Try to die !

Alerg. Este singurul lucru ce îl pot face în acest moment, singurul lucru care mă mai ţine in viaţă. Acest loc este împânzit de ţipetele terifiante ce mă făceau să-mi doresc moartea, să-mi sap propriul mormânt, să mă ascund în cel mai întunecat colţ al universului şi să dau uitare vieţii. Un amalgam de sentimente îmi cuprind trupul firav în ghearele lor malefice, mă fac sclava fricii în cel mai josnic mod, mă umilesc în faţa acelor creaturi, în faţa propriei persoane.
Din negura nopţii răsar ca doua felinare doi ochi înfricoşători, terifianţi. Acea privire, ce emana ură, ce te făcea să vrei să fugi, dar să nu poţi. Acei ochi ce te fac să treci pragul dintre frică şi agonie, să simţi că înnebuneşti şi că în orice clipă poţi ceda.

Stau ghemuită într-un colţ al încăperii, încercând să evit tot ceea ce se intamplă, dar e imposibil. Sentimentele se intensifică pe secundă ce trece, inima vrea să mă părăsească, să fugă cât mai repede din acest loc, să mă trădeze. Aşa cum a făcut şi ea...
Deşi o credeam prietenă, mi-a întors spatele când îmi era cel mai greu. M-a aruncat în ghearele neiertatoare ale paranormalului, m-a lasat să mă scufund în agonie, fără să-i pese. Falsitatea cu care m-a făcut să intru aici este naturală. Naivitatea m-a condus spre acest abis, spre acest loc al terorii. Am intrat neştiind că mi-am semnat sentinţa la moarte, am intrat în necunoscut.

Zgomotele sunt din ce în ce mai puternice, din ce în ce mai aproape. Vine. Viaţa mea insignifiantă se apropie de sfârşit, voi păşi în acel tărâm necunoscut unde voi rămâne pentru eternitate. Mă voi debarasa de orice sentiment şi voi fi o fiinţă inumană, voi fi doar un spectator ce va privi următoarele victime ale acestor monştrii. Voi trece nepăsătoare mai departe şi totul va fi bine.
Îmi rotesc privirea prin toată încăperea, iar totul pare să ia formă. Sfârşitul meu e aproape, iar tăişul ascuţit al suliţei se apropie. Încă puţin... O văd cum vine, cum îşi priveşte victima cu un zâmbet sadic, cum îi mutilează corpul.
Mă sperii, fug. La uşa acelei încăperi, cu acelaşi zâmbet pe faţă mă aştepta. Colţii lui scoşi la iveala te infiorau în adevăratul sens al cuvântului, te făceau să intri în pământ, să fugi şi să te ascunzi în cel mai întunecat colţ al lumii. Se apropie. La doar câţiva centimetri mă aşteapta poarta dintre viaţă şi moarte. Poarta la care agonia m-a condus. Acea uşă pe care mi-am dorit cu ardoare să o deschid, să aflu ce se întâmplă dincolo de ea.
Paranormalul se crede învingător, dar adevarata câştigătoare sunt eu. Am obţinut ce am dorit, am deschis acea uşă cu preţul vieţii mele.