Bunaaaa Andreee
Uite acum am reusit si eu sa-ti citesc ficul... ... nu ma bate x_x :o3
Despre fic... hmm ... pff n-am ce zice, pe bune,
E genial, e frumos, e interesant cel putin pe mine ma facut curioasa
sa vad ce se va intampla in urmatorul capitol
a iesit mai bine decat credeam
Ideea e originala , asta-i clar
Ai avut cateva greseli de ortografie , dar nu-i nimic
Pe bune nici nu stiu ce sa mai spun, iti ador ficul sincer
E genial si ...
Daca primul capitol, asta, care ai spus ca e c-am naspa deci NASPA ??
A fost prea interesant
Si stai lin nu te laud aiurea,
daca nu mi-ar fi placut,
sti bine ca ti-as fi spus
Mi-e mi-a placut descrierea,
chiar daca nu era nevoie sa fie asa mare...
Imi place ca ai pus imagini cu aproximativ,
toate personajele ;;)
Mi-am facut o idee cum arata acum toti
Sa nu te mai prind cumva :-w
ca spui ca acest capitol este naspa, pe bune,
mai spui asta o Singura Data ... si ...
Te bat clar :-w
Debea astept,
sa vad ce se va intampla in
urmatorul capitol
Sunt foarte curioasa, sincer,
Astept, desigur, si actiunea ;;)
care sper ca va fi la greu ,
Si astept cu ardoare,
sa vad de ce sunt in stare
cei 3 perversi
Doamne sunt foarte curioasa x.x
sa vi repede cu Nextul :3
Pana atunci, iti mai spun o singura data
Fic original, foarte interesant, frumos, genial,
Si sunt convisa
ca se poate si mai bine, nu spun ca nu e bine,
dar stiu ca poti si ai imaginatia foarte bogata
Bafta in continuare ;;)
Spor la scris,
Asteptam cu toti nextul si,
Speram sa apara curand
Pana atunci te pup dulce
Te
Si sa ai grija de
Si ficuuul nu uitaa de fiiic
sa apara curand :o3
da te-am pupat da am mai spus asta odata x.x :))
si nu uita de fic, waaa gata gata am terminat
numai zic nimic
doar e genial gataaaaa
m-am potolit
Zbye

Love you

Capitolul 2

Simteam cum sunt carata de cineva. Simteam cum cineva ma tine protector in brate. Simteam o caldura enervanta. Doamne! Imi deschid ochii si gandurile mi s-au adeverit. Eram carata de Cloud. Acesta ma tinea protector la pieptul lui ceea ce imi provoaca scarba. Ma uit putin prin jur. In fata noastra se aflau Zack si Genesis. Iar in stanga noastra Black. Se pare ca nimeni nu a observat ca m-am trezit. Doar Black a observat. Imi zambeste apoi observ cum se transforma in pisica. Daca ar putea sa se transforme si in lupte cand trebuie in pisica. Dar din nefericire nu poate mereu. La fel si eu. Nici eu nu ma pot transforma mereu in pantera. Defapt ma pot transforma si in momente in care normal ar trebui. Dar voi ramane pantera o vreme. Dupa ce observ ca s-a transformat in pisica sare direct pe pieptul meu. A sarit cu multa grija ca nu cumva sa ma zgarie. Si-a pus caputul pe unul din sanii mei si s-a incolacit incepand sa toarca. Dupa cum am descris costumul, port un sutien care se vede suta la suta. Si daca nu aveam ea tot se punea cu capul acolo. Cand vrea este chiar dulce. Cu mana stanga incep sa o mangai, dezmierdand-o. Dintr-o data simt cum sunt privita. Imi ridic capul in sus si il vad pe Cloud zambind dulce. Pentru mine este un zambet prosteste. Din privirea mea rece ii spun sa ma lase jos. Urasc sa ma care cineva. Mai ales un baiat. Pe langa nu sunt ranita deci nu am nevoie de iubirea lor. Nu ca a-si avea nevoie si cand sunt.

Il vad cum ofteaza sonor, atragandu-le atentia baietilor. Toti se opresc brusc. Abia acum observ ca noi fugeam printre crengile copacilor. Blondul ma pune usor jos ca nu cumva sa alunec si sa patesc ceva. Ma enerveaza aceasta protectie. Dar se pare ca avea un motiv. Suntem la o distanta foarte mare de pamant. Dar eu ori cum ma descurcam. Am sarit si intr-o prapastie si am iesit intreaga. Ma uit pe pieptul meu si observ ca pisica nu mai este acolo. Ma uit din instinct in spatele meu si o observ dar acuma transformata in pantera. Ma uit la cer si incerc sa imi dau seama care sunt punctele cardinale, dar le-am gasit repede. Nu aveam de gand sa imi intreb coechipierii care este drumul. Stiam ca Ninjastone este spre apus deci mi-am gasit drumul repede. O iau in fata dandu-le de inteles ca pornim. Puteam simti cum parul meu este luat de vant. Ma amuza faptul ca parul meu este mereu salbatic. In sensul ca ori cat l-as pieptana tot ramane destul de ciufulit. Dar cand vreau sa imi iasa drept imi iese. Cand ma gandesc ca aproape toate fetele, atunci cand se piaptana se plang ca ba nu iese bine, ba le doare, ba le cade parul etc. Eu ma descurc si am un par lung de un metru si ceva. Ma rog, putin imi pasa.

Revin cu gandul pe pamant. Ma uit un pic prin jur si realizat ca o tacere apasatoare era coborata de mult peste noi. Ma mir cum de sunt asa de linistiti. Dar mai sunt si momente dinastea. Vad ca mergem de ceva timp. Inseamna ca suntem aproape de academie. Eu nu voi merge acasa. Vreau sa merg pana la biserica si sa o astept pe Inuyasha. Desi este o fata chiar este preoteasa. Mama ei era cea mai mare preoteasa din lume dar a murit acum cativa ani. Ea nu plange pentru ea deoarece i-a jurat ca nu o va face. Si nu plange pentru ca stie sigur ca mama ei a ajuns langa Dumnezeu. Ma bucur pentru ea. Dar din vina mea mereu isi face griji. Dar nu am ce face. Asta este firea ei. Probabil suntem prietene pentru ca asta eram si inainte sa devin demon. Eu nu mi-am mai facut prieteni noi de atunci. Singurii mei prieteni sunt cei cu care am fost si inainte de transformare. In total 6 prieteni. Dar nu stiu daca noi chiar suntem prieteni. Uneori imi este frica sa nu se intample acelasi lucru ca inainte. Ma tot intreb... Oare la cine tin mai mult? La baieti sau la fete. Prin baieti ma refer la Zack, Cloud si Genesis. Iar prin fete ma refer la Inuyasha, Rose si Aoi. Tin la toti foarte mult. In sensul ca nu vreau sa ii pierd. Nici macar eu nu stiu daca simt ceva prietenie pentru ei. Stiu doar ca nu vreau sa ii pierd. Si simt ca pentru cineva dintre acestia tin mai mult. Dar habar nu am. Adica baietii sunt coechipierii mei, dar sunt baieti. Iar fetele, nu stiu. Uneori ma simt confuza. De obicei nu sunt asa. Probabil ma comport asa din vina acelui sentiment. Din vina sentimentului ca ma voi intalnii cu cineva. Acest gand nu il suport. Mai ales pentru ca nu sunt sigura cu cine ma voi intalnii. Doamne! Iar am uitat sa raman treaza pe pamant.

Se pare ca nu de mult am iesit din padure. Ma opresc brusc, la fel facand si ceilalti. Ma intorc catre ei, si ca de fiecare data imi pun mana pe sold si un picior in fata. Mereu fara sa vreau ma pun in posture mai sexy sau sa par sexy. Baietii deja s-au obisnuit cu mine. Cu un glas rece le zic ca nu vin acasa. Acestia ma intreaba unde merg. Ca de fiecare data le raspund ca nu este treaba lor. Cred ca este si un deja vu pentru ei. Acestia afirma si dispar din raza mea vizuala. A fost mai usor ca alta data. Cu pasi de felina ma indrept catre biserica. Puteam auzii de aici slujba. Nu am participat la una de 3 ani. Dar nici nu imi este dor. Nici nu am nevoie. Dar ma simt diferita pentru ca nu pot participa. Defapt, chiar sunt diferita. Sunt un demon care omoara, razbuna, uraste. Nu ca cei din biserica nu ma lasa inauntru. Dumnezeu nu ma primeste. Nu mai sunt a lui. Acuma sunt mana Satanei si nu mai tine la mine. Nu ii mai pasa de mine. Uneori a trimis si ingeri ca sa ma omoare. Ce poate fi mai grav decat atat? Cred ca nimic. Daca ar fi stiut ca voi ajunge asa sunt sigura ca nu ma aducea pe lume. Chiar daca a trimis ingeri eu i-am omorat pe toti. Dar mereu ma mirat faptul ca majoritatea stiau ca nu merit aceasta soarta. Dar nu au curaj sa ii zica asta. Asta e viata mea. Traiesc in pacat. Nu este o zi in care sa nu imi fac un pacat. Nu exista asa ceva. Uneori ma intreb care imi este scopul in aceasta lume. Nationalitate nu mai am. Din momentul in care mi-am aruncat bandana asa se presupune. Nimeni din Ninjastone nu are nationalitate. Aici nu sunt acceptati ninja sau persoane care fac parte unui sat. Desi, in actele noastre scrie in ce sat suntem nascuti. Din toata academia, eu sunt singura care este din Konoha. Destul de amuzant.

Off... Se pare ca slujba s-a terminat. Am ajuns la fix. Vad cum diferiti oameni ies din biserica. Cea mai mare parte fiind de varsta mea. Toti stiau cine sunt. Unii ma salutau cu zambetele pe buze desi stiau ca nu le raspund inapoi. Dupa ce toata lumea a plecat am putut sa o vad pe Inuyasha. Acum eram singure. Se apropie de mine si ma ia in brate. Nu ii raspund. Tanara se indeparteaza de mine si ma trage de mana inauntru. Incerc sa dau inapoi dar nu imi raspunde. Puteam sa scap in ori ce moment daca vreau. Totusi, nu vreau sa se supere inca pe mine sau sa o ranesc. Prin ranire nu ma refer la cea sufleteasca. Pana la urma am intrat in biserica. Inuyasha ma tragea de mana catre altar. Acolo se afla o icoana cu fecioara Maria si fiul ei, Iisus. Se pare ca nu este nimeni aici inafara de noi doua. Priveam peretii. Erau desenati cu fel si fel de imagini. Puteam vedea sfintii apostoli, diferiti sfanti, nasterea, rastignirea si invierea Domnului. Simt cum Inuyasha imi da drumul la mana. Ma uit la ea si observ ca acum saruta icoana de pe altar. Nici nu mi-am dat sama cand am ajuns. Aceasta isi face cruce si imi zice sa incerc si eu. Acum eram in fata icoanei. Priveam icoana cu multa plictiseala. Sunt sigura ca stiam ce urma sa se intample. Nu era de bine, asta era clar. Dar totusi, pentru tanara de langa mine o fac. Imi dau usor parul la o parte si ma aplec. Cand buzele mele fine au facut contact cu icoana, s-a spart. S-a rupt in 6 bucati iar din ochii lui Iisus si a mamei lui au iesit spini care mi-au intrat direct in buza. M-am dat repede in spate si mi-am pus mana la locul cu pricina. Durea ingrozitor. Buzele imi sangerau ingrozitor. Aveam facute niste mici gaurele prin ele. Priveam icoana cu dispret. Observ imediat cum toate icoanele se rup in bucati. Imediat incep sa le aud cum susotesc persoanele din desene. Vazand ca suntem in pericol, o iau pe sus pe ''fetita''. In cateva secunde deja eram afara. Cum o las jos incepe sa isi ceara scuze. Inteleg ca este preoteasa si nu poate crede ca un om a fost respins de Dumnezeu. O linistesc si ii spun ca merg acasa. Ca de fiecare data trebuie sa zica cate ceva. A venit cu ideea sa merg la spital. Ma enerveaza mereu cand zice sa merg la doctor, la biserica sau stiu eu unde. Ii spun raspicat un ''nu'' apoi am disparut intr-o ceata. Aceasta este una dintre tehnicile demonului. Cand vreau sa ma teleportez mereu ramane ceata neagra in urma. Desigur nu multa. La fel si unde ajung, se creeaza ceata.

In doar cateva minute deja eram in fata casei. Este inconjurata aproape din toate partile de padure. Partea in care nu este paduree, este cararea care duce catre Ninjastone. Acest loc este ca un oras din Lumea Normala aproape. Avem piscina, avem mare, avem club si multe altele. Gandurile imi sunt intrerupte de muzica care se auzea din living. Usa de la intrare sa afla cu fata la apus. La fel si geamul de la camera mea si a baietilor. Nu inteleg de ce ei 3 au vrut sa stea in aceiasi camera. Cum am deschis usa i-am vazut pe baieti in boxeri si cu muzica la maxim. Acestia imi zambesc dar le piereste zambetul cand vad ce am la buza. Inca nu au vazut tot pentru ca am mana acolo. Sunt tare curioara cum vor reactiona cand vor vedea. Sigur nu imi vor da o palma pentru atata lucru. Si daca imi da, asta-i viata. Foarte rar se intampla sa imi dea. Dar cand imi da au mereu un motiv. Ce o fi o fi!
______________________________________________________________
http://images4.fanpop.com/image/photos/21100000/-On-The-Floor-Music-Video-screencaptures-jennifer-lopez-21125666-1920-1080.jpg - parul Sakurei (in aceasta poza vreau sa arat prin ce se refera ea la salbatic ... prin inteles nu este prea aranjat ... daca vreti sa vedeti mai bine cred ca vati dat seama ca poza este din melodia On The Floor)
sper ca va placut
next-ul habar nu am cand vine
sper doar ca va placut
cu drag Iva

Bravo Iva....super tare capitolul..mia placut faza cu icoana cand sa spart:))
Astept nextu cu inflacarare.....Bafta in continuare

frumoasa poveste.sper sa pui cat mai repede nextu

Capitolul 3

In gandul meu oftez, apoi fac cativa pasi, intrand in casa si inchizand usa in urma mea. Mana imi acopera rana care inca sangera putin. Zack se apropie de mine pana cand distanta dintre noi este de o jumatate de metru. Ma priveste putin ingrijorat. Daca m-ar fi privit cu mila m-as fi enervat. Urasc sa fiu privita in acel mod. Nimeni nu stie de ce pot fi eu in stare, in afara de coechipierii mei si Yuki-sensei. Intr-o oare care masura nu prea suport nici aceasta privire ingrijorata. Vad cum brunetul isi indreapta mana spre fata mea, vrand probabil sa vada ce ascunde mana mea. Cu mana libera i-o inlaturez, fiind incontinuare calma si rece. Fara sa le spun ceva plec din living si ma indrept spre camera mea. Pasii mei linistiti, care paseau ca o felina, auzindu-se doar zomotul produs de tocuri cand atingeau solul. Ma opresc din mers la jumatatea scarilor si imi intorc privirea in spate. Zack a ramas inca in fata usii de la intrare.

In dreapta usii, la o departare de doar 2,50 metri se afla scarile drepte. Langa scari se afla un hol scurt, care duce catre diferite incaperi. Acelea fiind salile de antrenament. Inainte de a patrunde in acel hol mic si intunecat, tot in stanga se afla baia. Acolo de obicei isi fac baietii baie, uneori si eu. Este o baie spatioasa. Are tot ce ar avea nevoie o baie, doar ca nu este o vana in incapere, ci o cabina de dus. In mijlocul livingului se afla o masa din sticla fumurie, in jurul ei fiind o canapea, care sa afla cu fata catre lungime si doua fotolii care sunt in capetele mesei. Toate sunt de culoarea neagra. Pe peretele din fata acestora , care este la o distanta de 5 metri se afla un televizor cu plasma LG. In dreapta acestuia se afla si un DVD-player tot de la LG. Ambele sunt tot de culoarea neagra. Deasupra acestora sunt mai multe rafturi pe care se afla carti, filme etc. Pe partea opusa televizorului se afla bucataria. Normal este aceiasi incapere, despartind bucataria de living un simplu bar. Bucataria este normala. Are o masa in mijloc, de data asta din lemn doar ca este tot de culoarea neagra. In jurul ei sunt 4 scaune tapitate din piele, fiind de culoare neagra. Restul lucrurilor ramase in bucatarie sunt ''normale'' , ca sa zic asa. De exemplu mai are un aragaz, chiuveta, frigider, microunde etc. In celalalt capat al camerei de afla usa-termopan glisanta. Are tocul usii de culoarea neagra. Dimensiunile sunt mari si in lungime si in latime. De indata ce treci de acea usa intri intr-o gradina uriasa, neinconjurata de gard. Defapt casa noastra nu este inconjurata in nici o parte. Cum am spus, este inconjurata din toate partile de padure. Gradina este chiar minunata. Acolo am cateva flori plantate din plictiseala. Desi uneori, recunosc, merg la vanat doar ca sa ma antrenez, sa exersez tragerea cu arcul, ca sa nu mai mergem la magazin prind de aici etc. Mereu cand fug de acasa merg in padure. Baietii la inceput erau disperati. Cand se trezeau nu ma gaseau si veneam abia peste cateva zile. Dar acum este deja ceva normal sa fug de langa ei. Sa ma evacuez in padure, fara sa imi iau nimic cu mine. Mereu vanez ba cu propriul corp, ba cu sabia, dar cel mai mult cu arcul. Stiu sa gatesc aproape orice. Aici gasesti multi caini salbatici. Am invatat sa fac multe lucruri din ei. Tuturor la inceput li se pare scarbos dar dupa ce gusta, daca ar putea ar manca toata oala. Acolo gasesti si lacuri, poiene si multe altele.

Sunt readusa cu gandul pe pamant cand ii aud pe baieti susotind. Fara sa ii privesc continui sa urc scarile. Cum trec si de ultima treapta pot vedea iar un hol scurt. In dreapta se afla camera baietilor. Nici nu vreau sa ma gandesc ce gasesc mereu acolo. Drept in fata, la doar 2 metri departare de usa baietilor, se afla camera mea. Intru inauntru cu pasi lenesi. Este o camera destul de mica. Cum intru pe usa, in dreapta se afla patul meu. Langa patul meu se afla geamul. In stanga geamului se afla alt pat doar ca este acoperit. In caz ca va mai veni vreo persoana. La picioarele patului se afla un dulap plin cu haine. Dupa dulap, fata in fata cu usa de la intrarea in camera se afla alta usa care duce catre propria mea baie. Este exact ca si baia de jos doar ca eu am vana in locul unei canibe de dus. Ma apropii usor de oglinda, incercand sa nu o i-au razna. Imi inspectez putin rana, apoi fac cateva semne. In cateva secunda carnea revine la normal, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Sangele mi-a intrat inapoi in rana, ceea ce inseamna ca n-am probleme nici cu pierderea de sange. Imi inspectez putin fata in oglinda pana cand imi aud numele.

Nu apuc sa reactionez pentru ca simt cum sunt teleportata. Totul pentru cateva secunde devine negru si nu mai simt nimic in jur. Cand am ajuns observ ca sunt pe canapeaua din living. Baietii sunt in jurul meu zambind. Fara sa apuc sa ii intreb de ce zambesc, Genesis imi intinde o foaie. Fara prea mult interes incep sa citesc. Cand termin pe fata imi apare un ranjet. Desi sunt extrem de obosita pare o misiune interesanta. Mai ales ca de data asta voi merge in misiune eu impreuna cu Baiatul Emo. Doar cand am vazut ca pe foaie scria la ajutor un nume lung mi-am dat seama ca e el. Nu ii stiu deloc numele. Mereu il strig ''Baiatul Emo''. Nu este un baiat foarte puternic, dar recunosc faptul ca este unul dintre prietenii mei. Pentru el cred ca este un cosmar sa mearga cu mine intr-o misiune. Eu, fiind o sadica, fara inima, care ucide fara regrete.
________________________________________________
stiu ca este un next scurt dar nu mai am timp de nimic
am avut noroc ca nu a venit mama si nu ma prins
stiu ca este un next groaznic , descriind numai casa ... dar ma mir ca am reusit si atat
promit ca ma voi revansa ... urmatorul next nu stiu cand va veni ... sper sa il pot aduce cel tarziu sambata sau vineri
s-au intamplat prea multe lucruri ... incepand de la durere pana la cadere psihica
scuzele si motivele pentru acest next groaznic si pentru intarzierea de mai mult de o luna le voi spune in capitolul urmator
cu drag Iva
P.S.: de data asta nu anunt pe nimeni de next ... va voi anunta cand voi posta capitolul urmator

EDIT
Data: 30.06.2012 , Ora: 3:30 am

Capitolul 4

Sunt pregatita pentru urmatoarea misiune. Ca de fiecare data, sunt imbracata in obijnuitul meu costum. Imi iau sabia, fac cateva semne si aceasta dispare, lasand in urma ei ceata neagra. Acum, cand voi avea nevoie de ea imi va aparea in mana. De ce sa o car cand pot face asta? Dar oricum, trebuia sa fac asta pentru ca Baiatului Emo ii este frica sa nu il ucid. Cobor rapid scarile. Pot sa recunosc ca sunt foarte obosita. Nu am dormit de 4 zile nici macar un minut. Acum nu i-au in calcul si faptul ca am lesinat dupa acea lupta. Mereu am primit cate o misiune sau mai stiu eu ce.

Aud maraitul dragalas a lui Black, care imi spune ca e momentul sa plec. Cred ca ar vrea sa vina si ea dar baiatul ala este foarte fricos. Ar sta la 5 metri departare de Black. Ma rog... O mangai usor pe cap, aceasta torcand ca o pisica. Desi nu arat cat de mult tin la ea, aceasta tine la mine ca si ochii din cap. Suntem prietene foarte bune. Noi doua suntem singurele fiinte de pe pamant care au cunoscut-o pe Satana. Desi se presupune in Lumea Normala ca Satana are multe ajutoare, nu este adevarat. Ea nu are cu cine vorbi acolo. Defapt, are multi serpi. Sarpele ei preferat este unul pe nume Skillet. Acel sarpe se poate face extrem de mare. Poate si vorbi. Skillet, este insusi sarpele care i-a convins pe Adam si Eva sa manance acele mere. Nu Satana este cea care ii ''provoaca'' pe oameni sa faca pacate, ci ''animalul ei de campanie''. Acesta s-ar putea spune ca se hraneste cu pacatele lor. L-a fel si regina raului, care se bucura de pacatele comise, crescandu-i puterea. De multe ori m-am intrebat daca ea are degand sa isi omoare sora. Pacatele cresc din ce in ce mai mult si sunt sigura ca deja a intrecut-o pe Raina. Oare vrea sa devina si mai puternica, dupa sa porneasca un razboi intre rai si iad, iar daca ea castiga sa cucereasca teritoriul ingerilor? N-am idee. Dar nici macar nu-mi pasa. Multa lume crede ca Satana este Lucifer, dar se inseala. Nu l-am cunoscut niciodata si nici nu stiu cum arata. Dar sunt sigura ca regina raului stie. Eu nu stiu foarte bine trecutul ei, dar imi pot da seama ca este unul la fel de dureros ca al meu, poate chiar si mai mult de atat.

Imi i-au ramas bun de la Black si deschid fereastra, aruncandu-ma pe ea, ajungand dupa in picioare. Nu aveam chief sa ma intalnesc cu baietii. Incep sa alerg catre locul de intalnire care este destul de aproape de casa. Cred ca Baiatul Emo deja a ajuns, fiind un baiat care respecta fiecare cuvant. Daca trebuia sa ne intalnim la 4 dimineata el ajungea si mai devreme de ora propusa. Asta numesc eu baiat cuminte. Cand am ajuns in locul propus gandurile mi s-au adeverit. Statea intins pe iarba, privind cerul care se intuneca si soarele care isi pierde puterea. Langa el se afla o piatra destul de mare, tanarul batand un ritm foarte dezordonat. Tipic lui. Parea atras de acel soare. Il privea putin incruntat. In ziua de azi putini oameni pot privi soarele, cat de cat. Acest soare care lumineaza Pamantul si care aduce lumina si in sufletele altora este ca un inger pazitor. Dar oare de ce nu lumineaza si inima mea? Ce i-am facut eu? N-am avut niciodata de gand sa zbor pana in spatiu si daca as putea, sa il distrug. As putea sa ii distrug puterea de a lumina daca as distruge raiul. Dar eu inca nu m-am revoltat niciodata contra ingerilor. Cum am zis, multi au venit sa ma ucida sub ordinele lui Dumnezeu, dar acestia cand erau in fata mea nu doreau sa ma ucida. Nici eu nu inteleg de ce. Sunt o fata care iubeste negrul , intunericul, sangele, crimele, puterea, razbunarea etc. Dar ei nu vor. Din nefericire pentru ei nu pot iesi din cuvantul Lui si trebe sa se lupte cu mine. Pana acum am omorat multi ingeri. Si mereu cand isi dadeau ultima suflare imi spuneau acelasi lucru. Parca ar fi niste roboti setati ca atunci cand eu ii ucid sa spuna asta. ''Sa te ajute Satana, pentru ca Dumnezeu nu te accepta. Acum ea este singura persoana in care trebuie sa ai incredere si care te va ajuta ca si Dumnezeu. Nu uita cuvintele noastre.'' Dar nu le pot intelege cuvintele. Sunt ingeri. Normal ar trebui sa ma faca sa ma indrept pe drumul cel bun dar ei imi spun sa o urmez pe regina raului. Imi dau seama ca Dumnezeu nu mai are incredere in mine si nu vrea sa ma ierte. Si de as vrea sa imi marturisesc pacatele nu pot, dar recunosc ca 80% nu vreau.

Din nou gandurile imi sunt intrerupte de un tusit fortat. Deja este un déjà vu. Cat timp eu priveam soarele se pare ca s-a pregatit de plecare. Schimbam cateva priviri, ca si cum am putea comunica prin ele. Dau afirmativ din cap, el urmandu-mi exemplul. Fara sa-l anunt incep sa alerg catre locul unde se presupune ca e misiunea. Pentru mine este o misiune usoara, dar la cat sunt de molesita cred ca va fi mai greu. Din surse sigure directoarea a aflat ca intr-o casa de oameni normali, unde se afla o femeie cu doi copii va avea loc un atac. Se pare ca niste persoane vor sa se razbune pe acestia deoarece sotul femeii i-a pacalit cu o suma de bani. Familia nu a fost anuntata pentru ca ar fi fost agitati iar dusmanii si-ar da seama si i-as pierde. Nu inteleg de ce directoarea mi-a dat fix mie aceasta misiune. Stie bine cat sunt de obosita si aceasta misiune ar putea sa o faca pana si echipa 2, care este compusa din niste fete slabe la putere si la minte, fiind niste parasute. Dar totusi, ea are cea mai mare incredere in mine. Pe langa stie ca nu as refuza niciodara o misiune, ceea ce este adevarat. Cred ca dusmanii sunt deja la victime in casa. S-a stiut pana si ora la care vor ataca. De aceea noi vom ajunge acolo putin mai tarziu pentru ca daca am ajunge inainte de atac dusmanii m-ar recunoaste si ar lua-o la sanatoasa. Si sunt sigura de faptul ca acestia prima data ar bloca incaperile ca persoanele dinauntru sa nu scape, atacatori fiind incepatori. Dupa sigur nu ar pleca pana nu ar ucide victimele cu mana lor. Sunt destul de sigura ca ar da foc la casa, greseala de incepator. Daca ar fi fost ninja ar sti ca nu e bine sa dai foc la ceva, mai ales daca sti ca in acel sat, in cazul respectiv academie, se afla o criminala in serie. Toate astea sunt gandite de mine, la fel si planul pentru momentul atacului. Mi-a ajuns sa stiu motivele ce-ar rezulta dezastrul, cateva despre atacatori, familie si cel mai bine a fost faptul ca au stiut si la ce ora ataca. Dar nu aveam neaparat nevoie de aceste informatii. De obicei eu primesc cele mai grele misiuni din intreaga academie. Si pentru o fata de varsta mea, orice sat ar gandi ca fac misiuni de ANBU. Incerc sa gasesc vre-o greseala la ceea ce am gandit dar nu am gasit nici macar una. Slabe sanse sa ma insel. L-a cati oameni am omorat nimeni nu s-ar insela de ceea ce gandesc.

Pot auzi cum pasarile zboara dispareta, parca fugind de ceva. Ceea ce inseamna ca atacatorii si-au inceput treaba si ca suntem aproape de respectivul loc. Incep sa alerg ceva mai repede. Privesc putin cerul. Se pare ca s-a facut noapte. Cerul desi este de un albastru inchis, pot observa cateva dare negre, care peste cateva minute se risipesc in aer. Imi pot da seama cu usurinta ca este fum. Parca as fi atotstiutoare, totul se adevereste. Imediat isi face aparitia si mirosul fumului. In maxim 2 minute am ajuns in fata casei. Aproape fiecare intrare si iesire erau blocate. Singurul loc pe unde as putea intra este geamul de la etaj, inca necuprins de flacari. Cred ca acei oameni nu s-au gandit ca ar veni un ninja de elita care printr-o saritura sa fie deja la etaj. Imi intorc usor capul catre baiatul care imi este coechipier in aceasta misiune. Cum imi vede privirea roseste la fata si incearca sa nu ma priveasca un ochi. Se pare ca privirea mea indiferenta, rece, dar atat de atragatoare fura inimile tuturor. Buzele mele chiar mai perfecte decat ar trebui probabil il face sa se intrebe ce gust au. Corpul meu te face sa te gandesti la scene interzise. Dupa ce vad ca si-a facut curaj sa ma priveasca in ochii ii arat cu privirea fereastra de sus. Acesta aproba, apoi sare primul pentru ai pazi spatele. Poate ar cade si chiar nu am chief sa il car in spate pana la spital. Destul de greu reusesti printr-o saritura sa intre pe geam. Dupa ce ma asigur ca a ajuns, ma imping de pamant putin cu picioarele, dupa fac o saritura extrem de fixa. Cand sunt aproape de geam ma dau o data peste cap si ajung in incapere putin ghemuita, intrand cu brio. Abia de s-a auzit putin zgomotul tocurilor cand am intrat. Nu e de mirare, eu facand dansuri, trebuie sa mentionez ca extrem de multe feluri. Pe langa fac si balet, patinaj, parkour, faceam si sporturi extreme cand mergeam in Lumea Normala. Dupa ce ma ridic in picioare, incepem cautarile. Trebuia prima data sa gasim femeia si copiii. Nu simt nici o prezenta inamica. Probabil ne-au simtit si au luat-o la fuga? Chiar daca au facut-o, desi sunt slabe sanse, nu ma voi lasa pana nu ii voi prinde. Pana acum in nici o misiune nu am fost invinsa si nu am de gand sa se intample asta acum.

La cat de distrusa este casa, ma asteptam sa aud parchetul scotand sunete ingrozitor de sacaitoare, dar in loc de asta aud un tipat de copil. Imi ridic repede capul din pamant si ochii mi se maresc pentru un moment. Acest tipat de copil, imi aminteste de ziua in care tipam de durere cand am devenit demon. Acea durere este de nedescris. Nu am de gand sa las un copil sa moare intr-un asemenea mod. Desi nu suport copii, niciodata nu i-am suportat, nu vreau sa sufere. Se pare ca Baiatul Emo s-a trezit mai repede din transa si fara macar un semn a luat-o la fuga. M-am dezmeticit imediat si eu, urmandu-l. Imediat l-am prins din urma si am ajuns in fata lui, eu fiind mai rapida si cu instinctul mai bine dezvoltat. Strabatem cateva holuri pana ajungem intr-o camera de copii. Nici macar nu mai are pereti incaperea. Dar pare ce-a mai intreaga dintre toate. Strabat putin camera cu privirea. Privirea imi cade pe o bandana de ninja, de jucarie, arsa putin la capete. O privesc doar cateva secunde pentru ca simt cum o intepatura imi strabate capul. Imi pun mainile in cap, dar mi le retrag repede ca nu cumva sa observe tanarul. Nu apuc sa fac bine asta pentru ca aud un suspin inabusit. Imi indrept privirea in acea directie. Cu pasi lenti ma indrept catre coltul camerei. Ma rog, ce a mai ramas din ea. Cand ajung in dreptul unui iepuras urias de plus, ma opresc, privindu-l insistenta, parca vrand sa vad daca e viu. Din instinc prind iepurele de cap. Pot sa recunosc ca mult prea brutal, sfasiindu-i aproape urechile. Il arunc cat colo si un ranjet imi scapa printre buze. Dupa acel iepure dezgustator de dragalas se afla mama si cei doi copii care statea cuminti in bratele ei. Langa mine vine Baiatul Emo, care imi spune trist sa o privesc atenta pe mama. Ii ascult vorbele, vrand sa vad ce nu am observat. Nu imi i-a prea mult pentru ca sangele ii scotea in evidenta fata alba de spaima. Se pare ca si-a spart capul, dar inca e constienta, insa nu pentru mult timp. Incep sa ma gandesc cum i-as putea scoate intregi de aici, reusind sa prind si inamicii.

Nu apuc bine sa gandesc pentru ca tanarul emo ii ia pe copii din bratele mamei, incepand sa planga si sa se zbata. Sigur nu sunt mai mari de 7 ani. Vad cum vrea sa plece, insa il prind de mana. Are un par lung, tuns emo. Este ciufulit si tuns in asa fel incat sa stea ridicat. Are suvite albastre, mov, roz, rosii si albe. Stilul lui este unul destul de colorat, pastrandu-si totusi aerul gotic. Fara sa stau pe ganduri il intreb ce are de gand. Acesta imi raspunde simplu ca nu avem cum sa ii salvam pe toti si sa ii prindem pe acei barbati. De aceea o vom lasa pe mama in urma. Cand aud vorbele lui pur si simplu parca o sageata mi-ar stapunge creierul. Urasc durerea asta. Pur si simplu nu accept ceea ce a zis. Privesc grabita prin camera, dar chiar langa corpul mamei vad o cutie uriasa in care ar putea intra 3 persoane adolescente. Ranjesc in sinea mea si fara sa stau pe ganduri ridic capacul. Din fericire cutia este goala. O pun pe mama inauntru, dupa iau copii si ii pun langa ea. Acestia ma privesc nesiguri si le spun sa aiba grija de mama lor, acestia afirmandu-ma. Din vina tonului meu rece si indiferent, vorbele mele fiind rostite ca si cum nu ma aflu intr-un pericol cred ca i-a speriat. Pun capacul la loc si incep sa imping cutia catre o gaura imensa, realizata in mijlocul etajului. Observ cum ''dragul'' meu coechipier vrea sa ma intrebe ce vreau sa fac dar nu apuca pentru ca deja am impins cutia, cazand parca intr-un abis inflacarat, vazandu-se doar flacarile de la parter. Imi indrept privirea plictisita catre tanar. Acesta privea nervos locul unde a fost aruncata cutia cu familia. Ce amuzant suna! Clipesc pentru un moment si cand imi deschid ochii ma trezesc cu Baiatul Emo stranzandu-ma de gat. Daca as fi avut o bluza pe mine probabil m-ar fi luat de ea dar din nefericire pentru el nu port asa ceva acum. Picioarele mele nu mai atingeau solul. Acesta era foarte nervos, imi puteam da seama dupa privire si dintii care ii are inclestati. Cred ca ma strangea destul de tare pentru ca ii vedeam pana si venele de la mana. Eu nu simt mai nimic. Il priveam plictisita si fara nici un interes a ceea ce face. Acesta ma intreaba nervos, mai bine zis tipand, de ce am facut asta. Intrebarea lui parca ma enervat putin.

-Sti cumva cum este sa fi orfan? Sti tu cumva cum este sa nu ai pe nimeni langa tine? Asa zisii mei prieteni m-au tradat. Nimeni nu stie ce inseamna durerea, singuratatea, ura, dorinta de razbunare mai bine decat mine. Ti-ai da seama cum s-ar simti acei copii fara mama lor? Normal ca n-ai sti pentru ca tu traiesti bine. Parintii tai iti trimit in fiecare saptamana bani cat pentru o luna. Dar acei copii cum s-ar descurca fara mama lor, fara o casa? Stiu ca este posibil ca ei in acest moment sa fie morti sau sa traiasca. Dar tu nu vei intelege nicodata... Mai bine sa moara impreuna decat sa sufere singuri!

Totul am zis cu calm, dar ultima propozitie am tipat-o si am zis-o nervoasa. Observ cum acesta ma priveste uimit si imi da drumul. Ramane impietrit si priveste pierdut in gol. Cred ca ar fi ramas asa mult si bine dar il trezesc la realitate si ii spun sa mearga dupa acea cutie ca sa vada daca mai traiesc acele persoane. Acesta fara sa comenteze face ceea ce spun. Acum trebuie sa gasesc acei tipi enervanti. Ma teleportez afara. Se pare ca acestia inca nu au plecat. Le pot simti prezenta. Oare chiar asa de pr***i sunt incat sa nu fuga? Ori sunt surzi si nu au auzit zgomotul din casa. Ma rog, cu atat mai repede ajung acasa. Inchid ochii, stau asa cateva secunde dupa ii deschid brusc. In coltul gurii mi-a aparut un zambet siret. Cu o viteza incredibila care il intrece pana si pe Namikaze Minato ajung in spatele dusmanilor. Nici macar nu mi-au simtit prezenta. Credeam ca ma voi putea distra si eu putin. Se pare ca sunt doar 2. Ii privesc putin, inspectandu-i. Privirea imi cade pe un barbat saten care avea la gat un tatuaj care imita semnul pe care il avea... Simt iar acea durere ingrozitoare in cap. Imi vine aproape sa tip. Nu pot sa ma mai controlez, acel tatuaj facandu-ma sa imi pierd mintile. Din greseala era cat pe ce sa lovesc cu cotul o ramura. Mai bine nu m-ai stau sa ii privesc. Fac rapid cateva semne. Cand sabia mi-a aparut in mana am facut putin zgomot. Barbatii si-au dat imediat seama si fara sa stau pe ganduri ii tai in jumatate cu sabia. Nici macar sa tipe nu au apucat. Dupa ce m-am asigurat ca sunt morti si ca nu a mai ramas cineva intru in casa. Se pare ca flacarile au disparut, dar din casa inca iese fum. Abia de am putut trece pragul pentru ca in fata mea in vad pe baiatul Emo zambind. Langa el se afla cei doi copii si mama care deja si-a revenit. Tanarul imi cere scuze pentru ca nu a avut incredere in mine, adaugand ca am avut dreptate. Pff... Dar cand nu am avut eu dreptate, baiete? Nu ii raspund ci doar il privesc ridicand plictisita din umeri. Vad cum cei 2 copii vor sa ma ia in brate dar ma teleportez cu ultima farama ce chakra acasa.

Acum ma aflu in living. Se pare ca baietii dorm, inafara de Genesis. Acesta se uita la un film, dar cand observa ca sunt in casa il stinge repede. Cred ca era un film porno. Nu am chief sa ma i-au de el, asa ca tac. Acesta ma intreaba vesel cum a fost in misiune. Acel glas imi aduce aminte de... Doamne! Ce na**a am? Simt iar acea durere, dar acum cat toate la un loc. Imi pun mainile in cap, vrand sa incetinesc durerea. Nu reusesc, insa simt cum creierul nu mai functioneaza normal. Imi inclestez mainile in parul meu lung, depasind cu mult un metru. Cad in genunchi, mainile fiind inca in par. Imediat langa mine apare Genesis. Isi pune mainile peste ale mele si ma intreaba ingrijorat daca sunt bine. Simt cum tremur din toate incheieturile. Incep sa aud voci, tipete, umbre si multe altele. Cand vad o persoana fara fata, care semana mult cu mine incep sa tip. Cel putin asa cred pentru ca nu mai aud nimic. Vad cum roscatul tipa ceva, imediat aparand pe scari baietii imbracati doar in boxeri. Vin rapid langa mine, cazand si ei in genunchi. Vad cum acestia ii zic ceva lui Genesis si cred ca le-a raspuns inapoi. Simt cum pupilele mi s-au dilatat. Sangele nu imi mai curge in vene. Imi este frig, foarte frig. Simt cum niste fiori imi strabat intregul corp. Simt dupa cum nu mai pot respira si ma las sa cad intr-o parte, ajungand cu capul in poala lui Zack. Acestia incep sa strige la mine, dar nu ii pot auzi. Totul incepe sa devina negru. Acel intuneric satanist ma cuprinde. In fata mea apare Satana cu un zambet infiorator. Nu ii mai simt pe baieti. Inca simt durerea dar imi dau seama cu usurinta ca ma aflu in iad. Cu pasi gratiosi se apropie de mine. Se aseaza ghemuita langa mine. Incerc sa zic ceva dar aceasta imi acopera gura cu un deget.

-Te rog, spune-mi Etaina!

Glasul ei era atat de dulce, atat de... angelic. Aceasta ma priveste o data in ochi dupa se apropie de mine. Eu nici macar nu puteam respira. Una dintre mainile ei se afla de cealalta parte a corpului meu. O prind de mana si incep sa strang de ea, vrand sa uit de durere si sa scap de ea. Aceasta nu comenteaza si ma lasa incontinuare sa ma ''joc'' cu mana ei. Ma mir ca nu i-am rupt-o deja. Chipul ei este la cativa centimetri departare de al meu si inainteaza incet. Incep sa ii simt respiratia rece pe gatul meu. Simteam neaparata nevoie sa ma incalzesc. Sata... Etaina este la 2 centimetri departare de mine. Ma privit putin in ochii mei inexpresivi dupa s-a apropiat pana s-a intamplat... M-a sarutat. Buzele ei sunt atat de reci, dar atat de moi si fine. Simt cum buzele ei incep sa se miste, tand de inteles ca vrea sa deschid gura. O deschid cu putina nesiguranta. Limba ei imi patrunde in lacasul meu umed, provocandu-ma sa ma bag in jocul ei. Eu nici nu puteam sa ma misc. Desi nu faceam nimic se pare ca o satisfacea ceea ce facea. Dupa cateva minute vad cum se urca peste mine. Limba si-o baga foarte adanc in gatul meu, facandu-ma sa tusesc. Cand observa asta zambeste si incepe sa imi faca respiratie gura la gura. Ma durea. Parca mi-ar da sa beau venin de sarpe. Tot corpul parca ar vrea sa imi urle. Din vina dureri imi pun mana pe spatele Etainei si ii las un semn lung pe spate, ca si cum ar fi zgariat-o o pantera. Aceasta doar zambeste la gestul meu. Peste cateva minute am impresia ca o sabie imi strapunge inima. Aceasta se indebarteaza repede. Mana ei dreapta o duce putin mai in spate. Observ dupa cum un sarpe se incolaceste in jurul mainii ei. Aceasta zambeste diaboleste si imi sopteste ceva de genul ''Nu-ti fa griji. Totul se va termina imediat!''. Dupa vad cum mana si-o duce rapid catre mine, sarpele sasaind si avand gura larg deschisa. Astept sa vad ce se intampla dar cand era chiar langa fata mea totul a devenit negru.
_________________________________________________
stiu ca dupa foarte mult timp am adus next-ul ... dar am promis ca ma voi revansa
sper ca va place next-ul
stiu ca este extrem de mare dar a trebuit sa recuperez
urmatorul capitol ... nu stiu cand il aduc
sper ca il voi aduce repede
cu drag Iva
P.S.: VACANTA PLACUTA TUTUROR
P.S.2: Capitol necorectat (de parca le-as fi corectat eu mereu ... de obicei le corectez dupa ce le postez doar daca imi iese vre-o greseala in ochi : ]] ... doar ca acest capitol este mare si am zis sa anunt)
P.S.3: iti multumesc foarte mult pentru critica draga mea voi incerca sa tin cont de sfaturile tale ... si sincera sa fiu nu stiam ca Rai si Iad se scrie cu litera mare cand voi avea chief si nervi promit ca voi corecta tot fic-ul si in legatura cu Satana, care este barbat ... stiu la ce te referi dar asta este alta poveste ce o veti afla ceva mai tarziu dar observ ca deja se trag concluzii din vina asta asa ca poate voi modifica povestea ca sa aflati despre viata Etainei mai repede
inca o data iti multumesc ... te pupacesc, imbratisez etc.

frumos capitolu iva.....sper sa ne aduci un next cat de repede:)