Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului .

Tot ce vă spun este că acest fic este ficţiune înbinată cu realitate . M-am inspirat din propria mea viaţă , sper să vă placă .

Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului

Capitolul 1

Câteodată chiar mi-aş dorii să pot fi la fel ca ei , însă nu pot . Poate nu pot din cauza trecutului meu sau din cauza soartei mele . Niciodată nu am înţeles , de ce eu ? Da , recunosc . Mi-am dorit să fiu diferită , să nu fiu la fel ca celălalte fete , dar nu mi-aş fi imaginat niciodată că mica mea dorinţă îmi va aduce doar suferinţă . O copilă ce nu îşi dădea seama de valoarea dorinţei sale , nu vedea cât de mult îi va schimba asta întreaga sa viaţă . Poate că destinul mi-a fost ales încă dinainte de a mă naşte şi cu toate acestea încă simt că o parte din vină îmi aparţine şi mie deoarece mi-am dorit aşa ceva . Cum spune şi vorba " Ai grijă ce îţi doreşti deoarece s-ar putea să se întâmple . " , aşa ar fi trebuit să am şi eu .

Mă întreb cu ar fi fost viaţa mea dacă acesta nu ar fi fost destinul meu . Nu voi afla niciodată , dar îmi pot imagina . Dacă eu nu aş fi predestinată la aşa ceva , atunci aş mai fi suferit ? Relaţia dintre părinţii mei ar fi fost la fel de rece ? Această relaţie a lor nu este decât un compromis . Singurul motiv pentru care mai sunt împreună sunt eu . Mama mea a ales să sufere doar pentru ca singurul şi unicul său copil să fie fericit , însă dacă ar ştii că acesta nu este fericit în urma compromisului său şi se simte o simplă povară ? Ei bine , atunci cred că nu ar mai fi făcut toate acele sacrificii pentru mine . Tot ce fac este să privesc fericirea altora , dar nu mă deranjează . Destinul meu nu este să fiu fericită sau să fiu la fel ca şi celelalte fete . Nu , destinul meu este să sufăr pentru oameni .

Aşa a fost mereu . Eu stând într-un colţ întunecat şi privind fericirea altora . Cei care mă cunosc , cred că sunt fata obişnuită , fericită , cu o familie normală , ce duce o viaţă plictisitoare de liceeană , singura mea diferenţă fiind părul meu roz pe care nu îl întâlneşti la tot pasul . Se înşală amarnic ! Tot ceea ce ştiu ei despre mine este doar de faţadă . Nu sunt fata obişnuită pe care o cred , nu am o familie fericită şi nici o viaţă roz . Fiecare amănunt pe care îl ştiu despre mine colegii mei , nu este adevărat . Adevărul meu este ascuns în spatele unei uşii întunecate pe care am încercat să o dau uitării , însă mereu ceva mă opreşte . Trecutul meu este cel mai mare secret al vieţii mele şi nimeni , absolut nimeni nu trebuie să îl afle . Ce ascunde acel trecut , va rămâne ascuns pentru totdeauna .

Colegele mele sunt atât de fericite , ceva normal pentru vârsta mea . Au un trecut fericit , plin de zâmbete şi râsete , cu familii fericite , ce zâmbeau mereu . Mi-aş fi dorit să am şi eu un trecut ca al lor , însă aşa ceva este imposibil . Trecutul meu , secretul meu , întunericul din inima mea , este plin de durere . Din cauza sa multe lucruri s-au întăplat şi cu siguranţă multe lucruri vor urma , dar eu mă voi lupta în continuare . Am să continui să mă zbat pentru a-mi atinge existenţa . Dacă cineva care a făcut un sacificiu pentru a mă vedea fericită , va vedea cum viaţa mea atârnă de un singur fir de aţă , că în loc să lupt pentru fericirea mea eu renunţ la ea în favoarea altora , atunci cum ar reacţiona ?

Cel mai probabil nu i-ar plăcea . Soarta îmi este decisă , viaţa mea este în mâna Sa , iar eu ştiu ce am de făcut cu ea . Poate că îmi doresc o viaţă normală , poate că vreau să fiu fericită , dar trebuie să fac ceea ce este prezis că se va întâmpla . Când îmi privesc colegii fericiţi , îmi amintesc de acele vremuri . Când eram copil am fost crescută de bunicii din partea tatălui . Pe vremea aceea locuiam la sat , iar tatăl meu lucra pentur a aduce bani în casă şi mama mea era casnică . Cea care ma crescut mai mult a fost bunica deoarece bunicul era răpus de boală , zăcând la pat de puţină vreme după ce m-am născut . Mama muncea toată ziua pe câmp , muncind şi pământul surorilor tatălui meu , el fiind foarte mult deoarece sunt cinci copii la părinţi .

Mama mucea precum o sclavă , fără a se opune modului răutăcios în care era tratată . Tatăl meu muncea din greu , însă moartea surorii mele mai mari şi probleme sărăciei de zi cu zi l-au provocat la gesturi extreme . A început să bea fără oprire . Nimeni nu se mai putea înţelege cu el , îi înjura , îi bătea şi nu îi mai păsa de membrii familie sale . Îşi bătea soţia fără milă , o trata ca pe o sclavă , un nimic . O înjura şi jicnea cum îi venea pe buze în momentul respectiv . Nu era omul iubitor şi blând , şotul pe al cărui umăr te poţi sprijinii când suferi . Nu , era rece şi nepăsător . Îşi închisese inima într-o cascadă de alcool pe care nimeni nu o mai putea oprii . Cât despre mine , eu priveam totul în tăcere .

În momentele când rămăneam singură acasă împreună cu bunicii mei , începea suferinţa mea . Bunica mea , o persoană rece , fără inimă , ce nu îi păsa de nimeni altcineva înafară de propria sa persoană , dezlănţuia iadul vieţii mele . Dacă făceam ceva ce nu îi plăcea , mă bătea şi mă înjura . Mereu se lega de mama mea , femeia care a făcut cele mai multe sacrificii pentru mine , dar mi-a dăruit şi suferinţă . În absenţa părinţilor mei eram tratată precum o orfană , însă doar de bunica mea , bunicul era prea bolnav pentru a se împotrivii comportamentului bunicii . Stăteam în curtea casei , privind printre gardul vechi din ciment , copiii ce alergau şi se jucau fericiţi . Tot ceea ce puteam să fac era să îi privesc deoarece dacă ieşeam din curte în timp ce părinţii mei nu erau acasă , bunica mă bătea cu bastonul său , pe care îşi sprijinea mersul .

Acelaşi lucru îl fac şi acum , privesc fericirea altora . Cine ştie , poate din cauza acestui lucru sunt mai retrasă faţă de ceilalţi .

e foarte, foarte frumos!
dar extrem de trist...
oricum imi place la nebunie, ai pus chiar si multa descriere si ca nu te-ai axat pe dialog deloc
ce pot spune, as vrea nextul destul de repede, fiindca m-ai captivat cu acest capitol
P.S.: sunt prima care comenteaza!
te-am pupacit si succes in continuare

Bună scumpa mea!
Ai inceput un fic atat de frumos...
Ma bucur tare mult ca am ajuns pe aici ca sa il pot citi.
Oricum... Ne-ai lasat intr-o ceata totala.
Nu stim ce are Sakura, de ce este atat de trista si de ce nu face decat sa priveasca fericirea altora?
Toate aceste intrebari ma macina pe mine acum deci te rog din sufletelul meu sa aduci cat de repede nextul.
Descrierea ta este...electrica=]], mi-a placut la nebunie. Ai pus din plin si nu a fost plicticoasa. Mi-a placut mult.
Cam atat am avut de spus. Sper sa iei in considerare rugamintea mea cu privire la urmatorul capitol.
See ya:D

Hey mami ,
Foarte trist , dar imi place . Astept cu sufletul la gura sa vad ce secret are Sakura . Ce copilarie " minunata " a avut . Ma mir cca mai traieste acum , dar in fine .
Sti ca tu esti modelul meu de scriitoare . Ai un talent fenomenal .
Astept nextisor .

Wow deci ficul asta este ingrozitor,este teribil(de frumos,stai calma) =))
Totusi e trist inntradevar cum spunea si Anna-chan:)
M-am indragostit de ficul tau de la prima fraza.Succes in continuare si sa nu ma anunti cand pui nextul :*

Multumesc pentru comuri , iata ca a sosit si nextul , asa ca lectura placuta .

Capitolul 2

Acelaşi lucru îl fac şi acum , privesc fericirea altora . Cine ştie , poate din cauza acestui lucru sunt mai retrasă faţă de ceilalţi . Fiecare bunic petrece momente minunate alături de nopotul sau nepoata sa . Pentru un bunic , cea mai mare fericire este să privească cum nepoţii cresc sub privirea şi protecţia lor . Aşa mi-am dorit şi eu să cresc , dar soarta mi-a fost potrivnică . Îmi imaginam cum eu şi bunicul stăteam împreună , într-o seară caldă de vară , cerul întunecat al cărui abis era străpuns de razele palide ale lunii şi de micile stele ce dansau vesele şi jucăuşe .

Bunica mi-ar fi citit poveşti frumoase , despre zâne şi prinţese , m-ar fi învăţat şi mi-ar fi arătat toate lucrurile frumoase ale vieţii , însă eu a trebuit să le învăţ de una singură . Am învăţat să privesc prin oameni şi prin defectele lor , să văd mai departe de aparenţe , să văd dincolo de masca de porţelan pe care o afişează fiecare om . Nimeni nu este ceea ce pare . Prin ochii mei fiecare om avea ceva aparte , un farmec doar al său , ce nu îi putea fi luat . Viaţa este grea , dar trebuie să înveţi cum să trăieşti fiecare moment . Într-un minut poţi pânge , iar în altul poţi râde , tot ce trebuie să ştii este că viaţa este cu bune şi cu rele , nimeni nu are o viaţă perfectă .

Deşii bunica mă bătea şi arăta numai o persoană dură , eu ştiu că undeva acolo , sub acel înveliş dur se afla o femeie bândă şi iubitoare . Poate că se afla , dar aceea femeie dură împrăştia doar suferinţă . Seara , după ce maiestuosul soare se ascundea într-o perdea de norişori rozali , iar încetul cu încetult întunericul acapară pământul , iadul meu se apropria de un alt început . Orele se scurgeau încet pe aceea vreme , iar când ceasul arăta ora douăzeci , tatăl meu se întorcea de la muncă . Mirosul puternic şi tăios de alcool îşi făcea cu uşurinţă pretenţa . Ochii săi albaştri ca marea , erau învăluiţi de o perdea gâlbuie , iar venele roşiatice de sânge se puteau observa cu uşurinţă .

Mersul îi era clătinat , iar modul în care vorbea nu era uşor de înşeles . Când tatăl meu întreba ce s-a întâmplat acasă , chiar şi în starea sa de ebrietate , i se dădea un răspuns . Mereu se repeta aceeaşi poveste . Bunica mea începea să îi " povestească " tot ce se întâmplase , dar ea defapt îi spunea tatălui meu , că mama mea nu făcuse nimic , doar stătuse de vorbă ce femeile de pe stradă şi chiar şi când bunica mea o rugase pe mama să îi aducă un pahar cu apă , aceasta refuzase fără a se uita măcar la ea . Fiecare cuvânt rostit de acea femeie era doar o minciună . Mama făcea totul fără a zice un cuvânt , iar bunica , fără pic de milă , minţea cu neruşinare .

Aflat sub influenţa alcoolului , tatăl meu credea fiecare cuvânt , fiecare minciună şi fiecare acuzaţie falsă adusă asupra mamei . În momentul în care părinţii mei rămăneau singuri , tata începea să o lovească pe mama cu brutalitate . Buzele sale rosteau numai înjurături , iar pumnii şi picioarele sale făceau un contact violent cu pielea aspră şi muncită a mamei . Fiecare ţipăt de durere , fiecare implorare şi fiecare lacrimă vărsată mă doborau . Sufletul mi se rupea în bucăţi , din lăcaşul ochilor mei verzi începând să cadă lacrimi ce se asemănau cu un şirag de cristale . În sufletul meu era o mare tumultoasă de sentimente , însă fără a le mai acorda atenţie , fără să mă gândesc de două ori , mă aruncam între ei .

Nu îmi păsa dacă avea să fiu rănită , preferam să sufăr eu , decât să văd că femeia pe care o iubesc mai mult decât propriam viaţă suferă şi plânge într-un întuneric de nedescris . Săream pe tatăl meu , încercând să cuprind în braţele mele mici şi lipsite de forţă , pumnii ce erau meniţi să o rănească pe mama mea . Eram doar un copil , o fetiţă inocentă şi blândă , lipsită de puterea de a oprii un adult . Faţa mea era lovită de către tata , apoi începea să ţipe la mine , zicându-mi să plec şi să nu mai intervin între el şi mama . Refuzam imediat , ştiin că după plecare mea acel coşmar pe care mama ţl trăia avea să înceapă iarăşi .

Tata începea să ţipe la mine , încercând să mă facă să plec , dar eu eram de nemişcat în privinţa deciziei mele . Mâna sa se ridica în aer , iar apoi cu o viteză mare , făcea un contact violent cu faţa mea . Nu îmi puteam stăpânii lacrimile , aşa că am început să plâng în hohote . Mama a început să ţipe la el că de ce dă în mine şi să nu mai ţipe la mine . Lacrimile îmi inundau chipul fără oprile , iar tatăl meu rămănea o clipă privindu-mă intens , după care pleca , lăsând în urma sa doar tăcere . Aşa se întâmpla mereu .

La grădiniţă eram retrasă , stând de una singură într-un colţişor întuinecat şi învăţând cum să scriu , mai aruncând din când în când câte o privire asupra colegilor mei , observândule fericirea şi râsetel ce inundau fiecare colţişor al încăperii , mai puţin colţişorul meu , ce rămănea mereu întunecat . Educatoare vedea la mine , încercând să mă convingă să mă alătur lor şi să mă joc şi eu , dar refuzam . Nu doream să intru în vorbă cu ei , simţeam că nu ştiu ce să fac când eram cu ei . Mă panicam şi rămăneam fără cuvinte , preferând să rămân în abisul singurătăţii .

De mică am început să am coşmaruri , dimineaţa trezindu-mă transpirată şi speriată , uneori fiind trezită de către părinţii mei deoarece băteam din picioare în încercarea mea de a fugii cât mai repede de răul ce mă păştea în coşmaruri . Niciodată nu îmi aminteam ce visam când aveam coşmaruri , însă după moartea bunicii mele , când aveam doar şapte ani , au început să fie din ce în ce mai dese . Mereu eram urmărită , iar cineva încerca să mă omoare . Odată cu această vârstă am început să am şi viziuni ce prevesteau lucruri care se vor întâmpla . Câteodată visam nunţi şi nu înţelegeam de ce , deoarece eu nu cunoşteam persoanele respective .

I-am povestit mamei mele despre nunţile pe care le visam , iar aceasta mi-a spus că nunţile , în vise semnifică moartea unei rude . După ceea ce mi-a spus mama , am început să fiu mai atentă , să văd dacă este adevărat . După o perioadă de timp , am constatat că este adevărat . Încetul cu încetul coşmarurile se mai calmaseră şi începusem să visez şi eu părecum orice copil . Însă când am împlinit vârsta de doisprezece ani a devenit mai rău ca niciodată . În luna decembrie , cu trei luni înainte de ziua mea , tatăl meu făcuse preinfard chiar în ajunul anului nou .

Viaţa mea se schimbase total , lucrurile se mai calmaseră . Atunci când am împlinit doisprezece ani , am avut un vis . Eram la mine în sat , iar un nor înfricoşetor îl acoperea precum o cortină . Un vânt puternic mişca coroanele verzi ale copacilor , iar totul era pustiu . Păşeam apăsat , căutând pe cineva din priviri . Nimeni , absolut nimeni . Încep să colind şi pe drumul care ducea către şcoală am dat de vecinii mei . Se jucau cu o minge , iar când m-au văzut am plecat împreună către biserică . În faţa bisericii se afla o icoană mare şi frumoasă , în care era pictat cu grijă bunul nostru tată , Dumnezeu .

Toţi ne-am adunat în jurul icoanei , iar cu o voce impunătoare Dumnezeu a rostit :

............................................

Edit:

Eu mi-am rezervat locul de dinainte sa fiu prima si dupa am citit :)).Deci e magnific,daca nu mi-ar fi sugerat Diana acest fic nu as fi descoperit niciodata acesta superba poveste, deci nu mai am cuvinte.

E CHIAR FOARTE INTERESANTA SI CHIAR IMI STARNESTE CURIOZITATEA INCREDIBIL DE MULT.ASA CA PUNE NEXT CA MOR AICI :>*

Mada sa stii ca esti o nesim***a!!Ai dat comul inainte sa citesti.Eu trebuia sa fiu prima :((.Sa stii ca acuma cand ma vezi pe strada trebuie sa faci roata imprejur ca daca nu te feresti de mine primesti bataita.

Cum sa iti spui tu parerea inaintrea mea?:(((

Revenind--->Capitolele sunt superbe chiar nu am ce comenta la ele.Sunt sentimente care par foarte reale si tu le transmiti foarte bine cititorului.Asta inseamna talentul.Te felicit Draga Dyenuta.

P.S:Anunta-ma la urmatorul capitol si cat despre tine Mada,nu am terminat,ia intra tu pe mes sa discutam :|

Eu una nu prea cred ca vreau sa intru pe mes in asemenea momente si nici sa primesc bataie.Si fiindca sunt fata cumintica si ascult mereu am sa pun in practica chestia cu roata imprejur :)) Nu e nevoie sa te rogi de mine sa fac asta.Si in plus,si ce daca am dat primul com?e vina ta ca mi-ai zis de ficul asta atat de trist si totusi simpatict.

Deci:No comment Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului . 2843714615

Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului . 2843714615

Inafara de supranatural , tatal mort si bunici (cat asi vra eu sa se duc bunica-mea) seamana cu povestea mea mai realitate:-? un pic , nu in toata masaura.
Este interesanta si cum au zis de adineauri , transmiti sentimentele si toate celelalte ce simte Saku , imi pare rau pentru ea:( Deci adu next si daca nu e mare deranj sa ma anunti si pe mine :)

Un fic absolut superb! Un titlu incredibil de interesant, foarte frumos si misterios! Descrii incredibil de bine, de ce te-ai oprit? Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului . 23826

Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului . 23826

Povestea trista a Sakurei seamana foarte bine cu mine, doar ca bunica din partea tatalui ma ura si bunicul ma iubea. Tatii astia incep sa se prosteasca, nu credeti? In fine, astept nextul cu MULTA nerabdare pe care sper sa-l pui repede! Te rog din suflet sa ma anunti cand apare! Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului . 301723

Trecut întunecat . Ameninţarea diavolului . 301723

Hey mama ,
Iarta-ma de intarziere , dar eram ocupata cu o carte interesanta ( Amurg 1 , ura am terminat-o in 3 zile ) .
Deci capitolulu a fost plin de sentimente si daca mai continuai putin plangeam .
La primul capitol ai spus ca e inspirat din viata ta . Sper din suflet ca o parte de acolo pe care o consider eu sa nu fie chiar viata ta , dar daca este imi pare rau .
Ai cateva greselute de tastare deci , ai grija .
Te rog pune nextisor rapid .

Heeeey Honey!

Am trecut si eu pe la ficul tau care este incredibil.
Nu as vrea sa traiesc in acest cojmar pe care il duce Sakura. Am noroc de o familie mare, care ma iubeste, si lipsita de evenimente rele.
Descri foarte bine scumpo. In unele momente, iti Jur ca simteam parca ceia ce simtea si rozalia.
Sper sa aduci next-uletzul repede, si te roog dulke ca o bombonika sa ma anunti si pe mine de el.
Eu te poop, pe data viitoare!

~Black Coffee~

Deci wow

Este superb acest fic. Atat de frumos, dar atat de trist sad

. Mai aveam putin si plangeam.
Sakura a avut o copilarie atat de complicata, de... macabra. Este oribil sa treci prin aceste lucruri la o varsta atat de frageda.
Ei bine, ca intotdeauna, descrierea ta este sublima. Reusesti sa incluzi cititorul in propria opera si acest lucru este magnific.
Ei bine, eu astept urmatorul capitol cu nerabdare, deci spor la scris si la idei in love

Kiss & Hug kiss

LexX^^

Fic blocat la cererea autoarei.