoarce cu fata spre mine, ochii lui, ca si ziua precedenta ma studiau din cap pana in picoare. Si spre ghimionul meu singurul loc liber era langa el. Ma asez incet pe canapea, el studiindu-ma incontinuu, atat comportamentul cat si formele care se recunosteau usor prin aceasta rochie. Deodata cu toti o auzim pe Miranda cum incepe sa-mi tipe numele. Blonda intra in incapere ca o furtuna, urmand ca apoi sa isi traga rasuflarea, si sa-mi spuna ca trebuie sa ma duc urgent pana afara. Ma ridic de pe canapea, si parasesc incaperea indreptandu-ma spre curtea interioara. Oare cine putea fi? Ajunsa acolo raman paralizata, si inima incepe sa-mi bubuie nebuneste. Oare putea fi chiar el. Parul lui roscat, asemenea focului, ochii lui negri taciune, si personalitatea lui dragalasa. Se intoarce 180 de grade spre mine, apoi il vad, era el, era Garra. Nu m-ai stau pe ganduri si alerg in bratele roscatului, care imi da imbratisarea lui calda, care imi lipsise atat de mult. Pe cand noi ne imbratisam, mama, tata, doica si Sasuke iesira afara sa vada si ei de ce era asa agitatie. Tata se uita cu ochii furiosi la mine, pe cand mamei incepusera sa-I cada mici cristale, din ochii ei vernal, doica se uita in alta directie, iar Sasuke, ne privea cu o furie profunda. Ei coborau scarile si, se indreptau rapid spre Garra si mine.
-Haruno-sama, imi pare bine sa te vad dupa o asa lunga perioada de timp.
Garra intinde mana spre tatal meu, mana lui stanga se incolaceste in imprejurul trupului meu cuprinzandu-mi talia. Tata se apropie sa dea mana cu el, dar, cand e sa si le uneasca, doua brate puternice imi incaptuseaza talia, iar Garra este zburat pe jos, in tarana. Cel care imi incaptuseaza talia este Naruto, in timp ce Sasuke l-a zburat pe Garra pe jos. Il vad pe brunet, cum se indreapta spre Garra si il loveste puternic in stomac. Tip la el ca o nebuna sa se opreasca dar, el m-ai rau continua, ma intorc spre tatal meu , si cu o voce plina de durere il implor sa-I zica lui Sasuke, sa se opreasca. Tatal meu da negativ din cap si imi spune pe vocea lui autoritara si severa, ca eu nu o sa fiu cu Garra Sabaku, ci o sa fiu cu Sasuke Uchiha. Oricat m-as zbate, nu pot sa ma smucesc dinj stransoare blondului. Garra este plin de sange, si nu se poate ridica de la sol, iar Sasuke continua sa il loveasca. Intr-un final nu m-ai rezist sa-l vad asa, si tip in gura mare sa-l lase in pace, fiindca eu il iubesc. Brunetul se opreste din ,,activitate,, si se intoarce spre mine. Ochii lui ma priveau cu o furie profunda, si un strop de gelozie. Il lasa pe Garra m-ai mult mort decat viu pe asfaltul rece, apoi se indreapta spre mine. Ma apuca brutal de brat, apoi ma trage m-ai aprope de el. Ii simteam respiratia rece la urechea mea, si imi spune pe un ton incet niste cuvinte pe care numai eu si cu el le puteam auzi.
-Printeso, ai grija, sa nu te joci cu focul, nu de alta, dar, e posbil sa te arzi, si ai grija, ca tu imi apartii mie, nu lui Sabaku.
Cuvintele lui ma faceau sa am fiori reci, pe sira spinari, brunetul reusise sa bage spaima in mine. Ma elibereaza din stransoarea aceea a morti, apoi se indreapta spre Garra, pe care il ridica cu ajutorul blonduluo.
-Haruno, eu il iau pe acest parlit de aici, ma voi intoarce m-ai tarziu, o zi buna.
Tatal meu aproba din cap, pe cand, brunetul ajutat de blond il tarasc, pe Garra afara din curte. Ma uit in urma lor cu o privire pierduta. Mama mea ma trage usor de mana, ducandu-ma inauntru. Ne indreptam spre sufragere, unde ma aseaza incet pe pat, uitandu-se ingrijorata in ochii mei.
-Iubito, esti sigura ca asta vrei?
-Da mama.
Ochii mamei mele erau ingrijorati. Tristetea se citea in ei. Nemaisuportand sa o vad asa, o strang puternic in brate, si ii zic chiar daca voi fi a lui Uchiha, eu tot voi ramane fetita ei mica si fragila.

Chapter 3
Picuri de roua cad din nori inegurati ai cerului trist. Ploaia incepe sa se porneasca, incet dar, sigur. Sasuke impreuna cu domnul si doamna Haruno stateau in sufragerie. Din bucatarie, silueta doici Tsunade se face ivita. Ochii ei albastri erau ingrijorati, iar pielea ei transpira. Se duce spre domna Haruno. Din ochii ei vernil curgeau incet cristale stralucitoare. Blonda, se aseaza langa ea, si o priveste cu afectiune.
-Haruno, de ce a plecat Sakura?
Brunetul era nervos, tonul vocii lui era ridicat, iar mana lui se strangea intr-un pumn. El era gata oricand sa explodeze, daca era provocat. Domnul Haruno ii raspunde pe un ton incet ca nu stie. Ochii de onix ai brunetului era un abis al fulgerelor. O privire de-a lui si erai in mormant. Nemai putand sta in acel loc, cu aceele persoane, parasi elegat incaperea, si se indrepta spre usa de la iesire. Afara era potop, frunzele care vajaiau, cerul care trimitea pe pamant cascade, si fulgere care se aratau tot m-ai des. Lui nu ii pasa, asa ca deschise usa de la masina sa de teren, si urca in ea, mergand atent pe drumul ud. Mana lui se inclesta pe volan, in timp ce mintea lui derula inapoi, pentru a avea o presupunere de ce a plecat ea, pe un asa uragan. Isi aminti de roscat, si incepusera sa-i revina nervi. Cand o vazu in bratele lui innebunise, desi ei nu-I putea face nimic, nu era a lui si in acte, ii zbura capul acelui depravat, pe cand ochii rozaliei incepeau sa verse cristale. La o cotitura brunetul vazu o silueta imbracata in alb, stand intinsa pe iarba rece si uda. Rochia ei albastra era sfasiata, iar parul ei rozaliu era incurcat. Brunetul se dadu jos din masina, indreptandu-se spre aceea fiinta. O intoarse cu fata spre el si observa ca era nimeni alta decat Sakura. Fara sa m-ai stea pe ganduri ii ridca trupul, punandu-l in bratele sale, apoi o duce spre masina asezand-o pe bancheta din spate. Brunetul urca si el la volan apoi porni spre ferma lui. Din cand in cand se m-ai uita la chipul rozaliei, ochii ei erau inchisi iar ea era murdara, dar el tot o vroia. Isi pusese un capriciu pe ea, ca va fi a lui indiferent de consecinte. Rochia ei I se lipea de trup, facandu-l pe el sa-si muste buza de jos, la vederea trupului ei perfect. Buzele ei moi si catifelate te fortau sa le saruti, insa el cu greu putea sa se abtina de la ,,acel festin,,. In curand masinia lui Sasuke parca in fata fermei Uchiha. In intampinarea lui, cu o umbrela era Eziquel, majordomul famliliei. Brunetul insfaca umbrela si mergea cu rozalia, rapid inauntru. Urca scarile fara sa salute pe nimeni, si se duse fix in camera sa. Impinse incet usa cu picorul si intra intr-o camera neagra, mobilierul era unul modern, noua Editie Millan Top Rooms. In camera era un pat dublu in forma de cerc, mici trepte care duceau spre bibloteca camerei, un birou din lemn de frasin, negru, un dublu sifonier mare, si maro care ocupa jumatate din pertele camerei. La geam erau puse perdele din matase neagra, asemena noptii abisale.
Brunetul inainta spre baie unde dadu drumul la apa calda. Isi atinti privirea spre Sakura. Ea era doar o fiinta plapanda asemena primului ghiocel, pe care el o putea distruge foarte usor. El luase un prosop de unde il baga in apa fierbinte, apoi ii curata murdaria de pe fata si de pe trup. Aceea fata reusise cu delicatetea ei si puritatea ei sa il seduca, sa-l faca sa se indragosteasca pentru prima oara in viata. El o fiinta inchisa si rece, care puse un perete in jurul sau, pe care nimeni nu il putea strabate, ea, reusise sa treaca de aceea bariera, si sa ajunga in adancul sufletului lui. Brunetul oprii apa si o scoase din baie, ducand-o spre camera sa, unde o aseza incet pe patul moale. Ochii lui o priveau incontinuu, parca era fermecat de aceea fata. Parul ei rozaliu era ravasit pe perna moale din puf, si ea era un inger care isi ducea existenta pe acest pamant. Deodata telefonul brunetului incepuse sa sune, si observa ca era Haruno. Brunetul raspunse la telefon.
-Haruno, ti-am gasit fata, azi va ramane la mine, deci nu obiecta, oricum ea este a mea, si numai a mea, deci maine o sa fie acasa, la revedere.
El inchise telefonul fara sa-I dea posibiliatea tatalui sa zica ceva. Asa era firea lui rece, care considera orice lucru un obiect, si chiar o fiinta putea fi a lui, asa cum era Sakura.
Brunetul se uita la ea incontinuu, fara a spune nimic doar adimrandu-I frumusetea naturala. Se apropie de pat, si se aseza incet, luandu-i mana catifelata si fina a rozaliei intre-a sa. Se uita la ea, sorbind-o din priviri. Ea ea era perfecta pentru el, desteapta si frumoasa, plapanda asemena unei flori, si buna. Oare era indragostit de ea, sau doar era un capriciu pe care baiatul vroia sa si-l faca? Cand vorbise cu tatal ei, o tratase ca pe un obiect, care e in proprietatea lui si pe care nimeni nu are voie sa o atinga dar, cand erau numai ei doi, el putea vedea doar firea ei caritabila si fiinta ei buna. Se gandea la ultima data cand simtise ceva pentru o fata, acum mult timp la 14 ani, cand el invatase ce este dragostea, cand se indragostise pentru prima data, dar, aceea fata il inselase, si de atunci inima lui se inchise. Incepuse sa se inchida, sa munceasca incontinuu, sa ia note bune, ca sa devina superior celorlalti, pentru ca nimeni sa nu-l calce in picoare.
-Sasuke.
Vocea aceea fermecata, asemena unei privighetori, il trezi pe brunet din visare. Ochi lui se mutara spre aceea fiinta. Rozalia, era palida la fata, buzele ei erau albe si crapate, pe cand parul ei era ravasit. Ochii ei vernil il priveau pe Sasuke cu duiosie, si caldura.
Brunetul nu putea tine in el aceea fericire, pe care o simte, acum ca ea este bine, asa ca ii lua trupul in bratele sale, strangandu-l puternic la pieptul sau. Fata tresarea la aceea reactie a lui, insa isi relaxa trupul in bratele lui, pe cand mainile ei erau pe spatele lui strangandu-l usor. Cei doi se despartisera cu greu din aceea imbratisare, fiecare uitandu-se acum in ochii celuilalt.
-Sakura, desi inainte erai o obsesie pentru mine, mi-am dat seama ca…T…e..u..bes…
-Ma iubesti?
Brunetul se inrosise, pe cand pe fata feti aparu un zambet cald. Il cuprinse din nou in imbratisare, pe cand mainile lui ii curpindeau usor talia. O iubea pe fata asta, si nu vroia sa o lase sa plece, ca apoi sa se infunde din nou in aceea negura, si sa-si inchida sufletul.

Chapter 4
Se spune ca dupa furtuna, rasare soarele, asa se intampla si in cazul nostru. Dupa furtuna in care Sakura a fost prinsa, si din care Sasuke a salvat-o, acum pe inaltul cerului domnea bila mare si arzatoare, de lumina si caldura.
In casa Uchiha, era o liniste profunda. Brunetul era in camera lui, uitandu-se la chipul preafrumos al iubitei lui, care doarmea linistita, asemena unei printese din basme. Statea la capul patului ei, si se juca incet si grijuliu cu una dintre suvitele ei rozali si matasoase. Brunetul se ridica de pe marginea patului si iesi afara din camera lasand-o pe Sakura sa doarma linistita. Pasi lui erau singuri care se auzeau pe holul acela gol si pustiu. Dar, deodata alti pasi grabiti se aud, mergand spre directia brunetului.
-Domnisorule Sasuke, a venit domnisorul Naruto sa vorbeasca cu dumneavoastra.
Brunetul se intoarse spre servitoare, si dadu aprobator din cap, urmand ca apoi sa coboare scarile din piatra ducandu-se spre birou. Deschide usa biroului, si il vede pe blond, imbracat intr-un tricou negru, cu o jacheta alba, si paltaloni de blug, asortati cu niste tenesi negri. Il salut si ma indrept spre scaunul biroului asezandu-ma facandu-i si semn blondului sa se aseze in fata mea.
-Sasuke, o sa-ti zic clar, ceea ce nu inteleg. Tu chiar o placi pe Sakura, sau o vrei fiindca e buna si vrei sa-l faci pe Garra sa sufere?
Pe fata brunetului aparu in zambet micut, in timp ce ochii lui sclipeau, ii spuse blondului ca a doua varianta ar fi cea m-ai probabila, in timp ce acesta scoate un chicot sonor, si il intreaba daca inca m-ai are rachinua pe Sabaku. Expresia de pe chipul brunetului deveni una serioasa, zicand ca nu o sa-l ierte nicodata pe Sabaku, pentru ceea ce i-a facut. Ochii baiatului exprimau fulgere. El o consiera pe Sakura ca un obiect de razbunare, cu, care sa-l distruga pe Sabaku, si chiar sa ii distruga fiinta fetei. Dupa ceva timp Naruto pleca, iar, Sasuke ramase singur si pe ganduri in camera de zi. Se gandea la Sabaku, si la ce suferinta avea sa descopere in curand. Deodata telefonul brunetului incepuse sa sune. Se uita atent si vazu ca era nimenialtul decat Haruno.
-Da Haruno, ce doresti?
-Buna ziua, Sasuke, as vrea sa stiu cum se simte fata mea.
-Este m-ai bine, si-a revenit, dar, acum doarme deci nu pot sa ti-o dau la telefon.
Brunetul inchide telefon, apoi urca scarile, ducandu-se spre camera lui, unde era rozalia. Deschise incet usa, si o vede pe rozalie in doua picoare vorbind la telefon. Se ascunde incet dupa usa, ascultand cu atentie ceea ce zice.
-Bine Garra, acum trebuie sa inchid, si eu te iubesc, vorbim maine.
Desi nu o iubea pe rozalie, nu putea sa-si explice acest sentiment pe care il simtea acum. Nu putea sa inteleaga de ce era nervos, cand ii spuse lui, aceste cuvinte. Urmarea din ascuns, silueta rozaliei, care acum se aseza incet pe pat. O analiza atent si putea observa ca pe ea purta doar camasa lui, care ei ii veena pana la genunchi. Fata isi trecea mana prin parul ei roz, incercand sa si-l aranjeze. La vederea formelor ei brunetul isi musca buza de jos. Arata bine ce-I drept, si acum cand aflase ca il iubeste pe ,,scumpul,, si ,,dragutul,, de Sabaku, trebuia cu atat m-ai mult sa o aiba. El era persoana careia I se faceau toate poftele, si mereau avea ceea ce vroia. Pasii slientios spre ea, ca sa nu poata sa il perceapa, apoi ii prinse talia puternic, si izbind-o catre trupul sau. Fata pentru inceput nu intelegea ce se intampla, pana cand buzele lui Sasuke erau pe gatul ei alb. Aceasta incerca sa-l inlature,insa forta baiatului era prea mare. Sakura se tot zbatea si se tot zbatea, pana cand ii dadu una baiatului in gura, ceea ce il facu sa se retraga si sa scuipe cateva firicele de sange, pe jos. Ochii lui isi indreptara atentia spre rozalie, care se uita la el, unpic speriata, cu fata-i alba de frica. Dintr-o miscare, ii cuprinse fetei, suvitele de par, tragand-o catre el.
-Il iubesti pe Sabaku, ce eu nu sunt indeajuns de bun pentru tine, sau tu crezi in fraza aia,, dragostea nu moare nicodata,, , iubito, acum nu suntem in secolul 19, suntem in secolul 21 unde orice se poate cumpara. Chiar, si fiintele omenesti, asa cum te-am cumparat eu pe tine. Sincer, preferam sa te cuceresc, sa te fac sa te indragostesi de mine, apoi sa te parasesc. Insa acum nu, acum te voi face cu orice prêt sotia mea, si vei fi obligata sa convietuiesti cu mine, cat am eu chef.
Zicand acestea, baiatul ii dadu drumul la par, impingand-o pe podea. Corpul lui iesi val vartej din camera, pe cand ochii ei incepura sa verse lacrimi, nu vroia sa fie asa viata ei, ea vroia sa fie impreuna pe veci, cu barbatul pe care il iubeste, nu cu un barbat, care a cumparat-o si acum din orgoliu, vroia sa o faca sotia lui. Fata isi acoperi fata cu palmele si incepuse sa planga.
Oare ce ii rezerva destinul in continuare?