Cap. 1


Undeva departe de tot ,bine ascuns egzista un sat in care lumea moderna plina tehnologie nu altin-se de loc,rămând o civilizatie veche plina de traditi si mistere ,în care oameni puteau avea calitati foarte superioare unui om normal,unde se punea tare mare acent pe putarea fizica si intelectuala.Fiecare colt ,piatra de pe drum ascundea cate o poveste,desi nu avea cine sa le povesteasca si daca aveau erau putini,mii de oameni muriau in raboaiele ce avuse loc,incare se nasteau barvi eroi ,ce muriau cu curaj si demnitate pentru sat ajugând renumiti printre legedele ce bantaiau satul.Aici avea sa se nasca din nou o legenda ce avea sa ajunga printre primele.



Tota viata mea avea sa schimbe brusc ,si nu doream de loc acest lucru findca deja ma obișnuisem cu rutina din fiecare zi,în care imi vedeam prietenii asa cum erau ei buni si rai,îi iubeam ,lucru acesta nu da dea de loc pace in suflet..
Nu vroiam cum nici un chip sa ma inmpac cu aceasta idee ,ca va trebui sa renut la toate locurile mele preferate,poate toată acesta situație nu era asa de complicata dacă nu mă îndragostisem de cineva,poate fi inca un lucuru ce nu ma lasa deloc sufletul inpace.Tousi nu aveam incotr-o si ar trebuit sa renut la tot ce imi era mai drag pe lume și sa ma maturizez dintr-un copil ajugând un adolescent ,parasindu-mi toata copilaria ,pentru a mi indeplini visul acela de ajunge cineva inportant in acest sat.Doar pentru a incepe o acesta zi,trebuia primadata sa ma scol din pat ,si nu prea ma pot luada dar aveam cel mai bun ceas care ma scula fiind strigatele mamei mele.
-Ami,dute la scoala imediat!!
-Bine,si eu te iubesc!
Dupa asta ma ridicasem rapid de canapeaua mea veche de tot,doarece nu ne permiteam ca celante faimili paturi,si nici viata lor.Ies repede afara din casuta ,mergând cel mai apriopiat râu ,splându-mă pe fată cu acea apa rece critalina ce ma trezea mereu la ralitate acea ca viata nu e roz si ca mereu vom duce o lupta cu ea pentru egzistenta noastră.Dar nu ma lasam eu cu una cu doua,imdediat dupa ce terminasem merg pe drumul ce ma conducea spre scoala intâlnidu-mă cu iubirea mea ,ce stătea in toata splendorea s-a ,se parea ca stralucea si mai tare dimineata ,dar nu si florile pe care le daruisem eu,pacat ca ele nu puteau rezistau asa de mult ca el .Of ce mult imi doream sa pot sa il strig cu drag ,si să-i marturisesc cat de mult il iubesc ..Nu mai puteam sa-i cumpar flori de cat la anu,iar pâna atunci cine avea sa tina de urat.Mii de emoti ma cumprinse ,dar nu puteam sa plâng doarce îi promisem asta,si trebuia sa ma tin de cuvânt nu-i asa tata!
Dupa ce priviesc un pic in gol la fotografia lui ,având gândul plecat departe ,auzisem pe cineva ce striga dupa ajutor..
Mă opresc din privit si pornesc rapid in spre acel loc ,nu era decat o babuta ce era speriata de un amart caine.,of totusi parea amuzant sa privesti dar nu si politicos..Ca un bun cetatean ma duc si gonesc cainele de acolo,pentru nu o mai speria pe acea babuta ,continudu-mi drumul pâna ce ajund spre o cladire mare de tot.