Este un FanFic Twilight, seria pe care o ador!

Prolog

"Viata este o iluzie. Niciodata nu stii ce este dincolo de aceasta iluzie desarta. Niciodata nu stii cand poti sa cazi in plasa mortii, niciodata nu stii ce urmeaza. Nu stii ce se va intampla maine, daca vei trai sau vei muri. Viata spre deosebire de un roman nu are sfarsit. Dincolo de moarte tot viata este. Un roman este previzibil si oricand se poate termina, dar viata este mentinuta de suflet. Daca sufletul moare, isi pierde stralucirea, obligatoriu si viata dispare. Acela poate fi un sfarsit, pierdut in intunericul etern a unei iluzii. Moartea este un tren fara destinatie, exista doar imbarcarea in acest express. Dar daca nu te imbarci in acel tren? Daca ceva imprevizibil se intampla si schimba sensul mortii?"

Elena a privit randurile umplute cu un scris ordonat si lejer. Peisajul de afara o intrista - ploua incontinuu de doua zile si erau 0 grade afara. Sfarsitul unui noiembrie specific zonei. Forks nu este locul preferabil pentru a fi intr-o dispozitie total opusa melancoliei. Totusi ii place linistea, locul pare unul pustiu, in care adolescentii nu zburda toata ziua peste tot. Ii este dor de Romania, ii este dor de minunatele programe TV pe care le are si in acel orasel, dar limba natala a ramas ascunsa in interiorul ei. Toate acele amintiri minunate in care apar colegii ei nebuni, profesorii hazlii si localitatea luminoasa inconjurata de padure si verdeata. Si Forks este inconjurat de padure, dar spre deosebire se localitatea ei, vremea nu este favorabila pentru o plimbare in aer liber.

Stie ca putin aer curat i-ar face foarte mult bine, dar nu doreste sa iasa din caldura camerei sale si din gandurile rasfirate prin mintea ei. Se gandeste la casa, la prieteni, la noua ei scoala, dar in special la moarte. De la un timp, este obsesia ei. "Ce este moartea?", "Viata de dupa moarte este fara durere, fara sentimente? Dar atunci, de ce ar mai fi sufletul? Pana la urma, el este format din varietatea de sentimente pe care le simtim". Ofteaza adanc, privind pe fereastra aburita. Oasele ei au trosnit cand s-a ridicat de pe gramada de perne pusa pe pervazul foarte lat - facut special pentru ea.



P.o.v Elena



Am sentimentul vag ca viata mea este o monotonie. Niciodata nu m-am gandit la ce m-ar putea astepta dupa moarte, inainte sa vad un cadavru acidental cand am fost la tata, care este un detectiv celebru in toata tara care s-a angajat in Forks - orasul sau natal. Mama lucreaza cu el si eu sunt mai mereu singura acasa. Uneori bunica sau matusa raman cu mine cateva zile. Nu este nicio paguba, m-am obisnuit de foarte mult timp. Am scapat un oftat chinuit, privind ceasul electronic de pe noptiera. Ora 6:10, lucru total anormal pentru mine. Niciodata nu m-am trezit cu noaptea in cap doar ca sa scriu niste ganduri in caietul meu, dar cand trebuie sa imi descarc sufletul o fac, fie ca vreau sau nu. Nu sunt o emo sau o nebuna, doar ma gandesc la moarte. Este un lucru total normal si nu inteleg de ce oameni au o parere atat de urata despre ea. Poate ca nu exista Iadul sau Raiul, poate este doar un loc in care ne gasim linistea sufleteasca. Se spune ca atunci cand mori, pasesti intr-o stare de liniste, fara sentimente negative.

Desi oamenii au spus acest lucru, se tem de ceva nevazut dar de care nimeni nu scapa. La un moment dat, toata lumea moare. Eu am ales sa ma resemnez din timp, chiar daca este mult prea devreme simt ca trebuie sa o fac. Am intrat in baie spalandu-ma pe dinti si pe fata, apoi m-am imbracat cu cateva haine aflate pe spatarul scaunului. M-am uitat ce am luat pe mine abia dupa ce mi-am periat parul blond inchis. Am pe mine o camasa verde inchis din matase si o pereche de blugi albi. Am reintrat in dormitor aranjandu-mi rucsacul alb, indesand in el niste pixuri, 3 caiete si niste date pe care trebuie sa le dau la Secretariat - nu m-am uitat peste el fiindca nu m-au interesat, am lasat-o pe mama sa se ocupe de astfel de treburi.

Urasc aceasta mutare. Adevarat, este un loc linistit si sumbru. Excluzand aceste detalii, as fi preferat sa raman in tara mea natala, asta este clar. Cine ar dori sa-si paraseasca tara si prietenii pana la urma? Este mult prea crud sa ai o parere rea despre pamantul care te-a tinut sub el. Ora 6:30, inca prea devreme sa "zbor" spre scoala. Oh Doamne, cum am numai eu norocul asta chinuit?! Mi-am luat pe mine geaca din piele alba si m-am incaltat cu tenisii.

Hey, scumpa!
E foarte dragut ficul tau. Se pare ca gandurile Elenei se aseamana cu cele ale Bellei de la inceputul primului film. Sau gresesc? Oricum, m-a captivat. Ma intreb daca o sa devina vampir... Dar asta doar tu stii.
P.S.: Sa ma anunti si pe mine cand pui nextul, por favor!
Ceao, bella! Dany te-a pupat

Fic inchis datorita inactivitatii.
>> FanFicuri Blocate.